Pretenţii. Decizia nr. 710/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 710/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 19-04-2013 în dosarul nr. 1651/200/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 710/2013
Ședința publică de la 19 aprilie 2013
Completul constituit din:
Președinte: C.-F. P.
Judecător: A. E. D.
Judecător: M. N.
Grefier: V. P.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către pârâtele I. M., domiciliată în ., și M. FILOFTEEA, domiciliată în ., județul B., împotriva sentinței civile nr._ din 05.12.2012, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații B. G. și B. S., domiciliați în ., județul B., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat B. C., pentru recurentele I. M. și M. Filofteea, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, intimata B. S., personal și asistată de avocat E. R. M., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsă fiind recurentele pârâte I. M. și M. F., precum și intimatul B. G., reprezentat de avocat E. R. M..
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, recursul a fost amânat la termenul din 22.03.2013 pentru a se comunica recurentelor întâmpinarea formulată de către intimatul B. G..
Întrebate fiind, părțile prezente arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe recurs, pentru dezbateri.
Instanța ia act de declarația părților prezente, potrivit cu care acestea arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de depus, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-le pe rând cuvântul, pe recurs, pentru dezbateri.
Avocat B. C., pentru recurentele I. M. și M. Filofteea, critică sentința recurată pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând faptul că instanța de fond, în mod greșit, a dispus obligarea pârâților la plata sumei de 750 lei, contravaloare documentație tehnică cadastrală, întrucât lucrarea nu a fost finalizată și nu a folosit sub nicio formă pârâtelor, precum și la plata sumei de 530 lei, reprezentând cheltuieli de succesiune, întrucât nu s-a făcut dovada efectuării acestor cheltuieli.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Solicită obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată, taxe de timbru și onorariu avocat, astfel cum au fost dovedite.
Avocat E. R. M., pentru intimații B. G. și B. S., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond, ca fiind temeinică și legală, aceasta dând eficiență întregului material probator administrat în cauză, respectiv înscrisuri și proba cu martori. Nu solicită cheltuieli de judecată.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B., la data de 04.02.2011, sub nr._, reclamanții B. G. și B. S. au chemat în judecată pe pârâtele I. M. și M. FILOFTEEA pentru a fi obligate la plata sumelor de 12.000 lei, reprezentând impozit reactualizat pentru imobilul succesoral, compus din casă și teren, aferent perioadei 1996-2009, 750 lei, contravaloarea documentației cadastrale, și 742,72 lei, cu titlu de dezbatere succesiune.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanții au învederat că, în cursul anului 2008, au achitat impozitul aferent imobilului, casă și teren, proprietatea pârâtelor, după cum au suportat integral taxele și onorariile notariale, în vederea dezbaterii succesiunii de pe urma defuncților B. V. și B. N., eliberându-li-se certificatele de moștenitor nr. 1535/16.12.1987 și nr. 1178/23.07.1994, cota pârâtelor fiind de 742,72 lei.
De asemenea, au suportat integral cheltuielile pentru întocmirea documentației cadastrale pentru terenul succesoral, cota pârâtelor fiind de 750 lei, achitată conform chitanței din data de 08.01.2011, emisă de S. C..
Referitor la suma de 12.000 lei, reprezentând impozit reactualizat aferent perioadei 1996-2009, achitat pentru imobilul casă și teren proprietatea pârâtelor, reclamanții au arătat că a mai fost solicitată și în dosarul succesoral, însă cererea le-a fost respinsă ca fiind nedovedită.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 992 din Codul civil și art. 274 din Codul de procedură civilă.
Pârâta M. Filofteea a formulat întâmpinare, prin care, referitor la suma de 12.000 lei, a invocat excepția autorității de lucru judecat, precum și excepția prescripției dreptului material la acțiune.
S-a învederat instanței că, prin sentința civilă nr. 1987/16.03.2010, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, și decizia civilă nr. 201/14.06.2010, a fost respinsă pretenția reclamantului și nu mai poate face obiectul unei alte judecăți, pentru perioada 1996-2008 fiind îndeplinite condițiile legale care reglementează autoritatea de lucru judecat.
Totodată, în opinia pârâtei, dreptul material la acțiune al reclamanților este prescris pentru perioada 1996-2008, în raport de prevederile art. 3 și ale art. 7 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958.
Cât privește cererea reclamanților, de obligare a pârâtelor la plata sumei de 750 lei, s-a susținut că acea plată a fost efectuată la data de 08.01.2011, când fiecare moștenitor era proprietarul unui lot atribuit prin sentința de partaj succesoral. Prin urmare, fiecare proprietar, inclusiv reclamantul, avea posibilitatea să întocmească documentația cadastrală pentru proprietatea sa, să procedeze la înscrierea proprietății sale în cartea funciară.
Nu a fost de acord nici cu plata sumei de 742,72 lei, solicitată cu titlu de cheltuieli de dezbatere succesiune, apreciind că, din actele depuse, nu rezultă pentru ce au fost efectuate plățile.
Pârâta I. M. a formulat întâmpinare, prin care a achiesat la apărările pârâtei M. Filofteea.
Prin sentința civilă nr._/05.12.2012, judecătoria a respins excepția autorității de lucru judecat, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, pentru cererea având ca obiect plata impozitului, a respins cererea de plată a impozitului pe anul 2009, a admis, în parte, acțiunea, în sensul că le-a pbligat pe pârâte să plătească reclamanților sumele de 750 lei, contravaloare documentație, și 530 lei, cheltuieli succesiune.
Pentru a obliga pârâtele, în ceea ce privește cheltuielile pentru întocmirea documentației cadastrale, instanța de fond a reținut că acestea sunt de 750 lei, doveditoare în acest sens fiind chitanța nr. 1033/08.01.2011. A apreciat că este neîndoielnic că reclamanții au suportat integral costurile legate de dezbaterea succesiunii rămase de pe urma antecesorilor lor, defuncții B. V. și B. N., conform chitanțelor depuse la dosar, a căror câtime se circumscrie valorii de 530,74 lei, iar potrivit dispozițiilor art. 778 și 1053 alin. 1 din Codul civil, moștenitorul „solvens” (care a plătit datoria succesiunii) poate cere de la comoștenitori partea ce fiecare dintre ei era obligat a plăti.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs pârâtele M. Filofteea și I. M., la data de 05.02.2013, cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului B., sub nr._ .
În motivare, recurentele au arătat că, în ceea ce privește obligarea la plata sumei de 750 lei, reprezentând contravaloarea documentației cadastrale, instanța de fond a reținut declarația martorului P. I., precum și chitanța depusă la fila 6, dar nu a avut în vedere că declarația martorului nu este susținută de alte probe. Depoziția acestuia nu putea fi valorificată, în opinia recurentelor, cu atât mai mult cu cât martorul nu a identificat-o pe pârâta M. Filofteea în baza unui act de identitate.
S-a mai susținut că, deși a fost întocmită documentația cadastrală, lucrarea nu a fost finalizată niciodată și nu a folosit sub nicio formă pârâtelor, pentru că reclamanții au procedat la întocmirea declarației, fără acordul pârâtelor, într-o perioadă în care erau în litigiu.
Totodată, s-a apreciat că, deși, din actele depuse la dosar, rezulta că documentația îi viza pe toți cei 5 moștenitori, soluția instanței este nejustificată, întrucât le obligă pe cele două pârâte să plătească întregul cost al lucrării, în condițiile în care fiecare moștenitor, inclusiv reclamantul, trebuia să suporte proporțional cu cota succesorală.
Referitor la obligarea la plata sumei de 530,74 lei, au apreciat recurentele că înscrisurile depuse la dosar nu sunt concludente, pentru că din respectivele chitanțe nu rezultă pentru ce au fost efectuate plățile. A fost reluat argumentul legat de plata, eventuală, numai în raport de cota succesorală.
În drept, au fost invocate prevederile art. 3041 din Codul de procedură civilă.
Recursul a fost legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru de 57 lei, conform art. 11 alin. 1, rap. la art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 146/1997, și timbre judiciare de 3 lei, potrivit art. 3 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995.
Intimatul-reclamant B. G. a depus la dosar întâmpinare, la data de 22.03.2013, prin care a arătat că și pârâtele s-au prezentat la notar pentru a da declarații. A precizat că a fost nevoit să întocmească singur cartea funciară, pârâtele fiind de acord să îi restituie banii plătiți.
Intimatul a susținut că a plătit atât cartea funciară inițială, cât și cea de dezmembrare, uitând să solicite și suma de 450 lei de la fiecare pârâtă pentru această ultimă documentație. A solicitat respingerea recursului și să îi fie admisă cererea de obligare a pârâtelor la plata sumei de 750 lei, cota de 450 lei și 530 lei, cheltuieli succesorale.
Examinând recursul promovat împotriva sentinței civile nr._/05.12.2012, prin prisma motivelor invocate, precum și sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 din Codul de procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Instanța este învestită să verifice hotărârea judecătoriei numai în limita criticilor formulate de către pârâtele I. M. și M. Filofteea, respectiv capetele de cerere având ca obiect obligarea acestora la plata către reclamanți a sumelor de 750 lei, contravaloare documentație cadastrală, și 530 lei, cheltuieli de succesiune. Reclamanții erau părțile care aveau interes să declare recurs împotriva modului de soluționare a celorlalte capete de cerere, însă, nefiind promovată calea de atac, sub aspectul admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune și al respingerii cererii pentru plata impozitului, hotărârea a intrat în puterea de lucru judecat.
Cu privire la obligarea recurentelor-pârâte la plata sumei de 750 lei, reprezentând contravaloarea documentației cadastrale, instanța de fond a reținut că această sumă rezultă din chitanța nr. 1033/08.01.2011, depusă la fila 6, apreciind și declarația martorului P. I., conform căreia plățile pentru documentația cadastrală au fost suportate de către reclamanta B. S., iar recurenta M. Filofteea a fost prezentă și a precizat că nu are bani.
Tribunalul reține că, potrivit chitanței nr. 1033/08.01.2011 (fila 6 din dosarul judecătoriei), emisă de către „S. C. – Întreprindere Individuală”, intimatul-reclamant B. G. a achitat suma de 750 lei, reprezentând contravaloare documentație tehnică. Nu rezultă din acest înscris imobilul pentru care s-a întocmit documentația. Conform planurilor de amplasament depuse la filele 89-93 din dosarul judecătoriei, o astfel de documentație, vizată de către S. C., a fost întocmită cu mult înainte de data chitanței, respectiv la 29.05.2008, pentru imobilul succesoral (defunctul B. N.), precum și pentru loturile propuse a fi atribuite moștenitorilor.
Martorul P. I., a cărui declarație se află la fila 113 din dosarul judecătoriei, a precizat același moment pentru întocmirea documentației, 2008, susținând că și pârâta M. Filofteea ar fi fost prezentă la data efectuării cererii de întocmire a documentației cadastrale. Nu se explică însă, pentru că s-a susținut plata onorariului de către reclamanta B. S., de ce chitanța este emisă pe numele lui B. G. și după aproape trei ani de la data prestării serviciului.
Tribunalul reține și faptul că, după întocmirea documentației cadastrale, la data de 19.06.2008, astfel cum rezultă din cererea de la fila 3 din dosarul atașat, nr._, reclamantul B. G. a formulat cerere de ieșire din indiviziune, de pe urma defunctului B. N., iar în cauză a fost pronunțată o hotărâre pentru stabilirea drepturilor fiecărui moștenitor. Faptul că succesorii nu s-au înțeles asupra întocmirii documentației cadastrale rezultă și din declarația martorului T. I., de la fila 112 din dosarul judecătoriei, potrivit căreia pârâtele nu erau de acord cu efectuarea documentației tehnice până nu se soluționa litigiul dintre moștenitori.
Pentru a fi obligat unul dintre moștenitori la plata unor cheltuieli făcute de către un alt moștenitor, în temeiul art. 774 din Codul civil 1864, aplicabil litigiului de față, ar fi trebuit să se constate, în primul rând, că este vorba despre o datorie a moștenirii. În cauză însă, deși planul de amplasament a fost efectuat pentru imobilul succesoral, având în vedere că nu s-a dovedit plata onorariului la data întocmirii, mai 2008, ci în ianuarie 2011, și nici utilitatea documentației, cât timp s-a pronunțat o hotărâre judecătorească pentru ieșirea din indiviziune, tribunalul nu poate reține că a fost efectuată o plată numai de către un moștenitor. Pe de altă parte, se poate constata că a fost greșit aplicat și art. 1053 alin. 1 din Codul civil 1864, nu numai art. 774 din același Cod, deoarece, dacă s-ar fi dovedit că numai unul dintre comoștenitori ar fi plătit o datorie, acesta are o acțiune personală, în regres, împotriva comoștenitorilor care nu au achitat partea lor contributivă, dar numai pentru partea la care putea fi obligat fiecare. Or, instanța de fond a obligat numai pârâtele la plata întregii sume, contrar normelor de la art. 1053 alin. 1 din Codul civil 1864.
Cât privește suma de 530,74 lei, tribunalul constată că instanța de fond a menționat că această datorie ar rezulta din chitanțele depuse la filele 63-68. Verificându-le, tribunalul observă că au fost emise de către Biroul Notarial V. Ș., N. E., V. M. E. și Camera Notarilor Publici, cu mențiunile de onorarii legalizare, onorariu verificare anexă, fără să se poată stabili însă legătura serviciilor prestate cu moștenirea care a fost dezbătută. În aceste condiții, nu se poate reține că a fost efectuată o plată pentru datorii ale moștenirii sau că au fost efectuate cheltuieli în vederea ieșirii din indiviziune, nu erau întrunite cerințele art. 774 din Codul civil 1864, astfel că și acest capăt de cerere trebuia respins.
Față de toate aceste considerente, constatând greșită situația de fapt reținută de instanța de fond, precum și aplicarea legii, în temeiul art. 304 pct. 9, art. 3041, art. 312 alin. 1 și 3 din Codul de procedură civilă, tribunalul va admite recursul, va modifica, în parte, sentința, în sensul că va respinge capetele de cerere având ca obiect obligarea pârâtelor la plata sumelor de 750 lei, contravaloare documentație cadastrală, și 530 lei, cheltuieli de succesiune.
Cât privește cererile reclamantului B. G., din întâmpinarea depusă la 22.03.2013, de obligare a pârâtelor la plata altor sume, de 450 lei, reprezentate de documentațiile de dezmembrare, tribunalul constată că sunt cereri noi în recurs, inadmisibile, conform art. 316, cu trimitere la art. 294 din Codul de procedură civilă.
Față de culpa procesuală a intimaților, tribunalul îi va obliga, în temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, să plătească recurentelor cheltuieli de judecată în cuantum de 1659,7 lei, în fond și recurs, reprezentând taxă judiciară de timbru de 56,7 lei, redusă la valoarea legal datorată (chitanța . nr._/08.03.2013 – fila 12, dosar tribunal), 3 lei, timbru judiciar (fila 12, dosar tribunal), 1600 lei, onorariu de avocat (chitanțele nr. 814 – fila 21, dosar tribunal, nr. 733/01.06.2011 – fila 110, nr. 810/21.11.2011 – fila 111, dosar fond).
Hotărârea este irevocabilă, potrivit art. 377 alin. 2 pct. 4 din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de către pârâtele I. M., domiciliată în ., și M. FILOFTEEA, domiciliată în ., județul B., împotriva sentinței civile nr._ din 05.12.2012, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații B. G. și B. S., domiciliați în ., județul B., având ca obiect pretenții.
Modifică, în parte, sentința, în sensul că respinge, ca neîntemeiată, cererea având ca obiect pretenții în sumă de 750 lei, contravaloarea documentației cadastrale, și 530 lei, cheltuieli de succesiune.
Obligă reclamanții să plătească recurenților-pârâți cheltuieli de judecată în sumă de 1659,7 lei, în fond și recurs.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 aprilie 2013.
Președinte, C.-F. P. | Judecător, A. E. D. | Judecător, M. N. |
Grefier, V. P. |
Red./tehn. M.N.
13.05.2013
2 ex.
Dosar instanța de fond:
Judecătoria B. –_
Judecător fond – C. A.
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub nr. 8214
| ← Pretenţii. Hotărâre din 16-10-2013, Tribunalul BUZĂU | Contestaţie la executare. Decizia nr. 704/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
