Acţiune în constatare. Decizia nr. 230/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 230/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 14-10-2015 în dosarul nr. 230/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 230/2015
Ședința publică de la 14 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. E. D.
Judecător A.-M. D.
Judecător M. Ș.
Grefier R. O.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul - reclamant C. Ș. domiciliat în B. . B., împotriva sentinței civile nr. 5413/05.06.2015, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. L. DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR M. cu sediul în . și . cu sediul în . având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, recursul este netimbrat, la dosar intimata C. L. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar M. a depus întâmpinare la data de 05.10.2015 prin serviciul registratură al instanței, după care:
Având în vedere că intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 223 alin 3 NCPC tribunalul, constată terminată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
După încheierea dezbaterilor se prezintă apărătorul ales al recurentului - avocat D. R., depune la dosar chitanța . nr_ reprezentând taxa judiciară de timbru si 5 lei timbru judiciar. Arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat, probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul ales al recurentului - avocat D. R., având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat si dezvoltat prin motivele de recurs. Precizează instanței faptul că recurentul a cumpărat o suprafață de teren dobândit prin adjudecare de la o societate care a fost radiată în anul 1994, astfel că, cel de unde s-a cumpărat terenul nu mai există si ne trimit să încheiem actul cu persoana juridică care nu mai există. Mai arată că, constatarea dreptului de proprietate s-a făcut cu dovada de licitație., s-au plătit permanent impozitele, terenul în litigiu nu este revendicat de o altă persoană, iar prin respingerea cererii de către a doua instanță i s-ar încălca dreptul. Recurentul l-a stăpânit continuu și constant de la data cumpărării, deține autorizație de construcție eliberată în anul 1994. Toate aceste elemente conduc la ideea că recurentul este proprietar al acestui teren. Solicită admiterea recursului, pe fond casarea sentinței iar în rejudecare să se constate că recurentul este proprietarul suprafeței de 2860 m.p teren curți construcții situat în intravilanul UAT M.. Fără cheltuieli de judecată
TRIBUNALUL
Asupra prezentului recurs civil se constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, reclamantul C. Ș., în contradictoriu cu pârâta UAT M., C.
L. DE FOND FUNCIAR M., JUD.B., a solicitat să se constate dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2860 mp situat pe raza UAT M..
În motivare, a arătat că printr-o licitație publică, organizată de fosta . la data de 18.03.1993, a adjudecat o clădire și terenul aferent ei în suprafață de 2000 mp pe raza teritorială a UAT M., potrivit măsurătorilor aferente la data licitației .
După adjudecare, a achitat integral contravaloarea imobilului adjudecat, emițându-se factura nr.1246/26.03.1993, în baza chitanțelor nr.5753/18.03.1993 și 5762/26.03.1993.
Potrivit procedurilor în vigoare la data organizării licitației, fosta . avea obligația să-și obțină titlul de proprietate asupra suprafețelor de teren pe care le avea în administrare potrivit HG 834/1991 și să-i trimită reclamantului titlul de proprietate aferent terenului vândut, situație ce nu s-a mai întâmplat, urmare a restructurării societății, prin împărțirea ei în alte societăți comerciale, terenul intrând în proprietatea domeniului public al UAT M..
A precizat că de la data adjudecării și până în prezent a folosit și folosește acest teren, netulburat de nici o persoană fizica sau juridică.
În drept, a invocat art.644, 942 și urm. C.civ.
Pârâta C. L. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar M. a formulat întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu acțiunea formulată de către reclamant. Conform susținerilor pârâtei terenul în litigiu situat pe teritoriul administrativ al comunei M., a fost dobândit de către reclamant în urma unei licitații organizate de S.C. SCELF S.A. Deoarece vânzătorul nu a dobândit certificatul de atestare a dreptului de proprietate în condițiile HG 834/1991 nu a putut fi perfectat contractul autentic de vânzare cumpărare în vederea transmiterii proprietății către vânzător. În opinia pârâtei certificatul de atestare a dreptului de proprietate are doar efect declarativ și nu constitutiv iar reclamantul a stăpânit în mod efectiv terenul și construcția adjudecate fiind cunoscut ca adevărat proprietar al acestor imobile.
Deși legal citată, pârâta . nu a formulat întâmpinare.
Prin Sentința Civilă nr._/20.12.2013 Judecătoria B. a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamant.
Pentru a decide în acest sens instanța a reținut următoarele.
Reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate al . pentru bunurile ce au format obiectul licitației, la data organizării acesteia, respectiv la data de 18.03.1993.
Conform art. 1 din Legea 36/1995 cu modificările ulterioare - activitatea notarială asigură persoanelor fizice și juridice constatarea raporturilor juridice civile sau comerciale nelitigioase, precum și exercițiul drepturilor și ocrotirea intereselor, în conformitate cu legea.
Având în vedere că pârâta a precizat în întâmpinare că este de acord cu acțiunea, instanța reține caracterul nelitigios al obiectului prezentei acțiuni.
Conform art. 123 alin. (1) din Legea nr.215/2001 cu modificările ulterioare -Consiliile locale și consiliile județene hotărăsc ca bunurile ce aparțin domeniului public sau privat, de interes local sau județean, după caz, să fie date în administrarea regiilor autonome și instituțiilor publice, să fie concesionate ori să fie închiriate. Acestea hotărăsc cu privire la cumpărarea unor bunuri ori la vânzarea bunurilor ce fac parte din domeniul privat, de interes local sau județean, în condițiile legii.
(2) Vânzarea, concesionarea și închirierea se fac prin licitație publică, organizată în condițiile legii.
(3) Prin derogare de la prevederile alin. (2), în cazul în care consiliile locale sau județene hotărăsc vânzarea unui teren aflat în proprietatea privată a unității administrativ-teritoriale pe care sunt ridicate construcții, constructorii de bună-credință ai acestora beneficiază de un drept de preempțiune la cumpărarea terenului aferent construcțiilor. Prețul de vânzare se stabilește pe baza unui raport de evaluare, aprobat de consiliul local sau județean, după caz.
(4) Proprietarii construcțiilor prevăzute la alin. (3) sunt notificați în termen de 15 zile asupra hotărârii consiliului local sau județean și își pot exprima opțiunea de cumpărare în termen de 15 zile de la primirea notificării.
Având în vedere că nu s-au respectat condițiile prevăzute de art.123 alin.1 din Legea nr.215/2001 cu modificările ulterioare, menționate anterior, precum și faptul că obiectul cauzei este nelitigios, instanța a respins cererea.
Împotriva acestei sentințe a formular recurs reclamantul, cale de atac admisă prin Decizia Civilă nr. 324/2014 pronunțată de către Tribunalul B. care a desființat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare către prima instanță. În motivarea deciziei de casare cu trimitere instanța de control judiciar a reținut următoarele argumente.
Critica recurentei, potrivit căreia instanța fondului a încălcat cadrul procesual cu care a fost investită și în consecință a soluționat cauza cu lipsă de procedură, este fondată.
Art. 129 alin. 3-5 Cod procedură civilă consacră rolul activ al judecătorului, în virtutea căruia instanța are obligația să pună în dezbaterea părților orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere, și să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Regula fundamentală a rolului judecătorului în aflarea adevărului, presupune în primul rând că judecătorul soluționează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile, astfel că acesta va fi obligat să facă încadrarea juridică a cererii. Un alt aspect al rolului judecătorului în procesul civil este dat de obligația de a aplica toate măsurile legale necesare pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, stabilirea faptelor și aplicarea corectă a legii, ținând de instanță iar nu de parte. Obligația determinării faptelor pentru aplicarea normelor, revine judecătorului, care va pronunța hotărârea numai pe temeiul probelor dosarului. Din acest motiv, el va putea cere părților să prezinte explicații, oral sau în scris, și va putea dispune administrarea unor probe chiar dacă părțile se împotrivesc, scopul fiind aflarea adevărului pentru pronunțarea unei hotărâri corecte.
Judecătorul este chemat să facă aplicarea dispozițiilor legale procedurale, astfel încât să evite, acolo unde este posibil, reluarea procesului și argumentarea cheltuielilor aferente, concentrându-se pe determinarea corectă a cadrului procesual subiectiv și a obiectului litigiului, în scopul eficientizării activității instanței, cu evitarea purtării unor procese noi, ulterior, pentru redresarea, în măsura în care mai este posibil, a situației juridice a părților.
În condițiile legale mai sus menționate, instanța fondului avea obligația să respecte cadrul procesual dedus judecății, prin stabilirea obiectului acțiunii și a părților procesului civil, precum și raporturile juridice dintre acestea, bineînțeles cu respectarea principiului disponibilității.
În speță, instanța fondului este investită cu cererea formulată de C. Ș., în contradictoriu cu pârâții UAT M. și C. locală de fond funciar M., prin care se solicita pronunțarea unei hotărâri care să constate dreptul său de proprietate asupra terenului în suprafață de 2860 m.p., situat pe raza administrativ teritorială a UAT M..
Deși cadrul procesual stabilit de reclamant este cel menționat mai sus, instanța fondului soluționează cauza doar în contradictoriu cu pârâta C. locală de fond funciar M., omițând a dispune citarea celei de-a doua pârâte, respectiv UAT M..
Procedând în acest fel a fost încălcat principiul disponibilității, aducându-se în același timp o vătămare reclamantului recurent, ce nu poate fi înlăturată decât prin constatarea nulității sentinței pronunțate, potrivit art. 105 alin. 2 c.p.c.
În urma soluției de casare cu trimitere cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. cu nr._ .
În temeiul art.167 C. Proc. Civ. instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
La termenul de judecază din data de 29.04.2015 instanța de judecată a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. L. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar M., rămânând în pronunțare pe această excepție cât și cu privire ala fondul cauzei.
Astfel a reținut că, potrivit Procesului verbal cu nr. 909/18.03.1993 emis de către S.C. Elif S.A. B. reclamantul C. Ș. a fost declarat adjudecatar al imobilului compus din clădire P. M. cu număr de inventar 1020 și terenul aferent în suprafață de aproximativ 2000 mp conform schiței. Prețul de adjudecare stabilit în urma desfășurării licitației a fost de 7.900.000 lei din care a fost reținută garanția de participare în cuantum de 750.000 lei iar diferența de 7.150.000 lei urma a fi achitată de către reclamant în termen de 10 zile de la data la care se vor perfecta actele la notariatul de Stat. Valoarea prețului de adjudecare a fost facturată de către societatea vânzătoare conform facturii de la fila nr. 15 din dosar, contravaloarea prețului de achiziție fiind achitată de către reclamant conform dispozițiilor de încasare cu numerele 5753/19.03.1993 și 5769/29.03.1993, filele 52 și 54 din dosar.
Conform Procesului verbal nr. 716/18.03.1994 de la fila nr. 13 din dosar persoane abilitate din conducerea societății comercial vânzătoare alături de reclamantul C. Ș. au stabilit de comun acord că problema terenului adjudecat de către acesta din urmă se va soluționa după obținerea titlului de proprietate conform H.G.R. nr. 834/1991 și a evaluării conform normelor metodologice M.L.P.A.T. – M.F.
Conform datelor obținute de la Oficiul Național al Registrului Comerțului în data de 14.12.1994 .. a fost radiată din registrul comerțului. Până la momentul încetării existenței sale societatea comercială nu a obținut certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului cu privire la care reclamantul a fost declarat adjudecatar și prin urmare nu a încheiat cu acesta un contract autentic de vânzare cumpărare cu efect translativ de proprietate. În prezent conform certificatului de atestare fiscală, fila nr. 57 din dosar, eliberat de către . înscris pe rolul fiscal cu teren reprezentând curte în suprafață de 2860 mp pentru care achită impozitele aferente în mod corespunzător. În fapt este vorba despre suprafața de teren cu privire la care reclamantul a fost declarat adjudecatar, pe care o stăpânește în mod efectiv fără a deține însă un titlu de proprietate cu privire la aceasta. Pe calea prezentului demers judiciar reclamantul urmărește tocmai obținerea unui astfel de titlul prin constatarea calității sale de proprietar al imobilului.
Analizând cu prioritate conform prevederilor art.137 C. Proc. Civ. excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. L. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar M. invocată din oficiu instanța a admis pentru următoarele considerente. Terenul cu privire la care reclamantul solicite să se constate calitatea acestuia de proprietar nu a făscut obiectul legilor funciar, iar în speță nu se pune problema constituirii sau reconstituirii dreptului de proprietate a asupra acestui teren în baza dispozițiilor acestor legi speciale. Or C. L. de Fond Funciar are atribuții exclusiv în ceea ce privește aplicarea acestor dispoziții legale cu caracter special. Prin urmare această pârâtă nu deține calitate procesuală pasivă în prezenta cauză motiv pentru care instanța va admite excepția invocată și va respinge cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind făcută împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Raportat la fondul cauzei instanța apreciază că acțiune formulată este neîntemeiată motiv pentru care o va respinge ca atare.
În speță reclamantul a înțeles să investească instanța de judecată cu o acțiune în constatarea calității sale de proprietar al terenului în suprafață 2860 mp situat în intravilanul Comunei M.. Potrivit prevederilor art. 111 C. Proc. Civ., partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistentei unui drept. Spre deosebire de acțiunea în realizare prin care reclamantul solicită instanței obligarea pârâtului la respectarea dreptului său, în cazul acțiunii în constatare reclamantul solicită recunoașterea dreptului său, confirmarea acestuia. În cazul de față reclamantul pretinde că dreptul de proprietate asupra terenului dobândit prin adjudecare subzistă în patrimoniul său, pe calea acțiunii formulate solicitând doar constatarea existenței acestui drept obținând astfel un titlu recognitiv opozabil terților.
Instanța a apreciat că reclamantul nu este titularul dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 2860 mp situat în intravilanul comunei M. de vreme ce acesta nu deține un act translativ de proprietate încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente care să îi confere o astfel de calitate. Faptul că reclamantul a fost declarata adjudecatar al imobilului în cauză în baza procesului verbal de licitație întocmit, achitând ulterior întreg prețul de achiziție al imobilului, nu îi oferă acestuia în mod automat calitatea de proprietar al terenului. Procesul verbal de licitație nu constituie titlu de proprietate asupra terenului. De altfel chiar în cuprinsul acestui act a fost stipulată obligativitatea încheierii unui contract de vânzare cumpărare în formă autentică la Notariatul de Stat după obținerea de către S.C. SCELIF S.A. a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului.
Potrivit art. 46 din Legea 18/1991, forma în vigoare la nivelul anului 1993, terenurile situate în intravilan și extravilan pot fi înstrăinate, indiferent de întinderea suprafeței, prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică. Așadar dispozițiile legale în vigoare la momentul adjudecării terenului de către reclamant impuneau sub sancțiunea nulității absolute forma autentică pentru actul de dobândire a dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de teren De altfel obligativitatea formai autentice a actelor translative de proprietate asupra acestei categorii de imobile a fost menținută pe întreaga perioadă de timp ce a trecut de la momentul adjudecării terenului și până în prezent. Cum reclamantul nu a încheiat un astfel de act autentic de vânzare cumpărare care să îi confere calitatea de proprietar al imobilului, dreptul de proprietate asupra terenului adjudecat nu face parte din patrimoniul său. Rezultă că instanța nu poate constata existența dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 2860 mp situat pe raza localității M., în condițiile în care aceste nu deține un titlu apt să îi confere o asemenea calitate.
Pentru aceste considerente instanța prin sentința civilă nr.5413/05.06.2015 a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată .
Reclamantul C. Ș. a formulat recurs împotriva Sentinței civile nr. 5413/05.06.2015,, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea in tot a sentinței pentru motivele prevăzut de art. 304,( 9 ) si pe cale de consecința, admiterea acțiunii așa cum a fost formulata si sa se constate existenta dreptului său de proprietate pentru suprafața de 2860 mp teren curți/construcții situat in intravilanul UAT Maracineni si aflat in proprietatea privata a acesteia.( art. 111 c.proc.civ si 1073 si 1077 c.civ).
În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul a arătat că, prin procesul verbal nr. 909/18.03.1993, încheiat cu ocazia vânzării prin licitație publica a clădirii P. Maracineni, cu nr. inv. 1020, inclusiv terenul aferent de cea 2000 mp, conform schiței, fosta SCELIF SA B., l-a declarat adjudecatarul licitație pentru vânzarea acestui obiectiv, la o valoare de licitație de_ lei, având obligația ca in termen de 10 zile sa achite in integralitate prețul licitat, după care se vor perfecta actele la Notariatul de Stat. Deși a achitat integral suma stabilita prin licitație, nici pana la data investirii instanței de judecata cu prezenta acțiune, acest act de vânzare cumpărare nu a mai fost încheiat din simplul motiv ca, la data organizării licitației, SCELIF SA B., nu avea soluționata problema terenului, in sensul existentei atestatului de proprietate conform HGR nr. 834/1991 si a evaluării conform normelor metodologice MLPA T- MF, situație probata de procesul verbal încheiat la data de 18.03. 1994 si înregistrat sub nr. 716/18.03.1994, în registratura generala a SCELIF SA.
Urmare a modificărilor legislative privind organizarea activității de îmbunătățiri funciare, Guvernul României, prin LEGEA nr. 50/1994, publicata in M.Of. al României, nr. 179/14.07.1994, Partea I, activitățile de investiții, exploatare si reparații a lucrărilor de îmbunătățiri funciare, de interes național, pentru asigurarea populației, se organizează in regie autonoma. In acest scop, Guvernul, in termen de 30 zile de la . prezentei legi, va înființa Regia Autonoma de îmbunătățiri Funciare.
Actele de transmitere inițiala a capitalului social, de către societățile comerciale prevăzute la art. 2 din lege, către Fondul Proprietății de Stat si Fondul Proprietății Private, își încetează valabilitatea la data compensării cotei - parii din capitalul social, prevăzut la art. 3 alin. 1.
Pentru considerentul mai sus amintit, SCELIF B. si-a încetai existenta, societatea fiind radiata din evidenta ONRC ORC B., la data de 14.12.1994, situație confirmata de către ORC B. prin adresa nr. 7070/20.03.2015 aflata la dosarul cauzei.
Învederează faptul că si Legea 50/1994 a fost la rândul ei abrogata prin OUG nr. 23/27.03.2000, act normativ care a dus la in ființarea Societății Naționale "ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE" SA prin reorganizarea Regiei Autonome a îmbunătățirilor Funciare care se desființează, societatea nou înființata preluând toate drepturile si va fi ținuta de toate obligațiile RAIF, aferente părții din activul patrimonial preluat.
Niciuna din noile entități economice înființate după desființarea societăților comerciale de îmbunătățiri funciare, nu a mai procedat la punerea in practica a HCR 834/1991, situația activelor (clădiri, instalații, terenuri, investiții, etc) fiind gestionate la nivel central, in condițiile in care, entitățile înființate după radierea societăților comerciale județene, nu au avut nici un moment personalitate juridica.
Arată că a investit Judecătoria B., cu o acțiune in constatarea existentei dreptului său de proprietate si asupra suprafeței de teren aferenta imobilului adjudecat prin licitație publica, deci pe cale strict legala, acțiune inițial respinsa de către Judecătoria B., prin Sentința civila nr._/20.12.2013, pe motive evident străine cauzei, așa cum de altfel a constat si Tribunalul B., prin Decizia civila nr. 324/2014, care a casat sentința amintita, trimițând cauza la aceeași instanța spre soluționare potrivit actului de investire si a dreptului său de dispoziție.
Reinvestita, Judecătoria B., a pronunțat din nou o sentința civila vădit netemeinica si in deplina contradicție cu probatoriul administrat si reținerile din considerentele sentinței.
Astfel, judecătorul fondului, a preluat conștient sau nu, motivarea sentinței casate de Tribunalul B., referitoare la aplicabilitatea Legii 18/1991, respectiv, modul de înstrăinare a terenurilor existente in intra/extravilanul localităților, in cazul de fata, parata UA T Maracineni, in sensul ca, face o confuzie intre vânzătorul real, ., societate dizolvata si unitatea administrativ teritoriala unde se afla situat terenul. Este de neînțeles faptul ca, desi prin rolul sau activ a invocat din oficiu lipsa calității procesuale pasive a Comisiei Locale de Aplicarea Legilor de Fond Funciar Maracineni, excepție cu care a fost de acord, situație ce exclude de la bun început incidența Legii 18/1991, pe care insa, o invoca in motivare, cu obligația sa expresa de a încheia un act autentic in forma legala .
Mai arată că judecătorul, in exercitarea rolului sau activ, la care este obligat prin lege, nu a indicat care ar fi o alta modalitate de rezolvarea a problemei deduse judecații, in condițiile in care i-a fost încălcat grav un drept legitim, alta decât o acțiune in constatarea dreptului de proprietate, ca cea de fata.
Susține că a pus la dispoziția instanței, toate actele solicitate de judecătorul fondului pe de o parte, iar pe de alta parte, parata, UAT Maracineni, la rândul ei face precizări pertinente, clare si la obiectul cauzei, inclusiv cu faptul ca este de acord cu acțiunea promovata, concluzia acestuia fiind ca intre el si parata, nu exista un raport juridic litigios, mai mult, făcând trimitere la exercițiul drepturilor si ocrotirea intereselor, in conformitatea cu legea. Ori aceasta trimitere, se refera tocmai la dreptul său de proprietate, ocrotit prin lege si Constituție, drept refuzat nemotivat de judecătorul fondului.
Consideră că este netemeinica sentința recurata, cu cat, prin actele depuse la dosarul cauzei, a făcut dovada faptului ca, parata UAT Maracineni, i-a făcut „rol” pentru imobilul si terenul aferent acestuia, a plătit in integralitate taxele si impozitele locale, i s-a eliberat autorizație de construcție/extindere moara cu spatii de depozitare, autorizație eliberata de către CJ B. sub nr. 3280/22.06.1994.
C. L. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar M. a formulat întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu acțiunea așa cum a fost formulată.
Arată că acest teren se află în domeniul privat al comunei M., iar reclamantul are deschis rol fiscal pentru acest teren, că acesta a stăpânit imobilul teren și construcții dobândit de la data adjudecării, fiind cunoscut ca adevărat proprietar.
Faptul că . vândut reclamantului imobilul compus din clădire si teren așa cum rezultă din actele de adjudecare, fără însă ca aceasta să solicite potrivit HG nr 834/1991 obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate reprezintă o situație care nu le poate fi imputată.
Din analiza art 20 din Legea nr 15/1990 potrivit căruia bunurile din patrimoniul societății comerciale sunt proprietatea acesteia, deci inclusiv terenul în speță, eliberarea ulterioară a certificatului de atestare a dreptului de proprietate având doar efect declarativ de drepturi și nu constitutiv.
Tribunalul examinând recursul declarat în raport de motivele invocate și de textele de lege incidente în cauză constată că este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Din actele dosarului, respectiv procesul verbal de licitație încheiat șa 18 martie 1993, rezultă că licitația din 18.03.1993 organizată de . a avut ca obiect vânzarea unor bunuri imobile - clădire si terenul aferent de 2000 m.p
Regimul juridic ce a guvernat cele două categorii de imobile este esențial diferit.
Astfel, în ceea ce privește construcția, vânzarea acestora era supusă regulii consensualității, consacrat de art 1295 cod civil aplicabil la acea dată, potrivit cărora vinderea este perfectă între părți și proprietatea este de drept strămutată la cumpărător de îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului și asupra prețului.
Așadar, procesul verbal de licitație face deplina dovadă a consimțământului părților privind construcțiile vândute și prețul, dreptul de proprietate asupra clădirilor strămutându-se la aceiași dată în patrimoniul cumpărătorului
Cu privire la teren, circulația juridică a acestuia este supusă unor condiții ad validitutem privind forma actului juridic.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.67 din Legea nr.18/1991 în vigoare la data desfășurării licitației, terenurile pot fi înstrăinate prin acte juridice încheiate în formă autentică.
Se constată că, la data licitației, . nu avea eliberat certificatul de atestate a dreptului de proprietate pentru terenul aferent construcției vândute - conform HG nr 834/1991.
Prin eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate se face dovada certă că fosta . dobândit dreptul de proprietate pentru suprafața din litigiu.
Este si motivul pentru care, cu ocazia licitației s-a încheiat procesul verbal din 18.03.1994 înregistrat la societate sub nr 716/18.03.1994 prin care s-a consemnat prin semnătura ambelor părți - vânzător - cumpărător - că obiectul licitației adjudecate( deci după ce s-a ținut licitația) l-a constituit numai mijlocul fix „clădire pod M.” și că problema terenului se va soluționa după obținerea titlului de proprietate conform HGR nr 834/1991 și a evaluării conform Normelor metodologice MLPAT-MF.
Ulterior licitației, . fost radiată la data de 14.12.1994, perioadă în care acesta nu a obținut certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului.
Pentru ca instanța să pronunțe o hotărâre prin care să constate dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, trebuie să verifice dacă vânzătorul este proprietarul bunului vândut la data licitației
Cum apelantul nu a făcut dovada în acest sens, instanța reține că prin licitație: . putea transmite mai multe drepturi decât avea.
Tribunalul nu reține că terenul aferent construcției licitate face parte din domeniul privat al comunei M., așa cum susține intimata, întrucât nu s-a făcut nici o dovadă în acest sens, neexistând nici un protocol de predare așa cum se prevede la art 4 din HG nr 834/1991.
Pe de altă parte, Tribunalul reține că, din înscrisurile eliberate de ONRC-ORC B. - . radiată ca urmare aplicării HG nr 686/1994 privind înființarea Regiei Autonome a Îmbunătățirilor funciare, activul și pasivul acestei societății fiind preluat de către Regia Autonomă a Îmbunătățirilor funciare așa cum se prevede la art 2 din acest act normativ, și prin urmare, este exclus ca terenurile aflate în administrarea acestei societății să treacă în domeniul privat al comunei.
Față de considerentele expuse, Tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul C. Ș. domiciliat în B. . B., împotriva sentinței civile nr. 5413/05.06.2015, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. L. DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR
M. cu sediul în . și . cu sediul în ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Octombrie 2015
Președinte, A. E. D. | Judecător, A.-M. D. | Judecător, M. Ș. |
Grefier, R. O. |
RED.A.E.D
Tehnored.O.R. 2 ex/29.10.2015
J.f. B., J.F.C. A. M.
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 223/2015.... | Pretenţii. Hotărâre din 14-10-2015, Tribunalul BUZĂU → |
|---|
