Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Decizia nr. 3020/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3020/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 16-10-2015 în dosarul nr. 3020/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 3020/2015
Ședința publică de la 16 octombrie 2015
Completul constituit din:
Președinte: N. M.
Judecător: M. A.
Grefier: C. C.
Pe rol se află judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarea T. F., domiciliată în . Varlaam, jud. B., împotriva deciziei civile nr. 2716/08.06.2015, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, având ca obiect suspendare executare, în contradictoriu cu intimatul T. M., domiciliat în mun. B., ., ., jud. B..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul T. M., asistat de avocat M. A. D., lipsă fiind contestatoarea.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar a fost depusă o cerere de amânare formulată de contestatoare, care este în imposibilitate de a se prezenta, având în aceeași zi un alt dosar pe rolul Judecătoriei Pătârlagele, sens în care a atașat copie de pe citația emisă în dosarul nr._ /a1, după care:
Instanța pune în discuție cererea de amânare formulată de către contestatoare.
Avocat M. A. D. depune la dosar împuternicire avocațială pentru intimatul T. M., chitanța nr. 54/15.10.2015 reprezentând onorariu avocat în sumă de 600 lei și arată că se opune cererii contestatoarei deoarece prezenta cauză a mai suferit o astfel de amânare la solicitarea acesteia.
Instanța respinge cererea de amânare formulată de contestatoarea T. F., conform prevederilor art. 222 din Codul de procedură civilă, având în vedere că, pentru un motiv asemănător, părții i s-a mai acordat un alt termen de judecată și față de împrejurarea că la Judecătoria Pătârlagele a fost citată în camera de consiliu, la ora 9, iar prezenta cauză a fost strigată la ora 11.30, având posibilitatea să se prezinte personal ori să-și desemneze un reprezentant.
Tribunalul pune în discuție excepția tardivității contestației în anulare, invocată din oficiu, la termenul anterior.
Apărătorul intimatului solicită admiterea excepției având în vedere faptul că s-a înregistrat contestația la data de 7.07.2015, peste termenul prevăzut de lege. Solicită cheltuieli de judecată.
După deliberare,
INSTANȚA
Asupra excepției tardivității, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 07.07.2015, sub nr._, contestatoarea T. F., în contradictoriu cu intimații T. M. și B.E.J. P. A. G., a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 2716/08.06.2015 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, pentru motivele prevăzute de art. 503 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
A solicitat admiterea contestației în anulare și reluarea judecății de la cel mai vechi act de procedură efectuat, în vederea pronunțării unei decizii neviciate.
În motivare, contestatoarea a arătat că, prin decizia contestată, Tribunalul B. a admis apelul declarat împotriva încheierii din 10.04.2015 pronunțată de Judecătoria Pătârlagele în dosarul nr._, fără a lua în considerare soluția dată de instanța de fond care, pe bună dreptate, a admis cererea de suspendare a executării pentru motive întemeiate. A mai arătat că probele administrate la instanța de fond au demonstrat că anexele, construcțiile ridicate pe terenul intimatului creditor au un caracter permanent, inclusiv grupul sanitar, și îi sunt indispensabile traiului de zi cu zi.
Tribunalul B. a considerat că în mod greșit s-a dispus suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, apreciind că motivele propuse nu sunt temeinice. În realitate, susține contestatoarea, probele administrate în cauză de către apelant sunt false, creând impresia că anexele și construcțiile pe care le-a ridicat sunt în stare avansată de degradare.
Învederează că intimatul creditor a prezentat aceste construcții în planșe foto, din unghiuri nefavorabile, care au dus la inducerea în eroare a instanței și la o soluție care îi este nefavorabilă.
A precizat că, deși a depus la Tribunalul B. planșe foto care prezentau realitatea și demonstrau că acele construcții sunt încă în bună stare de funcționare, au un caracter permanent fiind folosite zilnic, instanța nu a luat în considerare aceste apărări, așa cum nu a luat în considerare nici faptul că de existența clădirilor construcțiilor se face vorbire atât în dosarul privind partajul succesoral, cât și în celelalte dosare.
Intimatul T. M. a formulat în cauză întâmpinare, solicitând respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată.
Consideră intimatul că sunt necesare precizări, dat fiind faptul că dispozițiile art. 503 alin. 3 din Codul de procedură civilă, invocate în contestație, fac trimitere la prevederile alin. 2 pct. 1, 2 și 4 ale aceluiași articol. Cum în situația expusă de contestatoare nu se face referire la o eventuală necompetență sau la nepronunțarea asupra apelului, ar rămâne în discuție dispozițiile art. 503 alin. 2 pct. 2, respectiv că dezlegarea apelului ar fi rezultatul unei erori materiale.
Apreciază, însă, că în cauză nu poate fi vorba de nicio eroare, mai ales materială. Critica expusă în concret de contestatoare, care, oricum, nu poate constitui motiv de contestație în anulare, este neîntemeiată.
Intimatul consideră că în mod legal și temeinic Tribunalul B. a apreciat că prima instanță a aplicat greșit prevederile art. 718 al. 1 din Codul de procedură civilă, neexistând motive temeinice care să justifice suspendarea executării silite.
Construcțiile au existat la momentul partajului și nu au făcut obiectul acestuia. Nu are relevanță, susține intimatul, dacă acestea sunt definitive sau provizorii, dacă sunt în stare bună sau degradate.
Solicită respingerea contestației în anulare și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept a invocat prevederile art. 508 al. 2 din Codul de procedură civilă.
Potrivit art. 248 alin. 1 din Codul de procedură civilă, „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și a celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe sau, după caz, cercetarea în fond a pricinii”, astfel încât tribunalul va analiza excepția tardivității contestației promovate.
În acest sens, urmează să se rețină dispozițiile art. 506 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care prevăd: „Contestația în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data la care hotărârea a rămas definitivă”.
Potrivit art. 181 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, termenele socotite pe zile se raportează la zile libere, fără a fi luate în calcul nici ziua în care termenul începe să curgă, nici cea în care se împlinește.
Așa cum rezultă din conținutul dovezii de înmânare aflate la fila 76 din dosarul instanței de apel, decizia nr. 2716/08.06.2015 i-a fost comunicată contestatoarei la data de 19.06.2015, situație în care ultima zi a termenului de promovare a contestației în anulare a fost data de 06.07.2015. Ultima zi a termenului a fost 5 iulie 2015, duminica, zi nelucrătoare, motiv pentru care termenul contestației s-a prelungit până în prima zi lucrătoare, care a fost 06.07.2015.
Raportat la cele de mai sus, depunerea contestației la tribunal, la data de 07.07.2015, așa cum rezultă din rezoluția de la fila 2 din dosar, se situează peste termenul prevăzut de lege, astfel că reclamanta este decăzută din dreptul de a mai exercita calea de atac, iar actul de procedură este nul.
Tribunalul a reținut aplicabilitatea termenului de 15 zile prevăzut de art. 506 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care este un termen legal, imperativ, deoarece hotărârea contestată a fost comunicată, în temeiul art. 427 alin. 1 din codul de procedură civilă (hotărârea se comunică din oficiu părților, chiar dacă este definitivă). În cauză nu se poate invoca incidența termenului maxim de 1 an reglementat de art. 506 alin. 1 din Codul de procedură civilă, deoarece acesta un termen limită pentru comunicarea hotărârii definitive către partea interesată, precum și un termen în care se poate exercita contestația, iar nu un termen de la care să înceapă să curgă termenul de 15 zile.
În aceste condiții, tribunalul va admite excepția invocată din oficiu și va anula, în temeiul art. 506 alin. 1, cu aplicarea art. 185 alin. 1 din Codul de procedură civilă, ca fiind tardiv formulată, contestația în anulare, neputând fi cercetate motivele invocate.
Potrivit art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, contestatoarea fiind partea care a pierdut procesul, va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată solicitate de către intimat, în sumă de 600 lei, reprezentând onorariul de avocat, achitat conform chitanței nr. 54/15.10.2015 (fila 91) a Cabinetului de Avocat M. A. D..
Hotărârea este definitivă în baza art. 634 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite excepția tardivității contestației.
Anulează, ca fiind tardivă, contestația în anulare formulată de contestatoarea T. F., domiciliată în . Varlaam, jud. B., împotriva deciziei civile nr. 2716/08.06.2015, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, având ca obiect suspendare executare, în contradictoriu cu intimatul T. M., domiciliat în mun. B., ., ., jud. B..
Obligă contestatoarea să plătească intimatului 600 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 octombrie 2015.
Președinte, N. M. | Judecător, M. A. | |
Grefier, C. C. |
Red. N.M.
Tehn. H.M./N.M.
4 ex./05.11.2015
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Fond funciar. Decizia nr. 2765/2015. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
