Pretenţii. Sentința nr. 1253/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1253/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 19-11-2015 în dosarul nr. 1253/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1253/2015
Ședința publică de la 19 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. P.
Grefier D. H.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile având ca obiect pretenții, privind pe reclamantul B. C. A. domiciliat în B., ., județul B., cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat P. G. în B., ., . în contradictoriu cu pârâții . SA cu sediul în București, .. 3, .. 10, sector 3, . SA - SUCURSALA B. cu sediul în B., ., . și 2, județul B. și intervenienții M. G. G. și M. V. ambii domiciliați în B., .. Nefamiliști, ..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul B. C. A., personal și asistat de avocat P. G. și intervenienta M. V., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la data de 26.10.2015, prin serviciul registratură al instanței, reclamantul, prin apărător ales, a depus numele și adresa martorului în vederea citării, după care:
Avocat P. G., pentru reclamant, precizează că din eroare a fost indicată ca și martor, intervenienta M. V., care a fost prezentă la momentul efectuării cercetărilor și dat fiind această eroare, solicită interogatoriul intervenientei, renunțând la audierea acesteia în calitate de martor.
Instanța, în baza art. 351 Cod procedură civilă, încuviințează interogatoriul intervenientei M. V., având în vedere relevanța acestuia în prezenta cauză.
Avocat P. G., pentru reclamant, precizează că pe excepția de inadmisibilitate nu propune nici un martor pentru audiere, însă pe latura civilă are nominalizat un martor.
În conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 352 Cod procedură civilă, instanța procedează la luarea interogatoriului intervenientei M. V., consemnările făcute în baza art. 354 Cod procedură civilă, regăsindu-se la dosarul cauzei.
Tribunalul pune în discuția părților excepția de inadmisibilitate a acțiunii invocată de pârâta . SA, prin întâmpinarea depusă la dosar.
Avocat P. G., având cuvântul pentru reclamant, solicită respingerea excepției de inadmisibilitate invocată de asiguratorul de răspundere civilă A. R. Astra SA, raportat la motivele arătate în răspunsul la întâmpinare.
Arată că din probatoriul administrat în cauză cât și din interogatoriul luat intervenientei M. V., a rezultat că la momentul audierii, reclamantul se afla într-o perioadă post traumatică, ieșise din spital, de unde a fost luat de intervenientă și condus la sediul poliției, pentru că nu se putea deplasa singur. Cu privire la mențiunea făcută de polițistul care a procedat la audierea reclamantului, în sensul că nu are nici un fel de pretenții prezente sau viitoare cu privire la latura civilă, arată că acesta nu a avut reprezentarea că starea de sănătate se va agrava și că va fi obligat să fie pus în situația să ceară despăgubiri cu privire la daunele suferite.
Susține că asiguratorul se leagă de această frază, existentă în dosarul de urmărire penală, însă consideră că nu se poate invoca o astfel de excepție atâta timp cât reclamantul nu a renunțat la acest drept, în mod expres în cererea de despăgubire.
După ce și-a revenit, reclamantul a precizat că principala sa grijă este refacerea stării de sănătate precum și faptul că nu are nici un fel de pretenții față de conducătorul auto, care era prietenul lui.
Ulterior ameliorării stării de sănătate, reclamantul a înțeles să se îndrepte cu o astfel de acțiune, în conformitate cu prevederile Legii nr. 136/1995 pentru recuperarea daunelor suferite, având în vedere faptul că a rămas cu un prejudiciu estetic și permanent, vizibil în zona feței, mai exact la ochiul drept.
În baza art. 248 Cod procedură civilă, Tribunalul rămâne în pronunțare asupra excepției de inadmisibilitate a formulării acțiunii invocată de pârâta . SA.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub nr._ în data de 26.05.2015, reclamantul Branzoi C.-A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. A.-R. Astra S.A, ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună obligarea acesteia la plata sumei de_ (doua sute cincizeci mii) lei reprezentând daune morale cât și la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de acest proces.
De asemenea a solicitat citarea in calitate de intervenienti forțați a numiților: M. G. G. si M. V..
În motivarea acțiunii a arătat că la data de 02.01.2014, in jurul 20.00, pe timpul cat se afla ca pasager in autoturismul marca Daewoo Nubira cu numărul de înmatriculare_ proprietatea numitei M. V. si condus de numitul Mirzea G.-G., a fost victima unui grav accident de circulație si a suferit mai multe leziuni traumatice.
După accident, a fost transportat de îndată, de către un echipaj medical de urgenta la Unitatea Primiri Urgenta a Spitalului Județean de Urgenta B. cu diagnosticul: "bolnav victima unui accident rutier este adus de urgenta in serviciu UPU unde pe baza ex clinic si paraclinic se fixează dg de politraumatism prin accident rutier, TCC acut inchis, traumatism toracic, fr clavicular, traumatism craniocerebral cu plaga periorbitala O.D. "
De la urgenta, după intervenția medicilor specialiști, a fost transferat la secția ortopedie si, la data de 07.01.2014, a fost supus unei prime operații chirurgicale fiindu-i practicata "reducere si osteosinteza cu broșa K centromedulard".
Practic, in urma accidentului a suferit doua operații chirurgicale, una la clavicula dreapta si una in zona fetei - ocular dreapta. In urma vătămărilor suferite si a ambelor intervenții chirurgicale, a rămas cu prejudicii estetice evidente, vizibile, grave si permanente.
Pentru a se reface parțial, arată că a avut nevoie de un număr de 68 de zile de concediu medical.
Mai mult decât atât, precizează că a rămas cu o puternica trauma psihica si nu a fost interesat de cercetările făcute de politie pana la momentul refacerii parțiale.
A suferit si o operație prin care i-a fost scoasa tija din umăr si, de atunci, capacitatea sa de munca si de a face mișcare este considerabil micșorată.
La data de 29.01.2015, arată că s-a adresat paratei cu cerere de despăgubire, conform legii, insa dosarul de dauna nr. BZ/1014/DA/190 nu a putut fi soluționat intrucat nu deținea un certificat medico-legal. S-a prezentat pentru examinare la SJML B. si i s-a comunicat faptul ca daca au trecut mai mult de 30 de zile de la producerea evenimentului, examinarea medico-legala se face numai in baza rezoluției procurorului sau a dispoziției scrise a instanței de judecata. S-a adresat cu cerere Parchetului de pe lângă Judecătoria B. însă aceasta i-a fost respinsa motivat de faptul ca dosarul penal nr. 18/P/2014 a fost soluționat si practic parchetul a fost dezinvestit cu soluționarea cauzei.
Precizează că suma pe care o solicită îi este necesara pentru menținerea stării de sănătate, restabilirea condiției fizice si posibilitatea de a-și desfășura activitatea profesionala cat si de a-și continua viața personală in mod normal.
Consideră că societatea parata avea obligația sa îi plătească despăgubirile solicitate in baza documentației dosarului de dauna.
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile prevăzute de art. 1357, art. 1373 art. 2223 -2226 din Codul Civil, art. 194 si art. 451 - 455 Cod de Procedura Civila, Legea 136/1995 actualizata si Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, puse in aplicare prin Ordinul CSA nr. 14/2011.
În dovedirea cererii formulate, reclamantul a depus, în copie, acte din dosarul de urmărire penală și acte medicale.
La data de 16.06.2015 pârâta Societatea A.-R. Astra SA a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de Branzoi C. A., ca netemeinica si nelegala.
Pe cale de excepție, pârâta a invocat excepția netimbrarii acțiunii motivat de faptul ca reclamanta nu a făcut dovada timbrării acțiunii pana la primul termen de judecata, fiind incalcate dispozițiile art.33 din O.U.G.80/2013, precum si ale art.197 NCPC.
Conform art. 33 din O.U.G.80/2013 privind taxele judiciare de timbru: "Art. 33. - (1) Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.
Învederează faptul ca litigiul dedus judecații a izvorât dintr-un contract de asigurare, astfel ca orice pretenții provenite din acesta, formulate prin intermediul instanței sunt condiționate de achitarea taxei de timbru, cu atât mai mult având în vedere caracterul civil al acțiunii.
Apreciază ca în speța nu se poate retine nici incidența dispozițiilor art. 29 lit. i) din O.U.G.80/2013, întrucât, prin acest text de lege sunt scutite de taxa de timbru doar "cauzele penale, inclusiv despăgubirile civile pentru daunele materiale si morale decurgând din acestea."
Este evident ca legiuitorul a avut în vedere despăgubirile civile solicitate în cauzele penale adică atunci când acțiunea civila este exercitata în cadrul procesului penal.
În acest sens s-a pronunțat chiar si Curtea Constituționala prin Decizia nr.114/2003, stabilind ca: "partea care exercita acțiunea civila în cadrul procesului penal beneficiază de scutirea de plata taxei de timbru, iar partea care exercita acțiunea la instanța civila plătește taxa de timbru pe care însa o recuperează prin solicitarea cheltuielilor de judecata care includ si taxa de timbru".
Mai arătă ca forma actuala a textului de lege indicat este identic cu cel prevăzut la art. 15 lit. o din Legea nr. 146/1997) a fost expusa asa cum a fost ea modificata prin Ordonanța Guvernului nr. 30/1999.
Acest aspect este extrem de relevant prin prisma punctului de vedere al Guvernului din cadrul Deciziei Curții Constituționale nr. 114/2003, care ne arata practic ce situații limitative a avut în vedere organul de edictare al normei (Guvernul), care sunt rațiunile si cazurile în care se poate acorda scutirea de la plata taxei de timbru în baza art. 15 lit. o) din Legea nr. 146/1997.
Si înalta Curte de Casație si Justiție statuează în Decizia nr. 3247 din 21 aprilie 2005 faptul ca, potrivit art. 15 lit. o din Legea nr. 146/1997, sunt scutite la plata taxelor judiciare de timbru acțiunile si cererile, inclusiv cele pentru exercitarea cailor de atac, referitoare la cauzele penale, inclusiv despăgubirile civile pentru daune materiale si morale decurgând din acestea.
Însa, pentru a fi incidența dispoziția legala menționata, trebuie sa fie sau sa fi fost pendinte o cauza penala, înțelegând prin aceasta situația în care a fost pusa în mișcare o acțiune penala având ca obiect tragerea la răspundere penala a persoanelor pârâte printr-un act de inculpare în condițiile legii.
Or, în speța dedusa judecații, aceasta condiție nu este îndeplinita, întrucât, asa cum rezulta din înscrisurile depuse la dosar, prin Referatul cu propunerea de clasare din 15.04.2014 s-a clasat cauza având ca obiect săvârșirea infracțiunii de vătămare corporala din culpa, intrucat faptele nu mai constituie infracțiunea de vătămare corporala din culpa. Mai mult decât atat acesta nu a formulat o cerere de constituire parte civila.
De altfel, acest text de lege a fost supus atenției Curții Constituționale, iar in urma deliberărilor, cu majoritate de voturi, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.29 alin.d) lit.i) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituționale în măsura în care sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru acțiunile și cererile referitoare la despăgubirile civile pentru prejudiciile materiale și morale decurgând dintr-o cauză penală în condițiile în care fapta cauzatoare de prejudiciu, la momentul săvârșirii acesteia, era prevăzută ca infracțiune.
Astfel, reiese cu prisosința din cele prezentate mai sus ca pretențiile reclamantei nu deriva dintr-o cauza penala, în sensul art. 29 lit. i din O.U.G. 80/2013, si, subsecvent, ca aceștia datorează taxe judiciare de timbru cu consecința, dat fiind faptul neplății acestora, anularii ca netimbrata a cererii deduse judecații.
Având in vedere cele prezentate solicită admiterea excepției așa cum a fost invocata si sa se dispună anularea acțiunii ca netimbrata.
Consideră acțiunea promovată de reclamant ca fiind inadmisibilă, în acest sens făcând referire la referatul din data de 15.04.2015 a Parchetului de pe langa Judecătoria B., în care s-a retinut ca in data de 02.01.2014, intervenientul forțat Mirzea G. G., in timp ce conducea autovehiculul Daewoo Nubira cu nr._ pe raza localității Pietroasele,nu a acordat prioritate de trecere autoturismului marca Ford Focus cuu nr. de inmatriculare_ si a intrat in coliziune cu acesta.
La data accidentului, pentru autovehiculul Daewoo Nubira cu nr._ era valabila polița RCA nr._, incheiata la societatea A. R. Astra, polița ale căror clauze erau stabilite prin Ordinul CSA nr. 14/2011.
Prin același referat se face mențiunea clasarea cauzei si totodată se constata ca o parte dintre persoanele vătămate printre care si reclamantul au declarat faptul ca nu depun plângere penala, nu au solicitat si nu vor solicita eliberarea de certificate medico-legale, nu formulează pretenții civile, nu doresc sa se judece cu acesta.
Prin acțiunea formulata, reclamantul, prin reprezentant convențional, solicita insa despăgubiri atat de la subscrisa cat si de la conducătorul auto vinovat.
Solicită a se observa că potrivit art. 146 din Legea nr. 71/2011 "Contractul de asigurare este supus legii in vigoare la data încheierii poliței de asigurare, a certificatului de asigurare ori a notei de acoperire, dupa caz." Conform art. 49 din Legea nr. 136/1995, "Asigurătorul acorda despăgubiri, in baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund fata de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum si tramvaie si pentru cheltuielile făcute de asigurați in procesul civil".
Astfel, una din condițiile legale necesare a fi îndeplinite in vederea răspunderii asigurătorului este aceea de a se stabili răspunderea civila delictuala in sarcina conducătorului autoturismului asigurat. Transpare astfel ca pentru angajarea răspunderii contractuale a societății de asigurare este necesar ca in prealabil, obligația de plata a despăgubirilor sa fie stabilita in sarcina asiguratului/utilizatorului autoturismului asigurat.
Or, in cauza pendinte, reclamantul Branzoi C. A., a declarat ca nu are nicio pretenție civila ,ceea ce inseamna ca acesta a renunțat astfel la dreptul pretins, renunțare ce este producătoare de efecte si este opozabila pârtilor, conform dispozițiilor art. 13 NCC, in condițiile in care art. 408 NCPC privește doar renunțările la dreptul pretins in fata instanței de judecata.
Pe fondul cauzei, arată că în cauza dedusa judecații isi găsesc aplicabilitatea dispozițiile Ordinului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr.14/2011 privind asigurarea obligatorie de răspundere civila pentru prejudicii produse terților prin accidente de autovehicule.
Precizează că asigurătorul RCA plătește despăgubiri nu pe baza delictuala ci in baza contractului de asigurare RCA, in conformitate cu termenii si condițiile stabilite prin Ordinele C.S.A.( in speța fiind in vigoare Ordinul C.S.A. nr.14/2011), termeni si condiții care se constituie in clauzele contractului de asigurare RCA.
Așadar, despăgubirea pe care asigurătorul RCA o poate acorda nu urmează in totalitate dezdaunarea pe care persoana vinovata este obligata sa o plătească in conformitate cu principiul reparației integrale a prejudiciului.
Solicită a se constata faptul ca in dovedirea cererii in pretenții reclamantul a depus Referatul cu propunere de clasare din 15.04.2014 in care se precizează ca reclamantul, a declarat ca nu are pretenții civile asupra persoanei vinovate de producerea accidentului, nu depune plângere penala, nu va solicita eliberarea de certificate medico-legla si nu dorește sa se judece cu conducătorul auto vinovat.
In privința daunelor morale solicitate de reclamant, ca prim aspect solicită a se reține faptul ca acestea, pentru a putea fi acordate de asigurătorul de răspundere civila auto nu trebuie sa depășească limita maxima de despăgubire prevăzuta de Ordinul C.S.A. aplicabil.
In acesta limita maxima se includ atat pretențiile materiale cat si pretențiile morale solicitate de parti, despăgubirile acordandu-se proporțional cu prejudiciul suferit de fiecare parte.
In privința daunelor morale in suma de 250.000 lei solicitate de reclamant, ca prim aspect arată că acestea, pentru a putea fi acordate de asigurătorul de răspundere civila auto nu trebuie sa depășească limita maxima de despăgubire prevăzuta de Ordinul C.S.A. aplicabil.
Având in vedere cuantumul pretențiilor pârtii civile din prezenta cauza solicită a se avea în vedere la acordarea despăgubirilor, aplicarea principiului proportionalitatii in raport de prejudiciul suferit de fiecare parte civila, principiu prevăzut expres in dispozițiile Ordinul C.S.A.nr.14/2011.
Astfel, potrivit articolului 48 alineat 2: "In cazul in care cuantumul despăgubirilor ca urmare a vătămărilor corporale sau a decesului mai multor persoane in unul si același accident de vehicul depășește, la data producerii accidentului, limita de despăgubire stabilita prin documentul de asigurare RCA, exclusiv cheltuielile făcute in procesul civil, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate si de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea prejudiciului, despăgubirile se acorda in limita acestei sume, proporțional cu prejudiciul suferit de fiecare persoana vătămata, fara insa a se depasi, la data producerii accidentului, pentru flecare persoana accidentata, limita de despăgubire pe persoana, stabilita prin polița de asigurare RCA. "
Referitor la daunele morale solicitate, despăgubiri al căror cuantum este dificil de stabilit, arată că instanței de judecata ii revine misiunea ca, la calculul sumelor ce vor fi acordate cu titlu de daune morale, sa tina seama de efectul compensatoriu pe care asemenea sume trebuie sa il aiba jar nicidecum ca aceste sume sa se constituie in amenzi excesive pentru autorii daunelor ori venituri nejustificate pentru victimele daunelor.
In absenta unor probe materiale, judecătorul este singurul care, in raport cu consecințele suferite de reclamanta, trebuie sa aprecieze o anumita suma globala care sa compenseze pentru aceasta ceea ce ii lipsește ca urmare a faptei săvârșite de făptuitor.
Acordarea acestor daune morale tinde sa acopere un prejudiciu moral ce nu poate fi cuantificabil pecuniar si de aceea, intinderea lor nu trebuie sa fie excesiva, ci doar sa compenseze . produsa, pentru a nu cădea ,in caz contrar, sub imperiul unei alte instituții de drept civil. Astfel, indemnizația acordata pentru repararea prejudiciului moral trebuie sa reprezinte o reparare a acestuia in sensul unei compensații sau satisfacții compensatorii fiind necesara asigurarea unei juste corelări intre latura penala si latura civila a reparării prejudiciului cauzat prin săvârșirea infracțiunii.
Apreciază ca sumele solicitate de reclamant din prezenta cauza sunt imense ,si, daca ar fi acordate de către instanța de judecata in aceste condiții ar depasi granițele unor daune morale rezonabile si funcția pe care aceste daune morale o au: aceea de compensare pentru părțile care au fost supuse unor suferințe fizice si psihice. Practica instanțelor judecătorești ne arata ca acordarea lor in cuantumul solicitat nu ar avea precedent in materia infracțiunilor de vătămare din culpa.
Ele depășesc cu mult chiar daunele morale acordate pârtilor civile din cauzele al căror obiect este constituit din infracțiunea de omor/omor deosebit de grav/vatamare corporala grava ) . Infracțiune săvârșita cu intenție despre care nu se poate spune ca a prejudiciat mai puțin subiectele pasive sau păgubite ale infracțiunii.
Iata de ce, instanța investita cu soluționarea unor asemenea cereri de despăgubiri trebuie sa tina seama si de faptul ca vătămarea a fost produsa din culpa, iar nu cu intenție. Consideră ca la stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru daune morale, acest aspect are o mare relevanta si nu poate fi ignorat, astfel precum s-a arătat mai sus.
Cu privire la cuantificarea prejudiciului moral, este de reținut ca aceasta nu este supusa unor criterii legale de determinare. In acest caz, cuantumul daunelor morale se stabilește, prin apreciere ca urmare a aplicării de către instanța de judecata a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei in cauza, in plan fizic si psihic, importanta valorilor lezate, măsura in care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele decesului, măsura in care le-a fost afectata situația familiala,profesionala si sociala. Insa, toate aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o baza echitabila, corespunzătoare prejudiciului real si efectiv produs victimelor.
De asemenea, consideră că instanța de judecata trebuie sa aiba in vedere la acordarea daunelor morale si unele criterii obiective, de exemplu raportarea pretențiilor la condițiile socio-economice individuale ale reclamanților precum si la nivelul general ( venitul mediu la nivel național etc) astfel incat stabilirea unui cuantum al despăgubirilor sa aiba o susținere obiectiva care sa constituie baza pe care se formează intima convingere a judecătorului. In nici un caz ,instanța nu trebuie sa se limiteze la a acorda nemotivat, integral sumele solicitate, fara a aplica o măsura respectivelor pretenții, validandu-le necondiționat.
Arată că nu contestă suferința provocata reclamantului ca urmare a accidentului rutier, dar nivelul daunelor morale trebuie sa fie in limite rezonabile, in concordanta cu jurisprudenta in materie, cu venitul mediu pe cap de locuitor si cu nivelul general de dezvoltare economica a României.
Potrivit articolului 49 punctul 1 litera f si 49 punctul 2 litera d din Ordinul C.S.A .14/2011 :"asiguratorul acorda despăgubiri (...) daune morale in conformitate cu legislația si jurisprudența din România.".
Asigurarea de răspundere civila auto obligatorie - tip RCA, acoperă prejudiciile pe care conducătorul autovehiculului asigurat le produce unor terțe persoane. De aceasta data, clauzele contractului se stabilesc prin lege, respectiv sumele acoperite, avariile pe care le acoperă, modalitatea de acordare a despăgubirilor, stabilirea cuantumului despăgubirilor etc.
Un prim aspect esențial de la care trebuia sa pornească instanța in aprecierea daunelor morale acordate, era acela al premisei de la care legiuitorul a instituit plafonul valoric al despăgubirilor ce se acorda prin acest tip de asigurare RCA. In acest sens invederează, faptul ca acest plafon de despăgubiri a fost stabilit prin Directiva 2005/14/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 11.05.2005.
Unul dintre scopurile importante urmărite a fost acela ca prin stabilirea limitei de despăgubire la 1.000.000 Euro pentru prejudicii materiale si 5.000.000 Euro pentru vătămări corporale si deces(inclusiv prejudicii nepatrimoniale) a fost acela ca limita de răspundere sa fie suficient de ridicata astfel incat sa poată asigura despăgubirea. Pe langa acest scop, cel mai important a fost acela al asigurării unei despăgubiri integrale si echitabile pentru TOATE VICTIMELE CARE AU SUFERIT RANI FOARTE GRAVE. Adică, scopul urmărit a fost acela de a exista suficienta acoperire, ca in cazul mai multor persoane vătămate grav sa li se poată asigura, in mod echitabil, sumele necesare pentru ingrijiri medicale si alinarea suferinței permanente cauzate de durerile fizice si psihice indurate (invaliditate, slutire, pierdere de organe sau simțuri) prin restrângerea vieții sociale, profesionale, culturale, pierderea respectului de sine etc. Punctul 10 din norma reprodus mai jos, prevede aceste aspecte:
(10) Obligația statelor membre de a garanta ca suma asigurata sa nu fie mai mica decât anumite valori minime constituie un element major pentru protecția victimelor. Sumele minime prevăzute de Directiva 84/5/CEE ar trebui nu numai ajustate în funcție de inflație, ci și majorate în termeni reali pentru a întări protecția victimelor. SUMA MINIMA ASIGURATA ÎN CAZUL VĂTĂMĂRILOR CORPORALE ar trebui calculata astfel încât SA DESPĂGUBEASCĂ INTEGRAL SI ECHITABIL TOATE VICTIMELE CARE AU SUFERIT RANI FOARTE GRAVE, ȚINÂND SEAMA ÎN ACELAȘI TIMP DE FRECVENTA SCĂZUTA A ACCIDENTELOR CARE IMPLICA victime MULTIPLE SI DE NUMĂRUL SCĂZUT DE ACCIDENTE ÎN CARE MAI MULTE VICTIME SUFERĂ DE RANI FOARTE GRAVE ÎN CURSUL ACELUIAȘI ACCIDENT. Suma minima asigurata de 1 milion de EUR pentru o victima sau de 5 milioane de EUR pentru o cerere de despăgubire, indiferent de numărul victimelor, reprezintă o suma rezonabila și adecvata. Pentru facilitarea introducerii acestor sume minime, ar trebui stabilita o perioada de tranziție de cinci ani de la data punerii în aplicare a prezentei directive. în decursul celor treizeci de luni de la data punerii în aplicare, statele membre ar trebui sa majoreze sumele minime astfel încât sa atingă cel puțin jumătate din nivelurile prevăzute. (...) " CONCLUZIILE care se desprind sunt foarte clare: țările membre au avut obligația de a implementa in legislația naționala pentru asigurări RCA o limita de răspundere in caz de vătămări corporale si deces fie de 1 milion euro/victima, fie de 5 milioane euro/eveniment, indiferent de numărul victimelor. România a optat sa implementeze a doua variant, stabilirea unei astfel de limite are in vedere, in principal, acoperirea prejudiciilor directe suferite de persoanele vătămate, iar nu pe acelea indirecte ce decurg din decesul unor persoane; victimele sa fi suferit rani foarte grave; despăgubirea se achita victimelor care au suferit rani grave; acoperirea maxima este de 5 milioane de euro indiferent de numărul victimelor; acoperirea minima si maxima s-a stabilit pornind de la principiul ca exista o frecventa redusa a accidentelor care implica astfel de victime care au suferit rani grave si de asemenea un număr redus de astfel de accidente; sumele nu au fost solicitate pentru acordarea de despăgubiri rudelor persoanelor decedate, nu se face nici o referire in acest sens in directiva; directiva a lăsat posibilitatea pentru legiuitorul intern de a stabili daunele ce se acorda rudelor victimelor decedate in urma accidentelor produse, prin dreptul intern, ceea ce a si făcut prin emiterea art.49 alin.2 din Ordinul 21/2009, dar fara ca acest legiuitor sa omită care a fost rațiunea pentru care s-a solicitat statelor membre U.E. sa introducă obligatoriu acest plafon.
Aceste plafoane de despăgubire sunt stabilite pentru a acoperi despăgubiri produse spre exemplu in cazul unui accident grav in urma căruia pasagerii unui autobuz mediu ca dimensiuni sunt vătămați foarte grav. Un astfel de autobuz de dimensiuni medii transporta aproximativ 100 de pasageri. Conform art.24 alin.2 lit.b) din Ordinul 14/2011, valoarea maxima a despăgubirii pentru vătămări corporale si deces pentru anul 2012 este de 5.000.000 de euro. In situația acordării de despăgubiri conform Directivei UE anterior menționate, fiecare victima ar primi 50.000 de euro. REPETA: PENTRU RANI GRAVE. (Ca exemplu, amintim aici, tragedia rutiera produsa la data de 14.03.2012, cand un autocar a intrat în peretele unui tunel în Elveția, provocând moartea a 28 de persoane, între care 22 de copii).
Scopul acestei directive, scopul constituirii unui plafon de acoperire considerabil nu este acela al sancționării drastice a inculpatului. Din nou instanța da un alt caracter daunelor morale acordate si anume un caracter punitiv, care nu este indreptat din păcate impotriva autorului faptei ilicite, ci si de aceasta data impotriva Asigurătorului.
In luarea deciziei, solicită ca instanța să procedeze la analizarea daunelor morale care au fost acordate in cazul infracțiunilor săvârșite cu intenție, versus infracțiunilor săvârșite din culpa.
Se poate observa ca in cazul infracțiunilor săvârșite cu intenție, sumele solicitate cu titlu de daune morale atat impotriva inculpaților persoane fizice cat si impotriva Statului R., desi au avut un cuantum mult mai mare au fost reduse substanțial (desi s-a avut in vedere solvabilitatea Statului R.!).
Curtea Suprema de Justiție a României, Secția Civila, prin Decizia nr. 62 din 10 ianuarie 2001 a reținut cu valoare de principiu ca aprecierea judecătorului privind evaluarea daunelor morale este subiectiva, dar criteriile care au stat la baza cuantumului despăgubirilor sunt obiective si pot forma obiectul controlului instanței de recurs. Curtea a impartasit criteriul general evocat de instanța europeana, potrivit căruia despăgubirile trebuie sa prezinte un raport rezonabil de proportionalitate având in vedere gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea si gravitatea atingerii adusa acesteia ( instanța suprema a avut in vedere Cauza Tolstov Miloslovskv vs Regatul Unit).
La stabilirea cuantumului daunelor este necesar sa se aiba in vedere si imprejurarile concrete in care s-a produs faptul prejudiciabii. Situația este diferita fata de o fapta săvârșita cu intenție. Amintim aici un cazul extrem de mediatizat al lui Vladean G., cel care anul trecut pe data de 05 martie a omorât . București 2 persoane, vatamand alte 6. In proces, s-au constituit parti civile 10 persoane + 2 spitale. Pentru ușurința, rezumam mai jos datele dosarului subliniind ca despăgubirile totale acordate de instanța de fond sunt in cuantum total de 160.000 lei .
In drept, pârâta și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile art. 115, 193, 194, 197 NCPC, art 29 lit i), 33 din O.U.G.80/2013, art. 43 al Legii 115/9 iulie 2012, art.49,50 al in.2, 55, 58 din Legea 136/1995, art. 48,49 Ordinul C.SA 14/2011, art.87 alin.1 din O.U.G. 195/2002.
Reclamantul Branzoi C.-A., la data de 06.07.2015 a formulat răspuns la întâmpinare prin care a reiterat solicitarea de a dispune obligarea paratei la plata sumei de_ (douasutecincizecimii) lei reprezentând daune morale si obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de acest proces.
Cu privire la excepțiile invocate de către parata pe cale de întâmpinare, solicită respingerea acestora din următoarele considerente:
In ceea ce privește excepția netimbrarii acțiunii, solicită respingerea acesteia intrucat, asa cum a arătat si prin cererea de chemare in judecata, in conformitate cu art. art 29 alin. 1) lit. i) din OG nr. 80/2003 si dispozițiile Deciziei nr. 1827/11.06.2014 pronunțata de înalta Curte de Casație si Justiție, acțiunea noastră este scutita de taxa judiciara de timbru.
Parata înțelege sa invoce decizii ale Curții Constituționale si ale Înaltei Curți de Casație pronunțate in anii 2003 si 2005 pretinzând ca in cauza penala 18/P/2014
nu a fost pusa in mișcare acțiunea penala având ca obiect tragerea la răspundere penala a persoanelor parate printr-un act de inculpare in condițiile legii.
Prin Decizia nr. 1827/11.06.2014 pronunțata de înalta Curte de Casație si Justiție, înalta Curte de Castie si Justiție a României a statuat: "cu privire la sintagma "cauza penala", recurenta-parata limitează in mod eronat accepțiunea acesteia la ipoteza in care s-a pus in mișcare acțiunea penala, ignorând faptul ca procesul penal (sau cauza penala) cunoaște mai multe faze, respectiv: urmărirea penala (având ca etape procesuale cercetarea penala si soluționarea cauzei de către procuror), judecata, punerea in executare a hotărârilor penale. Toate aceste faze se circumscriu procesului (cauzei penale). împrejurarea ca, in speța, procesul penal a luat sfârșit in faza urmăririi penale - prin soluții de scoatere de sub urmărire penala, respectiv de neicepere a urmăririi penale - nu inseamna inexistenta cauzei penale, cum pretinde recurenta, care confunda diferitele etape ale desfășurării procedurii judiciare penale, reducând cauza penala la situația inculpării persoanei fata de care s-au efectuat acte de urmărire penala ".
Arată că în speța de față se regăsește aceeași situație, cauza penala nr. 18/P/2014 a fost soluționata de către procurorul din cadrul Parchetului de pe langa Judecătoria B..
Mai mult decât atat, arată că nici instanța de judecata, prin comunicarea adresei nu i-a pus in vedere sa timbreze acțiunea având in vedere același text de lege si aceeași decizie a instanței supreme.
Cu privire la excepția inadmisibilitatii acțiunii, solicită respingerea acestei excepții motivat de faptul ca inadmisibilitatea presupune neindeplinirea unei condiții prealabile promovării acțiunii.
Parata confunda lipsa plângerii prealabile cu privirea la săvârșirea de către asigurat a infracțiunii de vătămare corporala din culpa cu o condiție necesara promovării prezentei acțiuni.
Asa cum a arătat si prin acțiunea principala, precizează că in urma accidentului de circulație al cărui victima am fost la data de 02.01.2014, a rămas cu o puternica trauma psihica si nu a fost interesat de cercetările făcute de politie pana la momentul refacerii parțiale. Interesul reclamantului primordial a fost, in perioada de dupa accident, refacerea stării de sănătate si parata nu poate invoca dispozițiile art. 13 din Noul cod civil si nici art. 408 din Noul Cod de Procedura Civila intrucat, cu ocazia audierii la politie, in calitate de persoana vătămata in cauza penala, a arătat ca nu depune plângere penala fata de autorul accidentului, nu formulează pretenții civile fata de acesta si nu dorește să se judece cu dumnealui.
Arată că acțiunea sa este indreptata impotriva paratei S.C. A.-R. ASTRA S.A., parata care, conform art. 49 din Legea nr. 136/1995 este obligata sa îi acorde despăgubiri, in baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguratul dumnealor răspunde fata de persoana păgubita prin accidentul de circulație.
Susține că nu a renunțat la niciun drept in ceea ce privește despăgubirile ce mi se cuvin, conform legii.
Apreciază parata ca "una din condițiile necesare a fi îndeplinite in vederea răspunderii asigurătorului este aceea de a se stabili răspunderea civila delictuala in sarcina conducătorului autoturismului asigurat", condiție ce este îndeplinita in prezenta cauza. Parata considera, in mod absolut eronat ca "transpare astfel ca pentru angajarea răspunderii contractuale a societății de asigurare este necesar ca in prealabil, obligația de plata a despăgubirilor sa fie stabilita in sarcina asiguratului/utilizatorului autoturismului asigurat. ", susțineri ce contravin art. 49 din Legea nr. 136/1995.
Condițiile obligatorii promovării prezentei acțiuni sunt existenta faptei ilicite si existenta prejudiciului.
Mai mult decât atât, arată că respectat toate etapele si a formulat, anterior introducerii acțiunii la instanța de judecata, cerere de despăgubire si consideră ca, asa cum plata poliței de răspundere civila este obligatorie prin lege, obligatorie este si intocmirea de către asigurător a dosarului de dauna si soluționarea acestuia.
Cu privire la fondul cauzei, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulata si acordarea despăgubirilor solicitate dupa administrarea probatoriului.
Parata face vorbire despre indicatori statistici, practica judiciara, punctaje si directive ale organismelor europene insa toate aceste elemente sunt foarte bine cunoscute de către instanța de judecata si vor fi avute in vedere, in mod cert, la pronunțarea hotărârii.
Parata arata ca: "nu contestam suferința reclamantului ca urmare a accidentului rutier, dar nivelul daune/or morale trebuie sa fie in limite rezonabile.." insa, cu toate acestea, in totala contradicție cu propriile susțineri, solicita respingerea acțiunii formulata in cauza ca netemeinica si nelegala.
Prin intampinarea formulata, parata achieseaza la cererea reclamantului de administrare a probei cu expertiza medico-legala si considera necesara suplimentarea obiectivelor cu stabilirea legăturii de cauzalitate intre evenimentul rutier, leziunile presupuse, având in vedere si documentele depuse, evaluarea acestuia fizica.
Reclamantul arată că este de acord cu acest obiectiv si solicită ca prin incheierea motivata pună în vedere Serviciului de Medicina Legala B. sa răspundă si la acest obiectiv.
La termenul de judecată din 19.11.2015 tribunalul a pus în discuție excepția inadmisibilității invocată de intimată.
Potrivit art. 248 c.p.c. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Analizând excepția invocată, raportat la cererea de chemare în judecată, probele administrate și dispozițiile legale în materie, Tribunalul o apreciază ca fiind întemeiată, pentru următoarele motive:
În speță, este necesar de reliefat, în fapt, că:
La data de 2.01.2014, ora 20,20, numitul M. G.-G. a condus autoturismul marca Daewoo Nubira cu numărul de înmatriculare_ ,proprietatea numitei M. V., pe DJ 203 C, din direcția Pietroasele către DN 1 B E 577. Ajuns la intersecția cu DN 1 B E 577, km.57+650, a pătruns în intersecție fără a respecta semnificația indicatorului „ Oprire”, astfel nu a acordat prioritate de trecere autoturismului marca Ford Focus cu numărul de înmatriculare_, condus de R. I.-M., autoturism cu care a intrat în coliziune.
Din accident a rezultat avarierea celor două autovehicole, precum și vătămarea reclamantului și a celorlalți pasageri, care au fost transportați la Spitalul Județean de Urgență B. pentru îngrijiri medicale.
În autoturismul condus de M. G.-G., la momentul accidentului se aflau mai multe persoane, printre care și reclamantul.
Aceste împrejurări reies din mențiunile (necontestate de părți) făcute în cuprinsul referatului cu propunere de clasare emis de IPJ B. în dosarul nr. 18/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. (fila 1-dosar atașat la dosarul Tribunalului B.).
La data de 14.01.2014, reclamantul, în declarația dată în fața organului de urmărire penală, f- 84 dosar penal, a susținut că pentru leziunile suferite nu a solicitat și nici nu va solicita eliberarea unui certificat medico-legal, iar împotriva conducătorului auto, nu depune plângere penală, nu formulează pretenții civile de niciun fel și nu dorește să se judece cu acesta.
În continuare, trebuie evidențiat, în fapt, că, în dosarul penal nr. 18/P/2014, a fost emisă de către un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. Ordonanța de clasare din 13.05.2014 (fila 109-dosar penal atașat la dosarul tribunalului).
Prin acest act procesual penal, s-a dispus, clasarea cauzei având ca obiect săvârșirea de către M. G. G. a infracțiunilor de vătămare corporală din culpă, în ceea ce-l privește pe reclamant și ceilalți doi, întrucât aceștia au declarat că nu formulează plângere penală.
Ordonanța mai sus menționată a fost comunicată reclamantului, la data de 13.05.2014, f-104 dosar penal, iar acesta nu a formulat plângere, conform art. 339 alin. 1 și 4 c.p.p.
Acest aspect deosebit de important rezultă cu prisosință din mențiunile inserate în dosarul penal nr. 18/P/2014 fiind, de altfel, necontestat de reclamant., dar și din răspunsurile la interogatoriu a intervenientei forțate M. V., f-111. Se observă, de asemenea, că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei S.C. A.-R. Astra S.A, în calitate de asigurător de răspundere civilă, la plata sumei de_ (doua sute cincizeci mii) lei reprezentând daune morale cât și la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de acest proces.
Rezultă, așadar, că fapta ce constituie cauza juridică a cererii de chemare în judecată, în ceea ce-l privește pe reclamant, nu a fost încadrată în drept, dat fiind lipsa plângerii prealabile a acestuia din urmă, împotriva intervenientului M. G.-G..
Cu alte cuvinte, trebuie constatat, în speță, ca, efect al lipsei plângerii prealabile constatată prin Ordonanța de clasare din 13.05.2014 dată de P. de pe lângă Judecătoria B. în dosarul penal nr.18/P/2014, s-a stins nu numai acțiunea penală – care „are ca obiect tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârșit infracțiuni”, respectiv vizează tragerea la răspundere penală a persoanei vinovate de producerea accidentului din data de 2.01.2014, adică intervenientul forțat M. G.-G., ci și acțiunea civilă, care constituie un accesoriu al acțiunii penale și care „are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale”.
În consecință, față de cele ce preced, având în vedere că, cel acuzat de săvârșirea infracțiunii, M. G.-G.., nu și-a asumat față de victima infracțiunii, B. C. A., reclamant în prezenta cauză, obligația de a plăti despăgubiri civile, iar actul juridic al nedepunerii plângerii penale, constatat prin acea ordonanță, este total și necondiționat, trebuie reținut că, ca efect al manifestării de voință a autorului și victimei infracțiunii, constatate prin ordonanța sus-amintită de clasare, acțiunea civilă s-a stins, victima infracțiunii pierzînd dreptul de a mai pretinde ulterior pe calea unei acțiuni civile separate, introduse la instanța civilă, repararea prejudiciului ce i-a fost produs prin săvârșirea infracțiunii.
Or, conform art. 49 din Legea nr. 36/1995, asigurătorul „acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil”.
Ca urmare, întrucât, ca efect al manifestării de voință a reclamantului, persoana vinovată de producerea accidentului de vehicule – intervenientul forțat M. G.-G., nu mai răspunde pentru prejudiciul produs reclamantului - victimă a infracțiunii pentru care s-au efectuat cercetări în dosarul penal nr. 18/P/2014-, nici asigurătorul său de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule nu mai poate fi obligat la plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin săvârșirea acestei infracțiuni.
Astfel, asigurarea civilă obligatorie, așa cum rezultă din dispozițiile art. 3, art. 4, art. 50 din Legea nr. 136/1995 cu modificările și completările aduse până în 2011, este o asigurare colectivă a victimelor accidentelor de autovehicule și, totodată, o asigurare a persoanelor responsabile de accident împotriva riscului de a plăti despăgubiri către terții prejudiciați prin fapta ilicită ce atrage răspunderea lor civilă.
Or, în condițiile în care, între persoana responsabilă de accident și victimă, a intervenit împăcarea, aceasta înlătură răspunderea penală dar stinge și acțiunea civilă pe care victima ar avea-o la îndemână pentru repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune.
Pornind astfel de la noțiunea de asigurare și, în special de la scopul avut în vedere de legiuitor pentru stabilirea caracterului obligatoriu al acestui tip de asigurare, respectiv acela de a proteja victimele accidentelor de circulație împotriva eventualelor prejudicii cauzate prin acestea, rezultă că asiguratorul datorează despăgubiri pentru astfel de prejudicii doar atunci când, potrivit legii, se mai poate angaja răspunderea civilă a persoanei asigurate.
În cauza de față, însă, asiguratul s-a împăcat cu victima accidentului, astfel că răspunderea sa civilă nu mai poate fi angajată.
Este adevărat că împăcarea părților este personală, însă, prin natura sa, contractul de asigurare produce efecte condiționat de existența temeiului răspunderii civile delictuale a asiguratului, care, în raport cu împăcarea intervenită în procesual penal, nu mai există, acțiunea civilă primară fiind stinsă.
Altfel spus, formularea de către reclamant a acțiunii de față direct împotriva asiguratorului nu se justifică, nu este admisibilă, în raport cu natura contractuală a răspunderii civile a asiguratorului, deoarece asigurătorul nu devine el însuși responsabil direct față de victimă, răspunderea sa fiind limitată la condițiile contractuale stabilite cu asiguratul, respectiv la păstrarea condițiilor de răspundere civilă a însuși asiguratului.
Față de cele reținute mai sus Tribunalul, urmează a respinge cererea de chemare în judecată formulată în prezenta pricină, ca inadmisibilă, admițându-se excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de inadmisibilitate a formulării acțiunii.
Respinge, ca inadmisibilă acțiunea civilă având ca obiect pretenții, formulată de reclamantul B. C. A. domiciliat în B., ., județul B., cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat P. G. în B., ., ., județul B. în contradictoriu cu pârâții . SA cu sediul în București, .. 3, .. 10, sector 3, . SA - SUCURSALA B. cu sediul în B., ., . și 2, județul B. și intervenienții M. G. G. și M. V. ambii domiciliați în B., .. Nefamiliști, ..
Cu apel, în termen de 30 de zile de la comunicare, cerere ce va fi depusa la Tribunalul B..
Pronunțată în ședința publică de la 19 Noiembrie 2015
Președinte, E. P. | ||
Grefier, D. H. |
Red. P.E
Thred.P.E
6ex/29.12.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 2916/2015. Tribunalul BUZĂU | Fond funciar. Decizia nr. 265/2015. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
