Contestaţie la executare. Decizia nr. 3012/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3012/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 16-10-2015 în dosarul nr. 3012/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3012/2015
Ședința publică de la 16 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. E. D.
Judecător M. Ș.
Grefier A. P.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA –prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în municipiul BUCUREȘTI, .. 401 A, sector 6 împotriva sentinței civile nr. 378 pronunțată la data de 27.05.2015 de Judecătoria Pogoanele în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu contestatorul I. C., domiciliat în ., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit apelanta C.N.A.D.N.R –SA București prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București și intimatul I. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că, apelul a fost motivat, a fost timbrat cu suma de 45 lei conform chitanțelor nr._ din 24.09.2015, nr._ din 5.05.2015 și nr._ din 5.08.2015, iar apelanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispoz.art.223 Cod proc.civ, după care:
Nemaifiind alte cereri sau excepții de invocat dispoz.art.392-394 Cod proc.civ. instanța constată terminată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față :
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pogoanele la data de 29.04.2015 sub nr._ contestatorul I. C. a formulat în contradictoriu cu intimatul C. SA – D. BUCUREȘTI, contestație la executarea ce a făcut obiectul dosarului de executare nr. 697/2014 înregistrat la Biroul Executorului Judecătoresc M. A. D. efectuate la solicitarea intimatului creditor C. SA pentru titlu executoriu - proces verbal de constatare nr._/26.07.2011 solicitând: anularea formelor de executare întocmite în dosarul de executare și repunerea în situația anterioara, întoarcerea executării, respectiv restituirea tuturor sumelor retrase din conturile sale inclusiv suma de 384,48 lei reprezentând cheltuieli de executare calculate prin încheierea nr. 697/01.04.2015 B. M. A. D., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației a arătat că acest act de executare este netemeinic și nelegal întrucât acesta a fost înștiințat de executarea silită pentru suma de 28 de euro reprezentând tarif de despăgubire pentru utilizarea infrastructurii de drumuri fără plata taxei de drum, conform procesului verbal de constatare . l1 nr._ din 26.07.2011.
A mai precizat că această executare silită este în mod evident abuzivă, întrucât în anul 2012 a fost abrogată prevederea legală privind obligația achitării acestui tarif de despăgubire.
A invocat prevederile art. II din Legea nr. 144/2012 și Decizia nr. 6 din 16.02.2015 a ICCJ.
Prin sentința civilă nr. 378 pronunțată la data de 27.05.2015 de Judecătoria Pogoanele în dosarul civil nr._ s-a admis contestația la executare formulată de contestatorul I. C., s-au anulat formele de executare silită întocmite în dosarul de executare nr. 697/2014 al B. M. A. – D. și s-a dispus repunerea în situația anterioară, întoarcerea executării, respectiv, restituirea tuturor sumelor retrase din conturile contestatorului, inclusiv suma de 384,48 lei reprezentând cheltuieli de executare calculate prin încheierea nr. 697/01.04.2015 a B. M. A. D..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin procesul verbal de constatare nr._/26.07.2011 debitorul I. C. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 250 lei reținându-se în sarcina sa că a circulat cu autoturismul fără a avea rovinietă valabilă și 28 euro contravaloare tarif de despăgubire.
Prin încheierea din 05.06.2015, B. M. A. D. a dispus înregistrarea acesteia, a admis cererea creditoarei C. SA – D. București și deschiderea dosarului nr. 697/2014 pentru executarea silită a contestatorului asupra sumei de 28 euro, reprezentând contravaloare tarif de despăgubire, iar prin încheierea din 08.09.2014 a Judecătoriei Pogoanele s-a încuviințat executarea silită.
A mai reținut instanța de fond că, prin Legea 144/2012 a fost abrogat art. 8 alin. 3 din OG 15/_ ce instituia obligarea contravenientului de a achita, pe lângă amenda contravențională, un tarif de despăgubire iar potrivit art. 12 alin. 1 din OG 2/2001, dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ.
Prin decizia nr. 228 din 13.03.2007 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 12 alin. 1 din OG 2/2001 sunt neconstituționale în măsura în care prin sintagma “nu se mai sancționează” prevăzută de text se înțelege doar aplicarea sancțiunii contravenționale, nu și executarea sa.
Contestatorului, a apreciat instanța de fond îi este aplicabilă legea contravențională mai favorabilă, respectiv, Legea nr. 144/2012, astfel că tariful de despăgubire nu mai poate face obiectul executării silite.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului se arată că, în momentul pronunțării hotărârii instanța de fond s-a aflat în eroare, reținând în mod nefondat că tariful de despăgubire stabilit prin titlul executoriu contestat a fost abrogat de dispozițiile Legii nr. 144/2012.
Susține că, în ceea ce privește dispozițiile art. I, pct. 2 din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea și completarea OG nr. 15/2002, în speța de fata nu se aplica, astfel că, a solicitat instanței de apel să constate faptul că dispozițiile invocate se aplică de la data intrării în vigoare a Legii, deci pentru faptele contravenționale săvârșite după această dată.
În ceea ce privește titlul executoriu contestat, precizează că dispozițiile prevăzute de art. II Legea nr. 144/2012, pentru modificarea și completarea OG nr. 15/2002, nu au aplicabilitate, întrucât fapta contravențională a fost săvârșită în data de 14.02.2011, deci anterior datei la care aceasta a intrat în vigoare.
Astfel, conform dispozițiilor sus invocate, legiuitorul a statuat în mod evident faptul că „..tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr. 15/2002 (....) aplicate si contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează."
Prin urmare, consideră că, reiese în mod evident faptul că legiuitorul a avut în vedere numai contravenienții care au fost sancționați în baza OG nr. 15/2002 si care au contestat în instanța tarifele de despăgubire.
Astfel, norma instituită de art. 11 din Legea nr. 144/2012 având natură contravențională, a produs efecte favorabile numai categoriei de contravenienți care au contestat în instanță, aceste considerente fiind clar reglementate de principiul de drept civil „daca legea nu prevede, nici legiuitorul nu are dreptul să o interpreteze".
Mai mult decât atât, arată că, în temeiul art. 20 NCPC judecătorul are îndatorirea să asigure respectarea și să respecte el însuși principiile fundamentale ale procesului civil, sub sancțiunile prevăzute de lege.
In acest sens, a învederat instanței de apel faptul că, începând cu data comunicării procesului - verbal în cauză, contestatorul a avut la dispoziție posibilitatea formulării plângerii împotriva acestuia în conformitate cu dispozițiile OG nr. 2/2001, or, acesta nu a apelat la calea procesuală a plângerii, la momentul respectiv, adică în urmă cu aproximativ 3 ani, deși comunicarea procesului - verbal în cauza s-a efectuat conform dispozițiilor legale, și prin urmare în cazul de fată nu au aplicabilitate prevederile art. II din Legea nr. 144/2012.
Prin urmare, atât timp cât procesul verbal de contravenție emis pe numele contestatorului nu a fost contestat, neexistând o hotărâre judecătoreasca de anulare chiar și în parte a măsurilor dispuse prin acesta, respectiv a tarifului de despăgubire ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012, creditoarea deține un titlu executoriu apt de executare silită, pentru valorificarea creanței prevăzută în actul sancționator, care a intrat în putere de lucru judecat.
De asemenea, a precizat faptul că în speța de față nu este vorba de aplicarea legii contravenționale mai favorabile, ci este vorba despre executarea silită a creanțelor rezultată dintr-un proces verbal întocmit anterior datei intrării in vigoare a Legii nr. 144/2012, care nu a fost contestat în instanță.
Totodată, susține că, Decizia nr. 228/2007 a Curții Constituționale referitoare la prevederile art. 12, alin. (1) din OG nr. 2/2001, potrivit căruia "dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează chiar daca a fost săvârșita înainte de data intrării in vigoare a noului act normativ", nu este aplicabilă în speță, întrucât Legea nr. 144/2012 nu dezincriminează fapta de a circula fără rovinietă valabilă, ci exclude doar obligația de plată a tarifului de despăgubire
În aceste condiții apreciază că, deține un titlu executoriu apt de executare silită, cu toate efectele sale, iar întoarcerea executării silite a fost dispusă în mod nelegal de către instanța de fond.
In baza acestor considerente, a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței apelate, menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de către Biroul Executorului Judecătoresc M. A. D. în baza titlului.
In termen legal intimatul a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea apelului și menținerea ca temeinică si legală a sentinței apelate.
Prin întâmpinarea formulată arată că, așa cum a susținut și în contestația formulată consideră actul de executare al B. M. A. D. dosar de executare nr. 697/2014 netemeinic și nelegal.
A reiterat faptul că, această executare silită, este în mod evident abuzivă întrucât în anul 2012 a fost abrogată prevederea legală privind obligația achitării acestui tarif de despăgubire și așa cum corect a reținut și instanța de fond, art. 8 alin 3 din OG nr. 15/2002 (care a stat la baza aplicării sancțiunii complementare privind plata tarifului de despăgubire în valoarea de 28 euro) a fost abrogat de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 144 din 23 iulie 2012 publicată în Monitorul Oficial nr. 509 din 24 iulie 2012.
Potrivit prevederilor art. 12 alin 2 din OG nr. 2/2001 :"Dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta. (...) " și este de principiu că, în materie penală momentul intervenirii legii mai favorabile este irelevant iar jurisprudența CEDO impune statelor membre retroactivitatea legii mai favorabile și în domenii care, în dreptul intern se circumscriu dreptului contravențional.
In aceste condiții, văzând și argumentele expuse de Curtea Constituțională în cuprinsul Deciziei nr. 228/2007, apreciază că, este evident că legea mai favorabilă se aplică retroactiv dacă succesiunea de legi a intervenit între momentul comiterii contravenției și momentul executării integrale a sancțiunii, așa încât nu mai poate fi pus în executare în anul 2015 un astfel de tarif de despăgubire, pe care o lege mai favorabilă l-a desființat încă din anul 2012, cu atât mai mult cu cât și Constituția României, în Art. 15, arată că, în cazul legii contravenționale și penale se va aplica întotdeauna legea mai favorabilă.
Prin urmare susține că, potrivit prevederilor Legii nr. 144/2012 coroborat cu Art. 15 din Constituția României, actul de executare a unei creanțe, a cărei calificare a fost modificată, respectiv abrogată de lege, nu poate fi calificat de instanță altfel decât abuziv și nelegal.
Apreciază că, așa cum just a motivat instanța de fond în sentința apelată, potrivit art. 12 alin 1 din OG 2/2001, dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează
Prin urmare îi este aplicabilă legea contravențională mai favorabila, respectiv Legea 144/2012 și în concluzie, tariful de despăgubire nu mai poate face obiectul unei executări silite.
In subsidiar, arată că Înalta Curte de Casație si Justiție a stabilit prin Decizia nr. 6 din 16.02.2015 ca "procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art.8 alin.(l) din Ordonanța Guvernului nr.l5/2002 [...]transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie (adică nu fișier semnat electronic pe mail),sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator. Prin urmare, pretinsul titlu executoriu este lovit de nulitate întrucât nu este semnat de agentul constatator.
Cu privire la susținerile C. în sensul că, Legea nr. 144/2012 este aplicabilă doar unei categorii de contravenienți nu poate fi reținută în lumina reglementărilor expuse în mod clar de instanța de fond, iar C., înțelege în mod total eronat să pretindă că în speță nu poate fi vorba de aplicarea legii mai favorabile.
F. de cele mai sus menționate, a solicitat respingerea apelului.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 466 si urm. si 711-719 C. pr. civ.
Examinând sentința apelată sub aspectul criticilor formulate și în raport de dispozițiile legale incidente, tribunalul constată că apelul pendinte este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
În speță, executarea silită în privința sumei de 28 euro în echivalent lei, a fost pornită la cererea creditoarei COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. - CESTRIN în baza procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ._/26.07.2011, iar prin prezenta s-a contestat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de procesul verbal mai sus menționat, în privința tarifului de despăgubire de 28 euro la care a fost obligat contestatorul, conform art. 8 alin. 3 din OG nr.15/2002.
Referitor la tariful de despăgubire, aplicat prin procesul verbal de contravenție, potrivit art. 8 alin.3 raportat la Anexa nr. 4 din O.G. nr. 15/2002, în vigoare la data săvârșirii contravenției, se reține că, potrivit regulilor generale, stabilite de art. 23 alin.1 și 2 din O.G. nr. 2/2001, despăgubirea poate fi stabilită în cazul în care prin săvârșirea contravenției s-a cauzat o pagubă și există tarife de evaluare a acesteia.
Totuși, tribunalul constată că, între data săvârșirii contravenției și data soluționării prezentei cauze, actul normativ care prevede și sancționează contravenția, O.G. nr.15/24.01.2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, a suferit modificări și completări prin Legea nr.144/23.07.2012, publicată în Monitorul Oficial nr.509/24.07.2012, care în art. I pct.2 a stabilit faptul că alin.3 al art.8 din OG. 15/2002 se abrogă.
Intimatul-contestator nu a formulat plângere împotriva procesului verbal, însă, prin contestația la executare formulată împotriva actelor de executare emise în temeiul acestui proces verbal, ca titlu executoriu, pot fi invocate motive de nelegalitate a executării începute.
Referitor la aplicarea în acest litigiu a Legii nr.144/2012, de modificare a O.G. nr. 15/2001, tribunalul consideră că, în mod legal, prima instanță a aplicat dispozițiile legii mai favorabile.
Art.15 alin.2 din Constituția României, consacră o excepție de la principiul neretroactivității legii pentru legea contravențională.
Prin Decizia nr. 228 din 13 martie 2007 s-a statuat, referitor la dispozițiile art. 12 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul contravențiilor, că sunt neconstituționale în măsura în care prin sintagma „nu se mai sancționează” prevăzută în text se înțelege doar aplicarea sancțiunii contravenționale, nu și executarea acesteia.
Din considerentele deciziei rezultă că, s-a avut în vedere discriminarea pe care textul de lege o creează între persoanele care se găsesc în aceeași situație, de contravenienți, ceea ce este contrar prevederilor art. 16 alin.1 din Constituție. Diferențierea de tratament juridic în cadrul aceleiași categorii de subiecte de drept este permisă numai dacă se justifică prin rațiuni obiective și rezonabile, în cazul de față, însă, persoane aflate obiectiv în aceeași situație juridică beneficiază de tratament juridic diferit, în funcție de anumite condiții subiective și aleatorii, ceea ce contrazice exigențele principiului constituțional al egalității în drepturi.
Efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare, neputându-se reduce numai pentru situația în care fapta nu mai este considerată contravenție. Respectarea principiului retroactivității legii contravenționale mai favorabile impune atât organului constatator, cât și instanței de judecată aplicarea legii mai favorabile.
Pentru aceste considerente, tribunalul va înlătura criticile apelantei referitoare la nelegala reținere a aplicării legii contravenționale mai favorabile și în consecință, în temeiul art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de intimata creditoare.
Hotărârea este definitivă în baza art. 634 alin. 1 pct. 4 din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat apelul civil formulat de apelanta - intimată COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA –prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în municipiul BUCUREȘTI, .. 401 A, sector 6 împotriva sentinței civile nr. 378 pronunțată la data de 27.05.2015 de Judecătoria Pogoanele în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimatul- contestator I. C., domiciliat în ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Octombrie 2015
Președinte, Judecător, Grefier,
A. E. D. M. Ș. A. P.
Red.Ș.M dos.fond-_
Teh.red.Ș.M/A.P/4ex. jud.fond - C.D.P.
| ← Pretenţii. Hotărâre din 14-10-2015, Tribunalul BUZĂU | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
