Contestaţie la executare. Decizia nr. 3076/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3076/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 06-11-2015 în dosarul nr. 3076/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 3076/2015
Ședința publică de la 06 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A.-M. D.
Judecător G. S.
Grefier C. M. O.
Pe rol soluționarea apelului declarat de intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 401 A, OP 76, CP 87, sector 6 București împotriva sentinței civile nr.8014/08.07.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul contestator U. C. Ș., domiciliat în mun. B., ., . și intimatul B. M. A. D., cu sediul în Târgoviște, Calea București, nr. 4, .. D, ., județul Dâmbovița, având ca obiect contestație la executare
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit apelantul și intimații.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că este primul termen de judecată după finalizarea procedurii premergătoare prealabile, stadiul procesual apel, procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Verificând actele dosarului, instanța constată apelantul a solicitat prin cererea de apel judecata în lipsă, conform dispozițiilor prevăzute de art. 223 Cod procedură civilă, motiv pentru care reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra prezentului apel civil, se constată:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria B. sub nr._ contestatorul U. C. Ș. a formulat în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI contestație la executare împotriva executării silite pornite la cererea intimatei creditoare în baza titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de contravenție . 11 nr._/26.07.2011, constituindu-se în acest sens dosarul de executare nr. 876/2014 al B. M. A. D..
Contestatorul a solicitat anularea tuturor actelor de executare efectuate, anularea încheierii de investire cu formula executorie, a încheierii de încuviințare executare silita, anularea titlului executoriu și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea cererii, a arătat că procesul verbal de contravenție nu i-a fost niciodată comunicat prin posta cu aviz de primire, ci numai prin afișare, astfel încât nu constituie titlu executoriu. De asemenea, tariful de despăgubire nu mai poate fi solicitat,în condițiile în care, prin Legea nr.144/2012, s-a abrogat art. 8 alin. 3 din OG 15/2002. Aceasta lege este lege contravențională mai favorabila, care trebuie aplicata în lumina prevederilor CEDO și protocoalelor adiționale la aceasta.. Procesul verbal de contravenție este lovit de nulitate absoluta, în condițiile in care nu poarta semnătura olografa a agentului constatator, iar cheltuielile de executare au fost stabilite în cuantum de 384,50 lei, de 4 ori mai mari decât debitul pentru care s-a solicitat executarea silită.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 711 și urm. Cod procedură civilă.
Contestatorul a depus la dosar actele de încuviințare silită primite de la executorul judecătoresc si dovada comunicării acestora.
Intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare si menținerea actelor efectuate in dosarul executorului judecătoresc. De asemenea, a invocat excepția inadmisibilității cererii contestatorului de anulare a procesului verbal de contravenție
Pe fondul cauzei a arătat ca procesul verbal a fost emis în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, potrivit art. 13 alin. 1 din OG 2/200, iar instanța de executare nu ar fi încuviințat executarea silita daca nu erau îndeplinite dispozițiile legale. Comunicarea procesul verbal de contravenție s-a efectuat conform art. 27 din OG 2/2001, prin poștă, operațiune confirmată prin semnătura de primire, fără a se depăși termenul de o lună de la data aplicării sancțiunii.
În ceea ce privește trimiterile contestatorului la aplicarea Legii 144/2014 arată că legiuitorul a statuat în mod evident prin această lege că tarifele de despăgubire prevăzute de OG 15/2002, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a acestei legi se anulează. Astfel, legiuitorul a avut în vedere numai contravenienții ce au fost sancționați în baza OG 15/2002 și au contestat în instanță tarifele de despăgubire, astfel norma instituită de art. II din Legea 144/2012 având natură contravențională, a produs efecte favorabile numai categoriei de contravenienți care au contestat în instanță. Ori debitorul nu a apelat la această cale procedurală în urmă cu trei ani, deși comunicarea procesului verbal în cauză s-a făcut conform dispozițiilor legale și astfel în cazul de față nu au aplicabilitate prevederile art. II din legea 144/2012.
Prin urmare, atâta timp cât procesul verbal de contravenție emis pe numele debitorului nu a fost contestat, neexistând o hotărâre judecătorească de anulare chiar și în parte a măsurilor dispuse prin acesta, respectiv a tarifului de despăgubire ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012, intimata deține un titlu executoriu apt de executare silită pentru valorificarea creanței prevăzută în actul sancționator, care a intrat în putere de lucru judecat.
Prin Decizia nr. 228/2007 a CC referitoare la prevederile art. 12 alin 1 din OG 2/2001 nu este aplicabilă în speță, întrucât Legea 144/2012 nu dezincriminează fapta de a circula fără rovinietă valabilă, ci doar exclude obligația de plată de tarifului de despăgubire.
În ceea ce privește aprecierea contestatorului că art. II din Legea 144/2012 introduce un tratament diferit în situații comparabile bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării procesului verbal de contravenție, Curtea Constituțională prin Decizia 112/06.03.2014 a constatat că cele două categorii de persoane se află în situații juridice diferite, aspect ce justifică tratamentul diferit aplicat de legiuitor.
Cu privire la lipsa semnăturii olografe de pe procesul verbal de contravenție, intimata arata ca acest aspect putea fi invocat pe calea plângerii împotriva procesului verbal de contravenție. În ceea ce privește cheltuielile de executare contestate, acestea se încadrează in limitele legale admise de OMJ nr. 2561/2012.
În drept a invocat dispozițiile art. 205 - 208 NCPC.
S-a atașat dosarul de executare nr. 876/2014 al B. M. A. D.. Executorul judecătoresc a solicitat sa ii fie virata in cont suma de 19 lei, necesara fotocopierii si transmiterii copiilor certificate de pe actele dosarului de executare silita.
Raportat la probatoriul administrat, prin sentința civilă nr.8014/08.07.2015 a Judecătoriei B. a fost admisă excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea procesului verbal de contravenție și a fost respins capătul de cerere privind anularea procesului verbal de contravenție, ca inadmisibil.
A fost admisă contestația la executare, au fost anulate formele de executare silita efectuate în dosarul de executare nr. 876/2014 al B. M. A. D. și încheierea de încuviințare a executării silite din dosarul nr._/200/2014 al Judecătoriei B.. S-a pus în vedere contestatorului să vireze în contul B. M. A. D. suma de 19 lei, solicitată pentru transmiterea copiilor de pe actele dosarului de executare silita.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în baza procesul verbal de contravenție . 11 nr._/26.07.2011, s-a început executarea silită împotriva contestatorului U. C. S., în acest sens formându-se dosarul de executare nr. 876/2014 al B. M. A. D., la cererea creditorului CNADNR SA – DRDP București, cererea de executare silită fiind înregistrată la data de 5.06.2014.
Prin încheierea din data de 10.09.2014 dată de Judecătoria B. în dosarul nr._/200/2014 s-a investit cu formulă executorie titlul executoriu reprezentat de procesul verbal de contravenție. La data de 25.03.2015 s-a emis pe numele contestatorului somația privind achitarea echivalentul în lei al sumei de 28 euro și suma de 384,50 lei cheltuieli de executare, stabilite prin încheierea din data de 25.03.2015.
La data de 25.03.2015, executorul judecătoresc a emis dispoziția de poprire, către terții popriți BCR, Raiffeisen Bank, BRD-GSG, Banca Transilvania prin care s-a dispus înființarea popririi asupra conturilor debitorului.
Actele de executare silita i-au fost comunicate contestatorului la data de 30.03.2015, astfel încât contestația pe care acesta a formulat-o la data de 1.04.2015, este depusa cu respectarea termenului de 15 zile, prev. de art. 715 Cpciv.
Instanța a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea titlului executoriu, in condițiile in care acesta poate fi desființat pe calea unei plângeri formulate potrivit art. 31 si urm. Cpciv. În mod greșit executorul judecătoresc a pus în executare procesul verbal de contravenție . 11 nr._/26.07.2011, întrucât prevederile art. 8 alin. 3 din OG 15/2002, în temeiul cărora s-a solicitat această sumă au fost abrogate prin Legea 144/2012 pentru modificarea OG 15/2002.
Totodată, prin această lege, la art. II, se prevede că tarifele de despăgubire, prevăzute de OG 15/2002, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a acestei legi se anulează. Prin urmare, creditoarea nu mai era în drept să solicite executarea silită pentru despăgubirea de 28 euro, întrucât această prevedere a fost anulată.
Instanța a apreciat că în cauză sunt aplicabile și prevederile art. 12 alin. 1 din OG 2/2001, privind constatarea și sancționarea contravențiilor, privind aplicarea în timp a normei contravenționale. Conform acestei prevederi legale, dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de . noului act normativ.
Acest text de lege se referă numai la aplicarea sancțiunii nu și la executarea ei, însă instanța consideră că în conformitate cu dispozițiile Curții Constituționale stabilite prin Decizia nr. 228/13.01.2007, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 27 aprilie 2007, aplicarea legii noi care nu mai prevede și nu mai sancționează contravențional o anumită faptă trebuie analizată prin raportare la momentul intrării în vigoare a acesteia și la stadiul derulării cauzei. Totodată, Curtea a constatat că o contravenție, ca fapt antisocial, trebuie privită atât sub aspectul săvârșirii și constatării acesteia, cât și sub aspectul aplicării și executării sancțiunii și că, din acest punct de vedere, prin . legii care nu mai prevede fapta drept contravenție, sancțiunile contravenționale nu se mai aplică, iar în cazul celor aplicate, dar aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a noii legi, sancțiunile nu se mai execută.
În ceea ce privește aplicarea deciziei nr. 112/06.03.2014 a CC, instanța a reținut că în considerentele acestei sentințe s-a reținut faptul că Curtea a statuat că efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare și că a reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede și nu mai sancționează fapta, doar la situația neaplicării sancțiunii echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acestea nu se mai execută.
Așadar, având în vedere că, ulterior emiterii procesului verbal de contravenție și înainte de executarea sancțiunii, a apărut o lege prin care se anulează sancțiunea, contestatorul nu mai poate fi obligat la executarea sancțiunii, nemaiexistând nici un temei legal al executării. Tariful de despăgubire, deși nu este o sancțiune propriu-zisa, este aplicat exclusiv după aplicarea unei sancțiuni principale, in speța amenda contravenționala, neavând o existenta de sine stătătoare. Prin urmare toate actele de executare sunt nelegale.
Față de aceste considerente instanța de fond, în baza art. 712 și urm. din Codul de procedură civilă, a admis contestația la executare și a anulat formele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 723/2014 al B. M. A. D. . Î
Împotriva sentinței a declarat apel intimata C. Naționala de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A. prin Direcția Regionala de Drumuri și Poduri București prin care a solicitat modificarea, în parte, a sentinței și respingerea contestației la executare, cu menținerea actelor și formelor de executare emise în baza titlului executoriu.
A susținut că în momentul pronunțării hotărârii, instanța de fond s-a aflat în eroare, reținând, în mod nefondat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile prevăzute de art. II din Legea nr. 144/2012.
Astfel, potrivit dispozițiilor Legii nr. 144/2012. legiuitorul a statuat în mod evident faptul ca „tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr. 15/2002 (....) aplicate și contestate în instanța până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează. "
Prin urmare, reiese în mod evident faptul că legiuitorul a avut în vedere numai contravenienții care au fost sancționați în baza OG nr. 15/2002 și care au contestat în instanță tarifele de despăgubire.
Astfel, norma instituită de art. II din Legea nr. 144/2012 având natura contravențională, a produs efecte favorabile numai categoriei de contravenienți care au contestat în instanță.
Începând cu data comunicării procesului verbal în cauză contestatorul a avut la dispoziție posibilitatea formulării plângerii împotriva acestora în conformitate cu dispozițiile OG nr. 2/2001.
Or, contestatorul nu a apelat la aceasta cale procesuală, la momentul respectiv, adică în urma cu aproximativ 3 ani, deși comunicarea procesului verbal s-a efectuat conform dispozițiilor legale și prin urmare, în cazul de față, nu au aplicabilitate prevederile art. II din Legea nr. 144/2012.
Prin urmare, atât timp cât procesul verbal de contravenție emis pe numele contestatorului nu a fost contestat, neexistând o hotărâre judecătoreasca de anulare chiar și în parte a masurilor dispuse prin acestea, respectiv a tarifului de despăgubire ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr.144/2012, ea deține titlu executoriu apt de executare silită, pentru valorificarea creanțelor prevăzute în actele sancționatoare.
În drept, au fost invocate disp. art. 665, alin.6 NCPC, art. 466 si următoarele NCPC.
Intimatul U. C. Ș. a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca fiind nefondat și menținerea sentinței civile nr. 8014/08.07.2015 pronunțata de Judecătoria B., ca fiind temeinică și legală, iar apelanta a formulat răspuns la întâmpinare.
Tribunalul, verificând sentința apelată, în raport de motivele de apel invocate, constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
În cauză, s-a contestat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de procesul verbal . 11 nr._/26.07.2011 în privința tarifului de despăgubire de 28 euro la care a fost obligat contestatorul, conform art. 8 alin. 3 din OG nr.15/2002.
În ceea ce privește acest tarif de despăgubire, aplicat potrivit art. 8 alin.3 raportat la Anexa nr. 4 din O.G. nr. 15/2002, în vigoare la data săvârșirii contravenției, tribunalul reține că, potrivit regulilor generale, stabilite de art. 23 alin.1 și 2 din O.G. nr. 2/2001, despăgubirea poate fi stabilită în cazul în care prin săvârșirea contravenției s-a cauzat o pagubă și există tarife de evaluare a acesteia.
Totuși, tribunalul constată că, între data săvârșirii contravenției și data soluționării prezentei cauze, actul normativ care prevede și sancționează contravenția, O.G. nr.15/24.01.2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, a suferit modificări și completări prin Legea nr.144/23.07.2012, publicată în Monitorul Oficial nr.509/24.07.2012, care în art. I pct.2 a stabilit faptul că alin.3 al art.8 din OG. 15/2002 se abrogă.
Intimatul-contestator nu a formulat plângere împotriva procesului verbal, însă, prin contestația la executare formulată împotriva actelor de executare emise în temeiul acestuia, ca titlu executoriu, a invocat motive de nelegalitate a executării începute.
Referitor la aplicarea în acest litigiu a Legii nr.144/2012, de modificare a O.G. nr. 15/2001, tribunalul consideră că, în mod legal, prima instanță a aplicat dispozițiile legii mai favorabile.
Art.15 alin.2 din Constituția României, consacră o excepție de la principiul neretroactivității legii pentru legea contravențională.
Prin Decizia nr. 228 din 13 martie 2007 s-a statuat, referitor la dispozițiile art. 12 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul contravențiilor, că sunt neconstituționale în măsura în care prin sintagma „nu se mai sancționează” prevăzută în text se înțelege doar aplicarea sancțiunii contravenționale, nu și executarea acesteia.
Din considerentele deciziei rezultă că s-a avut în vedere discriminarea pe care textul de lege o creează între persoanele care se găsesc în aceeași situație, de contravenienți, ceea ce este contrar prevederilor art. 16 alin.1 din Constituție. Diferențierea de tratament juridic în cadrul aceleiași categorii de subiecte de drept este permisă numai dacă se justifică prin rațiuni obiective și rezonabile, în cazul de față, însă, persoane aflate obiectiv în aceeași situație juridică beneficiază de tratament juridic diferit, în funcție de anumite condiții subiective și aleatorii, ceea ce contrazice exigențele principiului constituțional al egalității în drepturi.
Efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare, neputându-se reduce numai pentru situația în care fapta nu mai este considerată contravenție. Respectarea principiului retroactivității legii contravenționale mai favorabile impune atât organului constatator, cât și instanței de judecată aplicarea legii mai favorabile.
Pentru aceste considerente, tribunalul va înlătura criticile apelantei referitoare la nelegala reținere a aplicării legii contravenționale mai favorabile.
În consecință, în temeiul art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, tribunalul va respinge, ca nefondat, apelul.
Hotărârea este definitivă în baza art. 634 alin. 1 pct. 4 din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta intimată C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 401 A, OP 76, CP 87, sector 6 București împotriva sentinței civile nr.8014/08.07.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul contestator U. C. Ș., domiciliat în mun. B., ., . și intimatul B. M. A. D., cu sediul în Târgoviște, Calea București, nr. 4, .. D, ., județul Dâmbovița.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Noiembrie 2015.
Președinte, A.-M. D. | Judecător, G. S. | |
Grefier, C. M. O. |
Red./thred.AMD
4 ex./02.12.2015
Judecătoria B.
Dosar fond:_
Judecător fond: C. C
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 11-11-2015, Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 169/2015. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
