Fond funciar. Decizia nr. 2978/2015. Tribunalul BUZĂU

Decizia nr. 2978/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 07-10-2015 în dosarul nr. 2978/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 2978

Ședința publică de la 07 Octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE D. R.

Judecător I. M.

Grefier E. D.

Pe rol, judecata apelurilor civile declarate de reclamanții D. V. M., domiciliat în București, ..1, ..2, etj.6, ., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat Rachieru A., cu sediul în B., cart.Micro 3, ., județ B. și P. S., domiciliată în mun.București, Calea Griviței, nr.158, ., ., împotriva sentinței civile nr.1090 din data de 02.06.2015 pronunțată de Judecătoria Pătârlagele în dosarul nr._ – având ca obiect constatare nulitate absolută parțială titlu de proprietate, în contradictoriu cu pârâții D. R. și V. C. M., domiciliate în mun.București, Calea 13 Septembrie, nr.123, ., ., C. L. CHIOJDU PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, cu sediul în . și C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în mun.B., ..48, județ B..

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 30.09.2015, consemnate pe larg în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta. Instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru termenul din 07.10.2015.

După deliberări,

TRIBUNALUL

Asupra apelurilor civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pătârlagele la data de 17.07.2014, sub nr._, reclamanții D. M. - V. și P. S. au chemat în judecată pe pârâții C. L. Chiojdu de fond funciar, C. Județeană B. pentru stabilirea dreptului de proprietate, D. R. și V. C., moștenitoare ale def. D. C. - S., solicitând constatarea nulității absolute parțiale a titlurilor de proprietate nr._/19.08.2004, nr._/18.03.2005 și nr._/05.02.2008, emise de pe urma autorului def. D. D. și a titlurilor de proprietate nr._/19.08.2004, nr._/18.03.2005 și nr._/06.02.2008, emise de pe urma autorului def. D. M., precum și completarea acestor titluri cu numele reclamanților.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în data de 10.03.2000, după apariția Legii nr.1/2000, prin cererea înregistrată sub nr. 68 la C. L. Chiojdu, mama acestora, P. E., a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor deținute de autorii D. D. și D. M. (M.). Fără a se ține seama de cererea înregistrată și fără ca reconstituirea să se facă pe numele celor trei moștenitori, în mod nelegal, titlurile de proprietate au fost emise pe numele unui singur moștenitor, numitul D. C. S..

Au considerat reclamanții că li s-a încălcat dreptul la reconstituirea proprietății de pe urma bunicilor și, întrucât titlurile de proprietate au intrat în circuitul civil, au apreciat că nu există o altă modalitate de îndreptare a acestora cu privire la moștenitori.

În drept, cererea s-a întemeiat pe dispozițiile art. III, alin. 1 lit. a) din Legea nr.169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr.18/1991, precum și pe dispozițiile Legii nr. 247/2005.

Au fost atașate, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, titlurile de proprietate a căror nulitate absolută parțială s-a cerut, acte de stare civilă ale părților, certificatul de moștenitor nr.18/15.04.2010, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate nr.68/10.03.2000.

Pârâtele D. R. și V. C. - M. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți, arătând că dispozițiile art. III alin.1 lit. a) din Legea nr.169/1997 sunt indicate generic, nefiind punctat temeiul acțiunii - motivul de nulitate în privința titlurilor. Au solicitat respingerea cererii privind completarea titlurilor de proprietate întrucât cererea nr.68/10.03.2000, invocată de către reclamanți, viza reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr.1/2000 nemodificată și a fost respinsă de către cele două comisii.

În privința titlurilor nr._/05.02.2008 și nr._/06.02.2008 în care au fost înscrise suprafețele de 36 ha, respectiv 27 ha, au arătat că acestea au fost emise în baza Legii nr.247/2005, reclamanții neformulând nicio cerere după adoptarea acestei legi.

Au fost administrate probatorii cu înscrisuri și interogatoriul Comisiei Locale Chiojdu.

În ședința publică din data de 18.05.2015, reclamanții au solicitat a se lua act ca renunță la cererea privind constatarea nulității absolute parțiale a titlurilor de proprietate nr._/19.08.2004 - autor D. D. și nr._/19.08.2004 - autor D. M..

Prin sentința civilă nr. 1090/02.06.2015, Judecătoria Pătârlagele, în temeiul art.406 Cod procedură civilă, a luat act de renunțarea la judecată cu privire la cererea având ca obiect constatare nulitate absolută a titlurilor de proprietate nr._/19.08.2004 și nr._/19.08.2004 și, pe fond, a admis, în parte, acțiunea, constatând nulitatea absolută parțială a titlurilor de proprietate nr._/18.03.2005 și nr._/18.03.2005. Totodată, a dispus înscrierea în titlurile de proprietate nr._/18.03.2005 și nr._/18.03.2005 a reclamanților D. M. V. și P. S., alături de D. C. - S., în calitate de moștenitori ai defunctului D. D. (titlul de proprietate nr._/2005) și defunctei D. M. (titlul de proprietate nr._/2005).

A respins acțiunea, ca neîntemeiată, în privința constatării nulității absolute parțiale a titlurilor de proprietate nr._/2008 și nr._/2008.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute parțiale a titlurilor de proprietate nr._/19.08.2004, nr._/18.03.2005 și nr._/05.02.2008, emise de pe urma def. D. D. și a titlurilor de proprietate nr._/19.08.2004, nr._/18.03.2005 și nr._/06.02.2008, emise de pe urma def. D. M., precum și înscrierea reclamanților în aceste titluri de proprietate, în calitate de moștenitori.

În privința titlurilor de proprietate nr._/19.08.2004 - autor D. D. și nr._/19.08.2004 - autor D. M., prima instanță, având în vederea dispozițiile art.406 Cod procedură civilă și în raport de poziția Comisiei Locale Chiojdu, precum și a pârâtelor D. R. și V. C. - M., a constatat renunțarea la judecată.

Pentru titlurile de proprietate nr._/18.03.2005 și nr._/18.03.2005, s-a reținut pe baza adresei de la fila 91 dosar fond, emisă de C. L. Chiojdu, că titlurile au fost emise în baza cererii de reconstituire a dreptului de proprietate nr.31/11.12.1997, soluționată în baza Legii nr.1/2000, iar din cuprinsul cererii rezultă faptul că aceasta a fost formulată de P. E., D. C. - S. și D. M. - V..

Cu privire la P. E. s-a constatat că a survenit decesul acesteia, moștenitor legal fiind fiica sa, reclamanta P. S..

Având în vedere faptul că alături de moștenitorul D. C. - S. au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate de pe urma autorilor D. D. și D. M. și mama reclamantei, P. E., dar și reclamantul D. M. - V., în conformitate cu dispozițiile Legii nr.1/2000 cu modificările și completările ulterioare, instanța de fond a constatat întemeiată acțiunea, apreciind că se impune constatarea nulității absolute parțiale a titlurilor de proprietate nr._/18.03.2005 și nr._/18.03.2005, precum și înscrierea în aceste titlului a reclamanților D. M. - V. și P. S., alături de D. C. - S., în calitate de moștenitori ai defuncților D. D. și D. M..

În ceea ce privește constatarea nulității absolute parțiale a titlurilor de proprietate nr._/2008 și nr._/2008, din adresa de la fila nr. 9 dosar instanța de fond a reținut că la baza emiterii lor s-au aflat cererile de reconstituire a dreptului de proprietate formulate de D. C. - S. nr.498/10.11.2005 și nr.766/29.11.2005, în conformitate cu Legea nr.247/2005.

S-a reținut că reclamanții nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile cu vegetație forestieră care au aparținut defuncților D. D. și D. M., în conformitate cu dispozițiile Legii nr.247/2005.

În acest sens, analizând cererile aflate la filele 67 și 77 dosar fond, prima instanță a constatat că reclamanții nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la suprafețele care au aparținut autorilor defuncți D. D. și D. M., în conformitate cu dispozițiile Legii nr.247/2005. Totodată, s-a reținut că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate nr.68/10.03.2000 invocată de reclamanți în acțiune, nu a fost soluționată.

Pe cale de consecință și în condițiile în care pentru terenurile înscrise în titlurile de proprietate nr._/2008 și nr._/2008 reclamanții nu au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, prima instanță a apreciat ca neîntemeiată acțiunea.

Susținerile din concluziile scrise depuse la dosar de reclamantul D. M. V., potrivit cărora reclamanții au calitatea de moștenitori, având același grad de rudenie față de def. D. M. S., caz în care se impune înscrierea în titlul de proprietate, au fost înlăturate de instanța de fond cu motivarea că legea fondului funciar instituie o procedură care debutează cu formularea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate (art.8 din legea nr.18/1991) și se finalizează cu emiterea titlului de proprietate. Faptul că au calitatea de rudă cu persoanele care au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, însă nu formulează cererea de reconstituire în termen legal, nu atrage înscrierea de drept a acestor persoane în titlul de proprietate.

În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, s-a luat act că nu se solicită plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, reclamanții D. M. V. și P. S., prin cereri de apel distincte (f. 3-5, 9-12).

Prin motivele de apel formulate de apelantul reclamant D. M. V. s-a învederat că se critică exclusiv soluția de respingere a acțiunii în privința titlurilor de proprietate nr._/2008 și nr._/2008, ca nelegală și netemeinică, solicitându-se menținerea hotărârii în ce privește titlurile de proprietate nr._/18.03.2005 și nr._/18.03.2005.

A susținut apelantul că este nelegală soluția în privința titlurilor arătate, întrucât instanța de fond nu a acordat importanța cuvenită înscrisurilor depuse la dosar, din care rezultă că nu avea obligația de a solicita terenurile cu vegetație forestieră incluse în titlurile nr._/2008 și nr._/2008, emise în baza Legii nr. 247/2005, câtă vreme aceleași terenuri au făcut obiectul unor cereri anterioare de reconstituire formulate în temeiul Legilor nr. 169/1997 și nr.1/2000 de către apelantul reclamant și numita P. E., mama reclamantei P. S., alături de celălalt moștenitor - D. C. S., iar aceste cereri nu au fost soluționate de către C. L. Chiojdu nici până la apariția Legii nr. 247/2005 și nici până în prezent.

În baza Legii nr. 169/1997 a fost formulată cererea înregistrată sub nr. 31/11.12.1997, în care sunt trecuți toți cei trei moștenitori - D. C. S., P. E. și D. M. V., iar la apariția Legii nr.1/2000 a fost formulată de către aceleași persoane o nouă cerere de reconstituire a proprietății de pe urma autorilor D. D. și M., înregistrată sub nr. 68/10.03.2000, deși până la acel moment nu fusese soluționată cererea anterioară nr.31/1997.

A mai arătat apelantul că instanța de fond nu a observat faptul că terenurile revendicate prin cererea nr. 31/1197 includeau nu numai terenurile cuprinse în titlurile nr._ și nr._ din 18.03.2005, pentru care s-a admis corect acțiunea, ci și terenurile din titlurile de proprietate nr._/2008 și nr._/2008.

În privința cererii nr. 68/2000, s-a arătat că prima instanță a reținut că aceasta a rămas nesoluționată, neobservând că prin faptul reconstituirii terenurilor, în integralitatea lor, către D. C. S., respectiva cerere nici nu va mai putea fi soluționată favorabil în viitor.

S-a învederat că instanța de fond a apreciat greșit că reclamanții nu au formulat cereri de reconstituire pentru terenurile cuprinse în titlurile nr._/2008 și nr._/2008, încălcând astfel art. 8 pct.3 și art. 13 pct.3 din Legea nr.18/1991, republicată, conform cărora stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, iar titlurile se emit pe numele tuturor moștenitorilor îndreptățiți ce au formulat cerere, precum și prevederile art. 1 din Legea nr.1/2000.

Sub un alt aspect, apelantul a susținut nelegalitatea soluției motivat de faptul că legile nr. 18/1191, nr. 169/1997, nr. 1/2000, nr. 247/2005 sunt legi succesive ce au completat și modificat pe cele anterioare, fiecare impunând anumite termene de soluționare, în ordine cronologică, a cererilor moștenitorilor îndreptățiți.

S-a arătat că art.33 alin.1 din Legea nr.1/2000, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005, a dat posibilitatea de a depune noi cereri moștenitorilor îndreptățiți cărora li s-au respins cererile anterioare, ori li s-au admis dar aveau dreptul la diferențe de suprafață, însă legea nr. 247/2005 nu a anulat efectul cererilor făcute anterior și rămase nesoluționate în temeiul legilor funciare anterioare și nici nu a prevăzut o obligație expresă a moștenitorilor îndreptățiți de a formula cereri noi.

A mai apreciat apelantul că pârâtele intimate C. locală Chiojdu și C. Județeană B. aveau obligația să coroboreze cererile nr. 498 și nr. 766 depuse de către moștenitorul D. C. S., pe baza cărora s-a susținut că au emis titlurile nr._/2008 și nr._/2008 potrivit Legii nr. 247/2008, cu cererile nesoluționate depuse anterior pentru aceiași autori și care vizau aceleași terenuri și, în consecință, să emită titluri pe numele tuturor solicitanților.

A considerat apelantul că se impune în speță aplicarea dispozițiilor art. 24 din Legea nr.1/2000 modificat prin Legea nr. 247/2005, precum și cele ale art. 25 alin. 3 teza 2 din Legea nr.1/2000 modificat prin Legea nr. 247/2005. Comisiile de fond funciar sunt cele care nu și-au respectat obligațiile prevăzute de lege și este lipsită de fundament concluzia primei instanțe privind neurmarea procedurilor impuse de legile fondului funciar, în realitate cererile de retrocedare nr. 31/1997 și nr. 68/2000 fiind formulate în termen, cu respectarea pașilor prevăzuți de lege.

În drept, apelul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 470, 471, 476 și 480 Cod procedură civilă.

A fost atașată adresa nr. 1844/19.05.2015 înaintată reclamantului apelant de Primăria comunei Chiojdu.

Prin motivele de apel formulate de apelanta reclamantă P. S., prin reprezentant convențional, s-a arătat că soluția instanței de fond este criticabilă atât sub aspectul legalității, cât și sub aspectul temeiniciei.

A fost apreciată nelegală sentința pentru încălcarea prevederilor art. 8 pct.3 din Legea nr. 18/1991, stabilirea dreptului de proprietate făcându-se la cerere. Se arată că reclamanții au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate de pe urma defuncților D. D. și D. M., însă cererea acestora nr. 68/2000 a rămas nesoluționată, deși privea aceleași suprafețe de teren forestier reconstituite ulterior unui singur moștenitor – D. C. S..

S-a invocat nelegalitatea hotărârii susținându-se că prima instanță nu a avut în vedere faptul că legile nr. 18/1191, nr. 169/1997, nr. 1/2000, nr. 247/2005 sunt legi succesive ce au completat și modificat pe cele anterioare, fiecare impunând anumite termene de soluționare, în ordine cronologică, a cererilor moștenitorilor îndreptățiți, astfel că lăsarea nesoluționată a unei cereri și reconstituirea proprietății în favoarea unui singur moștenitor a fost apreciată ca nelegală.

A mai arătat apelanta că reclamanții au făcut dovada depunerii cererii de reconstituire nr. 68/2000, precum și că din analiza titlurilor de proprietate nr._/2008 și nr._/2008 rezultă că acestea au ca temei Legea nr.18/1991, Legea nr. 169/1997 și Legea nr. 1/2000, corespunzând astfel cererilor formulate de către toți moștenitorii.

În privința modului defectuos de lucru al Comisiei locale Chiojdu s-a învederat anularea titlurilor nr._/2004 și nr._/2004.

Asupra netemeiniciei hotărârii atacate, apelanta a susținut că prima instanță nu a luat în considerare probele administrate și a interpretat greșit înscrisurile depuse de reclamanți, nerespectându-se cronologia cererilor de reconstituire a proprietății pentru a se putea constata modul ilegal de reconstituire a dreptului de proprietate, cu prejudicierea apelanților reclamanți.

În consecință, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței atacate și, pe fond, constatarea nulității absolute parțiale a titlurilor nr._/2008 și nr._/2008, precum și înscrierea în aceste titluri a apelanților reclamanți D. M. V. și P. S. alături de D. C. S., în calitate de moștenitori ai defuncților D. D. și D. M..

În drept, au fost indicate prevederile art. 470, 471, 476, 480 Cod procedură civilă.

Intimatele V. C. - M. și D. R. au formulat în cauză întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală.

Cu adresa nr. 2247/21.08.2015 intimata C. locală Chiojdu de fond funciar a înaintat punctul de vedere față de apelul promovat și cererile succesive de reconstituire nr. 31/1997 și nr. 68/2000.

Au fost formulate și depuse concluzii scrise de către apelanții reclamanți D. M. V. și P. S. și de către intimatele pârâte V. C. - M. și D. R..

Examinând sentința apelată sub aspectul criticilor formulate și în raport de dispozițiile art. 479 alin.1 cu referire la art. 477 Cod procedură civilă, tribunalul constată că apelurile pendinte sunt nefondate și vor fi respinse pentru următoarele considerente:

Mai întâi, în cauză trebuie evidențiată evoluția în timp a normelor ce reglementează reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.

Legea nr. 18/1991 a reglementat reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, la cererea persoanelor îndreptățite sau moștenitorilor acestora în limita suprafeței maxime de 10 ha de familie, în echivalent arabil, arătându-se cine sunt cei considerați îndreptățiți, ce se înțelege prin familie, termenul de depunere a cererii, modalitatea de stabilire a suprafeței adusă în cooperativa de producție sau preluată de aceasta, conform art.8-10 din lege în forma inițială. Totodată, prin art. 41 alin.1 (din forma inițială a legii 18/1991) s-a stabilit reconstituirea la cerere, foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, a terenurilor cu vegetație forestieră în limita maximă de 1 ha. Același articol, prin aliniatul 3, stabilea explicit că terenurile agricole reconstituite în echivalent arabil și suprafața forestieră reconstituită conform art. 41 alin.1 din lege nu pot depăși cumulat suprafața de 10 ha de familie.

Apoi, Legea nr. 169/1997 a intrat în vigoare la data de 4 noiembrie 1997 și a adus modificări și completări Legii fondului funciar nr.18/1991, aceasta din urmă fiind republicată în M.Of., Partea I, nr. 1/05.01.1998, în temeiul art. VII din Legea 169/1997, dându-se textelor o nouă numerotare.

S-a stabilit astfel, prin dispozițiile art. 9 din legea republicată că „persoanele cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în limita suprafeței de teren de 10 ha de familie, în echivalent arabil, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate și pentru diferența dintre această suprafață și cea pe care au adus-o în cooperativa agricolă de producție sau care a fost preluată în orice mod de aceasta, până la limita suprafeței prevăzute la art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, de familie, indiferent dacă reconstituirea urmează să se facă în mai multe localități sau de la autori diferiți”. Aliniatele 3-12 din același articol au stabilit ternele și procedura de urmat în vederea reconstituirii diferențelor de suprafețe solicitate de membrii cooperatori, proprietarii deposedați sau moștenitorii acestora.

Totodată, art. 45 alin.1 din legea fondului funciar republicată, a statuat că „persoanele fizice sau, după caz, moștenitorii acestora, ale căror terenuri cu vegetație forestieră, păduri, zăvoaie, tufărișuri, pășuni și fânețe împădurite au trecut în proprietatea statului prin efectul unor acte normative speciale, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate și pentru diferența de peste 1 ha, dar nu mai mult de 30 ha, de familie”. Aliniatul 3 al aceluiași articol 45 a stabilit explicit că „persoanele prevăzute la alin. (1) vor formula cererile în termenul, cu procedura și în condițiile prevăzute la art. 9 alin. (3) - (9).”

Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial Nr. 8 din 12 ianuarie 2000, a stabilit noi limite în privința reconstituirii dreptului de proprietate pentru terenurile agricole și forestiere.

Astfel, prin art. 1 s-a stabilit că „persoanelor fizice și persoanelor juridice care au formulat cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile agricole și pentru terenurile forestiere, conform prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, modificată și completată prin Legea nr. 169/1997 și republicată, li se stabilește dreptul de proprietate în condițiile prevăzute de prezenta lege.”

Art. 3 alin.1 a stabilit în privința terenurilor agricole că „reconstituirea dreptului de proprietate pentru persoanele fizice prevăzute la art. 9 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, pentru diferența dintre suprafața de 10 ha de familie și cea adusă în cooperativa agricolă de producție sau preluată în orice mod de aceasta, dar nu mai mult de 50 ha de proprietar deposedat, se face integral în localitățile în care există suprafețe de teren agricol constituite ca rezervă la dispoziția comisiei, potrivit art. 18 din aceeași lege.” Același articol a stabilit acordarea de despăgubiri în situația imposibilității reconstituirii în fizic, integral, a proprietății până la limita maximă menționată, precum și faptul că „prin proprietar deposedat, în sensul prezentei legi, se înțelege persoana titulară a dreptului de proprietate în momentul deposedării”.

Aceeași lege (nr.1/2000) a stabilit pentru terenurile forestiere, conform art. 24 alin.1, că „reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, pentru diferența dintre suprafața de un hectar de proprietar deposedat și cea avută în proprietate, dar nu mai mult de 10 ha de proprietar deposedat, persoanelor fizice sau, după caz, moștenitorilor care au formulat cereri conform art. 45 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, se face pe vechile amplasamente”, aliniatul 2 stabilind în continuare și excepțiile de la regula reconstituirii pe vechile amplasamente.

La . Legii nr. 247/2005, în data de 22.07.2005, prin Titlul VI au fost aduse modificări și completări Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997.

La art.3 prin modificarea alin.2 s-a menținut limita reconstituirii pentru terenul agricol, nu mai mult de 50 ha de proprietar deposedat, iar în privința terenului forestier prin modificarea art. 24 alin.1 se elimină limita de 10 ha, statuându-se că articolul 24, alineatul (1) se modifică și va avea următorul cuprins: „Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, pentru diferența dintre suprafața primită prin aplicarea legilor fondului funciar și cea avută în proprietate, persoanelor fizice și juridice sau, după caz, moștenitorilor acestora, se face pe vechile amplasamente.”

Prin modificarea art. 25 alin.1 din Legea nr.1/2000 s-a stabilit însă că „reconstituirea dreptului de proprietate și punerea în posesie a titularilor, în cazul terenurilor forestiere, precum și eliberarea titlurilor de proprietate se fac de comisiile locale și, respectiv, comisiile județene, în condițiile și cu procedura stabilite de Legea fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare, de Legea nr. 169/1997, de Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin hotărârea Guvernului nr. 1172/2001, cu modificările și completările ulterioare, și conform prezentei legi.”

Totodată, prin modificarea art. 25 alin.3 din Legea nr. 1/2000 s-a stabilit că „pentru persoanele prevăzute la art. 24 alin. (1) din prezenta lege se va emite un titlu de proprietate suplimentar. Dacă nu a fost emis încă un titlu de proprietate pentru suprafața de teren forestier primită prin aplicarea legilor fondului funciar, se va emite un singur titlu pentru întreaga suprafață rezultată din aplicarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare, a Legii nr. 169/1997 și a prezentei legi.”

Corelând toate aceste dispoziții succesive ale legilor fondului funciar în privința reconstituirii dreptului de proprietate pentru terenurile agricole și forestiere, tribunalul observă că au fost impuse limite de reconstituire. Legea nr. 18/1991 a limitat la 10 ha, în echivalent arabil, de familie, reconstituirea proprietății terenului agricol și la 1 ha terenul forestier, fără a se putea însă depăși cumulat (teren agricol și forestier) limita maximă de 10 ha de familie, după care Legea nr. 169/1997 a mărit aceste limite potrivit art. 9 și 45, dar a stabilit și necesitatea urmării unei noi proceduri prin depunerea de noi cereri de reconstituire, iar Legea nr. 1/2000 a stabilit explicit limitele de reconstituire în privința terenurilor agricole la 50 ha de proprietar deposedat, respectiv cel mult 10 ha teren forestier pentru fiecare proprietar deposedat, prin diferență între suprafața inițial admisă de 1 ha și cea cerută în condițiile art. 45 din Legea nr.18/1991 republicată (textul fiind renumerotat și modificat ca urmare a intrării în vigoare a Legii 169/1997).

În final, Legea 247/2005, prin modificarea art. 24 alin.1 din Legea nr.1/2000, elimină limita de 10 ha teren forestier de proprietar deposedat, însă prevederile acestei legi se aplică de la momentul intrării sale în vigoare – 22.07.2005, neputând retroactiva, astfel încât coroborând dispozițiile acestui text modificat cu cele ale următorului articol - 25 alin.1, și el modificat, reiese necesitatea urmării aceleiași proceduri de solicitare, distinctă, a diferențelor de suprafețe nereconstituite anterior, datorită limitărilor succesive ale suprafețelor agricole și forestiere ce puteau face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, așa cum s-a arătat pe larg mai sus.

Pe principiul aplicării legii în timp nu poate fi reconstituită în proprietate o suprafață mai mare decât limita maximă imperativ stabilită prin fiecare dintre aceste legi, succesive, de reglementare în materia fondului funciar.

Pe situație de fapt, în speță, au fost emise titluri de proprietate de pe urma a doi titulari defuncți, autori deposedați, D. D. și D. M..

De pe urma def. D. D. s-a reconstituit moștenitorului D. C. S. suprafața de 10 ha teren forestier pe raza comunei Chiojdu, jud. B., prin titlul nr._/19.08.2004. Acest titlu a fost anulat prin hotărârea nr. 328/2005 a Comisiei Județene B. de fond funciar, fiind emis în baza acesteia din urmă un nou titlu de proprietate, nr._/18.03.2005, pentru aceeași suprafață de 10 ha teren forestier (într-un singur trup) de pe urma def. D. D., cu moștenitor D. C. S..

Ulterior, de pe urma aceluiași autor def. D. D. s-a reconstituit dreptul de proprietate suprafața de 36 ha teren forestier pe raza aceleiași comune prin titlul nr._/05.02.2008, fiind trecut ca moștenitor numitul D. C. S..

De pe urma def. D. M. s-a reconstituit suprafața de 10 ha teren forestier prin titlul nr._/19.09.2004. Acest titlu a fost anulat prin hotărârea nr. 328/2005 a Comisiei Județene B. de fond funciar, fiind înlocuit în baza acesteia din urmă cu un nou titlu de proprietate, nr._/18.03.2005, pentru aceeași suprafață (dar într-un singur trup) de 10 ha teren forestier pe raza comunei Chiojdu, jud. B., de pe urma def. D. M., cu moștenitor D. C. S..

Ulterior, de pe urma autoarei defuncte D. M. s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 27 ha teren forestier pe raza comunei Chiojdu, jud. B., prin titlul nr._/06.02.2008, moștenitorului D. C. S..

Corelând înscrisurile din dosarul de fond rezultă că prin cererea înregistrată la Primăria comunei Chiojdu sub nr. 31/10.12.1997, moștenitorii P. E. (fiica lui D. D. și M.), D. C. S. (fiul lui D. D. D. și V.) și D. M. V. (fiul lui D. D. D. și V.), au solicitat în baza Legii nr. 169/1997 reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma autorilor defuncți D. D. și M. (M.) pentru suprafața totală de 50 ha teren arabil și pădure pe baza actelor doveditoare deținute (f.71,15-18,94-95 dosar fond). În cerere se menționează că anterior au fost reconstituite de pe urma autorilor suprafețele de 4,84 ha la IAS Cândești, jud. B., 1,29 ha în fizic și 1 ha pădure.

Aceeași cerere cu aceleași mențiuni, formulată de aceiași moștenitori P. E., D. C. S. și D. M. V. a fost depusă în baza Legii nr.1/2000 la Primăria comunei Chiojdu, fiind înregistrată sub nr. 68/10.03.2000 (f. 23 dosar fond).

Din înscrisurile dosarului de fond rezultă cu claritate că în baza Legii nr.1/2000 s-a reconstituit pe urma autorului defunct D. D. suprafața de 10 ha teren forestier prin titlul nr._/19.08.2004, înlocuit ulterior de titlul nr._/18.03.2005, aceasta fiind limita maximă ce putea fi reconstituită în proprietate de pe urma autorului deposedat potrivit dispozițiilor restrictive ale legii sub imperiul căreia s-a făcut reconstituirea.

La fel, de pe urma autoarei defuncte D. M. s-a reconstituit în baza Legii nr.1/2000 suprafața de teren forestier în limita maximă admisă de normele în vigoare ale respectivei legi, și anume suprafața de 10 ha pădure prin titlul nr._/19.09.2004, înlocuit ulterior de titlul nr._/18.03.2005.

Prima instanță, învestită cu cererea de constatare a nulității parțiale a titlurilor nr._/19.08.2004, nr._/19.08.2004 și nr._/18.03.2005, nr._/18.03.2005, a luat act de renunțarea la judecată în privința primelor titluri de proprietate emise în anul 2004, deja anulate prin HCJ din anul 2005 și înlocuite de cele având nr._ și nr._ emise la 18.03.2005, iar în privința acestora din urmă a constatat nelegalitatea în ce privește moștenitorii beneficiari ai reconstituirii făcute în temeiul Legii nr.1/2000 pentru suprafața maximă de teren forestier (câte 10 ha) ce putea fi reconstituită potrivit dispozițiilor acestei legi de pe urma fiecărui autor deposedat, constatând că reconstituirea trebuie să beneficieze tuturor moștenitorilor incluși în cererile nr. 31/10.12.1997 și nr. 68/10.03.2000, respectiv P. E. - a cărei moștenitoare legală (fiică) este reclamanta P. S., D. M. V. și D. C. S..

În privința titlurilor de proprietate nr._/2008 și nr._/2008, acțiunea a fost respinsă, ca neîntemeiată, iar criticile formulate în apelurile de față sunt limitate la legalitatea și temeinicia hotărârii sub acest aspect.

Tribunalul observă că sunt nefondate, în totalitate, criticile apelanților reclamanți, în condițiile în care reclamantul apelant D. M. V. și, respectiv, autoarea P. E. în privința reclamantei apelante P. S., nu au formulat cereri de reconstituire în baza Legii nr. 247/2005, pentru diferențele de terenuri forestiere ce au aparținut autorilor defuncți D. D. și D. M..

Astfel, se observă că prin titlul nr._/05.02.2008 s-a reconstituit diferența de suprafața de 36 ha teren forestier de pe urma def. D. D., iar prin titlul nr._/06.02.2008 s-a reconstituit diferența de suprafața de 27 ha teren forestier de pe urma def. D. M., moștenitorului D. C. S., singurul care a formulat cereri de reconstituire în baza Legii nr. 247/2005, și anume cererea nr. 498/10.11.2005 și cererea nr. 766/29.11.2005 (f.93,98 fond)

Atât Legea nr.169/1997, cât și Legea nr.1/2000 - acesta din urmă fiind cea în urma căreia s-a făcut reconstituirea suprafețelor de teren forestier prin titlurile nr._ și nr._ emise la 18.03.2005 - au limitat suprafețele maxime admise la reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma autorilor deposedați, așa cum s-a detaliat mai sus.

Cererile reclamantului apelant și autoarei P. E. formulate sub imperiul acestor legi nu pot fi soluționate decât în limitele acestor legi privind reconstituirea, iar Legea nr.1/2000 limitează suprafața forestieră ce putea fi reconstituită de pe urma fiecăruia dintre proprietarii deposedați la câte 10 ha, astfel încât cererile acestora înregistrate sub nr. 31/1997 și nr.68/2000 au fost valorificate în speță. În baza acestor cereri nu se poate face o reconstituire pentru o suprafață de teren forestier peste limita maximă de 10 ha, iar în baza legii ulterioare, în vigoare de la 22.07.2005, acești moștenitori nu au solicitat reconstituirea diferențelor de terenuri forestiere ce au aparținut autorilor lor.

Formularea unei noi cereri era necesară, neputând fi reținute ca fondate aserțiunile reclamanților apelanți, întrucât nu pot fi aplicate prevederile art. 25 alin.3 din Legea nr. 1/2000 modificat prin Titlul VI al Legii nr. 247/2005, în sensul arătat mai sus, titlurile nr._ și nr._ fiind deja emise la 18.03.2005, anterior intrării în vigoare a acestor dispoziții – la 22.07.2005.

Totodată, necesitatea urmării procedurii și depunerii unei noi cereri rezultă în contextul coroborării prevederilor art. 45 alin.1 și 3 din Legea nr.18/1991 republicată, art. 24 alin.1 din Legea nr. 1/2000 și art. 25 alin.1 din Legea nr.1/2000 modificat prin Legea nr. 247/2005, titlul VI, citate mai sus.

În ce privește aplicarea prevederilor art. 33 alin.1 din Legea nr. 1/2000, modificat conform Titlului VI din Legea nr. 247/2005, acest text reglementează explicit încă o repunere în termen, stabilind că „pot cere reconstituirea dreptului de proprietate și foștii proprietari cărora li s-au respins cererile sau li s-au modificat sau anulat adeverințele de proprietate, procesele-verbale de punere în posesie sau titlurile de proprietate prin nesocotirea prevederilor art. III din Legea nr. 169/1997. Cererile de reconstituire a dreptului de proprietate se consideră a fi depuse în termen chiar dacă acestea au fost depuse la alte comisii decât cele competente potrivit legii; aceste comisii vor trimite cererile, din oficiu, comisiilor competente, înștiințând despre acest lucru și persoanele îndreptățite. Persoanele fizice și persoanele juridice, care nu au depus în termenele prevăzute de Legea nr. 169/1997 și de prezenta lege cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate sau, după caz, actele doveditoare, pot formula astfel de cereri în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. În cazul formelor asociative prevăzute la art. 26 alin. (1) din lege aflate în curs de constituire, cererea poate fi formulată de comitetul ad-hoc de inițiativă.”

Însă reclamanții apelanți nu s-au prevalat de aceste dispoziții neformulând o nouă cerere pentru diferențele de teren forestier nereconstituite sub imperiul legilor anterioare (restrictive pe suprafețele admise la reconstituire). Dar, noua cerere nu era necesar a fi formulată în baza acestui text, așa cum au susținut apelanții reclamanți, ci rezultă din coroborarea textelor mai sus citate, ce au prevăzut fiecare procedura de urmat.

În consecință, pentru toate considerentele de fapt și de drept expuse, reținând atât legalitatea, cât și temeinicia soluției instanței de fond, în temeiul art. 480 alin.1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanții P. S. și D. M. V..

Văzând și prevederile art. 483 alin.2 teza finală NCPC,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanții D. V. M., domiciliat în municipiul București, ..1, ..2, etj.6, ., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat Rachieru A., cu sediul în B., cart.Micro 3, ., județ B. și P. S., domiciliată în municipiul București, Calea Griviței, nr.158, ., ., împotriva sentinței civile nr.1090 din data de 02.06.2015 pronunțată de Judecătoria Pătârlagele în dosarul nr._ – având ca obiect constatare nulitate absolută parțială titlu de proprietate, în contradictoriu cu pârâții D. R. și V. C. M., domiciliate în municipiul București, Calea 13 Septembrie, nr.123, ., ., C. L. CHIOJDU PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, cu sediul în . și C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în municipiul B., ..48, județul B..

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 07 Octombrie 2015.

Președinte,

D. R.

Judecător,

I. M.

Grefier,

E. D.

Red. I.M./ 8 ex./30.10.2015

Dosar fond nr._

Judecător fond: M. M. G.

Judecătoria Pătârlagele

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fond funciar. Decizia nr. 2978/2015. Tribunalul BUZĂU