Acţiune pauliană. Decizia nr. 418/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 418/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 11-06-2014 în dosarul nr. 13200/211/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 418/2014
Ședința publică de la 11 Iunie 2014
Completul constituit din:
Președinte O. R. G.
Judecător C.-V. B.
Grefier G. P.
S-a luat spre examinare, urmare recalificării căii de atac, apelul promovat de către pârâții F. N. Z. S. și F. N. C. P., în contra Sentinței civile nr. 3666 din 08.04.2014, pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în prezentul dosar nr._, privind și pe intimata reclamantă M. L. și pe intimatul pârât G. G. E., având ca obiect acțiune pauliană.
La apelul nominal făcut în ședința publică, după recalificare, au răspuns: apelantul pârât personal și asistat de avocat O. C. L. cu împuternicire la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
Tribunalul, nefiind alte cereri, închide faza probatorie și acordă cuvântul pe apel.
Apărătorul apelanților solicită admiterea apelului, reținerea cauzei spre rejudecare și modificarea sentinței atacate în sensul de a se elimina dispozițiile instanței de fond cu privire la calitatea de bun comun sau bun propriu al imobilului în discuție. Solicită a se observa că instanța a fost investită doar cu o cerere de revocare a unui contract ce vânzare-cumpărare a unui apartament, consideră că și această cerere era inadmisibilă, în schimb instanța a dispus și asupra calității de bun propriu sau comun al apartamentului în discuție, susținând calitatea de bun comun a celor doi soți. Solicită tribunalului a remedia această eroare a sentinței instanței de fond. Fără cheltuieli.
La solicitarea instanței, apărătorul apelanților arată că nu are întâmpinarea, astfel că i se înmânează un exemplar al întâmpinării, apărătorul apelanților învederând că nu vede ce ar putea fi nou invocat de intimata reclamantă prin întâmpinare.
Tribunalul reține cauza în vederea pronunțării.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată că prin Sentința civilă nr. 3666 din 08.04.2014 pronunțată de Judecătoria Cluj-N., în prezentul dosar, s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului G. G.-E. si in consecinta, a fost respinsă actiunea formulata de reclamanta M. L. in contradictoriu cu paratul G. G.-E..
A fost respinsă exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, a exceptiei inadmisibilitatii și a excepției lipsei de interes, astfel cum au fost invocate de paratii F.-N. Z. S. si F. N. C.-P. in cuprinsul intampinarii.
S-a admis în parte actiunea formulata de catre reclamanta M. L., in contradictoriu cu paratii F.-N. Z. S. si F. N. C.-P., si, in consecință:
S-a constatat inopozabilitatea fata de reclamanta a declaratiei paratului F. N. Z. S., inserata in cuprinsul contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 475/04.03.2011 de catre BNP Asociati „M.”- E. M., avand ca obiect bunul imobil inscris in CF nr._-C1-U2 Cluj-N., situat in localitatea Cluj-N., .. 17, jud. Cluj, cu privire la calitatea imobilului dobandit, de bun propriu al paratei F.-N. C.-P..
S-a constatat ca, fata de reclamanta, bunul imobil inscris in CF nr._-C1-U2 Cluj-N., situat in localitatea Cluj-N., .. 17, jud. Cluj este bun comun al sotilor parati F.-N. Z. S. si F. N. C.-P..
A fost respinsă solicitarea reclamantei de revocare a contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 475/04.03.2011 de catre BNP Asociati „M.”- E. M..
S-a admis cererea de acordare a cheltuielilor de judecata si obliga paratii F.-N. Z. S. și F.-N. C.-P., în solidar, la plata către reclamanta a sumei de 3.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata constand in onorariu avocatial.
În temeiul art. 18 din OUG nr. 51/2008, au fost obligați paratii F.-N. Z. S. și F.-N. C.-P., în solidar, la plata catre stat a sumei de 3.551 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare pentru care reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
In fapt, prin Sentinta Civila nr. 3495/2011, pronuntata de Judecatoria Cluj-N., la data de 03.03.2011, in dosarul nr._/211/2009, ramasa irevocabila ca urmare a neintroducerii caii de atac (filele 6-10), paratul F. N. Z. S. a fost obligat sa-i plateasca reclamantei suma de 7.220 Euro+42 lei, suma la care se adauga dobanzile legale aferente până la data rămânerii defintive a hotărârii (calculate in faza de executare silita ca fiind in suma de 3609,38 lei) si suma de 8.819,45 lei cu titlu de cheltuieli de judecata. Creanta este, deci, certa, lichida si exigibila, fiind constatata printr-un titlu executoriu, insa debitorul a refuzat sa-si indeplineasca de buna-voie obligatiile, sens in care a fost intocmit dosarul executional nr. 680/2011 de catre B. S. D. M., depus, in copie, la dosarul cauzei.
In cadrul dosarului executional, nefiind identificate bunuri urmaribile aflate in patrimoniul debitorului, ca urmare a demersurilor efectuate pentru identificarea oricaror bunuri a căror executare să fie în măsura a satisace creanța reclamantei, s-a descoperit existenta in patrimoniul comun al sotilor parati F. N., bunul imobil situat in localitatea Floresti, ., . CF_-C1-U54 Floresti, bun cu privire la care reclamanta a promovat actiunea ce a facut obiectul dosarului nr._/211/2012 si a fost solutionata in baza Sentintei Civile Nr._/12.12.2012, pronuntata de Judecatoria Cluj-N. (fila 73), prin care a fost partajat imobilul, in valoare de 28.000 Euro, prin atribuirea bunului paratului F. N. Z. S., cu obligatia de a-i plati paratei F. N. C. P. sulta in suma de 14.000 Euro. Prin aceeasi hotarare, ramasa irevocabila ca urmare a neexercitarii cailor de atac s-a dispus obligarea paratului F. N. Z. S. la plata catre reclamanta a sumei de 3.804 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, creanta reclamantei marindu-se astfel cu aceasta suma.
Cu privire la valoarea creanței deținute de catre reclamanta impotriva paratului debitor F. N. Z. S., instanta are in vedere si cheltuielile efectuate de reclamanta in faza de executare silita a sentintei care constituie titlu executoriu, debitul fiind indicat la suma de 7220 Euro+23.233,28 lei, conform procesului-verbal intocmit de B. S. D. M., la data de 13.12.2011, in dosarul executional nr. 680/2011, inscris ce constituie titlu executoriu in baza art. 3717 alin. 4 din Codul de Procedura Civila.
Instanta de fond a mai avut in vedere si faptul ca, in cadrul procedurii de executare silita, a fost identificat, in patrimoniul sotiei paratului debitor, bunul imobil inscris in CF nr._-C1-U2 Cluj-N., situat in localitatea Cluj-N., .. 17, jud. Cluj, achizitionat la data de 04.03.2011, conform contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 475 de catre BNP Asociati „M.”- E. M. (filele 11-12), ca bun propriu, pe baza declaratiei date de sotul parat in sensul ca suma aferenta achizitionarii bunului provine din surse proprii, dintr-o vanzare a unui bun propriu al sotiei, calitatea de bun propriu rezultând si din mentiunile extrasului de carte funciara existent la filele 13-15.
Cu prioritate, in conformitate cu prevederile art. 137 alin. 1 din Codul de Procedura Civila, instanța de fond s-a pronunțat cu privire la exceptiile invocate in cuprinsul intampinarilor depuse la dosar.
1. A fost invocata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive de către fiecare dintre cei trei parati. Chiar daca parata F. N. C.-P. a invocat exceptia alegand inadmisibilitatea actiunii fata de ea, a invocat argumente care obliga instanta a o califica ca o excepție a lipsei calitatii procesuale pasive. În aceeași ordine de idei, instanta are in vedere ca paratul G. G. E. a motivat exceptia inadmisibilitatii prin aceleasi argumente invocate si in sustinerea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive. Ca atare, instanța a realizat o analiza . calitatii procesuale pasive si a celei constand in inadmisibilitatea actiunii, cele doua aparari avand continut identic.
Cu privire la acest incident procedural, instanța de fond a reținut ca, prin actiunea formulata, reclamanta urmareste aducerea bunului imobil din patrimoniul sotiei parate in patrimoniul comun al sotilor parati. Asadar, instanta a avut in vedere ca actul atacat este, in fapt, declaratia paratului F. N. Z. S. in baza careia s-a declarat bunul imobil achizitionat prin Contractul de Vanzare-Cumparare autentificat sub nr. 475/04.03.2011 de către BNP Asociați „M.”- E. M. ca bun propriu al paratei F. N. C.-P.. Ca atare, cei doi parati au calitate procesuala pasiva, fiind partile actului atacat si, in urma desfintarii caruia, bunul ar deveni bun comun cumparat in timpul casatoriei, dupa cum s-a aratat in cuprinsul cererii de chemare in judecata. Astfel, pretentiile reclamantei au fost, în mod just, formulate în contradictoriu cu acesti parati, ca parti ale raportului juridic ce face obiectul actiunii revocatorii.
Insa, avand in vedere calificarea data de instanta actiunii promovate de reclamanta, instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului G. G. E., retinand ca reclamanta nu urmareste iesirea bunului din patrimoniul paratei, cu consecinta reintrării imobilului in patrimoniul paratului G. G. E., ci urmareste aducerea bunului din patrimoniul sotiei parate in patrimoniul comun al sotilor parati F. N., ceea ce inseamna mentinerea operatiunii fata de vanzator, bunul fiind ieșit definitiv din patrimoniul sau. Ori, avand in vedere ca vanzatorul nu este parte al actului atacat- act ce a fost indicat in cele ce preced ca fiind declaratia de renuntare la calitatea de bun comun al bunului dobandit in timpul casatoriei-, instanta a apreciat ca nu are calitate procesuala pasiva in cauza.
2. În ceea ce privește exceptia lipsei de interes, instanta arata ca reclamanta a promovat prezenta actiune cu scopul de a aduce un bun imobil in patrimoniul comun al sotilor parati F. N., patrimoniu cu privire la care paratul debitor ar avea un drept de proprietate, chiar daca devalmasia nu permite stabilirea cotei procentuale exacte din dreptul de proprietate. Asadar, in calitate de creditoare a paratului F. N. Z. S., reclamanta are interes in promovarea prezentei actiuni ce are ca obiect marirea patrimoniului debitorului său insolvabil, ce nu deține bunuri urmaribile, dupa cum reiese din dosarul de executare silita atasat, in copie, la dosarul cauzei. Va fi respinsă, așadar, excepția lipsei de interes invocata in cuprinsul intampinarii.
Pe fondul cauzei, instanta a apreciat în temeiul dispozițiilor art. 975 din Codul Civil de la 1864- act juridic aplicabil spetei raportat la data incheierii actului atacat-, potrivit carora creditorii pot sa atace actele viclene, facute de debitor in prejudiciul drepturilor lor. Pe baza acestor prevederi legale, in doctrina, a fost conturata definitia actiunii revocatorii ca fiind acea actiune prin care creditorul poate cere revocarea (desfiintarea) pe cale judecatoreasca a actelor juridice incheiate de debitor in vederea prejudicierii sale.
Doctrina a evidentiat, totodata, si conditiile actiunii revocatorii, conditii ce urmeaza a fi analizate in cele ce urmeaza cu referire la speta dedusa judecatii. Se impune, totusi, a fi mentionat ca instanta va efectua analiza conditiilor actiunii revocatorii prin raportare la calificarea oferita actiunii formulate, in concret, de catre reclamanta, in cele ce preced. Se va avea, astfel, in vedere ca actul atacat este, in speta, declaratia paratului debitor de renuntare la dreptul de coproprietate in devalmasie oferit de lege cu privire la bunul imobil achizitionat prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 475/04.03.2011 de catre BNP Asociati „M.”- E. M..
Contrar sustinerilor expuse de parati in cuprinsul concluziilor scrise depuse la dosar, instanta a apreciat ca paratul F. N. Z. S. a participat la operatiunea de vanzare-cumparare, fiind mentionat in contractul autentificat si, in lipsa declaratiei sale, bunul nu ar fi intrat in patrimoniul sotiei parate, ci in patrimoniul comun al sotilor, dupa cum impunea legea, anume art. 30 din Codul Familiei- prev. legale aplicabile actului juridic avand in vedere data incheierii lui. Ca atare, actul atacat este, in fapt, declaratia de renuntare la dreptul de coproprietate in devalmasie, doar ca urmare a desfiintarii acestui act, bunul urmand sa devina bun comun al sotilor, dupa cum s-a solicitat in cuprinsul actiunii pauliene deduse judecatii.
Prima conditie impusa pentru admiterea actiunii revocatorii este aceea a dovedirii unui prejudiciu pentru creditor, in sensul ca, prin actul atacat, debitorul si-a cauzat sau si-a marit o stare de insolvabilitate, adică debitorul isi micsoreaza activul patrimonial. Nu este, asadar, impusa conditia ca debitorul sa fie total insolvabil, desi instanta arata ca aceasta era situatia in speta la data promovarii actiunii si, doar ca urmare a demersurilor efectuate de reclamanta, in cadrul dosarului civil nr._/211/2012 al Judecatoriei Cluj-N., a fost adus un alt bun imobil in patrimoniul debitorului. Insa, acest bun care a fost partajat prin atribuirea imobilului paratului, valoreaza doar suma de 28.000 Euro, suma grefata de sulta in valoare de 14.000 Euro pe care paratul debitor o datoreaza sotiei, in urma partajului, sens in care se va aprecia ca nu este suficient pentru satisfacerea creantei reclamantei, astfel cum a fost calculata prin imputarea cheltuielilor ocazionate de efectuarea procedurii executarii silite, actele dosarului executional fiind neechivoce cu privire la acest aspect, dupa cum s-a aratat de catre instanta la momentul analizarii situatiei de fapt. S-a facut, astfel, dovada prejudiciului cauzat creditoarei reclamante prin actul atacat, act de natura a suprima un drept de proprietate in devalmasie asupra unui bun imobil, drept dobandit de paratul debitor prin lege.
Cea de-a doua conditie a actiunii revocatorii consta in frauda debitorului, in sensul ca debitorul a avut cunostinta de rezultatul pagubitor al actului fata de creditor, conditie ce este evidenta in cauza, din moment ce paratul debitor cunostea imprejurarea ca datoreaza anumite sume de bani reclamantei si ca, neexecutand de buna-voie obligatia de plata, urma sa se demareze procedura executarii silite cu privire la bunurile sale. Ori, tocmai un astfel de bun ar fi fost si cota-parte indiviza din dreptul de coproprietate in devalmasie pe care urma sa-l dobandeasca in temeiul legii cu privire la imobilul achizitionat de sotia sa, in lipsa actului atacat.
Conditia existentei unei creante certe, lichide si exigibile a reclamantei a fost deja evidentiata de catre instanta in cele ce preced, rezultand in mod neechivoc din cuprinsul sentintei civile pe care aceasta isi intemeiaza pretentiile, sentinta ce constituie titlu executoriu si pe baza careia a si fost demarata procedura de executare silita. Se impune, totusi, a mai fi aratat ca, desi, in principiu creanta trebuie sa fie anterioara actului atacat, se admite ca actul poate fi anulat daca a fost incheiat de debitor cu scopul de a prejudicia un creditor viitor, ipoteza valabila si in speta dedusa judecatii din moment ce actul atacat a fost incheiat anterior exigibilitatii creantei obtinute de reclamanta pe cale judecatoareasca, inainte ca hotararea sa ramana definitiva si irevocabila.
In ceea ce priveste complicitatea la frauda a tertului cu care debitorul a incheiat actul atacat, anume sotia debitorului care, in urma declaratiei sotului sau cu privire la provenienta fondurilor achizitionarii imobilului a dobandit in patrimoniu un bun propriu, desi legea il califica ca fiind comun, instanta apreciaza ca este indeplinita si aceasta conditie. Nu poate fi primita apararea paratei in sensul ca banii pentru achizitionarea imobilului au fost primiti de la tatal ei, din moment ce probatoriul administrat in cauza nu a sustinut aceasta ipoteza. Proba testimoniala pe care parata a solicitat-o in aparare nu a fost avuta in vedere de catre instanta, deoarece declaratiile martorelor sunt extrem de vagi si neclare: martora C. M. a invederat instantei ca nu cunoaste de unde proveneau banii cu care parata a achizitionat apartamentul, iar martora B. A. a facut mentiune despre o discutie cu parata in cadrul careia s-ar fi mentionat un ajutor din partea tatalui paratei in vederea achizitionarii unui apartament, insa nu a putut preciza daca acest ajutor a si fost acordat ulterior. Insa, proba zdrobitoare, de netagaduit, ce rastoarna ipoteza alegata de parati cu privire la natura de bun propriu a imobilului, se afla in chiar cuprinsul contractului de vanzare-cumparare, din moment ce paratul debitor a declarat ca suma de bani aferenta achizitionarii imobilului provine din vanzarea unui alt imobil, bun propriu al sotiei sale. In ipoteza in care ar fi fost reala aceasta sustinere, calitatea de bun propriu ar fi fost extrem de facil de dovedit, prin depunerea la dosar a contractului de vanzare a acelui bun propriu al sotiei care i-a procurat banii necesari achizitionarii bunului imobil ce face obiectul actului atacat. Prin urmare, instanta a retinut ca a existat o complicitate la frauda a tertului, fiind evident ca sotia paratului debitor a cunoscut starea de insolvabilitate ce urma a fi cauzata paratului, prin renuntarea sa la cota parte din dreptul de proprietate al imobilului achizitionat la data de 04.03.2011. Nu se poate sustine ca, trăind si conviețuind împreuna cu paratul, cu care si-a format o familie, parata nu cunostea datoriile sotului sau si faptul ca acesta nu mai avea bunuri urmaribile in patrimoniu.
Apreciind ca, in speta, sunt intrunite conditiile actiunii revocatorii, in temeiul art. 975 din Codul Civil, instanta a admis in parte actiunea reclamantei si a constatat inopozabilitatea fata de reclamanta creditoare a declaratiei inserate in cuprinsul contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 475/04.03.2011 de catre BNP Asociati „M.”- E. M., avand ca obiect bunul imobil inscris in CF nr._-C1-U2 Cluj-N., situat in localitatea Cluj-N., .. 17, jud. Cluj, cu privire la calitatea bunului dobândit, de bun propriu al paratei F.-N. C.-P.. In consecinta, raportat la prev. art. 30 din Codul Familiei, a constatat ca, fata de reclamanta creditoare, bunul imobil este bun comun al sotilor parati. A fost rspinsă, însă, solicitarea reclamantei de revocare a contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 475/04.03.2011 de catre BNP Asociati „M.”- E. M., pentru considerentele expuse de catre instanta in cele ce preced, față de împrejurarea ca reclamanta urmărește, în fapt, aducerea bunului in patrimoniul comun al sotilor si nu desființarea operațiunii de vânzare-cumpărare.
Raportat la solutia de admitere a actiunii pauliene, conform art. 274 raportat la art. 277 din Codul de Procedura Civila, instanta a admis si cererea de acordare a cheltuielilor de judecata, apreciind ca paratii F.-N. Z. S. si F.-N. C.-P. au cazut in pretentii, sens în care a dispus obligarea pârâților la plata sumei de 3.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata constand in onorariu avocatial (filele 105-106). Conform art. 1003 raportat la art. 998 din Codul Civil, obligația de plata a cheltuielilor de judecata va fi stabilita in solidar, fata de imprejurarea ca s-a reținut complicitatea la frauda a tertului.
În precizarea sumei acordate cu titlu de cheltuieli de judecată, instanța arată că se justifică cuantumul onorariului avocațial prin raportare la importanța procesului pentru reclamanta, având în vedere valoarea ridicată a pretențiilor formulate, apărarea construită de apărătoarea reclamantei și asistența acordata acesteia și în faza prealabilă pornirii procesului.
În temeiul art. 18 din OUG nr. 51/2008, instanța de fond a obligat pe cei doi pârâți, în solidar, si la plata catre stat a sumei de 3.551 lei, reprezentând taxa de timbru si timbru judiciar, cu titlu de cheltuieli de judecata pentru care reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar, fiind admisa cererea sa de scutire de la plata taxelor de timbru, aceasta dispoziție a hotararii fiind, conform art. 21 alin. 1 din acelasi act normativ, executorie.
Împotriva sentinței examinate au promovat recurs, recalificat ca fiind apel, pârâții F. N. Z. S. și F. N. C. P., solicitând modificarea sentinței recurate în sensul înlăturării dispozițiilor prin care instanța de fond a admis în parte actiunea formulata de catre reclamanta M. L., in contradictoriu cu paratii F.-N. Z. S. si F. N. C.-P., si, in consecință: a constatat inopozabilitatea fata de reclamanta a declaratiei paratului F. N. Z. S., inserata in cuprinsul contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 475/04.03.2011 de catre BNP Asociati „M.”- E. M.; a constatat ca, fata de reclamanta, bunul imobil inscris in CF nr._-C1-U2 Cluj-N., este bun comun al sotilor parati F.-N. Z. S. si F. N. C.-P.; a admis cererea privind obligarea recurenților pârâți F.-N. Z. S. și F.-N. C.-P., în solidar, la plata către reclamanta cheltuieli de judecata constand in onorariu avocatial și a dispus obligarea lor la plata către stat a taxei judiciare de timbru.
În motivare, învederează că aceste dispoziții le apreciază ca fiind nelegale, în considerarea încălcării de către instanță a principiului disponibilității care guvernează procesul civil, aspect sub care instanța de fond s-a autoinvestit cu cereri care nu au fost formulate ca atare de reclamantă, pronunțându-se extra petita, urmând a fi menținută doar dispoziția prin care instanța de fond a respins solicitarea reclamantei de revocare a contractului de vânzare-cumpărare.
Trecând peste caracterul absolut inedit al acestei acțiuni pauliene și al efectelor admiterii ei, trecînd si peste utilitatea (pentru reclamanta) a unei soluții de admitere, apreciază ca instanța de fond avea de soluționat (abstracție făcînd de chestiunea cheltuielilor de judecata) cererea privind revocarea (desființarea) contractului de vinzare-cumparare, aceasta fiind singura cerere cu care fusese investită in acest dosar, în vederea pronuntării unei soluții, instanța de fond s-a pronunțat, cu prioritate, asupra excepțiilor invocate, printre care excepția lipsei calitații procesuale pasive a pîritei F. N. C. P. si exceptia lipsei calitajii procesuale pasive a pârâtului G. G. E..
Apare cit se poate de limpede că instanța s-a autoinvestit cu o cerere care pare sa rezulte din ceea ce reclamanta pare sa urmareasca, scop in care a schimbat actul care face obiectul cererii de revocare introdusa de reclamanta, instanța stabilind ca este chemata a se pronunța nu asupra desfiintarii contractului ci asupra desfiintării declaratiei din cuprinsul acesteia, ceea ce reprezinta, fără îndoială, un caz de extra petita.
Mai mult, cu toate că aspectele legate de natura de bun comun a imobilului nu constituie un capăt de cerere, chestiunea fiind privita de reclamanta, într-o optica cel puțin ciudata, doar ca un efect al admiterii cererii de revocare (desființare) a contractului de vinzare-cumparare, instanja de fond s-a autoinvestit, in temeiul a ceea ce definește, la pag.5 alin.2 din sentința, "calificarea data de instanță acțiunii promovate de reclamanta" cu o noua cerere, anume aceea a constatării naturii de bun comun a imobilului achiziționat, pronunțindu-se in privinta acesteia, tot extra petita.
În plus, analizind calificarea data de instanța cererii reclamantei, ținând seama si de scopul urmarit de reclamanta (acela al satisfacerii creanței pe care o are asupra debitorului F. N. Z. S.), vom constata ca natura de bun comun a imobilului este obiectul unei acțiuni în constatare (cum, de altfel, s-a și pronunțat instanța atunci cind a dispus: constata ca, fața de reclamanta, bunul imobil inscris in CF… este bun comun al soților pârâți, ceea ce ridica o alta problema, anume aceea a inadmisibilitatii acțiunii in constatare (conform calificarii data de instanța) atunci când partea are la indemîna acțiunea în realizarea dreptului, in conformitate cu principiul subsidiaritații acțiunii in constatare față de cererea in realizare instituit de prevederile tezei a doua a art.l 11 Cpr.civila".
Dacă avem in vedere faptul că, pentru a-si realiza creanța, reclamanta creditoare avea posibilitatea de a introduce o cerere de partaj (in cadrul careia, fara a mai apela la artificiile unei acțiuni pauliene absolut inedite precum cea din prezentul dosar, ar fi putut să invoce prezumția de comunitate a bunului, fiind in sarcina proprietarului sa răstoarne prezumția) si sa solicite atribuirea bunului catre soțul debitor, urmind sa execute silit bunul pentru acoperirea creanței sale, este cit se poate de limpede ca, dupa ce a procedat la calificarea acțiunii, luind act de faptul că aceasta este una in constatare, instanța era obligata sa o declare inadmisibila făcind aplicarea prevederilor art. 111 C.pr.civilă.
Prin urmare, concluzionează că sentința de fond trebuie modificata nu doar pentru motivul de extra petita, ci si pentru motiv de nelegalitate (instanța pronunțându-se pe fond asupra admiterii unei acțiuni inadmisibile), ceea ce inseamna, pe cale de consecința, ca singurele dispoziții temeinice și legale care urmează a ramine nemodificate in urma admiterii prezentei cereri sunt cele prin care instanța de fond, admițind excepția lipsei calitații procesuale pasive a piritului G. G. E., a respins acțiunea formulata impotriva acestuia, respectiv prin care a respins solicitarea reclamantei de revocare a contractului de vinzare-cumparare.
Prin întâmpinarea formulată (f. 7), intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată. Pe cale de excepție invocă excepția netimbrării recursului și drept consecință solicită respingerea acestuia ca netimbrat. În situația în care recurenții nu au fost legal citați cu mențiunea de a achita taxa aferentă recursului, solicită instanței a pune în vedere acestora obligativitatea achitării.
În susținerea poziției procesuale, intimata arată următoarele:
I. Considera ca sentinta recurata este temeinica si legala, fiind pronuntata in urma analizarii pertinente de catre instanta de fond a intreg materialului probator, sentinta fiind astfel la adapost de orice critica.
Referitor la apararile recurentilor, învederează că se vede clar ca recurentii ,,se prefac" ca nu inteleg care ar fi efectele actiunii pauliene. A solicitat ca urmare a admiterii actiunii pauliene, revenirea bunului in patrimoniul debitorului său, ca bun comun cumparat in timpul casatoriei. Este evident ca in aceasta forma paratul F. nu poate fi executat, urmand sa fie introdusa o noua actiune de partaj.
Instanta de fond in mod corect a analizat si s-a raporjat 1a faptul ca reclamanta este creditoarea paratului F.-N. Z. S.. Prin
Sentinta civila nr. 3495/3.03.2011, Judecatoria Cluj-N. a admis cererea de chemare de judecata formulata de catre reclamanta, avand ca obiect rezolutiune antecontract vanzare-cumparare, obligandu-l pe paratul F. N. S. Z. la plata urmatoarelor sume de bani in favoarea reclamantei: suma de 7220 Euro, echivalentul in lei la cursul BNR al zilei, precum si a dobanzilor legale in conformitate cu sentinta; suma de 9040,9 RON cu cu titlu de cheltuieli de judecata, suma de 42 RON, precum si a dobanzilor legale in conformitate cu sentinta civila.
Datorita faptului ca acesta a refuzat sa-si indeplineasca obligațiile de buna-voie, a solicitat executarea silita a acestor obligații, si drept consecinta a inceput executarea silita in cadrul dosarului executional nr. 680/2011; al B. S. D. M. notand somatia de plata în CF ul imobilului al carui partaj are o cere, respectiv pentru suma de 7220 Euro si 23.23,3,28 RON reprezentand debit si cheltuieli de executare.
Stiindu-se urmarit, fiind cunoscut pentru abilitatile sale in acest sens, paratul si-a construit un plan bine pus la punct, in scopul de a nu mai lasa vreo urma de bunuri mobile sau imobile, pentru a evita executarea sa silita.
Trebuie menționat ca paratul se ocupa cu vanzarea de apartamente, si a provocat mari pagube mai multor persoane, care au incercat si incearca sa-si recupereze creantele, fiind cunoscut datorita „învartelilor" sale.
Astfel, Judecatoria Cluj-N. a admis acțiunea reclamantei impotriva paratului debitor in data de 3 martie 2011. Aflând solutia data de catre instanta, acesta si-a intocmit de urgenta un plan in vederea provocarii starii de insolvabilitate, iar in data de 4 martie 2011, chiar a doua zi dupa pronuntarea hotararii, s~a prezentat impreuna cu sotia sa, parata F. N. C. P., la notarul public in vederea achizitionarii unui imobil, ca bun propriu al acesteia, declarand in fata notarului pe proprie raspundere ca cei_ Euro (pret declarat al vanzarii) „provin din surse proprii ale acesteia" si ca ,,este de acord ca imobilul sa se intabuleze ca un bun propriu al acesteia".
Imobilul nu a fost cumparat din surse proprii de catre sotia debitorului si are statutul unui bun dobandit in timpul casatoriei. Prin aceasta tranzactie de vanzare-cumparare paratul debitor si-a provocat (sau si-a marit) starea de insolvabilitate, iar reclamanta a suferit pagube materiale. Considera ca actul pe care il contesta a fost incheiat cu viclenie în frauda intereselor reclamantei, iar complicitatea la frauda a terței cumparatoare este evidenta. Asa cum si instanta de fond a analizat, paratii nu au facut dovada provenientei banilor din care s-a achizitionat imobilul, desi in fața notarului public au sustinut ca acestia au provenit din vanzarea unui imobil aflat in proprietatea exclusiva a sotiei debitorului.
Taxa judiciară de timbru aferentă căii de atac a fost depusă la data de 11.06.2014, astfel încât excepția netimbrării a rămas fără obiect.
Analizând apelul, prin prisma motivelor invocate, tribunalul îl va respinge ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Contrar susținerilor apelanților, instanța nu s-a autoinvestit cu altă cerere decât cea formulată de către reclamantă, întrucât instanța de fond a avut în vedere cererea formulată de către reclamantă, astfel cum a fost aceasta motivată și probele administrate în cauză.
Față de motivele invocate în acțiune și probele de la dosar, instanța de fond a analizat cererea cu care a fost investită de către reclamantă, în conformitate cu prevederile art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă, potrivit cu care: “Judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.” În acest sens, fostul Tribunal Suprem a arătat că temeiul juridic indicat de parte nu leagă instanța, care este îndreptățită și chiar obligată, în exercitarea rolului activ și pentru a ajuta efectiv părțile în ocrotirea intereselor lor legitime, să dea acțiunii calificarea juridică exactă, alta decât cea dată de reclamant prin cererea de chemare în judecată.
De asemenea, potrivit art. 84 Cod procedură civilă, “Cerea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greșită.” În interpretarea acestui text de lege, fostul Tribunal Suprem a statuat că, pentru a caracteriza acțiunea introdusă, instanța nu trebuie să se orienteze după sensul literal sau juridic al termenilor folosiți, ci după cel pe care reclamantul a înțeles să-l atribuie acelor termeni, după natura dreptului și a scopului urmărit prin exercitarea acțiunii.
Având în vedere prevederile legale enunțate anterior și statuările instanței supreme, se constată că în speță instanța de fond în mod corect a calificat acțiunea cu care a fost investită, astfel încât susținerile apelanților, că prin calificarea dată acțiunii promovate de reclamantă, instanța s-ar fi autoinvestit cu o altă cerere decât cea formulată în cauză, nu pot fi primite.
De asemenea, pentru aceleași considerente, nu pot fi reținute susținerile apelanților că instanța s-ar fi pronunțat extra petita, întrucât instanța a analizat și s-a pronunțat asupra cererii reclamantei, astfel cum a fost aceasta calificată.
În plus, se constată că, astfel cum rezultă atât din dispozitiv, cât și din motivarea sentinței, în cauză este vorba despre o admitere în parte a pretențiilor reclamantei, instanța de fond arătând că nu se impune desființarea în tot a contractului de vânzare-cumpărare.
În ceea ce privește susținerea apelanților că, potrivit art. 111 Cod procedură civilă, constatarea calității de bun comun al imobilului este inadmisibilă, tribunalul reține că în prezenta speță nu ne aflăm în situațiile prevăzute de art. 111 Cod procedură civilă. Conform acestui text de lege: “Partea care are interes, poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cerere realizarea dreptului.”
Deși apelanții au susținut că reclamanta avea deschisă calea unei acțiuni în realizare, și anume o acțiune de partajare, instanța constată că formularea unei acțiuni de partaj fără stabilirea anterioară a calității de bun comun al imobilului nu era posibilă, întrucât imobilul este înscris în cartea funciară (f. 14), ca bun propriu al pârâtei.
Pentru toate considerentele arătate anterior și în baza art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat apelul promovat de către pârâții F. N. Z. S. și F. N. C. P. în contra Sentinței civile nr. 3666 din 08.04.2014 pronunțată de Judecătoria Cluj-N., pe care o va menține în totul.
Cererea intimatei M. L. privind cheltuielile de judecată în apel urmează a fi respinsă, întrucât nu a fost dovedită.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul promovat de către pârâții F. N. Z. S. și F. N. C. P. în contra Sentinței civile nr. 3666 din 08.04.2014 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în prezentul dosar nr._, pe care o menține în totul.
Respinge cererea intimatei M. L. privind cheltuielile de judecată în apel.
Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Iunie 2014.
Președinte, O. R. G. | Judecător, C.-V. B. | |
Grefier, G. P. |
G.P. 17/25 Iunie 2014
O.R.G./A.V./04.11.2014/5ex.
| ← Reziliere contract. Decizia nr. 179/2014. Tribunalul CLUJ | Partaj judiciar. Decizia nr. 645/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
