Succesiune. Decizia nr. 216/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 216/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 13-03-2014 în dosarul nr. 7626/328/2011
Dosar nr._
Cod opertaor de date cu caracter personal 3184
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 216/2014
Ședința publică de la 13 Martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C.-A. C.
Judecător C.-V. B.
Judecător O. R. G.
Grefier D. I. D.
Pe rol judecarea recursului civil privind pe recurenții-pârâți M. V. și S. S. și pe intimații-reclamanți P. Z. și P. I., împotriva Sentinței civile nr. 3144 din 22.06.2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T., având ca obiect succesiune
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima și a doua strigare nu a răspuns niciuna dintre părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Tribunalul constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Tribunalul reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 3144 din 22.06.2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T., instanța a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții P. Z. și soția P. A.–I. împotriva pârâților M. V. și S. S., având ca obiect succesiune și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic și, în consecință:
A constatat că masa succesorală după defuncta M. S., decedată la data de 29 iunie 2007, se compune din întreg dreptul de proprietate asupra imobilului situat la adresa administrativă din municipiul Câmpia Turzii, ., ., înscris în înscris în CF nr._ - CI - U9 Câmpia Turzii (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. 2267 G. Sâncrai), prevăzut cu nr. top. 227/1/1/1/1/1/2/S/XXI, cu destinația de: „Apartamentul nr. 21, compus din: una cameră, bucătărie, cămară, baie, antreu, balcon, în suprafață utilă de 22,69 m.p. cu cota părților comune indivize aferente de 1,67/100-a parte din clădirea executată pe terenul înscris în CF col_, prevăzut cu nr. top. 227/1/1/1/1/1/2 în suprafață totală de 419 m.p., din care cota de 7/419-a parte teren atribuit în folosință", având calitatea de calitatea de moștenitori ai defunctei pârâtii M. V. și S. S., în calitate de copii.
A dispus predarea masei succesorale în defunctei M. S. pe seama pârâților M. V. și S. S., în cote părți egale de 1/2 din masa succesorală.
A obligat pârâții M. V. și S. S. să încheie cu reclamanții P. Z. și soția P. A.–I. contract autentic de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul înscris în CF nr._ - CI - U9 Câmpia Turzii (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. 2267 G. Sâncrai), prevăzut cu nr. top. 227/1/1/1/1/1/2/S/XXI, cu destinația de: „Apartamentul nr. 21, compus din: una cameră, bucătărie, cămară, baie, antreu, balcon, în suprafață utilă de 22,69 m.p. cu cota părților comune indivize aferente de 1,67/100-a parte din clădirea executată pe terenul înscris în CF col_, prevăzut cu nr. top. 227/1/1/1/1/1/2 în suprafață totală de 419 m.p., din care cota de 7/419-a parte teren atribuit în folosință", iar în caz contrar prezenta sentință ține loc de contract autentic.
A dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamanților asupra imobilului înscris în CF nr._ - CI - U9 CÂMPIA TURZII (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. 2267 G. Sâncrai), prevăzut cu nr. top. 227/1/1/1/1/1/2/S/XXI, cu destinația de: „Apartamentul nr. 21, compus din: una cameră, bucătărie, cămară, baie, antreu, balcon, în suprafață utilă de 22,69 m.p. cu cota părților comune indivize aferente de 1,67/100-a parte din clădirea executată pe terenul înscris în CF col_, prevăzut cu nr. top. 227/1/1/1/1/1/2 în suprafață totală de 419 m.p., din care cota de 7/419-a parte teren atribuit în folosință", în întregime, ca bun comun, cu cu titlul de drept cumpărare.
În temeiul art.18 din O.u.G. nr 51/2008, a obligat pârâții la plata sumei de 3198,65 lei în favoare statului, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
În fapt, conform extrasului de carte funciară imobilul în litigiu este situat din punct de vedere administrativ in municipiul Câmpia Turzii, ., ., jud. Cluj, fiind înscris sub A.1 in CF nr._ - CI - U9 Câmpia Turzii (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. 2267 G. Sâncrai), prevăzut cu nr. top. 227/1/1/1/1/1/2/S/XXI, cu destinația de: „Apartamentul nr. 21, compus din: una cameră, bucătărie, cămară, baie, antreu, balcon, în suprafață utilă de 22,69 m.p. cu cota părților comune indivize aferente de 1,67/100-a parte din clădirea executată pe terenul înscris în CF col_, prevăzut cu nr. top. 227/1/1/1/1/1/2 în suprafață totală de 419 m.p., din care cota de 7/419-a parte teren atribuit în folosință" și având ca proprietar tabular pe numita M. S., ca bun propriu.
Potrivit certificatului de deces . nr._, numita M. S. a decedat la data de 29 iunie 2007, în localitatea Câmpia Turzii, jud. Cluj, decesul său fiind înregistrat în registrul stării civile sub nr. 142/02 iulie 2007. Din actele dosarului rezultă că defuncta a lăsat descendenți in linie directa, pârâții M. V. și S. S. fiind singurele persoane cu vocație succesorală concreta la moștenirea defunctei.
Prin urmare, în temeiul art. 650 Cod. civ, art. 669 Cod.civ, instanța a constatat că masa succesorală a defunctei M. S., decedată la data de 29 iunie 2007, se compune din întreg dreptul de proprietate asupra imobilului situat la adresa administrativă din municipiul Câmpia Turzii, ., ., jud. Cluj, înscris în înscris în CF nr._ - CI - U9 Câmpia Turzii (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. 2267 G. Sâncrai), prevăzut cu nr. top. 227/1/1/1/1/1/2/S/XXI, cu destinația de: „Apartamentul nr. 21, compus din: una cameră, bucătărie, cămară, baie, antreu, balcon, în suprafață utilă de 22,69 m.p. cu cota părților comune indivize aferente de 1,67/100-a parte din clădirea executată pe terenul înscris în CF col_, prevăzut cu nr. top. 227/1/1/1/1/1/2 în suprafață totală de 419 m.p., din care cota de 7/419-a parte teren atribuit în folosință".
Consecutiv, întrucât pârâtii M. V. și S. S. au calitatea de moștenitori ai defunctei, în calitate de copii, instanța a dispus predarea masei succesorale în defunctei M. S. pe seama pârâților M. V. și S. S., în cote părți egale de ½ din masa succesorală.
Prin înscris sub semnătură privată intitulat “contract de vânzare cumpărare“ încheiat la data de 06 octombrie 2011 între pârâții M. V. și S. S., în calitate de vânzători și reclamanți în calitate de cumpărători, s-a convenit la instrăinarea imobilului în litigiu în favoarea reclamanților în schimbul prețului de 25.000 lei, achitat în întregime la data semnării convenției.
Potrivit art. 1.669 din Noul Cod.civ, cand una dintre partile care au incheiat o promisiune bilaterala de vanzare refuza, nejustificat, sa incheie contractul promis, cealalta parte poate cere pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de contract, daca toate celelalte conditii de validitate sunt indeplinite.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că pârâții nu și-au îndeplinit această obligație, și de altfel, aceștia au recunoscut în cuprinsul întâmpinarii faptul că s-au prezentat în fata notarului public pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.
Față de cele reținute și în baza art. 1.669 din Noul Cod.civ, instanța a admis ca întemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanți și a obligat pe pârâții M. V. și S. S. să incheie contract autentic de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul înscris în CF nr._ - CI - U9 Câmpia Turzii (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. 2267 G. Sâncrai), prevăzut cu nr. top. 227/1/1/1/1/1/2/S/XXI, cu destinația de: „Apartamentul nr. 21, compus din: una cameră, bucătărie, cămară, baie, antreu, balcon, în suprafață utilă de 22,69 m.p. cu cota părților comune indivize aferente de 1,67/100-a parte din clădirea executată pe terenul înscris în CF col_, prevăzut cu nr. top. 227/1/1/1/1/1/2 în suprafață totală de 419 m.p., din care cota de 7/419-a parte teren atribuit în folosință", iar în caz contrar prezenta sentință va ține loc de contract autentic.
Consecutiv, în temeiul art. 26 alin. 3 din Legea nr.7/1996, a dispus întabularea în favoarea reclamantilor a dreptului de proprietăte asupra imobilului, ca bun comun, cu titlu de drept cumpărare.
În temeiul art. 18 din O.U.G. nr 51/2008, instanța a obligat pe pârâții M. V. și S. S. la plata sumei de 3198,65 lei în favoare statului, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții M. V. și S. S.,solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate ca netemeinică si nelegală, potrivit art. 304 alin. 1, pct. 6 și 9, iar ca urmare a reținerii cauzei spre rejudecare, exonerarea recurenților-pârâți de la plata sumei de 3198,65 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea statului, reprezentând taxă judiciară de timbru.
In același timp recurenții-pârâți înțeleg să invoce și dispozițiile art. 3041 C. Proc. Civ., deoarece .... „Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând sa examineze cauza sub toate aspectele".
În motivarea cererii arată că deși reclamanții nu au solicitat cheltuieli de judecată, în mod nelegal, instanța de fond i-a obligat la plata acestora, astfel că, sub acest aspect, este incident motivul de casare prevăzut de art. 304 alin. l, pct. 6, respectiv „instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut".
Mai mult decât atât, prevederile art. 18 din OUG 51/2008 nu suscită niciun fel de interpretări în ceea ce privește obligarea pârâților la plata cheltuielilor judiciare către stat, statuând următoarele: „Cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor ti puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale. Partea căzută în pretenții va fi obligată la plata către stat a acestor sume."
Astfel, se arată că potrivit art. 274 C. Proc. Civ., „partea care cade în pretenții, va fi obligată, la cetere, să plătească cheltuielile de judecată", stabilindu-se astfel posibilitatea de a pune în sarcina pârâților eventualele cheltuieli de judecată doar în cazul în care s-a constatat o culpă procesuală din partea acestora, iar partea adversă solicită în mod expres acest lucru.
Or, în prezenta cauză nu se poate vorbi de o culpă procesuală a recurenților-pârâți, întrucât nu s-au opus admiterii acțiunii, iar prin neprezentarea acestora la interogatoriu, valorificată prin aplicarea art. 225 C. proc. civ., se prezumă că au achiesat pretențiilor reclamanților.
Mai mult decât atât, arată recurenții-pârâți, în art. 22 alin. 1 din OUG 51/2008, se arată fără dubiu că: „Fondurile necesare acoperirii cheltuielilor pentru acordarea ajutorului public judiciar de către stat în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, denumit în continuare fondul pentru ajutor public judiciar, se constituie din sumele prevăzute la art. 25 alin. (1) și art. 26 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare", urmând astfel ca taxa de timbru și timbrul judiciar de la plata cărora reclamanții au fost scutiți să fie avansate din fondul special constituit în scopul aplicării actului normativ invocat.
In plus, se arată de către recurenții-pârâți că instanța de control judiciar a soluționat situații identice prin Decizia civilă nr. 1030/R/2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ și Decizia civilă nr. 901/R/2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ în sensul admiterii recursului promovat de către pârâții obligați în mod nelegal la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Analizând recursul prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul reține următoarele:
Reclamanții au învestit instanța de fond cu o acțiune prin care au solicitat stabilirea masei succesorale după def.M. S. dec. la data de 29.06.2007, stabilirea calității de moștenitori a pârâților M. V. și S. S., în calitate de descendenți direcți, predarea moștenirii acestora și obligarea pârâților la încheierea în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul înscris în CF_-C1-U9-Câmpia-Turzii prev. cu nr top.227/1/1/1/1/1/2/S/XXI, în caz contrar, hotărârea judecătorească să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Acțiunea reclamanților a fost admisă așa cum a fost formulată.
Reclamanții au beneficiat de ajutor public judiciar în forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru de 3188,15 lei și 10,6 lei timbru judiciar.
Susținerea pârâților că nu sunt în culpă procesuală este neîntemeiată.
Este adevărat că la fila 11 din dosarul de fond au depus întâmpinare prin care au declarat că nu se opun admiterii acțiunii formulate de reclamanți, dar au arătat că au refuzat să se prezinte la notar pentru perfectarea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.
Totodată, deși citați cu mențiunea la interogator, pârâții nu s-au prezentat și nici nu au justificat în vreun fel lipsa lor în fața instanței de judecată.
Dispozițiile art.274 al.1 cod procedură civilă potrivit cărora „Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”, au la bază culpa procesuală, care revine părții care a pierdut procesul, urmare a dezbaterilor judiciare.
Există culpă procesuală când prin comportarea sa, pârâtul l-a pus pe reclamant în situația de a sesiza instanța de judecată.
Cum înscrisul original, respectiv contractul de vânzare-cumpărare încheiat sub semnătură privată, nu este apt de întabulare, nefiind încheiat în formă autentică, el reprezentând doar o promisiune sinalagmatică de vânzare-cumpărare, pârâții sunt cei care s-au obligat să efectueze demersurile necesare pentru perfectarea actului în formă autentică.
Astfel, din probele administrate în cauză a rezultat că pentru a-și putea îndeplini obligația de a vinde imobilul reclamanților, era necesar ca pârâții să efectueze demersuri pentru întabularea pe numele lor, având în vedere că au dobândit imobilul prin moștenire, iar în urma dezbaterii moștenirii le-a revenit imobilul în litigiu.
Faptul că pârâții au declarat că sunt de acord cu admiterea acțiunii nu duce la exonerarea lor de plata cheltuielilor de judecată, nefiind incidente dispozițiile art.275 cod procedură civilă față de clauza prevăzută în contract prin care pârâții s-au obligat ca în termen de 10 zile de la data încheierii contractului, care a fost 06.10.2011, să se prezinte la notar în vederea perfectării.
Cum pârâții au refuzat să se prezinte la notar pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, culpa pentru neîndeplinirea acestor formalități le aparține, consecința refuzului lor fiind demersul judiciar al reclamanților.
Prezumția de recunoaștere tacită în favoarea celeilalte părți prev. de art.225 cod procedură civilă, nu are caracter absolut, deoarece legea nu determină consecințe invariabile, ci le lasă la aprecierea instanței. În cazul în care este posibilă administrarea altor probe, lipsa la interogatoriu sau refuzul de a răspunde trebuie socotite numai ca un început de dovadă care urmează să fie completat cu alte probe spre a se stabili împrejurările reale ale cauzei.
Întrucât reclamanții au beneficiat de ajutor public judiciar, este fără relevanță că aceștia nu au solicitat cheltuieli de judecată, în privința acestor cheltuieli făcându-se aplicarea dispozițiilor speciale ale OUG nr.51/2008.
Potrivit art.18 din OUG nr.51/2008 cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale. Partea căzută în pretenții va fi obligată la plata către stat a acestor sume.
Reținând îndeplinită condiția culpei pârâților, în mod corect, instanța de fond a obligat pe pârâți la plata sumei de 3198,65 lei în favoare statului, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Față de acestea, tribunalul va constat că nu sunt incidente nici unul dintre motivele de nelegalitate prev. la art.304 pct.6,9 cod procedură civilă, sentința civilă atacată fiind pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale în materie, instanța de fond pronunțându-se în limitele învestirii.
În consecință, în tem.art.312 al.1 cod procedură civilă tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de M. V. și S. S. împotriva Sentinței civile nr. 3144 din 22.06.2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T., pe care o menține în totul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de M. V. și S. S. împotriva Sentinței civile nr. 3144 din 22.06.2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T., pe care o menține în totul.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13.03.2014.
Președinte, C.-A. C. | Judecător, C.-V. B. | Judecător, O. R. G. |
Grefier, D. I. D. |
Red.CC/dact.D.D.
25 iunie 2014
Jud fond. F. C. J.
2 ex.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 35/2014. Tribunalul CLUJ | Fond funciar. Decizia nr. 616/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
