Anulare act. Decizia nr. 347/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 347/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 23-04-2014 în dosarul nr. 241/242/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 347/R/2014
Ședința publică de la 23 Aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE O. R. G.
Judecător O.-C. T.
Judecător A.-F. D.
Grefier C.-S. Ș.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurent G. I., împotriva Sentinței civile nr. 626/21.11.2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Huedin, privind și pe intimat B. V., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns:
- recurent Reclamant - G. I. personal
Lipsă fiind:
- intimat Pârât - B. V.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată faptul că la data de 16.04.2014 s-a depus la dosar un înscris din partea recurentului la care anexează chitanța nr._/14.04.2014 reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 434,40 lei și chitanța nr._/14.04.2014 reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 5 lei.
Instanța constată faptul că inițial, înainte de a se motiva și comunica sentința atacată, recurentul a declarat calea de atac a apelului, iar ulterior după comunicarea sentinței atacate acesta a declarat recurs.
Instanța constată de asemenea faptul că recursul este formulat în termen și este legal timbrat.
Recurentul arată că nu mai are alte cereri în probațiune.
Instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pentru concluzii.
Recurentul solicită admiterea recursului, cu consecința admiterii acțiunii introductive de instanță, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxele judiciare de timbru depuse la fondul cauzei. Arată recurentul faptul că a fost înșelat de pârâtă, iar ulterior a fost și amenințat.
Instanța, în baza actelor de la dosar, reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 626 din 21.11.2013 pronunțată de Judecătoria Huedin în prezentul dosar s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul G. I. în contradictoriu cu pârâta B. V..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit încheiat la data de 28.02.2011 (f. 5) pârâta B. V. a înstrăinat reclamantul G. I. vehiculul marca F. tip 625, având . 002-_, pentru suma de 3.000 Euro. Potrivit mențiunilor de contact, care poartă semnătura ambelor părți, vânzătorul – în speță pârâta B. V. a declarat că vehiculul este proprietatea sa liberă de orice sarcini, că a predat cumpărătorului – reclamantul G. I., vehiculul, cheile, fișa de înmatriculare și cartea de identitate a vehiculului, primind de la acesta prețul de 3.000 Euro.
Totodată reclamantul G. I. a declarat că a primit de la pârâtă vehiculul, cheile, fișa de înmatriculare și cartea de identitate a vehiculului, achitând prețul de 3.000 Euro.
Reclamantul a promovat cererea de chemare în judecată prin care a solicitat „anularea” contractului de vânzare-cumpărare, cu obligarea pârâtei la restituirea prețului și „reprimirea” vehiculului, invocând pe de o parte vicii ascunse ale vehiculului care-l fac impropriu scopului pentru care l-a cumpărat și, pe de altă parte, împrejurarea că nu i-au fost predate actele vehiculului, respectiv certificatul de înmatriculare și cartea de identitate.
Instanța de fond a reținut că vânzarea-cumpărarea de autoturisme este o convenție consensuală, valabil încheiată prin acordul de voință al părților, materializat în cauză printr-un înscris sub semnătură privată - contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit încheiat la data de 28.02.2011.
Raportat la momentul încheierii actului juridic între părți, în speță sunt aplicabile dispozițiile vechiului Cod civil, care prevede în art. 1295 alin. 1 că „vinderea este perfectă între părți și proprietatea este de drept strămutată la cumpărător în privința vânzătorului îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului și asupra prețului, deși încă lucrul nu se va fi predat și prețul încă nu se va fi numărat".
Așadar, prin însuși actul de voință al părților dreptul de proprietate asupra lucrului vândut se strămută din patrimoniul vânzătorului în acela al cumpărătorului, operându-se, astfel, în același moment atât nașterea obligației de a transfera dreptul, cât și îndeplinirea ei, adică stingerea (prin executare) a obligației.
Acordul reclamantului asupra cumpărării vehiculului marca F. tip 625, având . 002-_ și transferul dreptului de proprietate asupra acestuia de la pârâta B. V. la reclamantul G. I. s-au realizat la data de 28.02.2011, când părțile au încheiat contractul de vânzare-cumpărare.
Așa cum s-a menționat, potrivit clauzelor cuprinse în contract, pârâta a predat reclamantului vehiculul, cheile, fișa de înmatriculare și cartea de identitate.
În ceea ce privește viciile ascunse ale vehiculului, invocate de către reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată, instanța de fond a reținut că potrivit art. 1352 C. civ. vânzătorul trebuie să asigure folosința liniștită și utilă a lucrului și răspunde de viciile ascunse ale acestuia, dacă din caza lor lucrul este impropriu întrebuințării după destinație sau dacă viciile micșorează într-atât valoarea de întrebuințare încât cumpărătorul, în cunoștință de cauză, nu ar fi cumpărat sau ar fi plătit un preț mai redus.
În această situație, cumpărătorul poate opta pentru acțiunea în rezoluțiunea contractului, printr-o acțiune în garanție - redhibitorie, dacă sunt îndeplinite cumulativ mai multe condiții.
Viciul lucrului vândut, pentru a atrage răspunderea vânzătorului, trebuie să fie ascuns, să existe la data încheierii contractului și să fie grav, în sensul de a face bunul impropriu întrebuințării, potrivit destinației sale, ori să-i micșoreze în mod determinant utilitatea.
În cazul unui contract de vânzare-cumpărare al cărui obiect este un autoturism folosit se consideră vicii ascunse numai acelea care nu puteau fi descoperite după o verificare serioasă, pe care cumpărătorul era obligat să o facă personal sau apelând la o persoană calificată.
Raportat la dispozițiile art. 1353 C. civ. viciul poate fi considerat ascuns numai dacă cumpărătorul nu l-a cunoscut și, după împrejurări, printr-o verificare normală, dar atentă, nici nu putea să-l cunoască, nefiindu-i comunicat nici de către vânzător. Viciul pe care vânzătorul l-ar fi adus la cunoștința cumpărătorului nu poate fi considerat ascuns indiferent de natura lui.
Posibilitatea cumpărătorului de a lua cunoștință de viciul lucrului trebuie apreciat „în abstract”, avându-se în vedere un cumpărător prudent și diligent. Lipsa de informare, de experiență, cât și nepriceperea cumpărătorului nu fac ca viciile pe care acesta nu le-a putut constata singur să fie considerate ascunse.
De asemenea, viciul trebuie să fie existat în momentul încheierii contractului și să fie grav, adică din cauza lui lucrul să fie impropriu întrebuințării la care este destinat după natura sa sau să se micșoreze într-atât valoarea de întrebuințare, încât cumpărătorul, în cunoștință de cauză, n-ar fi cumpărat sau ar fi plătit un preț mai redus.
Potrivit art. 1169 C. civ., cel care face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească.
Așadar, reclamantul este cel care trebuie să facă dovada, pe de o parte, că actele vehiculului nu i-au fost predate la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, iar pe de altă parte că sunt îndeplinite condițiile răspunderii contractuale, pentru a fi admisibila acțiunea sa trebuind să facă dovada existenței celor 3 elemente care condiționează obligația de garanție a vânzătorului pentru vicii ascunse.
Legal citată și cu mențiunea de a se prezenta în instanță pentru interogatoriu, pârâta nu a fost prezentă la dezbateri, nici nu a formulat întâmpinare. Potrivit art. 225 C. proc. civ., dacă partea chemată la interogatoriu, fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogatoriu sau să se prezinte înaintea instanței, se pot socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină sau numai ca u început de dovadă în folosul părții potrivnice.
În speță, neprezentarea pârâtei la interogatoriu reprezintă un început de dovadă care trebuia completat de către reclamant cu alte probe. Deși au fost încuviințate proba testimonială și a fost pusă în discuție efectuarea în cauză a unei expertize de specialitate, reclamantul nu a depus lista cu numele și adresa martorilor, ulterior renunțând la toate probele încuviințate sau puse în discuție, solicitând judecarea cauzei numai pe baza înscrisurilor de la dosar.
Instanța s-a aflat în imposibilitatea de a dispune efectuarea, din oficiu, a unei expertize tehnice a vehiculului, în vederea identificării unor eventuale vicii ascunse, câtă vreme reclamantul nu a fost în măsură să indice locul în care vehiculul se află, pentru a putea fi expertizat, acesta susținând că l-ar fi predat pârâtei în cursul lunii septembrie 2011.
Or, în speță, eventualele vicii pe care le invocă, ar fi putut fi evidențiate numai prin efectuarea unei expertize tehnice de specialitate.
În temeiul tuturor considerentelor de fapt și de drept expuse, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamant.
Împotriva sentinței examinate a promovat apel reclamantul (f.3) cererea nefiind motivată iar ulterior reclamantul a promovat recurs (f.8) solicitând anularea contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată și obligarea vânzătorului a restituit prețul achitat în sumă de 3000 euro precum și obligarea pârâtei să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 3943 lei.
În motivarea cererii arată recurentul în fapt că a cumpărat de la pârâtă la data de 28.02.2011 un tractor marca F. tip 615 la prețul de 3000 euro, prin contract sub semnătură privată însă vânzătorul nu a predat cumpărătorului la data vânzării actele stipulate în contrat respectiv cartea de identitate a tractorului, certificatul de înmatriculare, inspecția tehnică, nu se știe din acest contract dacă tractorul a fost înmatriculat, numărul de identificare nu există la tractor. Pentru cele arătate în contractul intervenit între părți acesta nu corespunde realității astfel că face impropriu scopul pentru care l-a cumpărat. La scurt timp a constatat că pârâtul nu i-a vândut așa cum a pretins ci un alt motor vechi asamblat, un fier vechi care nu se poate folosi. Este evident că fapta pârâtului de a-i vinde un asemenea motor echipat pe o altă caroserie folosită este o viclenie uzată de vânzător pentru a înșela pe cumpărător deoarece acesta nu avea acte legale, nu corespundea nici din punct de vedere tehnic.
În cursul lunii septembrie 2011 a dus tractorul la Huedin și l-a restituit vânzătorului cu înțelegerea să îi restituie suma achitată de 3000 euro. În repetate rânduri a solicitat restituirea sumei dar nu a reușit recuperarea banilor, vânzătorul amenințându-l.
Instanța de fond reține din eroare că a arătat că a primit de la vânzător actele legale ale tractorului, recurentul nefăcând această declarație în fața Judecătoriei Huedin. Totodată, instanța nu a stăruit să o aducă la interogatoriu pe pârâtă.
Dovezile pe care le invocă în susținerea recursului le va indica cu martori, expertiză și cercetare locală la serviciul de înmatriculări auto Cluj.
Solicită deci desființarea hotărârii atacate sau trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe pentru ca procesul să intre în cercetarea fondului pentru că judecarea cauzei s-a făcut în lipsa pârâtei care a fost citată legal de 8 ori și nu s-a prezentat niciodată și nu a depus întâmpinare.
Intimata, deși legal citată, nu și-a delegat un reprezentant în instanță și nici nu și-a formulat în scris poziția procesuală.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, a probațiunii administrate și a dispozițiilor legale incidente în materie constată următoarele:
Prin motivele de recurs recurentul reiterează aspectele relevate în cuprinsul cererii de chemare singura critică veritabilă adusă sentinței atacate fiind reprezentată de faptul că în opinia recurentului instanța de fond nu a stăruit să o aducă la interogatoriu pe pârâtă pentru a recunoaște că a restituit tractorul, obiect al contractului de vânzare-cumpărare.
Contrar opiniei exprimate de către recurent, menționată anterior, tribunalul constată că prima instanță a făcut o interpretare corectă și judicioasă a dispozițiilor art.1169 din Vechiul cod civil potrivit cărora cel care face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească.
În mod pertinent s-a reținut de către judecătorul fondului că reclamantul este cel care trebuie să facă dovada, pe de o parte, că actele vehiculului nu i-au fost predate la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, iar pe de altă parte că sunt îndeplinite condițiile răspunderii contractuale, pentru a fi admisibila acțiunea sa trebuind să facă dovada existenței elementelor care condiționează obligația de garanție a vânzătorului pentru vicii ascunse.
De asemenea nu poate fi reținută ca pertinentă observația recurentului în sensul că instanța nu a stăruit în administrarea interogatoriului pârâtei în condițiile în care, așa cum rezultă din înscrisurile de la filele 21, 23 din dosarul de fond, prima instanță a făcut demersurile necesare pentru aflarea domiciliului sau reședinței pârâtei B. V..
În același timp, din considerentele sentinței recurate tribunalul reține că instanța de fond a aplicat corect dispozițiile art.225 C pr civ potrivit cărora dacă partea chemată la interogatoriu, fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogatoriu sau să se prezinte înaintea instanței, se pot socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină sau numai ca u început de dovadă în folosul părții potrivnice.
Astfel, în mod pertinent s-a reținut de către judecătorul fondului că, în speță, neprezentarea pârâtei la interogatoriu reprezintă un început de dovadă care trebuia completat de către reclamant cu alte probe.
De asemenea, așa cum s-a consemnat în ședința publică din data de 21.11.2013, deși au fost încuviințate proba testimonială și a fost pusă în discuție efectuarea în cauză a unei expertize de specialitate, reclamantul nu a depus lista cu numele și adresa martorilor, ulterior renunțând la toate probele încuviințate sau puse în discuție, solicitând judecarea cauzei numai pe baza înscrisurilor de la dosar.
În aceste condiții este corectă statuarea primei instanțe potrivit căreia s-a aflat în imposibilitatea de a dispune efectuarea, din oficiu, a unei expertize tehnice a vehiculului, în vederea identificării unor eventuale vicii ascunse, în temeiul art.129 alin 5 C pr civ câtă vreme reclamantul nu a fost în măsură să indice locul în care vehiculul se află, pentru a putea fi expertizat, acesta susținând că l-ar fi predat pârâtei în cursul lunii septembrie 2011.
Așa cum a remarcat și prima instanță, eventualele vicii ascunse ale tractorului, ar fi putut fi evidențiate numai prin efectuarea unei expertize tehnice de specialitate.
De asemenea în conformitate cu art.129 alin 5¹ C pr civ părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii.
Raportat la toate aceste considerente, tribunalul, în temeiul art.312 alin 1 C pr civ va respinge ca ca nefondat recursul declarat de reclamantul G. I. împotriva Sentinței civile nr. 626 din 21.11.2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Huedin, pe care o menține în totul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul G. I. împotriva Sentinței civile nr. 626 din 21.11.2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Huedin, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Aprilie 2014.
Președinte, O. R. G. | Judecător, O.-C. T. | Judecător, A.-F. D. |
Grefier, C.-S. Ș. |
C.Ș. 24 Aprilie 2014
Red AD/tehn GP
15 mai 2014/ 2 ex
| ← Evacuare. Decizia nr. 281/2014. Tribunalul CLUJ | Fond funciar. Decizia nr. 594/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
