Fond funciar. Decizia nr. 594/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 594/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 17-09-2014 în dosarul nr. 1972/211/2008
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR.594/R/2014
Ședința publică din 17 Septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A.-S. S.
JUDECĂTOR: D. T.
JUDECĂTOR: M. O.-S.
GREFIER: A.-P. BOȚIOC
S-a luat spre examinare recursul declarat de recurentul reclamant B. V. în contra Sentinței civile nr. 719/2014, pronunțată de Judecătoria Cluj-N. la data de 28.01.2014, în dosarul mai sus menționat, privind și pe intimații B. I. G., C. Locală Cluj, C. Județeană Cluj, B. V., B. V. A., B. I., B. D., B. A. - A., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns, la a doua strigare a cauzei, și pentru recurentul B. V., avocat M. N. C., cu împuternicire avocațială depusă la fila 13 dosar, pentru intimații B. V., B. I., B. D. și B. A. – A. avocat C. C., cu împuternicire avocațială depusă la fila 44 dosar, iar pentru intimatul B. I. G. se prezintă avocat C. Zorica-Letiția, cu împuternicire avocațială depusă la fila 54 dosar, pentru intimatul B. V. A., avocat T. A.-I., cu împuternicire avocațială depusă la fila 32 dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care tribunalul constată că recursul promovat de recurentul B. V. a fost declarat în termen, motivat, comunicat, recursul fiind scutit de taxă judiciară de timbru.
Reprezentantul recurentului reclamant B. V., avocat M. N. C. depune la dosarul cauzei răspuns la întâmpinarea depusă de pârâtul reconvențional B. A. V. (f.63-71), câte un exemplar fiind comunicat și ceilalți reprezentanți ai părților prezente. Învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune.
Reprezentanta intimatului B. I. G., avocat C. Zorica-Letiția, învederează și ea instanței că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentantul intimaților B. V., B. I., B. D. și B. A. – A., avocat C. C. arată că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune.
Reprezentantul intimatului B. V. A., avocat T. A.-I. arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Tribunalul constatând că nu mai sunt alte chestiuni prealabile de invocat, excepții ori înscrisuri de depus la dosar, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentanților părților asupra recursului de față.
Reprezentantul recurentului reclamant B. V., avocat M. N. C., solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii principale, așa cum aceasta a fost formulată, cu obligarea pârâților și intervenienților la plata cheltuielilor de judecată, depunând în acest sens la dosar chitanțele nr.466/12.06.2014 în sumă de 2.000 lei (f.76, nr._/07.11.2008 în sumă de 1.500 lei (f.77), nr._/1 din 15.01.2010 în sumă de 401,70 lei achitată în contul doamnei expert Posta M. (f.78) și chitanța nr.129/12.02.2008 în sumă de 1.785 lei onorariu avocațial (f.79).
În susținerea cuvântului pe fond arată că un prim aspect de nelegalitate constă în aceea că instanța de fond nu a luat în considerare faptul că prin întâmpinarea depusă la termenul din 07.03.2008 pârâtul B. G. a arătat că nu se opune în principiu admiterii în parte a acțiunii reclamantului, pentru suprafața de teren care se va dovedi că se suprapune cu proprietatea reclamantului. La același termen de judecată C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Cluj a arătat prin întâmpinarea formulată că nu se opune admiterii acțiunii, în măsura în care pretențiile deduse judecății vor fi dovedite. P. concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de expert B. M. s-a arătat că parcelele cuprinse în titlul de proprietate nr.3315/5090, . suprapun pe o porțiune de 3.570 mp. peste ._ ce aparține reclamantului, expertul arătând totodată că dacă se va considera întemeiată cererea reclamantului va fi nevoie de refacerea planurilor de punere în posesie în zonă și implicit repoziționarea cadastrală a parcelei pârâtului, aceasta atrăgând anularea titlului de proprietate. În același sens și experta Posta M. despre a cărei expertiză nici nu s-a menționat în considerentele sentinței recurate, ca și cum nu ar fi fost o probă administrată în cauză, a arătat că cele două imobile în discuție – nr. cadastral_ și_ se suprapun peste nr. topo_ cu 4.314 mp. Un alt aspect de nelegalitate al sentinței atacate constă în statuarea primei instanței că nu se poate dispune anularea parțială a Titlului de proprietate nr.3315/5090/10.04.2006 emis în favoarea pârâtului B. I. G., acestuia fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare la data validării dreptului său. Instanța fondului nu a observat neconcordanța dintre procesul-verbal de punere în posesie și titlul de proprietate menționat anterior emis în baza acestuia dintâi cât privește suprafața de teren cu referire la care i s-a reconstituit dreptul de proprietate al pârâtului B. G., pe de o parte, și suprafața de teren cu care a fost înscris în anexa 2a la poziția 31, validată prin Hotărârea nr.461/2004 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Cluj, în temeiul căreia s-a făcut punerea lui în posesie și i s-a emis titlu de proprietate nr.3315. Atât prin procesul-verbal de punere în posesie, cât și prin titlul de proprietate menționat se face referire la Anexa 2a/31 ca temei al punerii în posesie, respectiv al reconstituirii dreptului de proprietate al pârâtului B. G.. Diminuarea de suprafață la care face referire sentința recurată era firesc și echitabil să fie distribuită între toți proprietarii din zonă, proporțional cu suprafața pe care o deține fiecare, deci și pârâtului B. G., ceea ce nu s-a întâmplat, dimpotrivă, acestuia din urmă u numai că nu i s-a diminuat suprafața, dar chiar i s-a majorat cu terenul de care a fost privat reclamantul recurent și pe care acest pârât nu era îndreptățit să o primească.
Reprezentanta intimatului B. I. G., avocat C. Zorica-Letiția, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile atacate, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat în recurs, depunând la dosar în acest sens chitanțele nr.063/06.08.2014 în sumă de 1.000 lei (f.73), nr.12/06.08.2014 în sumă de 500 lei (f.74).
În susținerea cuvântului pe fond arată că recurentul a invocat faptul că pârâtul B. G. a depus întâmpinare prin care a arătat că nu se opune admiterii acțiunii introductive de instanță pentru suprafața de teren care se va dovedi că se suprapune cu proprietate reclamantului, De asemenea, pârâta C. locală de fond funciar Cluj-N. a arătat că nu se opune admiterii acțiunii și în acest context, având în vedere și suprapunerea terenurilor constatată de expertul B. M., respingerea acțiunii constituie o gravă eroare de judecată. Este real că inițial a formulat o întâmpinare prin care a arătat că nu se opune admiterii în parte a cererii de chemare în judecată, însă la acea dată, din motivarea acțiunii rezultă că suprapunerea era pe o suprafață de cel mult 300 mp.. Ulterior, din raportul de expertiză a rezultat că reclamantul își va recuperam în întregime terenul revendicat de 3.700 mp. iar pârâtul B. G. va suporta toate pierderile de teren din zonă. Expertul B. M. a concluzionat că punerea în posesie a fost greșită pentru că parcelele folosite în timpul C.A.P.-ului au fost modificate ca amplasament, expertul stabilind o suprapunere cu vechile numere topografice de 3.700 mp. iar experta Posta M. a calculat o suprapunere de 4.314 mp., situație în care pârâtul nu avea cum să mai accepte admiterea acțiunii pentru că ar fi fost dezavantajat cu aproape 1/3 din terenul pentru care deține titlu de proprietate. În ceea ce privește a doua critică pe care a invocat-o recurentul, arată că neconcordanța invocată dintre procesul-verbal depunere în posesie și titlul de proprietate cât privește suprafața de teren pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate al pârâtului B. G., pe de o parte și suprafața de teren cu care a fost înscris în anexa 2a la poziția 31, nu poate atrage nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate emis în favoarea pârâtului. În dosarul de fond funciar a dovedit că întinderea terenului este mai mare de 8.700 mp. cât s-a aprobat inițial, respectiv cu extras de carte funciară și cu declarațiile vecinilor. Chiar dacă în anexa 2a, poziția 31 pârâtul a fost înscris cu suprafața de 0,87 ha, ulterior punerea în posesie a fost efectuată în conformitate cu suprafața la care era îndreptățit pârâtul conform cărții funciare, precum și potrivit cererii de reconstituire a dreptului de proprietate și în acest context este nereală susținerea recurentului că suprapunerea terenurilor se datorează punerii în posesie a pârâtului cu o suprafața mai mare decât cea la care era îndreptățit. În concluzie, solicită respingerea recursului pentru motivele arătate la larg în cuprinsul întâmpinării formulate, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimaților B. V., B. I., B. D. și B. A. – A., avocat C. C. solicită respingerea recursului ca fiind nefondat, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței civile atacate, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței justificative depuse la dosar . nr.234/08.07.2014 în sumă de 1.200 lei (f.45), detaliind considerentele expuse în întâmpinarea depusă la dosar, argumentând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, subliniind că și în ceea ce privește fondul cauzei, motivele de recurs sunt neîntemeiate.
Reprezentantul intimatului B. V. A., avocat T. A.-I., solicită respingerea recursului ca fiind nefondat, cu consecința menținerii în totalitate ca temeinică și legală a sentinței civile atacate, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanțelor justificative depuse la dosar nr.613/08.07.2014 în sumă de 1.500 lei (f.31 copie, f.75 original). În susținerea cuvântului pe fond arată că din interpretarea dispozițiilor art.14 alin.2 din Legea nr.18/1991 unde se prevede că „atribuirea terenurilor se face, în zonă colinară, de regulă, pe vechile amplasamente, iar în zonele de câmpie, pe zone stabilite de comisie și nu neapărat pe vechile amplasamente ale proprietății”, însă această dispoziție legală a fost modificată implicit prin art.2 alin.1 din Legea nr.1/2000 care arată că „reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, însă numai în situația în care acestea sunt libere și nu au fost atribuite altor persoane. Din interpretarea acestui din urmă text de lege rezultă că nu se poate realiza reconstituirea dreptului de proprietate pe fostul amplasament, dacă există deja acte de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea altor persoane. Mai învederează faptul că recurentul reclamant și-a fundamentat solicitarea de anulare parțială a Titlului de proprietate pe dispozițiile art. III din Legea nr.169/1997, însă această dispoziție legală nu este incidentă în speță, întrucât recurentul nu a dovedit incidența vreunei situații prevăzute de art. III lit. a din legea nr.169/1997. Nici dispozițiile art. III alin.1 pct. ii din același act normativ nu este incident. De altfel, reclamantul nici nu are validată de către C. locală Cluj-N. suprafața de 3.700 mp., teren solicitat în plus pe lângă suprafața primită în baza Legii nr.18/1991, astfel că acesta a fost de acord cu suprafața validată de 2,0751 ha și nu a contestat-o la vreme, în termen de 10 zile validarea comisiei locale, astfel necontestând înseamnă că a fost mulțumit de suprafața validată. Recurentul reclamant trebuie să suporte coeficientul de reducere a terenului de 45%, întrucât din această suprafață s-a creat drumul de acces spre proprietatea acestuia și a canalului colector.
Față de toate aceste considerente, solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul reține cauza în vederea pronunțării.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
P. Sentința civilă nr.719/28 Ianuarie 2014, pronunțată în dosarul civil nr._ /208 al Judecătoriei Cluj-N., a fost respinsă ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de reclamantul B. V., împotriva pârâților B. I. G., C. Locală Cluj-N. reprezentată prin primar și C. Județeană Cluj, reprezentată prin prefect.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților B. V. si B. I., ca neîntemeiată..
A fost respinsă cererea de chemare în judecată a altor persoane care ar putea pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul, extinsă, formulată de pârâtul B. I. G. împotriva intervenienților în interes propriu B. V., B. I., B. V. A., B. D. și B. A. A., pârâților C. locală de aplicare a legii nr. 18/1991 Cluj-N. reprezentată prin primar și C. Județeană Cluj, reprezentată prin prefect, ca rămasă fără obiect.
A fost încuviințat onorariul definitiv de expert în favoarea D-nei expert Posta M. în cuantum de 1680 de lei și obligat reclamantul B. V. la plata către expert a diferenței de onorariu de expert în cuantum de 1280 lei.
A fost respinsă cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
A fost obligat reclamantul să plătească pârâtului B. I. G. suma de 1500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A fost obligat pârâtul B. I. G. la plata către intervenientul în interes propriu B. V. A. suma de 1000 de lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
A fost obligat pârâtul B. I. G. la plata către intervenienții în interes propriu B. Drago si B. A. A. suma de 1200 de lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
P. cererea înregistrată sub nr._/304/24.11.2005 reclamantul B. V. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 3700 mp, cf. Legii nr. 247/2005. În cererea adresată Comisiei Locale de fond funciar Cluj, reclamantul a arătat că i s-a reconstituit anterior dreptul de proprietate asupra suprafeței totale de 2,0751 ha teren, pentru care i s-a eliberat TP nr._ . P. cererea înregistrată la data de 29.08.2007 sub nr._, reclamantul a reiterat cererea privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 3700 mp, cu privire la care a arătat că se identifica in CF_,_ cu nr. topo_,_, la locul Dincolo de Becaș.
P. cererea înregistrată sub nr. 2893/26.03.1998 pârâtul B. I G. a solicitat, în temeiul Legii nr. 169/1997 reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1,16 ha, pentru care i s-a emis procesul-verbal de punere în posesie nr._/5053/17.09.2004 și ulterior i s-a eliberat TP nr. 3315/5090/10.04.2006.
Reclamantul a solicitat restituirea suprafeței de 3700 mp, pe vechiul amplasament – față de care a invocat suprapunerea parțială cu terenul reconstituit în favoarea pârâtului prin TP nr. 3315/5090/10.04.2006 - cererea acestuia fiind formulată în temeiul Legii nr. 247/2005.
Potrivit dispozițiilor pct. 24 din art. I, Titlul VI din Legea nr. 247/2005 prin care s-a modificat si completat Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor 18 11 201 0 34>Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, s-a prevăzut la alin 1 că „reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, pentru diferența dintre suprafața primită prin aplicarea legilor fondului funciar și cea avută în proprietate, persoanelor fizice și juridice sau, după caz, moștenitorilor acestora, se face pe vechile amplasamente”. „ De asemenea, potrivit alin 2 «se exceptează de la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente terenurile atribuite foștilor proprietari, cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare, pentru care s-au eliberat titluri de proprietate sau procese-verbale de punere în posesie, iar potrivit alin 3 «pentru cazurile prevăzute la alin. (2) punerea în posesie se va face pe alte terenuri, situate în apropierea vechilor amplasamente, acceptate de proprietar»
Observând succesiunea cererilor depuse de către reclamant și pârâtul B. I G., rezultă că la data formulării de către reclamant a cererii nr._/304/24.11.2005, în favoarea pârâtului fusese emis procesul-verbal de punere în posesie pentru suprafața de 1,1508 mp, identificată în . și .. 94, ceea ce ar face, în speță, aplicabile dispozițiile pct. 24 alin 2 și 3 din Legea nr. 247/2005, privind reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului – în măsura îndreptățirii – pe un alt amplasament.
Întrucât reclamantul a invocat ca temei al anulării parțiale a TP nr. 3315/5090/10.04.2006 dispozițiile art. III din Legea nr. 169/1997, modificate prin Legea nr. 247/2005, iar dispozițiile pct. 24 din Legea nr. 247/2005 impun ca terenurile atribuite foștilor proprietari pe vechile amplasamente solicitate de alte persoane, să fi fost atribuite cu respectarea Legii nr. 18/991 se impune analizarea aceste condiții. În speță, instanța constată că nu s-a dovedit de către reclamant vreunul din cazurile prevăzute de art. III lit. a din Legea nr. 169/1997, terenul solicitat de reclamant nefiind liber la data solicitării (2005), fiind anterior validat de C. Județeană în favoarea pârâtului B. I G., care a fost pus în posesie de către C. Locală și care avea la data validării atributul punerii în posesie, modificările aduse prin Legea nr. 247/2005 privind punerea in posesie pe vechiul amplasament fiind ulterioare punerii în posesie a pârâtului B. I G.. De altfel, prin expertiza topografică efectuatăîn cauză (f. 28-45) se arată de către expert că toate punerile în posesie pentru toți titularii de titluri de proprietate din zonă nu s-au făcut pe vechile amplasamente, ci conform planurilor cadastrale scara 1:5000 efectuate în anii 70, ținând cont și schimbarea configurației zonei prin crearea canalului colector și a drumului de acces, ceea ce a determinat o reamplasarea a parcelelor reconstituite în vederea sistematizării zonei. Expertul a concluzionat că, în măsura admiterii acțiunii reclamantului, s-ar impune anularea tuturor titlurilor de proprietate din zona, fiind oportună acordarea de teren pe alt amplasament.
În acest context, instanța a apreciat că nu se poate dispune anularea parțială a titlului de proprietate nr. 3315/5090/10.04.2006 emis în favoarea pârâtului B. I G., acestuia fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare la data validării dreptului său, reclamantul neputând solicita aplicarea retroactiva a unor dispoziții legale care nu erau in vigoare la data validării.
În ceea ce privește îndreptățirea reclamantului la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 3700 de mp, solicitați ca fiind deținuți conform. CF nr._ Cluj-N., nr. topo_ și nr._ și CF nr._ nr. topo_ ci care au fost solicitați prin cererea nr._/304/24.11.2005, cerere nesoluționată de către C. L. Cluj, instanța a reținut următoarele:
P. răspunsului comunicat de C. Locală Cluj-N., terenurile aflate în patrimoniul CAP Înfrățirea au fost supuse unui procent de reducere de 45%. Expertul topograf a constatat la fața locului modificarea configurației zonei prin crearea unui drum de acces cu suprafața de 894 mp și edificarea unui canal colector de 530 mp. Reclamantul a solicitat reconstituirea asupra suprafeței de 3700 mp, cu privire la care a arătat că se identifica in CF nr._ Cluj-N., nr. topo_ și nr._ și CF nr._ nr. topo_. Totalizând suprafețele înscrise în CF asupra numerelor topografice menționate rezulta o suprafața de 4794 stj, echivalent a_ mp. Conform înscrierilor din CF reclamantul figurează intabulat cu suprafața totală de_ mp (5334 mp, nr. topo_/2, 4753 mp, nr. topo_/2, 860 mp, nr. topo_/2, 1789 mp, nr. topo_/3, 825 mp, nr. topo_/4), astfel încât diferența față de suprafața înscrisă în CF și suprafața reconstituită este de 3695 mp, cât reclamă reclamantul ca suprafață de suprapunere.
Ori, în condițiile în care zona a suferit o reducere de 45 % a suprafețelor de teren, din cauza schimbării configurației terenului prin crearea canalului colector și a drumului de acces, ceea ce a determinat o reamplasarea a parcelelor reconstituite in vederea sistematizării zonei, este echitabil ca și reclamantul să suporte reducerea aplicabila tuturor celorlalți proprietari, diferența de suprafață nereconstituită fiind corespunzătoare reducerii aplicate.
În acest sens, instanța a apreciat că reclamantul nu este îndreptățit la reconstituirea asupra suprafeței de teren în cuantum de 3700 de mp, diferența din CF nr._ Cluj-N., nr. topo_ și nr._ și CF nr._ nr. topo_, cererea acestuia urmând a fi respinsa ca neîntemeiată.
Față de soluțiile date în privința cererii principale formulate de către reclamant, instanța a constatat că cererea de chemare în judecată a altor persoane care ar putea pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul, extinsă, formulata de pârâtul B. I. G. împotriva intervenienților în interes propriu Bojan Viorica, Bojan Ioan, Bojan Vasile A., Bunea Dragos și Bunea Anca Andreea, pârâților Comisia LocalăCluj-Napoca reprezentată prin primar și C. Județeană Cluj,reprezentată prin prefect și înregistrată sub nr. de dosar_, conexat, a rămas fără obiect urmând a fi respinsă ca atare.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților B. V. și Bojan I., invocată de aceștia, a fost respinsă ca neîntemeiată, calitatea acestora de pârâți în cererea formulată de către pârâtul B. I G., cf. art. 57 c.pr.civ. fiind justificată de calitatea acestora de succesori ai titularului titlului de proprietate nr._/2703/09.03.1998 a cărui anulare s-a solicitat de către pârâtul B. I G., acțiunea în anularea unui titlu de proprietate urmând a se judeca în contradictoriu cu titularul titlului de proprietate sau succesorii universali ai acestuia.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată efectuate în cauza, instanța a încuviințat onorariul definitiv de expert în favoarea D-nei expert Posta M. în cuantum de 1680 de lei și a obligat reclamantul B. V. la plata către expert a diferenței de onorariu de expert în cuantum de 1280 lei.
Față de dispozițiile art. 274 c.pr.civ. și reținând culpa procesuala a reclamantului în formularea acțiunii principale, a respins cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată, va obliga reclamantul să plătească pârâtului B. I. G. suma de 1500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat.
În temeiul art. 274 C.pr.civ. și reținând culpa procesuala a pârâtului B. I. G. în formularea cererii de chemare în judecată a altor persoane care ar putea pretinde aceleași drepturi ca si reclamantul, a obligat pe acest pârâta la plata către intervenientul în interes propriu B. V. A. suma de 1000 de lei, reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocatși la plata către intervenienții în interes propriu B. D. si B. A. A. suma de 1200 de lei, reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat.
Împotriva sentinței civile examinate, a declarat recurs reclamantul B. V. (f.3-12), solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate in sensul admiterii cererii principale, așa cum aceasta a fost formulata.Solicită totodată obligarea paraților si intervenienților la plata cheltuielilor de judecata pe care le va preciza cu ocazia judecării asupra fondului prezentului recurs,
În baza art. 304 ind. 1 din vechiul C. proc. civ. a invocat următoarele motive de nelegalitate si de netemeinicie ale sentinței recurate:
A solicitat prin cererea principală reconstituirea dreptului sau de proprietate cu privire la suprafața de 3700 mp, pe vechiul amplasament, invocând suprapunerea cu terenul reconstituit in favoarea paratului de rândul 1 prin titlul de proprietate nr.3315/5090/10.04.2006. Cererea acestuia din urma a fost formulată în temeiul legii 169/1997. Totodată, reclamantul recurent a mai învederat că el a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la respectiva suprafață în temeiul legii nr. 247/2005.
P. întâmpinarea depusă la termenul din 7 martie 2008 pârâtul B. G. a arătat că: "nu mă opun în principiu admiterii în parte a acțiuniireclamantului, pentru suprafața de teren care se va dovedi că se suprapune cu proprietatea mea".
Pârâta C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Cluj-N.oca prin întâmpinare a precizat că: "nu ne opunem admiterii acțiunii, în măsura în care pretențiile deduse judecății vor fi dovedite".
P. adresa nr._/304/02.10.2007, Serviciul Camera Agricolă a comunicat reclamantului că "prin suprapunerea hărților cadastrale peste hărțile topografice s-a constatat că . se suprapune peste parcelele cu nr. 81(parțial),83,84,94 (parțial), 117 (parțial), peste un drum și peste un canal".
P. concluziile raportului de expertiză întocmit în cauza de expert B. M. s-a arătat că parcelele cuprinse în TP 3315/5090, .,117 se suprapun pe o porțiune de 3570 mp peste ._ ce aparține reclamantului. Expertul a mai arătat că, dacă se va considera întemeiată cererea reclamantului, (iar potrivit constatărilor expertului mai sus reproduse aceasta este soluția corectă) "va fi nevoie de refacerea planurilor de punere în posesie în zonă și implicit repoziționarea cadastrală a parcelei pârâtului. Aceasta ar atrage anularea parțială a TP nr. 3315/5090 ., 117 deoarece canalul existent va delimita alte suprafețe pentru parcelele 94 și 117 din tarlaua 124, cu toate că suprafața totală a celor două parcele ar rămâne aceiași."
În același sens, experta Posta M., despre a cărei expertiză nici nu s-a menționatîn considerentele sentinței recurate, ca și cum nu ar fi fost o probă administrată în cauză, s-a arătat că: „în concluzie cele doua imobile, respectiv nr. cad._ si_, imobile proprietatea sau fost proprietatea pârâtului de rândul 1 se suprapun peste nr. top._ cu 4314 mp". Aceeași doamna expert, a conchis in finalul raportului de expertiză (pag. 6) ca: „pot afirma cu certitudine căîn zona punerea în posesie nu s-a efectuat pe vechile amplasamente conform planurilor cadastrale vechi cu numere topografice, ci conform planurilor de punere în posesie întocmite de C. Locală pe planurile cadastrale scara 1:5000 efectuate in anii 70".
De subliniat în context că planurile cadastrale sunt mai puțin exacte, mai puțin riguroase decât planurile topografice, care au fost avute în vedere la înscrierea imobilelor în cartea funciară.
De vreme ce prin întâmpinările depuse la dosar de către pârâții B. I. G. și C. Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Cluj-N., ambii acești pârâți declară că nu se opun la admiterea cererii introductive de instanță formulată de reclamantul recurent B. V. în măsura în care suprafața de teren solicitată de acesta se suprapune, măcar parțial, peste suprafața de teren retrocedată în favoarea pârâtului de rândul 1, iar prin cele două expertize de identificare topo administrate în cauza, atât expertul Boaca M., cât și experta Posta M., constată că exista o atare suprapunere, respingerea cererii introductive de instanța prin sentința recurată este de neînțeles din punct de vedere juridic, constituind o grava eroare de judecata prin care au fost prejudiciate drepturile i interesele legitime ale reclamantului recurent,
Un alt aspect de nelegalitate al sentinței recurate constă în statuarea primei instanțe că „nu se poate dispune anularea parțială a titlului de proprietate nr. 3315/5090/10.04,2006 emis în favoarea pârâtului B. I G., acestuia fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate în conformitate cu dispozițiile legale in vigoare la data validării dreptului său ...".
Formulând această apreciere, judecătorul fondului a omis să ia în considerare câteva aspecte esențiale ale realităților dosarului.
Astfel, prima instanța nu a observat neconcordanța dintre procesul-verbal de punere în posesie și titlul de proprietate nr. 3315/5090 emis în baza acestuia dintâi cât privește suprafața de teren cu referire la care i s-a reconstituit dreptul de proprietate al pârâtului B. G., pe de o parte, și suprafața de teren cu care a fost înscris în anexa 2a la poziția 31, validată prin Hotărârea nr. 461 din 4 noiembrie 2004 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată Cluj, în temeiul căreia s-a făcut punerea lui în posesie și i s-a emis titlu de proprietate nr. 3315.
De subliniat în context că atât prin procesul-verbal de punere în posesie cât și prin titlul de proprietate menționat se face referire la Anexa 2a/31 ca temei al punerii în posesie și, respectiv, al reconstituirii dreptului de proprietate al pârâtului B. G.. Deși în tabelul pe care îl conține aceasta Anexa 2a susnumitul figurează la poziția 31 numai cu suprafața de 0,87 ha, totuși punerea lui în posesie conform aceluiași proces-verbal se face pe suprafața de 1,1508 ha, suprafața pentru care i se emite ulterior si titlul de proprietate mai sus menționat. De precizat că pe verso-ul titlului de proprietate se face, de asemenea, trimitere la Anexa 2a, poziția 31.
Toate aceste aspecte au fost consemnate și în Anexa 3 (care reprezintă planul parcelar) a Raportului de expertiză al dnei. Posta M. întocmit în cauză, unde în dreptul parcelelor deținute de pârât (. 117) se menționează anexa 2b/211 (actuala anexa 2a, poziția 31). În context, ca despre acest raport de expertiza nu se face nici măcar o mențiune in considerentele sentinței recurate ca si cum nu ar fi fost o proba administrata in cauza.
Rezulta, deci, că, în realitate, susnumitului pârât nu i se putea reconstitui dreptul de proprietate decât pentru suprafața de 0,87 ha și nici punerea lui în posesie nu putea să fie legal făcută decât pentru această suprafața. Și totuși, contrar acestei realități, el este pus în posesie pentru suprafața de 1,1508 ha,pentru care ulterior i se și emite titlul de proprietate în discuție. Prima instanță, neobservând neconcordanță de mai sus, nu a luat în considerare nici faptul că pârâtului B. G. validându-i-se o suprafață de teren mai mare decât cea la care era îndreptățit, punerea lui în posesie a comportat inevitabil o suprapunere peste terenurile vecine, cu atât mai mult cu cât terenurile au fost parcelate conform anexei 2a în baza căreia a fost emis TP și care prevedea la poziția 31 doar o suprafață de 0,87 ha pentru B. G..
În aceste circumstanțe, contrar aprecierii instanței conform căreia „în cazul dat nu s-a dovedit de către reclamant vreunul din cazurile prevăzute de art. III lit. a din Legea 169/1997, terenul solicitat de reclamant nefiind liber la data solicitării (2005)", primește incidența totuși art. III lit. a pct. ii din același act normativ,, conform căruia „actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 și a prezentei legi, precum și actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop;" sunt lovite de nulitate absolute, fiind reconstituite în favoarea unor persoane care nu erau îndreptățite. Este cat se poate de evident ca paratul B. G. a fost pus in posesie si i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafața de teren mai mare cu 2900 mp decât aceea cu care el era înscris în registrul agricol (locul numit in prezent „Dincolo de Becas", iar în trecut - în registrul agricol - „Intre poduri").
De vreme ce, conform evidentelor din Registrul Agricol, susnumitul pârât era înscris în această zonă numai cu 0,87 ha, după cum urmează: „Intre poduri" - 29 arii, 44 arii, respectiv 14 arii, el nu putea solicita și nu era îndreptățit la reconstituire conform Legii 18/1991 și a Legii 169/1997 a dreptului de proprietate pentru o suprafață de teren mai mare decât aceea cu care era înscris în Registrul Agricol, respectiv pe care a adus-o în CAP. De altfel, și prin hotărârea Comisiei județene nr. 80/1991, conform adeverinței nr._/04-11-1991 și adresei (răspuns Ia contestație) nr. 174 din 29.10.1991, pârâtului B. G. i se reconstituie dreptul de proprietate numai pentru suprafața de 0,87 Ha.
Nicio dispoziție normativă din legislația funciară nu îndreptățește persoana îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate să beneficieze cu acest titlu de o suprafață de teren mai mare decât aceea pe care a adus-o în CAP, respectiv cu care a fost înscris în Registrul Agricol.
Este motivul pentru care pârâtul, fiind pus în posesie și eliberându-i-se titlu de proprietate pentru o suprafață mai mare cu 2900 mp decât aceea de 0,87 ha la care era îndreptățit să o primească, respectiva suprafața excedentară, fiindu-i nelegal atribuită, era în realitatea la acel moment o suprafață liberă de teren. Așa fiind, contrar aprecierii instanței de fond, potrivit căreia dispozițiile pct, 24 alin. 2 si alin. 3 din Titlul VI al Legii 247/2005 (alin. 2: "se exceptează de la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente terenurile atribuite foștilor proprietari, cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările si completările ulterioare, pentru care s-au eliberat titluri de proprietate sau procese verbale de punere in posesie", iar potrivit alin. 3 "pentru cazurile prevăzute la alin. 2 punerea in posesie se va face pe alte terenuri, situate in apropierea vechilor amplasamente, acceptate de proprietar") sunt aplicabile in speța, raportat la elementele stării de fapt,, aceste prevederi legale nu sunt aplicabile. Și e firesc să fie așa, deoarece eliberarea TP și a procesului-verbal de punere în posesie făcându-se cu încălcarea legii, excepțiile prevăzute de textul legal invocat de instanța nu se regăsesc în cazul dat, aici primind aplicare regula consacrată prin alin. 1 al pct. 24 din Titlul VI al Legii 247/2005 privind reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament.
Cert este că atât procesul-verbal de punere în posesie a pârâtului B. G. pentru o suprafața de teren decât cea pe care era îndreptățit să oprimească, cât și titlul de proprietate pentru aceeași suprafață sunt parțial lovite de nulitate absolută cât privește suprafața excedentară care i-a fost atribuită acestui pârât.
P. consecință, instanța de fond, neobservând această nulitate, a făcut o greșită aplicare a legii și a încălcat, totodată, dreptul reclamantului la un proces echitabil consacrat prin art. 6 al CEDO.
De altfel, nu a fost observată nici o alta împrejurare, anume că și reclamantul recurent a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate și la Legea 169/1997.
Prima instanțăa reținut în mod greșit în considerentele sentinței recurate, la pag. 2 alin. 3, că pârâtul a depus cererea reconvențională la data de 07.03.2008, deși în realitate acesta a înregistrat-o pe data de 05.12.2008, deci la al 7-lea termen de judecată, motiv pentru care aceasta a și fost disjunsă și ulterior conexat dosarul care s-a format în legătură cu respectiva cerere după disjungere. .> pasaj al considerentelor se reține că „prin cererea depusă la data de 26,01.2008, pârâtul B. I G. și-a extins cererea reconvențională față de pârâtul B. I.", fapt ce nu era posibil, ca cererea reconvențională sa fie extinsă împotriva altui pârât înainte de a fi înregistrată la o data anterioara celei la care aceasta însăți a fost depusă la dosarul cauzei.
În fine, un alt aspect de nelegalitate al sentinței recurate vizează aprecierea eronată a instanței conform căreia „în condițiile în care zona a suferit o reducere de 45% a suprafețelor de teren, din cauza schimbării configurației terenului prin crearea canalului colector și a drumului de acces, ceea ce a determinat o reamplasare a parcelelor reconstituite în vederea sistematizării zonei, este echitabil ca și reclamantul să suporte reducerea aplicabilă tuturor celorlalți proprietari, diferența de suprafață nereconstituită fiind corespunzătoarereducerii aplicate." Formulând această apreciere, instanța omite că terenul proprietatea reclamantului este afectat în mai mare măsura de canal (acesta trece în diagonală pe mai multe topografice, de la_, 13057,_,_,_,_) și de drumul de acces, care se află pe topograficul 13.054, proprietatea reclamantului, decât celelalte terenuri din zonă, astfel încât reclamantul este disproporționat prejudiciat față de ceilalți proprietari învecinați. Și totuși, reclamantul preferă ca reconstituirea dreptului său de proprietate să se facă pe vechiul amplasament, dar nu poate accepta ca să fie prejudiciat și prin suprapunerea peste terenul sau pe o suprafață de 3695 mp a terenului cu referire la care i-a fost reconstituit dreptul de proprietate în favoarea pârâtului B. G. și a fost pus în posesie acesta din urmă.
În plus, diminuarea de suprafață la care face referire sentința recurată era firesc și echitabil să fie distribuităîntre toți proprietarii din zonă, proporțional cu suprafața pe care o deține fiecare, deci și pârâtului B. G.ă (ceea ce nu s-a întâmplat). Dimpotrivă, acestuia din urmă nu numai că nu i s-a diminuat suprafața, dar chiar i s-a majorat cu terenul de care a fost privat reclamantul recurent și pe care acest pârât nu era îndreptățit să o primească.
P. întâmpinarea formulată, intimatul B. I. G. (f.46-52) a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca temeinică și legală a Sentinței civile nr. 719/2014 pronunțată ladata de 28.01.2014 de către Judecătoria Cluj-N., cu cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat în recurs.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, solicită obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în recurs.
P. întâmpinarea formulată, intimatul B. A.-V. (f.28-30), a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a sentinței civile atacate, ca fiind legală și temeinică, cu obligarea recursului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în această fază procesuală.
În susținerea poziției procesuale, a învederat următoarele:
Raportat la susținerile recurentului, din interpretarea dispozițiilor art.14 alin.2 din Legea nr.18/1991 unde se prevede că „atribuirea terenurilor se face, în zonă colinară, de regulă, pe vechile amplasamente, iar în zonele de câmpie, pe zone stabilite de comisie și nu neapărat pe vechile amplasamente ale proprietății”, însă această dispoziție legală a fost modificată implicit prin art.2 alin.1 din Legea nr.1/2000 care arată că „reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, însă numai în situația în care acestea sunt libere și nu au fost atribuite altor persoane. Din interpretarea acestui din urmă text de lege rezultă că nu se poate realiza reconstituirea dreptului de proprietate pe fostul amplasament, dacă există deja acte de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea altor persoane.
Reclamantul și-a fundamentat solicitarea de anulare parțială a Titlului de proprietate pe dispozițiile art. III din Legea nr.169/1997, însă această dispoziție legală nu este incidentă în speță, întrucât recurentul nu a dovedit incidența vreunei situații prevăzute de art. III lit. a din legea nr.169/1997.
Mai mult, nici dispozițiile art. III alin.1 pct. ii din același act normativ nu este incident. De altfel, reclamantul nici nu are validată de către C. locală Cluj-N. suprafața de 3.700 mp., teren solicitat în plus pe lângă suprafața primită în baza Legii nr.18/1991, astfel că acesta a fost de acord cu suprafața validată de 2,0751 ha și nu a contestat-o la vreme, în termen de 10 zile validarea comisiei locale, astfel necontestând înseamnă că a fost mulțumit de suprafața validată. Reclamantul trebuie să suporte coeficientul de reducere a terenului de 45%, întrucât din această suprafață s-a creat drumul de acces spre proprietatea acestuia și a canalului colector.
Față de toate aceste considerente, solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.308 pct.2 Cod procedură civilă, art.274 Cod procedură civilă, art.52 din Legea nr.18/1991.
P. întâmpinarea formulată, intimații B. V., B. D., B. A. A. și B. I. (f.42-43), au solicitat respingerea recursului ca fiind nefundat, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței civile atacate, cu obligarea recursului la plata cheltuielilor de judecată constând din onorariu avocațial.
În susținerea poziției procesuale, a învederat următoarele:
În primul rând este de subliniat faptul că singură cerere de recurs formulată în prezentul dosar aparține reclamantului, iar acesta solicită admiterea recursului al modificării sentinței, în sensul admiterii cererii principale, așa cum a fost aceasta formulată.
În ceea ce privește soluția instanței de fond asupra cererii de chemare în judecată a altor persoane, prin care au fost împrocesuați și ei, hotărârea nu a fost atacată de nici o parte, drept urmare, în ceea ce-i privește această cerere a rămas irevocabilă și întrucât prin acțiunea introductivă nu au fost împrocesuați, neexistând vreun petit în contradictoriu cu ei, hotărârea care urmează a fi pronunțată de Tribunalul Cluj nu îi privește în mod direct, fiind pus în discuție doar titlul e proprietate emis în favoarea pârâtului B. G..
În al doilea rând, solicită respingerea recursului formulat de reclamant, având în vedere următoarele considerente: în zona ce face obiectul analizei prezentului dosar, aflată anterior anului 1989 în patrimoniul C.A.P., s-a aplicat inițial un procent de reducere de 45%. Lor li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 1.900 mp. din totalul de 5.800 mp. care li se cuveneau în tarlaua 124, . lor comun. Rezultă că au suportat un coeficient de reducere de 67,24% și nu doar 45% pe care nu l-au contestat. În contrapondere, reclamantul era îndreptățit în total la o suprafață de 2,0751 ha teren din care pe acest amplasament pe o suprafață de 1,16 ha din totalul de_ mp. teren în amplasamentul indicat de reclamant în cererea formulată în baza Legii nr.247/2005. Reclamantului i s-a reconstituit 67,22% din acest amplasament, deși trebuia să i se aplice o reducere de 45% și nu doar de 32,78%. Întrucât reclamantul nu a contestat la momentul validării cererii sale din anul 1998, făcută în baza Legii nr.169/1997 această reducere, contestație care trebuia formulată în 10 zile de la propunerea de validare a cererii sale, acesta nu mai poate fi îndreptățit ca prin Legea nr.247/2005 să reitereze o nouă cerere pentru diferența din acest amplasament, în condițiile în care nu a uzat de toate căile legale speciale prevăzute de Legea nr.169/1997.
Legea nr.247/2005 nu oferea o veritabilă repunere în termen pentru procedurile speciale neparcurse de persoanele ce formulaseră cereri, ci au oferit prilejul formulării unor cereri noi, pentru amplasamente libere, nesolicitate până atunci.
Consideră că instanța de fond a analizat judicios succesiunea în timp a datelor dosarului, ajungând la concluzia corectă că această acțiune este nefondată.
Analizând sentința prin prisma motivelor și apărărilor invocate, a dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată netemeinicia recursului dedus judecății, având in vedere următoarele considerente:
Cu privire la motivul de recurs ce vizează acordul pârâților în sensul că nu s-au opus admiterii acțiunii prin pozițiile procesuale exprimate prin întâmpinare, tribunalul apreciază că acesta este nefondat. Astfel prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat anularea parțială a titlului de proprietate al pârâtului Balea G. motivat de faptul că nu s-a respectat la reconstituire amplasamentul inițial, astfel că forma parcelelor nu corespunde cu vechiul amplasament. În acest context pârâtul a fost de acord cu admiterea acțiunii condiționat de rectificarea înscrierilor de carte funciară și ținându-se cont de reducerea terenului cu canalizarea pârâului, reducere care trebuie raportată la toți proprietarii. În fine a mai subliniat pârâtul că reclamantul nu a contestat titlul de proprietate care i s-a eliberat, deși nu a fost pe vechiul amplasament și se referă la o parte din terenul deținut în aceeași zonă.
În fine, mai trebuie menționat că în cererea de chemare în judecată nu s-a menționat care ar fi suprafața pentru care solicită constatarea nulității absolute a titlului, în final după efectuarea expertizei precizând că este vorba de 3700 mp. În aceste condiții poziția pârâtului Balea G. nu echivalează cu o recunoaștere a pretențiilor, acesta fiind pe de o parte condiționată, iar pe de altă parte în lipsa tuturor informațiilor necesare.
În ceea ce privește poziția procesuală exprimată de C. locală Cluj-N. acesta a fost aceea că nu se opun admiterii acțiunii în măsura în care pretențiile deduse judecății. Ori această poziție nu echivalează cu o recunoaștere expresă a pretențiilor, ci cu una condiționată.
Ca urmare, nici unul din pârâți nu a recunoscut pretențiile reclamantului, astfel că în mod legal și temeinic instanța a procedat la administrarea probelor pentru a verifica îndreptățirea reclamantului și a pârâtului la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu. Mai mult, în lipsa unei soluționări din partea comisiei locale a cererii formulate de reclamant, înregistrată sub nr._/2005 simplul acord al părților nu era suficient pentru anularea titlului de proprietate al pârâtului B. G., fiind necesar ca prima instanță să analizeze îndreptățirea reclamantului la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 3700 mp întrucât numai în acest fel justifica interes.
Cu privire la îndreptățirea reclamantului B. V. la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 0,37 ha tribunalul reține că potrivit Titlului de proprietate nr._ acestuia i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafață de 2 ha 751 mp.P. cererea înregistrată sub nr._/304/2005 reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului arabil în suprafață de 3700 mp. Cu privire la amplasamentul terenului a indicat CF_ și CF_ Cluj. P. cererea înregistrată sub nr._/3/29.08.2007 reclamantul informează comisia locală că suprafața de_ mp la care este îndreptățit din cele două Cf, cu nr. top nr._, nr._ și nr. _ a fost solicitată și de tatăl său la Legea nr.18/1991 însă i s-a reconstituit cu 3700 mp mai puțin. P. urmare, exista o HCJ prin care cererea a fost aprobată doar parțial, fără a fi atacată de către partea interesată. P. adresa de la fila 164, comisia locală Cluj-N. a comunicat că procentul de reducere pentru terenurile de la CAP Înfrățirea a fost de 45%. În aceste condiții, aplicând acest procent la suprafața de_ rezultă 7769 mp, suprafață redusă, ceea ce înseamnă că și la prima reconstituire, tatălui reclamantului i s-a aplicat un procent mai redus, sub 30%.
De altfel, din expertiza întocmită în cauză de expertul B. M., cât și de experta Poșta M. reiese că terenurile cu nr. top 13055,_ și_ au fost afectate pe o porțiune de un canal 554 mp și de un drum de exploatare suprafața de 894 mp. De ambele amenajări beneficiază și reclamantul, terenurile atribuite prin TP nr._ fiind învecinate atât cu drumul cât și cu canalul.
În consecință, construirea acestora a avut ca efect aplicarea unui procent de reducere a suprafețelor reconstituite. Pe de altă parte, dacă ne raportăm la suprafața totală la care reclamantul este îndreptățit la reconstituire din cele 3 numere topograficede_ mp, aceasta a fost parțial reconstituită, respectiv _ mp, depășind coeficientul de reducere iar o parte este afectată de amenajările amintite. Punerea în posesie nu a respectat vechile amplasamente, ci s-a făcut potrivit planurilor de punere în posesie întocmite de comisia locală, iar antecesorul reclamantului nu a contestat punerea în posesie. Ori, în condițiile în care nu a atacat nici aplicarea procentului de reducere și nici punerea în posesie, o nouă cerere la Legea nr.247/2005 nu îl îndreptățește la repunerea în discuție nici a amplasamentului și nici a coeficientului de reducere. De altfel se poate observa că acest coeficient de reducere a fost aplicat și pârâtului B. G. cât și defunctului B. V. cât șicelorlalți proprietari din zonă, proprietari care ar fi la rândul lor afectați de o eventuală rectificare de CF, potrivit solicitărilor reclamantului.
În ceea ce privește îndreptățirea pârâtului B. G. la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului înscris în Titlul de proprietate nr._ în suprafață, analiza primei instanțe este legală și temeinică. Potrivit registrului agricol, acesta apare înscris cu suprafața de 2,44 ha la momentul cooperativizării. În condițiile Legii nr.18/1991 acestuia i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafața de 0,87 ha. În condițiile Legii nr.169/1997 pârâtul a mai solicitat reconstituirea și pentru 1,16 ha. Această suprafață de 1,16 ha a fost aprobată, fiind eliberat procesul verbal de punere în posesie nr._/5053/17.09.2004. Ulterior, a fost eliberat și Titlul de proprietate nr._ pentru suprafața de 1ha și 1508 mp. În consecință se poate observa că și în ceea ce-l privește pe pârât a fost aplicată cota de reducere, nefiindu-i restituită întreaga suprafață de 2,44 ha. La momentul la care reclamantul a formulat cerere de reconstituire, terenul atribuit pârâtului B. G. nu se mai afla la dispoziția comisie locale, fiind atribuit în mod legal altei persoane. De altfel, din economia analizei făcute, reiese că în lipsa îndreptățirii reclamantului la reconstituire cu privire la suprafața de 3700 mp, constatarea nulității titlului pârâtului nu îi profită în nici un fel.
În ceea ce privește lipsa mențiunilor cu privire la expertiza întocmită de expert Poșta M. nu este de natură să atragă vreo sancțiune procedurală. Aceasta deoarece în cuprinsul sentinței se fac referiri la expertiză, fără a menționa numele expertului. Ori se poate observa că majoritatea considerentelor referitoare la expertiză sunt cele care decurg din expertiza doamnei Poșta M.. În aceste condiții, recurentul nu a suferit nici o vătămare, nici nu a indicat o atare vătămare, suprapunerea nefiind suficientă pentru admiterea cererii de chemare în judecată.
În ceea ce privește aspectele legate de unele mențiuni eronate din cuprinsul sentinței atacate acestea reprezintă simple erori materiale, erori pentru îndreptarea cărora legea prevede o procedură specială și nu calea de ataca a recursului.
Raportat la considerentele mai sus invocate, tribunalul apreciază că recursul este nefundat astfel că în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 raportat la art.304 pct.9 și art.304 1 Cod de procedură civilă tribunalul va respinge recursul declarat de B. V.împotriva Sentinței civile nr.719/28 Ianuarie 2014, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care o va menține în totul.
În temeiul dispozițiilor art.274 Cod de procedură civilă, fiind parte căzută în pretenții va obliga recurentul să plătească intimatului B. A. suma de 1.500 lei, B. G. suma de 1500 lei, B. V. suma de 1.200 lei, cheltuieli de judecată în recurs. P. declarația de recurs recurentul a indicat persoanele în raport cu care înțelege să se judece în această fază procesuală. Ori în condițiile în care au fost indicați și intimații B. A. și B. V.. De altfel, unde din motivele de recurs îi vizează și pe aceștia, astfel că pentru apărarea intereselor lor au fost în drept să-și angajeze apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de B. V., împotriva Sentinței civile nr.719/28 Ianuarie 2014, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care o menține în totul.
Obligă recurentul să plătească intimatului B. A. suma de 1.500 lei, B. G. suma de 1500 lei, B. V. suma de 1.200 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 17 Septembrie 2014.
Președinte, A.-S. S. | Judecător, D. T. | Judecător, M. O.-S. |
Grefier, A.-P. Boțioc |
Red./Pregătit pentru motivare A.P.B./18 Septembrie 2014
Red. A.S.S./2 exemplare/6.10.2014
Judecător fond: A. P. – Judecătoria Cluj-N.
| ← Anulare act. Decizia nr. 347/2014. Tribunalul CLUJ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 112/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
