Grăniţuire. Decizia nr. 801/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 801/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 12-11-2014 în dosarul nr. 368/242/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIE CIVILĂ Nr. 801/A/2014
Ședința publică de la 12 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE O.-C. T.
Judecător A.-F. D.
Grefier O. A.
Pe rol fiind judecarea apelului Civil promovat de către apelanta - reclamantă B. E., împotriva Sentinței Civile nr. 285/2013 din 17.04.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Huedin, privind și pe intimații - pârâți L. V. și L. A., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 5 noiembrie 2014, când părțile au pus concluzii prin reprezentanți conform încheierii din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 285 din 17.04.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Huedin, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată completată și precizată formulată de reclamanta B. E. in contradictoriu cu pârâții L. V. și soția L. A., a fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de reclamanții-reconvenționali L. V. și soția L. A. în contradictoriu cu pârâta reconvențională B. E. și in consecință: s-a stabilit limita de proprietate dintre imobilul - teren situat în corn. Aghireșu, . 134, jud. Cluj. în suprafață de 2563 mp identificat în CF Aghircșu-Fabrici sub nr top. nou 474/2, conform raportului de expertiză extrajudiciară întocmit de dl. expert Sintamarean D., care se identifică în mod corect prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză de expert V. F. ca fiind înscris sub o parte din nr. topo. 2262/2/1 din CF 1222 Aghireșu, proprietatea reclamantei, si imobilul - teren situat în corn. Aghireșu, .. 135, jud. Cluj. în suprafață de 2130 mp, înscris în CF nr. 2420 Aghireș nr. cadastral 90, proprietatea pârâților-reclamanți reconvenționali, conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză de expert V. F., respectiv prin punctele 14-A-B-40-41-42-51-50-43, a obligat reclamanta-pârâtă reconvențională să predea pârâților - reclamanți reconvenționali suprafața de 10 mp ocupată din terenul acestora, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză de expert V. F., a obligat reclamanta pârâtă reconvențională să ridice gardul existent pe terenul pârâților - reclamanți reconvenționali și să suporte jumătate din cheltuielile de grănițuire dintre cele două imobile, a respins cererea reclamanților reconvenționali de a fi autorizați să îndeplinească obligația ridicării gardului pe cheltuiala reclamantei-pârâtă reconvențională, precum și cererea de a fi autorizați ca, în caz de refuz al reclamantei, să efectueze lucrările de construire a gardului despărțitor dintre proprietăți, iar reclamanta-pârâtă reconvențională să fie obligată să le plătească ½ din cheltuielile pe care le vor face și care vor li stabilite prin expertiza tehnică de specialitate, a compensat cheltuielile de judecată făcute de părți.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor ari. 584 din Codul civil 1864, în vigoare la data sesizării instanței, orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa, iar cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate. Aceasta presupune în fapt o operațiune de determinare a limitelor dintre două proprietăți limitrofe, prin semne vizibile, pentru a se cunoaște limitele fondului asupra căruia poartă dreptul de folosință al proprietarilor celor două fonduri.
Față de dispozițiile legale sus-menționate rezultă faptul că pentru soluționarea unei cereri privind grănițuirea, reclamantul trebuie să facă dovada faptului că proprietățile a căror grănițuire se solicită trebuie să fie proprietăți vecine, iar între ele să nu existe limita de hotar sau aceasta să fie contestată de către una dintre părți.
În speță, prin sentința civilă nr. 279/31.03.2010 pronunțată de Judecătoria Huedin în dosarul nr. 546/242 2009 a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta B. E.. Instanța, în urma admiterii unor petite de prestație tabulară și ieșire din indiviziune formulate de reclamantă a dispus întabularea dreptului de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 2563 mp având nr. top nou 474/2 in favoarea reclamantei, ca bun propriu cu titlu de drept de moștenire și partaj și casa și anexele gospodărești în favoarea reclamantei B. E. și a soțului B. V. ca bun comun, cu litiu de drept de construire.
Instanța a avut în vedere la pronunțarea hotărârii un raport de expertiză tehnică extrajudicară întocmit de expert S. D. potrivit căruia terenul în litigiu în suprafață de 2563 mp din Titlul de Proprietate nr. 0554/1624 din 12.12.2000, . se identifică în CF nr. 1222 Aghireșu Fabrici se identifică sub o parte a nr. top. 474 din CF 1222 Aghireșu Fabrici.
În ceea ce-i privește pe pârâții - reclamanți reconvenționali L. V. și soția L. A. instanța a reținut că aceștia sunt proprietarii imobilului situat în corn. Aghireșu, .. 135, jud. Cluj, înscris în CF nr. 2420 Aghireș, nr. cadastral 90, ( nr. top 2261/2/1/1/2 din CF 248), compus din teren în suprafață de 2130 mp și construcții. (f. 179)
Terenul a fost atribuit reclamantului reconvențional L. V. în temeiul Legii 18/1991 prin Titlul de Proprietate nr._/419 din 05.09.1995 emis de Comisia Județeană Cluj (f. 178).
Ulterior pârâții - reclamanți reconvenționali L. V. și soția L. A. și-au înscris dreptul de proprietate în CF în baza unei documentații cadastrale întocmită de PFA G. A..
Potrivit declarațiilor martorilor audiați, primii care s-au mutat în localitatea Aghireșu au fost antecesorii reclamantei B. E., ulterior pârâții - reclamanți reconvenționali L. V. și soția L. A. construindu-și casa de la nr. administrativ 135. Martorul B. G. a arătat că între pârâtul L. V. avea posibilitatea de a folosi teren în spatele casei, în jur de 50-70 cm. (f. 217). Martora B. V. a declarat că proprietățile părților erau delimitate de garduri, unul mai mic, altul mai mare, din scândură. Cel de-al doilea a iesit demontat în momentul in care pârâtul L. V. și-a construit casa. Acesta i-a cerut voie mamei reclamantei B. E. să-și edifice casa până în mejdie, însă aceasta nu a fost de acord. Martora a precizat că imobilul lui L. V. a fost construit în apropiere de limita de proprietate la 15-20 cm (f. 218).
Martorii Turony M. și B. G. au confirmat că din gardul existent anterior a mai rămas un stâlp în funcție de care se poate determina mejdia.
Aceste probe testimoniale se coroborează cu răspunsul la întrebarea nr. 1 din interogatoriul administrat reclamantei (f. 99).
In altă ordine de idei cu ocazia încercării de mediere a litigiului dintre părți la data de 23.11.2006 reprezentanți ai Primăriei Comunei Aghireșu s-au deplasat la fața locului și au făcut măsurători, fiind delimitate proprietățile de la nr. 134, respectiv 135. La măsurători au participat L. V. și numitul B. V., soțul reclamantei B. E., coproprietar al imobilului de la nr. 134. Delimitarea s-a făcut prin înțărușare, fiind stabilită o distanță de 0,53 m la colțul casei numitului L. V., iar în partea superioară 0,97. (f. 182). Delimitarea a fost confirmată de martorul M. luliu, care a arătat că între țăruși și casa familiei L. existau circa 40-50 cm.
Toate aceste probe confirmă faptul că au trecut linia de graniță între imobile nu era tangentă la construcțiile de la nr. administrativ 135, ci cea propusă prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză de expert V. F. (f. 139-193) și răspunsul doamnei expert la obiecțiunile formulate de părți (f. 207-210), respectiv prin punctele 14-A-B-40-41-42-51-50-43. Trebuie menționat că potrivit acestui raport terenul aparținând reclamantei a fost greșit identificat prin raportul de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de expert S. D..
Instanța a apreciat că această variantă de grănițuire este cea mai echitabilă pentru părți, fiind în acord cu folosința anterioară și viitoare a proprietarilor.
In consecință, față de considerentele expuse, raportat la dispozițiile art. 584 din Codul civil 1864, instanța a admis în parte ambele cereri cu care a fost învestită și a stabilit limita de proprietate dintre imobilul teren situat în corn. Aghireșu, .. 134, jud. Cluj, în suprafață de 2563 mp identificat în CF Aghireșu-Fabrici sub nr. top. nou 474/2, conform raportului de expertiză extrajudiciară întocmit de dl. expert Sintămarean Doriri, care se identifică în mod corect prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză de expert V. F. ca fiind înscris sub o parte din nr. topo. 2262/2/1 din CF 1222 Aghireșu, proprietatea reclamantei, și imobilul teren situat în corn. Aghireșu, .. 135, jud. Cluj, in suprafață de 2130 mp înscris in CF nr. 2420 Aghireș, nr. cadastral 90, proprietatea pârâților-reclamanți reconvenționali, conform raportului de expertiză tehnica judiciara întocmit în cauză de expert V. F., respectiv prin punctele 14-A-B-40-41-42-51-50-43.
Pe cale de consecință instanța a obligat reclamanta-pârâtă reconvențională să predea pârâților - reclamanți reconvenționali suprafața de 10 mp ocupată din terenul acestora, astfel cum a fost identificată prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză de expert V. F..
Finalitatea unei cereri în grănițuire o constituie tocmai materializarea limitei de hotar între cele două proprietăți prin limite vizibile, ceea ce presupune inclusiv edificarea unui gard. Potrivit dispozițiilor ari. 584 cod civil cheltuielile privitoare la grănițuirea proprietăților sunt suportate in mod egal de către proprietarii fondurilor limitrofe în consecință, având în vedere dispozițiile legale sus-menționate, instanța a obligat reclamanta pârâtă reconvențională să ridice gardul existent pe terenul pârâților reclamanți reconvenționali și să suporte jumătate din cheltuielile de grănițuire dintre cele două imobile.
In ceea ce privește solicitarea reclamanților reconvenționali de a fi autorizați să îndeplinească obligația ridicării gardului pe cheltuiala reclamantei-pârâtă reconvențională, precum și cererea de a fi autorizați ca, în caz de refuz al reclamantei, să efectueze lucrările de construire a gardului despărțitor dintre proprietăți, iar reclamanta-pârâtă reconvențională să fie obligată să le platească din cheltuielile pe care le vor face și care vor fi stabilite prin expertiza tehnică de specialitate instanța le apreciază ca fiind prematur formulate. Astfel, în faza executării silite orice creditor are posibilitatea de a cere executarea silită a obligațiilor de a face, iar potrivit art. 580/2 C.Pr.Civ dacă debitorul refuză să îndeplinească o obligație de a face cuprinsă într-un titlu executoriu, în termen de 10 zile de la primirea somației, creditorul poate fi autorizat de instanța de executare, prin încheiere irevocabilă, dată eu citarea părților, să o îndeplinească el însuși sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului. În consecință, instanța a respins aceste cereri.
Față de dispozițiile art. 274 C.Pr.Civ., având în vedere că ambele părți au solicitat instanței grănițuirea, achitând în mod egal cheltuielile aferente, dar și culpa procesuală a ambelor părți, cererile lor fiind admise doar în parte, instanța a dispus compensarea cheltuielilor de judecată făcute de părți.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat în termen apel reclamanta B. E. la data de 03.07.2014, solicitând schimbarea în parte a hotărârii în sensul admiterii în totalitate a acțiunii introductive în sensul stabilirii limitei de proprietate între imobile, conform noii variante din expertiza ce se va efectua în apel, cu consecința a admiterii petitului 2 și 3 din acțiunea introductivă, a respingerii cererii reconvenționale și a schimbării sentinței în ceea ce privește obligarea sa să predea pârâților suprafața de 10 mp ocupată, cu cheltuieli de judecată în apel reprezentând taxe timbru, onorariu avocațial și contravaloarea suplimentului la expertiză.
În motivarea cererii, învederează instanței că instanța s-a oprit asupra unei variante care nu corespunde cu limita veche de proprietate care a existat în trecut raportându-se la un proces verbal întocmit în anul 2006 de către trei persoane din cadrul Primăriei Aghireșu, fără ca apelanta în calitate de proprietar al terenului să participe la respectiva măsurătoare, procesul-verbal încheiat nefiind însușit de proprietarul terenurilor.
De asemenea, nu s-a avut în vedere măsurătorile efectuate la punerea în posesie a pârâților, când le-a fost eliberat titlul de proprietate.
Din probele testimoniale administrate în fața primei instanțe, rezultă că între proprietăți a existat un gard care a fost demontat în momentul în care pârâtul și-a construit casa, punctul de reper fiind stâlpul de fier de la poarta reclamantei.
Pârâtul a executat o casă familială, fără a avea autorizația de construire, iar expertul putea să verifice raportat la procesul verbal de stabilire a amplasamentului dacă distanțele stabilite acolo au fost respectate. Astfel, în mod greșit s-a ajuns la concluzia că vechea limită de proprietate nu era tangentă la construcția de la nr. administrativ 135.
Totodată, instanța nu s-a pronunțat în nici un fel și asupra petitului 2 din acțiunea sa în sensul efectuării demersurilor necesare în vederea modificării planurilor de amplasament și de limitare a corpului de proprietate, respectiv efectuarea demersurilor în vederea repoziționării terenurilor acestuia pentru a nu mai exista suprapunerea constatată de OCPI.
Hotărârea este criticată și din perspectiva obligării sale la predarea terenului în suprafață de 10 m, cu toate că așa cum rezultă din probele testimoniale, aceștia nu au avut teren în spatele casei.
În probațiune, se solicită suplimentarea probei testimoniale, efectuarea unei completări la raportul de expertiză, cercetarea la fața locului și efectuarea unei adrese la Primăria Comunie Aghireș pentru a se comunica dacă anterior eliberării titlului de proprietate al pârâților s-au făcut în teren delimitările necesare.
În drept, se invocă prevederile art. 284 alin. 1, 295 alin 2, art. 296, art. 274 C. pr. civ.
Prin întâmpinarea formulată (f.14), se solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea poziției procesuale, se arată că nu au existat neînțelegeri între aceștia și părinții reclamantei, fiecare respectând granița, neînțelegerile apărând doar la momentul anului 2005, determinate în exclusivitate de punerea în posesie a titlurilor de proprietate.
Probațiunea testimonială solicitată este irelevantă, martora nefiind vecină, între terenul lor și terenul pârâtei existând încă de la momentul dobândirii dreptului de proprietate o linie de hotar marcată prin stâlpul de fier al gardului lor care se continuă cu un gard de la colțul casei lor, dinspre grădină, până spre mijlocul grădinii, gard construit de către ambele părți, cu contribuție comună și prin înțelegere cu mulți ani în urmă, existând totodată și pomi fructiferi de peste 30 de ani, pe care i-au plantat la aproximativ 1,5 m de proprietatea reclamantei.
Analizând apelul formulat, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul în baza art. 296 C.pr.civ. îl va respinge pentru următoarele considerente:
Potrivit procesului-verbal încheiat în 23.11.2006 de către comisia delegată de către Primăria Comunei Aghireșu, cu ocazia delimitării conform planului de situație executat de către expertul topograf, limita dintre cele două proprietăți este de 0,53 m la colțul casei lui L. V. și de 0,97 m la partea superioară a casei acestuia, bătându-se țăruși (f. 37 dosar Judecătoriei).
S-a menționat faptul că B. V. a fost de acord cu delimitarea și marcarea prin țărușare a limitei dintre proprietăți, promițând că acceptă deplasarea prin curtea lui pentru realizarea unui șanț de scurgere a apei pluviale.
Martorul M. I., audiat la solicitarea pârâților (fila 225 dosar judecătorie), a arătat că în urmă cu vreo 4-6 ani a fost trimis de către primarul localității Aghireșu la imobilele părților împreună cu alți reprezentanți ai primăriei pentru efectuarea unor măsurători la terenurile acestora deoarece existau divergențe între ei.
Măsurătorile au fost realizate de către un inginer care a și bătut țărușii, atât la drum cât și în spate, spre grădină, fiind de acord cu aceste limite, atât soțul apelantei, B. V. cât și pârâtul. Ulterior s-a întâlnit cu pârâtul care i-a spus că țărușii au fost scoși și aruncați de apelantă.
Soluția pronunțată de către judecătorie se bazează pe aceste limite care au fost convenite de către părți în cele din urmă, scopul grănițuirii fiind acela de a se reconstitui hotarul convenit de către părți la un moment dat.
Chiar dacă s-ar face abstracție de această înțelegere contestată de apelantă, deși soțul acesteia a fost de acord, tribunalul apreciază că luând ca punct de reper stâlpul de fier de la stradă recunoscut de către ambele părți ca punctul de începere al limitei de proprietate, nu se poate trasa o linie frântă spre colțul casei pârâților care să meargă paralel cu peretele casei la o distanță extrem de mică, de o palmă, așa cum solicită apelanta, de regulă liniile de hotar fiind aproximativ drepte.
De altfel, din probațiunea testimonială și chiar din interogatoriul luat apelantei în faza apelului, a reieșit că între peretele casei pârâților și limita de proprietate a existat o distanță mai mică.
Cât privește necesitatea efectuării unor demersuri la OCPI pentru repoziționare ca urmare a noii limite, este de remarcat faptul că judecătoria a admis în parte acțiunea principală ceea ce presupune că acest petit a fost respins. Această concluzie se bazează pe faptul că limitele cadastrale stabilite cu ocazia atribuirii numărului cadastral al parcelei pârâților sunt identice cu cele stabilite prin varianta de grănițuire asupra căreia s-a oprit judecătoria conform planului de amplasament întocmit cu acea ocazie (fila 62 dosar judecătorie).
Față de cele ce preced, tribunalul va menține soluția Judecătoriei ca fiind temeinică și legală.
În bazar art. 274 C. pr.civ. va respinge cererea intimaților L. V. și A. privind cheltuielile de judecată din apel ca nefiind justificate prin depunerea unor înscrisuri în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta B. E. împotriva sentinței civile nr. 285 din 17.04.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Huedin, pe care o menține în totul.
Respinge cererea intimaților L. V. și A. privind cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 12.11.2014.
Președinte, O.-C. T. | Judecător, A.-F. D. | |
Grefier, O. A., plecată în c.o., semnează grefier șef, S. Ș. |
O.A. 12 Noiembrie 2014
Red. O.T/tehnored. O.A
5 ex./16.12._14
Judecător fond - C. T.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 43/2014. Tribunalul CLUJ | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 493/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
