Aplicare amendă civilă. Decizia nr. 178/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 178/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 04-03-2014 în dosarul nr. 24675/211/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. 24._
DECIZIA CIVILĂ NR.178/R/2014
Ședința publică din data de 04 Martie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: F. S. B.
JUDECĂTOR: D. T.
JUDECĂTOR: O. R. G.
GREFIER: A.-P. BOȚIOC
S-au luat spre examinare, urmare a recalificării căii de atac, recursul promovat de către recurenta pârâtă S.C. C. de A. S. S.A., în contra Sentinței civile nr.11.406/26 Iulie 2013, pronunțată de Judecătoria Cluj-N., privind și pe intimații reclamanți A. E. L., C. D. V., B. L. A., având ca obiect aplicare amendă civilă, disjuns din dosar nr.17._ .
Dezbaterile cauzei au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 18 Februarie 2014, iar pronunțarea hotărârii a fost amânată pentru data de 25 Februarie 2014, apoi pe 04 Martie 2014, când tribunalul a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr.11.406/26 Iulie 2013, pronunțată în dosarul civil nr.24._ al Judecătoriei Cluj-N., a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții A. E. L., C. D. V. și B. L. A. în contradictoriu cu pârâta S.C. C. de A. S. S.A.
A fost obligată pârâta să achite reclamanților suma de 81.236 Euro, cu titlu de daune interese.
A fost obligată pârâta să achite reclamanților suma de 1.027 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Din extrasele de carte funciara depuse la dosar, a rezultat ca reclamantii au calitatea de coproprietari (impreuna cu numita P. A. R.) asupra terenurilor cu nr. top._ in suprafata de 992 mp si nr. top_ in suprafata de 1.205 mp, situate in Cluj-N., . si 18.
Prin Sentinta civila nr.1525/2008 pronuntata de Judecatoria Cluj-N. in dosarul nr._/211/2006, ramasa definitiva si irevocabila, a fost admisa in parte actiunea civila formulata de reclamantii A. E., C. D. V. si Balaita L. A., in contradictoriu cu parata C. de Apa "Somes" SA, dispunandu-se rezolutiunea inscrisului intitulat "minuta" datat 27 iunie 2000 si evacuarea tuturor lucrarilor efectuate de parata pe terenurile situate in Cluj-N., . si 18 mai-sus mentionate, lucrari descrise in cuprinsul inscrisului "minuta" datat 27 iunie 2000, precum si a tubului gol de beton amplasat pe acelasi teren. Totodata, s-a dispus readucerea terenului in starea initiala, anterioara efectuarii acestor lucrari, termenul de executie fiind de 6 luni de la data ramanerii irevocabile a hotararii si a fost obligata parata sa consolideze malurile paraului Becas, pe toata lungimea proprietatii reclamantilor, cu zid de sprijin din beton si respectiv sa racordeze la reteaua de canalizare imobilul situat in Cluj-N., ., jud. Cluj.
Din inscrisurile sus-mentionate, a rezultat asadar ca reclamantii au atat calitatea de coproprietari ai terenurilor situate in Cluj-N., ., 18, cat si calitatea de creditori ai paratei pentru executarea obligatiilor de a face stabilite in sarcina acesteia in legatura cu terenurile sus-mentionate prin Sentinta civila nr.1525/2008 a Judecatoriei Cluj-N., motiv pentru care instanta a respins ca fiind nefondata exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor, invocate de parata in sedinta publica din data de17.12.2012 si a carei solutionare a fost unita cu fondul cauzei in sedinta publica din data de 25.02.2012.
Referitor la fondul cauzei, instanta a retinut ca potrivit dispozițiilor art. 580 indice 3 alin.1 C.pr.civ., daca obligatia de a face nu poate fi indeplinita prin alta persoana decat debitorul, acesta poate fi constrans la indeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile, iar potrivit dispozițiilor art.580 indice 3 alin.2 C.pr.civ., daca in termen de 6 luni debitorul nu va executa obligatia prevazuta in titlul executoriu, la cererea creditorului, instanta care a dispus obligarea debitorului la plata unei amenzi civile pe zi de intarziere in favoarea statului, va fixa suma datorata statului cu acest titlu, prin incheiere irevocabila, data cu citarea partilor, iar pentru acoperirea prejudiciilor cauzate prin neindeplinirea obligatiei prevazute de alin. 1 creditorul poate cere obligarea debitorului la plata de daune-interese, in acest din urma caz, dispozitiile art. 574 fiind aplicabile in mod corespunzator.
Conform dispozițiilor art.574 C.pr.civ., daca in titlul executoriu nu s-a stabilit ce suma urmeaza a fi platita ca echivalent al valorii lucrului, in cazul imposibilitatii acestuia, instanta de executare, la cererea creditorului, va stabili suma prin hotarare data cu citarea partilor, hotararea pronuntata fiind executorie si supusa numai recursului.
În speta, din Încheierea civila nr._/2009 pronuntata de Judecatoria Cluj-N. in dosarul nr._/211/2009, rezulta ca parata nu si-a indeplinit de bunavoie obligatiile stabilite in sarcina sa prin Sentinta civila nr.1525/2008 in termen de 6 luni de la ramanerea irevocabila a acesteia, motiv pentru care reclamantii au procedat la executarea silita a paratei, in cadrul dosarului executional nr. 162/2009 al B.E.J. Cimpian M. R. si au solicitat obligarea paratei la plata unei amenzi civile in cuantum de 50 lei/zi de intarziere in favoarea Statului R., pana la executarea obligatiilor prevazute in titlul executoriu, cerere care a fost admisa prin incheierea civila nr._/2009 mai-sus mentionata.
Asa find, instanta a retinut ca in speta sunt indeplinite cerintele prevazute de art.580 indice 3 alin.2 C.pr.civ. pentru admisibilitatea cererii obligarii paratei la plata de daune interese, iar pentru a se verifica temeinicia acestei cereri, respectiv existenta si intinderea unui prejudiciu care sa reclame acoperirea sa prin plata de daune interese, instanta a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, care a fost intocmita de expert T. D..
Conform concluziilor raportului de expertiza, din lucrarile dispuse a se executa de catre parata prin sentinta din data de 13.02.2008, s-a realizat numai evacuarea tubului din beton gol de pe amplasament, in vreme ce restul lucrarilor au ramas neexecutate, fapt prin care s-a produs reclamantilor un prejudiciu in valoare de 81.236 euro, prejudiciu pe care reclamantii nu l-ar fi incercat daca parata si-ar fi indeplinit obligatiile stabilite in sarcina sa prin sentinta civila ce constituie titlu executoriu, in termen de 6 luni de la data ramanerii irevocabile a acesteia, respectiv in luna septembrie 2008, iar reclamantii ar fi putut instraina terenurile la acea data.
Pe de alta parte, la solicitarea paratei, expertul a avansat si suma de 49.872 euro, reprezentand despagubiri datorate reclamantilor de catre parata prin raportare la data la care acestia au demarat procedura de executare silita (luna aprilie, 2009), insa instanta a apreciat ca aceasta valoare nu poate fi luata in considerare deoarece demararea procedurii de executare silita reprezinta, . de admisibilitate a cererilor intemeiate pe dispozitiile art.580 indice 3 C.pr.civ, dar despagubirea creditorului trebuie sa fie integrala, pentru intreg prejudiciul suferit, astfel ca nu poate fi cuantificata prin raportare la data demararii executarii silite.
Atat reclamantii, cat si paratii au formulat obiectiuni la raportul de expertiza sus-mentionat, insa prin raspunsul dat la aceste obiectiuni, expertul a mentinut punctul de vedere initial exprimat si niciuna dintre parti nu a solicitat efectuarea unui alt raport de expertiza.
Asa fiind, instanta a admis in parte actiunea civila formulata si precizata de reclamanti, in sensul ca a obligat parata sa achite reclamantilor daune interese in valoare de 81.236 euro, iar in baza dispozițiilor art.274 alin.1 C.pr.civ, a obligat parata, cazuta in pretentii, sa achite reclamantilor si cheltuielile de judecata ocazionate de promovarea prezentului demers judiciar, proportional cu pretentiile admise, respectiv suma de 1.027 lei, reprezentand onorariu avocatial.
Împotriva sentinței civile examinate, a declarat apel, recalificat ca fiind recurs, pârâta S.C. C. de A. S. S.A. (f.3-9), solicitând, în principal, admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca inadmisibilă iar, în subsidiar, admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței civile atacate, în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamanților, cu obligarea sa la plata de despăgubiri în cuantum mult inferior celui stabilit de instanța de fond, așa cum rezultă din probele administrate.
În motivare a învederat următoarele:
În ceea ce privește inadmisibilitatea acțiunii reclamanților, a arătat că aceștia au formulat o cerere mascată de despăgubiri periodice, deși au invocat prevederile art.5803, combinat cu art.574 Cod procedură civilă.
În susținerea punctului de vedere, învederează că în petitul trei al cererii introductive de instanță s-a solicitat obligarea Companiei de A. S. S.A. la acordarea de daune interese în baza art.5803 alin.2, pentru prejudiciile datorate întârzierii executării obligațiilor ce îi revin pârâtei conform Sentinței civile nr.1525/2008 rămasă definitivă și irevocabilă.
Instanța de fond, prin sentința civilă atacată, a reținut că în speță sunt îndeplinite cerințele de admisibilitate a cererii, raportat la prevederile legale menționate, motiv pentru care a admis în parte acțiunea așa cum a fost formulată și precizată de reclamanți, obligându-o pe pârâtă la plata sumei de 81.236 Euro cu titlu de daune interese pentru prejudiciile cauzate.
Această sumă de bani a fost stabilită de judecătorie ca fiind echivalentul cu deprecierea valorii de circulație a întregului teren al reclamanților raportat la anul 2008.
În consecință, consideră că instanța de fond nu a soluționat petitul pe care a fost investită să-l judece, referitor la un eventual prejudiciu cauzat reclamanților prin întârzierea în executarea obligației, iar dacă ar fi analizat acest petit prin prisma temeiului de drept invocat de către reclamanți, ar fi trebuit să respingă cererea acestora ca inadmisibilă.
Consideră că instanța de fond nu a avut în vedere la soluționarea cauzei și următoarele împrejurări esențiale:
- Existența și întinderea prejudiciului.
În cauza dedusă judecății instanța a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate care a fost întocmită de expertul T. D., apreciind totodată ca fiind suficientă această probă pentru acordarea daunelor interese în cuantum de 81.236 Euro, fără a lua în considerare următoarele: din extrasele de carte funciară depuse la dosar rezultă că intimații sunt coproprietari a două terenuri pe care nu sunt edificate construcții civile, care au o suprafață totală de 2.197 mp. și care au făcut obiectul raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul T. D..
Prin această expertiză s-a stabilit că din suprafața totală a terenurilor de 2.197 mp. nu mai poate fi folosită o suprafață de 284 mp..
Or, având în vedere considerentele reținute în sentință pentru acordarea de daune interese, pentru stabilirea întinderii prejudiciului reclamanților, instanța nu trebuia să se raporteze la valoarea de circulație a terenurilor, ci la lipsa de folosință a coproprietarilor pentru suprafața de 284 mp., care este afectată de construcțiile realizate de pârâtă, din întreg terenul de 2.197 mp.
Reclamanții nu au fost niciodată împiedicați să își execute prerogativele conferite de dreptul de proprietate asupra diferenței de teren rămase neafectată de construcțiile ce au făcut obiectul Sentinței civile nr.1525/2008, în sensul de a fi valorificate, chiar și în anul 2008.
Nu există nici un temei pentru care instanța de fond să fi considerat că prejudiciul reclamanților trebuie determinat pornind de la premiza că aceștia au vrut să își vândă terenurile din anul 2008, dar nu au reușit să obțină un preț corespunzător din cauza construcțiilor edificate pe suprafața de 284 mp. și astfel au pierdut diferența dintre valoarea din 2008 și cea actuală a terenurilor.
Reclamanții sunt proprietari ai terenurilor dinainte de 1990 și nu au produs nici o probă prin care să dovedească faptul că vreodată au avut intenția de a-și înstrăina dreptul de proprietate, înainte sau după 2008.
Expertul a stabilit o scădere a valorii de circulație a terenurilor reclamanților din cauza neexecutării la timp a obligațiilor, însă cuantificarea acestei deprecieri nu are însă relevanță decât dacă este făcută raportat la un moment determinat în care să se fi dovedit că reclamanții au dorit să înstrăineze terenurile și fie potențialul cumpărător a renunțat, fie le-a oferit un preț mai mic decât prețul pieței.
Instanța de fond a reținut fără temei faptul că prejudiciul reclamanților constă în scăderea valorii de circulație a terenurilor în integralitatea lor în perioada 2008 – 2011, când prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat o despăgubire pentru întârzierea în executarea obligației subscrisei.
Totodată, în cauză nu a fost administrată nicio probă din care să reiasă intenția coproprietarilor de a edifica vreo construcție pe terenurile aflate în discuție, astfel încât să poată fi stabilit un prejudiciu și întinderea lui pentru imposibilitatea realizării acestei intenții din cauza neîndeplinirii obligației pârâtei.
În cauză nu a fost administrată nicio probă din care să rezulte că proprietarii au fost în imposibilitatea de a executa lucrări de orice natură pe terenurile lor din cauza neîndeplinirii obligațiilor pârâtei conform celor dispuse prin Sentința civilă nr.1525/2008.
Instanța de fond a reținut în hotărârea atacată că dacă pârâta și-ar fi executat obligațiile, reclamanții ar fi putut să își vândă terenurile la valoarea pe care acestea au avut-o în 2008, însă acest lucru trebuia cercetat de către judecătorie pentru nu poate fi acordată o despăgubire pentru un prejudiciu eventual, ci doar pentru un prejudiciu cert.
Raportat la toate acestea, consideră că reclamanții nu au dovedit existența unui prejudiciu cert, actual și nereparat, a cărui întindere să poată fi determinată nu pe baza unor prezumții neîntemeiate referitoare la faptul că ar fi vrut să înstrăineze sau să construiască, ci pe baza unor certitudini privind existența acestor intenții.
2. Raportul de cauzalitate între prejudiciu și neexecutarea la timp a obligațiilor pârâtei.
Instanța de fond trebuia să cerceteze dacă există un raport de cauzalitate între neîndeplinirea obligațiilor și pretinsul prejudiciu al reclamanților.
Or, în absența oricărei dovezi privind intenția de înstrăinare a terenurilor sau a intenției de edificare a unor construcții pe teren, reclamanții trebuiau să probeze în ce fel neexecutarea obligațiilor i-a împiedicat să își folosească terenurile, așa cum le-au folosit înainte de efectuarea lucrărilor pe care au fost obligați să le desființeze prin Sentința civilă nr.1525/2008 și ce prejudiciu le-a produs această împiedicare în exercitarea atributului de folosință.
Instanța de fond a considerat însă fără nici un temei că există un raport de cauzalitate între pretinsul prejudiciu stabilit ca diferență dintre valoarea de circulație a terenurilor în 2008 și 2012 și neexecutarea obligațiilor, în condițiile în care nu s-a dovedit vreo intenție de înstrăinare a terenurilor de către reclamanți și aceștia au solicitat doar despăgubiri pentru întârzierea în executarea obligațiilor, nu pentru imposibilitatea de executare sau neexecutarea definitivă.
În situația în care instanța ar considera admisibilă cererea de despăgubiri a reclamanților formulată în temeiul art.5803 alin.2 Cod procedură civilă, consideră că pentru justa soluționare a acesteia trebuie avute în vedere următoarele:
Daunele interese nu se pot acorda reclamanților în raport cu valoarea terenurilor în anul 2008, ci în raport cu valoarea lipsei folosinței a acestora cauzată de neîndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina apelantei prin Sentința civilă nr.1525/2008.
Nu numai că în mod greșit a fost pusă în discuție valoarea de circulație a terenurilor, în loc să se aibă în vedere lipsa sau limitarea folosinței, dar nici nu s-a ținut cont de faptul că motivul real al scăderii prețurilor de vânzare-cumpărare a terenurilor este determinat în principal de scăderea pieței imobiliare, așa cum rezultă din contextul economic binecunoscut, respectiv lipsa tranzacțiilor imobiliare de pe piață.
Pe de altă parte, este nefondată stabilirea valorii prejudiciului suferit de reclamanți la un nivel extrem de apropiat de valoarea de circulație actuală a întregului teren al acestora, în contextul în care doar o mică parte este afectată de lucrările pârâtei.
În prezenta cauză nu se poate discuta cuantumul prejudiciului existent înainte de 08 Aprilie 2009, data începerii executării silite, deoarece obiectul cauzei nu este faptul ilicit, comis în 2000 și care a constituit obiectul Sentinței civile nr.1525/2008 rămasă definitivă și irevocabilă, ci daunele interese rezultate din neexecutarea obligației de a face de către debitor, prin care au fost prejudiciați creditori ca urmare a neexecutării titlului executoriu din prezenta cauză. Neexecutarea obligațiilor stabilite în sarcina apelantei nu se datorează doar culpei acesteia, ci și atitudinii reclamanților.
A solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.282, art.284, art.287, art.574, art.5803 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată, intimații A. E. L., C. D. V., B. L. A. (f.20-26), au solicitat respingerea recursului și menținerea în totalitate a sentinței civile atacate, în sensul obligării pârâtei să achite reclamanților suma de 81.236 Euro, cu titlu de daune interese, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea poziției procesuale au învederat următoarele:
I. În opinia recurentei, Sentința civilă nr.11.406 este susceptibilă de următoarele critici:
A. Recurenta-pârâtă își susține apelul pe motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6, respectiv „instanța a acordat altceva decât s-a cerut". Instanța ar fi acordat de fapt echivalentul dintre diferența de valoare a terenurilor din anul 2008 și valoarea din anul 2013, deși subsemnații am solicitat contravaloarea prejudiciului pricinuit ca urmare a neexecutării obligației de a face la scadență, în temeiul art. 5803 coroborat cu art. 574 din Codul de procedură civilă. Potrivit acelorași susțineri, cererea subsemnaților este una de „despăgubiri periodice".
C. de A. S. apreciază în mod neîntemeiat că despăgubirea de 81.236 euro nu reflectă lipsa de folosință a terenurilor de către subsemnații, iar în cazul unei executări viitoare a obligațiilor de către acesta, terenurile nu vor mai fi afectate de deprecierea de 81.236 euro, constată de expert, iar ca urmare a unei înstrăinări ulterioare a acestor terenuri, de către subsemnații la valoarea pieței, se va naște o îmbogățire fără justă cauză.
B.C. de A. S. apreciază că nu poate fi primită cererea de acordarea de despăgubiri a subsemnaților deoarece nu am solicitat anterior promovării cererii, executarea obligației de a face de către un terț, pe cheltuiala debitorului, de vreme ce nu au invocat decât imposibilitatea subiectivă de executare, generată de cuantumul extrem de ridicat al realizării acestei obligații.
C.C. de A. S. critică hotărâre atacată deoarece aceasta nu are în vedere daunele-interese prin raportare la valoarea de piață a terenului din anul 2009. De asemenea, nu ar fi îndreptățiți la daune-interese deoarece dreptul lor de folosință ar fi restrâns numai cu privire la suprafața de 284 mp din totalul de 2197 mp. Or, potrivit acestei păreri, instanța trebuia să aprecieze prejudiciul numai prin raportare la lipsa de folosință a celor 284 mp, iar nu prin raportare la devalorizarea întregului teren ca urmare a intervenției recurentei-pârâte.
În opinia recurente-pârâte, trebuiau să facă proba prejudiciului cauzat ca urmare a neexecutării la scadență a obligației, prin dovedirea intenției de a înstrăina terenurile în anul 2008 sau de a edifica construcții civile, precum și proba modalității efective de utilizare a acestor terenuri, anterior anului 2008. Acestea ar fi, în opinia recurentei, elementele determinante care ar stabili cuantumul prejudiciului. Lipsa acestor probe ar determina caracterul eventual al prejudiciului, precum și inexistența raportului de cauzalitate între prejudiciul reclamat de ei și neexecutarea obligațiilor de a face timp de 5 ani de către recurenta-pârâtă.
În ultimul rând, C. de A. S. arată că neexecutarea dispozițiilor Sentinței nr.1525/2008 nu se datorează culpei acesteia, subsemnații având o culpă concurentă care a determinat neexecutarea.
II. Probleme juridice incidente
A. Calificarea corectă a căii de atac: recursul
Potrivit art.5803 în cazul obligării debitorului la daune-interese, dispozițiile art. 574 sunt aplicabile în mod corespunzător.
Art. 574 alin. 2 arată că „Hotărârea este executorie și este supusă recursului." Potrivit acestei dispoziții subsemnații putem trece la executarea silită a Sentinței civile nr.11.406/26.07.2013, care poate fi atacată numai cu recurs.
Instanța de fond a apreciat în mod greșit că hotărârea pronunțată poate fi atacată cu apel, omițând dispozițiile legale enunțate.
Admisibilitatea căii de atac a recursului este susținută și de către C. de A. S. S.A., care își întemeiază apelul pe unul dintre motivele de recurs prevăzute la art. 304 pct. 6, respectiv „instanța a acordat altceva decât s-a cerut". Acest motiv de recurs este exprimat în paragraful final de la petitul principal, potrivit căruia „instanța nu a soluționat petitul pe care a fost investită să îl judece, referitor la un prejudiciu cauzat reclamanților prin întârzierea în executarea obligației noastre."
Motivul neacordării a ceea ce s-a cerut, invocat de Companie, nu poate fi primit, de vreme ce instanța de fond a acordat exact ceea ce s-a cerut, și anume contravaloarea prejudiciului suferit de ei prin neexecutarea Sentinței 1525/2008 de către recurenta-pârâtă, respectiv daune-interese.
B.Inadmisibilitatea probelor solicitate de către recurenta-pârâtă prin „apelul" formulat
1.Conform art. 3052 „În instanța de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor, care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor." În considerarea acestei dispoziții nu poate fi admisă administrarea probei cu expertiza solicitată prin „cererea de apel".
2.Mai mult, această expertiză ar avea același obiect cu cea întocmită de expertul T. D.. Deși recurenta-pârâtă cere ca prin această nouă expertiză să se stabilească „valoarea lipsei de folosință a terenurilor reclamanților începând cu 2009", această lipsă de folosință nu este altceva decât un prejudiciu, exprimat în alte cuvinte, prejudiciu care a fost apreciat prin expertiza efectuată de ing. T. D.. Prin această expertiză a fost stabilit atât prejudiciul realizat cu începere din anul 2009, potrivit solicitărilor Companiei de A. S. S.A., cât și prejudiciul realizat începând cu anul 2008, prejudiciu acordat de către instanță prin hotărârea atacată. Iar în ceea ce privește raportarea prejudiciului la modalitatea efectivă de utilizare a terenurilor anterior anului 2008, această solicitare putea fi efectuată prin intermediul obiectivelor la expertiza ing. T. D.. Omisiunea recurentei-pârâte de a formula un obiectiv la expertiza efectuată pe fondul cauzei nu poate fi suplinită prin solicitarea administrării de noi probe cu același obiect în faza recursului.
C.Legalitatea și temeinicia soluției instanței de fond
1. Instanța a acordat ceea ce s-a cerut, si anume, daune moratorii
a)Daunele-interese moratorii sunt „despăgubirile în bani care reprezintă echivalentul prejudiciului cauzat creditorului prin întârzierea executării prestațiilor datorate de debitor".
Și-au întemeiat cererea de acordare de despăgubiri pe dispozițiile art. 5803, articol în temeiul căruia nu se pot acorda decât daune-interese moratorii. Pe aceleași articol 5803 este întemeiată și hotărârea instanței de fond.
Recurenta-pârâtă a susținut că s-au acordat daune-interese compensatorii, deoarece face o confuzie gravă între daunele moratorii și daunele compensatorii.
Pentru a lămuri categoria daunelor acordate trebuie să avem în vedere și definiția daunelor compensatorii, precum și valorile analizate în raportul de expertiză.
Daunele-interese compensatorii sunt „despăgubiri în bani pe care debitorul este obligat să le plătească creditorului pentru a-i repara prejudiciul ce i-a fost cauzat prin neexecutarea totală sau parțială a prestațiilor datorate"2.
Prin urmare, daunele compensatorii reprezintă echivalentul prestației neexecutate, în timp ce daunele moratorii sunt prejudiciile create prin executarea cu întârziere.
b)După cum se poate lesne observa, instanța a acordat daune-interese moratorii care constau în erodarea accentuată a terenurilor ca urmare a neexecutării obligației de ridicare a lucrărilor de canalizare efectuate necorespunzător de către recurenta-pârâtă. Aceste bunuri s-au distrus ca urmare a edificării lucrărilor de canalizare a recurentei, lucrări deschise de mai bine de 5 ani, care au cauzat părăginirea terenurilor respective. Dacă recurenta ridica construcțiile la timp, era exclusă existența unei asemenea degradări. Erodarea acestor terenuri a cauzat un prejudiciu în cuantum de 81.236 euro, potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat în prezentul dosar de către ing. T. D..
Prin urmare, instanța a acordat ceea ce s-a cerut, în temeiul art. 5803 din Codul de procedură civilă, și anume daune moratorii constând în suma de 81.236 euro, echivalentul prejudiciului cauzat ca urmare a neexecutării timp de 6 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii, a obligației de a face. Acest fapt este susținut de următoarea motivare din cuprinsul considerentelor hotărârii: „Conform concluziilor raportului de expertiză, din lucrările dispuse a se executa de către pârâtă prin Sentința din 13.02.2008, s-a realizat numai evacuarea tubului din beton gol de pe amplasament, în vreme ce restul lucrărilor au rămas neexecutate, fapt prin care s-ar fi produs reclamanților un prejudiciu în valoare de 81.236 de euro, prejudiciu pe care reclamanții nu l-ar fi încercat dacă pârâta și-ar fi îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina sa prin sentința civilă ce constituie titlu executoriu", stabilindu-se de asemenea că „la solicitarea pârâtei, expertul a avansat și suma de 49,872 euro, reprezentând despăgubiri datorate reclamanților de către pârâtă prin raportare la data la care aceștia au demarat procedura de executare silită (luna aprilie 2009), însă instanța apreciază că această valoare nu poate fi luată în considerare deoarece [...] despăgubirea creditorului trebuie să fie integrală, pentru întreg prejudiciul suferit, astfel că nu poate fi cuantificată prin raportare la data executării silite.""
Instanța de fond a motivat în mod corect acordarea daunelor moratorii, înscriindu-se în definiția enunțată mai sus, apreciind că suma de 81.236 de euro este un .prejudiciu pe care reclamanții nu l-ar fi încercat dacă pârâta și-ar fi îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina sa prin sentința civilă ce constituie titlu executoriu, în termen de 6 luni de la data rămânerii irevocabile a acesteia, respectiv în luna septembrie 2008, iar reclamanții ar fi putut înstrăina terenurile la acea dată"
c) Prin cererea adresată Tribunalului Cluj formulată de către subsemnata A. E. L., am adus în vedere instanței de recurs faptul că, subsemnații păgubiți am fost de acord cu vânzarea terenurilor pe care sunt edificate construcțiile Companiei de A. S., însă nu am fost de acord cu suma stabilită cu titlu de daune-interese compensatorii de către recurentă.
Mai mult, prin adresa Companiei de A. S. S.A. adresată Consiliului Județean Cluj ca urmare a plângerilor subsemnatei A. E., cea dintâi recunoaște existența dreptului nostru de a solicita despăgubiri, care se regăsește în următoarele formulări „Nu contestăm dreptul petiționarei A. E. L. de a solicita despăgubiri de la S. C. CAS S.A. pentru neexecutarea în natură a obligației de a face în temeiul art. 5803 Cod procedură civilă, în care scop trebuie să se adreseze instanței de judecată. Subliniem că nu putem accepta plata sumelor pretinse decât pe bază de hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. [...]
Obligația de despăgubire subzistă și în acest caz, iar noi nu contestăm acest drept, dar nu putem accepta cuantumul despăgubirilor decât în baza unei hotărâri judecătorești."
Probabil recurenta-pârâtă ar dori să nu răspundă deloc pentru neexecutarea obligațiilor stabilite prin Sentința civilă nr.1252/2008 timp de 5 ani, de vreme ce susține că nu există prejudiciu cauzat nouă ca urmare a neexecutării la scadență a obligațiilor de a face. Faptul că C. de A. S. vrea să se dezică de responsabilitate rezultă și din apărările formulate în acest dosar. Astfel, în cuprinsul întâmpinării recurenta-pârâtă solicită „admiterea în parte a capătului de acțiune privind acordarea daunelor-interese, la limita cuantumului prejudiciului ce va rezulta din probele administrate de instanță", iar ulterior, aceasta înțelege să se dezică de acest petit și să solicite în apel, acordarea unor „despăgubiri într-un cuantum mult inferior celui stabilit de instanța de fond".
2.Admisibilitatea cererii de acordare de despăgubiri raportat la condiția executării obligației de către un terț pe seama debitorului.
Recurenta-pârâtă a susținut în mod evident nejustificat că subsemnații nu am fi făcut dovada solicitării de executare a dispozițiilor Sentinței 1252/2008, de către un terț, pe cheltuiala Companiei de A. S., aceasta fiind o condiție prealabilă pentru admisibilitatea solicitării daunelor-interese moratorii.
Această susținere are caracter evident șicanator. Recurenta-pârâtă pretinde să facem dovada unor împrejurări pentru care a fost chemată în judecată și pe care le cunoaște, aceasta fiind în posesia cererii de autorizare a executării lucrărilor formulată de subsemnații, cerere în cadrul căreia C. de A. S. a avut calitatea de pârâtă.
Prin intermediul acestei cereri adresate Judecătoriei Cluj-N., subsemnații am solicitat autorizarea executării dispozițiilor Sentinței civilă nr.1252/2008 de către S.C. Hidroconstrucția S.A. pe cheltuiala S.C. C. de A. S. S,A.
Prin urmare, aceste afirmații nu fac decât să probeze reaua-credință a recurentei-pârâte în neexecutarea obligațiilor pe care le are față de subsemnații.
3.Dovada prejudiciului creat subsemnaților
a)Prejudiciul suferit de către subsemnații a fost probat și stabilit pe baza unei expertize tehnice de specialitate, solicitate de ambele părți, motiv pentru care nu pot fi primite apărările recurentei-pârâte, potrivit cărora prejudiciul ar fi mult inferior și ar consta numai în lipsa de folosință a suprafeței de 284 mp din terenul subsemnaților, pe care sunt edificate construcțiile ce trebuie desființate.
Nu sunt ținuți să facem dovada intenției de a înstrăina terenul începând cu anul 2008, de vreme ce prejudiciul nostru a fost probat prin intermediul unei probe obiective, fiind inutilă producerea de probe subiective în același sens.
Așa cum au arătat și mai sus, prejudiciul constă în degradarea faptică a trenurilor ca urmare a neexecutării la timp a obligațiilor scadente de către recurenta-pârâtă, degradări care au fost constatate și apreciate de către un specialist în domeniul imobiliar.
Prejudiciul trebuie apreciat în mod necesar, prin raportare la anul 2008, deoarece, așa cum a apreciat instanța, despăgubirea trebuie să respecte principiul reparării integrale a prejudiciului cauzat. Mai mult, termenul de 6 luni, prevăzut de art.5083 alin.2, pentru executarea obligațiilor de către C. de A. S. a expirat în septembrie 2008, încă un motiv pentru care acordarea daunelor-interese trebuie să se facă prin raportare la anul 2008.
Începerea executării silite în anul 2009 nu constituie un argument suficient de important pentru acordarea despăgubirilor prin raportare la această dată deoarece debitoarea trebuia să execute obligația de a face de bună-voie, fără să fie necesară promovarea unor cheltuieli suplimentare cu demararea executării silite. Acordarea sumei prin raportare la anul 2009 nu ar constitui o sancțiune eficientă pentru a o determina pe recurentă să treacă la executarea dispozițiilor Sentinței civile nr.1252/2008. Suma de 49.872 euro este prea mică, raportat la prejudiciul efectiv cauzat subsemnaților și la gradul de vinovăție al recurentei în neexecutarea obligațiilor.
b)Nu poate fi primită susținerea absurdă a Companiei de A. S. potrivit căreia nu ar exista raport de cauzalitate între prejudiciu și vinovăția acesteia, deoarece nu au făcut dovada unui astfel de raport de cauzalitate.
Raportul de cauzalitate dintre prejudiciu și vinovăția recurentei-pârâte nu trebuie probat. Raportul de cauzalitate reiese din dovada prejudiciului și a vinovăției. Or, ei au făcut dovada prejudiciului cauzat ca urmare a atitudinii recurentei-pârâte, prin efectuarea expertizei de specialitate, prejudiciul fiind cert, în acest sens. Vinovăția Companiei de A. S. este foarte de evidentă și reiese din numeroasele demersuri întreprinse de subsemnații pentru executarea dispozițiilor Sentinței civile nr.1252/2008, care au sfârșit mereu în aceeași manieră, prin refuzul recurentei-pârâte de a-și executa obligațiile.
c) De asemenea, vinovăția acesteia reiese din neexecutarea timp de 5 ani a unei obligații, care trebuia îndeplinită de la data rămânerii definitive a Sentinței civile nr.1252, în anul 2008. Vinovăția evidentă a recurentei determină caracterul actual al prejudiciului, eventualitatea fiind posibilă numai în ipoteza în care C. de A. S. nu avea vreo culpă în neexecutare.
În drept, au fost invocate prevederile art.1073 din Codul civil, art.1864, art.5803 din Codul de procedură civilă.
În probațiune, au depus: cererea de autorizare a executării lucrărilor, înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 27.07.2010, adresa Companiei de A. S. S.A. către Consiliul Județean Cluj din 11.01.2012.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul în baza art.312 alin.3 Cod procedură civilă, coroborat cu art.3041 Cod procedură civilă, îl va admite pentru următoarele considerente:
Criticile apelantei referitoare la inadmisibilitatea actiunii sunt neîntemeiate în condițiile în care prin încheierea civilă nr._/2009, pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dos. nr._/211/2009, pârâta a fost obligată la plata unei amenzi civile în cuantum de 50 lei/zi de întârziere în favoarea Statului Român până la executarea obligațiilor statuate în sarcina acesteia prin sentința civilă nr. 1525/2008, or aceste obligații nu au fost executate în termen de 6 luni, caz în care devin aplicabile dispozițiile art. 50 ind. 3 alin.1 C.pr.civ., temei juridic în baza căruia și-a întemeiat reclamantul acțiunea.
Apelanta critică hotărârea primei instanțe si în ceea ce privește modul de stabilire al existenței și întinderii prejudiciului, critică întemeiată pentru următoarele considerente:
În cauză s-a dispus și s-a efectuat o expertiză tehnică judiciară prin care s-a stabilit contravaloarea prejudiciului suferit de reclamanți ca urmare a neexecutării de către pârâtă a dispozițiilor hotărârii 1525/2008 pronunțată de Judecătoria Cluj-N., prin evaluarea terenurilor pe care se regăsesc lucrările efectuate a căror evacuare trebuia executată de către pârâtă.
Tribunalul apreciază că, în vederea stabilirii daunelor interese care se impun a fi acordate reclamanților în temeiul disp. art. 580 ind.3 C.pr.civ., trebuia stabilită contravaloarea prejudiciului suferit de către aceștia ca urmare a lipsei de folosință a terenului, mai exact a suprafeței de teren prin stabilirea valorii terenurilor .
Susținerile intimaților în sensul că daunele interese solicitate a fi încuviințate reprezintă diferența dintre valorile terenului în 2008, respectiv 2011, nu pot fi reținute întrucât din întreg probatoriul administrat în dosar nu rezultă faptul că reclamanții ar fi avut intenția sau o ofertă fermă de vânzare-cumpărare a terenului la nivelul anului 2008, existența unei probabilități nu poate constitui un argument în vederea determinării prejudiciului încercat de reclamanți ca urmare a neexecutării hotărârii de către pârâtă, prin raportare la valoarea terenului din anul 2008.
Tribunalul reține că pentru întârzierea de către pârâtă a executării obligațiilor stabilite prin titlul executoriu, în temeiul dispozițiilor art. 580 ind.3 C.pr.civ., urmează a se stabili de către prima instanță contravaloarea prejudiciului determinat de lipsa de folosință a suprafeței de 284 mp, din întreaga suprafață de 2197 mp, suprafață de teren pe care sunt edificate construcțiile realizate de pârâtă.
Ca atare, in cauza sunt incidente dispozitiile art. 312 al 3 C.pr. raportat la dispozitiile art 305 C.pr. civ potrivit carora intervine casarea hotararii in cazul in care modificarea hotararii nu este posibila fiind necesara administrarea de probe noi, in cauza fiind necesara administrarea probei cu expertiza tehnica judiciara.
În acest sens, prima instanță, în rejudecare, va dispune efectuarea unei expertize tehnice pentru a se determina contravaloarea prejudiciului determinat de lipsa de folosință a suprafeței de 284mp, teren ocupat de construcțiile edificate de pârâtă.
Tinand seama de aceste considerente, în temeiul art.312 si a dispozitiilor art. 304 pct 5 C.pr.civ., tribunalul va admite recursul formulat, va dispune casarea sentinței civile nr.11.406/26 Iulie 2013, pronunțată în dosarul civil nr.24._ al Judecătoriei Cluj-N., pe care o casează în parte și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță ; va menține dispozițiile din sentința atacată cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de S.C. C. de A. S. S.A., împotriva Sentinței civile nr.11.406/26 Iulie 2013, pronunțată în dosarul civil nr.24._ al Judecătoriei Cluj-N., pe care o casează în parte și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Menține dispozițiile din sentința atacată cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 04 Martie 2014.
Președinte, F. S. B. | Judecător, D. T. | Judecător, O. R. G. |
Grefier, A.-P. Boțioc |
Red./Pregătit pentru motivare A.P.B./ 04 Martie 2014
Red. F.S.B./2 exemplare/FSB /LM/01.05.2014
Judecător fond: M. L. – Judecătoria Cluj-N.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Grăniţuire. Decizia nr. 862/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
