Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 163/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 163/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 06-03-2014 în dosarul nr. 1945/328/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
aflate sub incidența Legii nr.677/2001
DECIZIA CIVILĂ NR.163/A/2014
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 6 MARTIE 2014
COMPLETUL ESTE CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: M. O.-S.
JUDECĂTOR: D.-I. T.
GREFIER: A.-P. BOȚIOC
S-a luat spre examinare apelul declarat de apelanta pârâtă S.C. „N. 2004” S.R.L. în contra Sentinței civile nr.2415/13 Septembrie 2013, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei T., privind și pe intimata reclamantă Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj, având ca obiect cerere valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu a răspuns nimeni la a doua strigare a cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Tribunalul, din oficiu, în temeiul art.132 Noul Cod de procedură civilă, invocă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj în soluționarea prezentei cauze raportat la calitatea părților și a raporturilor contractuale dintre părți, reținând cauza în vederea pronunțării pe excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj.
TRIBUNALUL
Deliberând reține că prin sentința civilă nr. 2415/13 septembrie 2013 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei T., a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj, împotriva pârâtei S.C. „N. 2004” S.R.L, având ca obiect cerere de valoare redusă.
A fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1.370,74 lei reprezentând contravaloare tarif utilizare drum public si la plata penalităților de întârziere de 0,10 % pe zi de întârziere începând cu data de 31 decembrie 2012.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Între părți s-a încheiat contractul nr.3770/10 Mai 2011, contract de utilizare a zonei drumului, recunoscut de către pârâtă, având ca obiect acordarea de către administratorul drumului in beneficiul utilizatorului a dreptului de a utiliza terenul in suprafața de 75 mp. reprezentând zona drumului național pentru amenajarea accesului la DN 15 km 3+300 DR în schimbul achitării unui tarif contractual ce a fost facturat conform facturilor nr._/16 August 2012 și nr._/19 Noiembrie 2012, facturi scadente în 15 zile de la primire, tariful astfel datorat fiind neachitat pana in prezent.
În temeiul contractului încheiat între părți – art.2 plata se face trimestrial, art.4 statuând ca neplata in termen a obligației de plata conduce la perceperea de penalități in cuantum de 0,10 % pe zi de întârziere din suma datorata.
În drept, în ceea ce privește legea aplicabilă în cauză, instanța a avut în vedere cu prioritate că raporturile juridice dintre părți s-au născut anterior datei de 01 Octombrie 2011, prin semnarea contractului de utilizare a zonei drumului din data de 10 Mai 2011.
Potrivit art.6 alin.2 din Noul Cod Civil, aprobat prin Legea nr.287/2009, republicată în Monitorul Oficial nr.505/15 Iulie 2011, care a intrat în vigoare la data de 01 Octombrie 2011, actele și faptele juridice încheiate, ori după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte decât cele produse de legea în vigoare la data încheierii, sau după caz, a săvârșirii ori producerii lor.
La alin.6 din același articol se stabilește că dispozițiile legii noi sunt de asemenea aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, din filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după . noi legi.
Ca urmare, constatând că obiectul litigiului se referă la un contract de utilizare încheiat în anul 2009, situațiile de excepție prevăzute de art.6 alin.6 din Noul Cod civil, nefiind aplicabile în cauză, instanța a reținut că acesta este supus legii în vigoare la data încheierii sale, respectiv prevederilor Codului civil din 1864.
Potrivit art.1025 alin.1 Noul Cod de procedură civilă, procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței, iar conform art.1026 alin.1 Cod procedură civilă, reclamantul are alegerea între procedura specială reglementată de prezentul titlu și procedura de drept comun.
Potrivit art.969 alin.1 cod civil din 1864, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. De asemenea, conform art. 1073 C. civil, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare.
Instanța a reținut că, în cauză, s-a făcut dovada existenței în patrimoniul reclamantei a unei creanțe certe, lichide și exigibile, care este constatată prin înscrisurile administrate la dosar, întrucât pârâtul în calitate de beneficiar nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale.
Relativ la susținerile pârâtei în sensul că suprafața folosită este de doar 11,60 mp, iar nu de 75 mp., instanța a apreciar că sunt nerelevante, câtă vreme contractul, care reprezintă legea părților, stabilește ca obiect o suprafață utilizată de 75 mp.
În ceea ce privește pretențiile reclamantei privind acordarea penalităților de întârziere, in cuantum de 0,10 % pe zi de întârziere, instanța a constatat că și acestea sunt întemeiate.
Instanța a reținut în acest sens că penalitățile de întârziere prevăzute în contractul consensual încheiat de către părți au natura unei clauze penale raportat la prevederile art.1069 alin.1 și 2 Cod civil, clauza penală pe care pârâtul și-a însușit-o prin semnarea contractului de furnizare, astfel fiind întrunit acordului de voință al părților, potrivit dispozițiilor art.969 și art.970 Cod civil.
Pe cale de consecința, în temeiul art.1025 alin.1 Noul Cod de procedură civilă, art.1030 alin.2 Noul Cod de procedură civilă, instanța a admis cererea și a obligat pârâta la plata către reclamanta a sumei de 1.370,74 lei, reprezentând contravaloarea facturilor nr._/16 August 2012 și nr._/19 Noiembrie 2012 și a penalităților de întârziere aferente de 0,10 % pe zi de întârziere începând cu data de 31 Decembrie 2012, astfel cum s-a solicitat
Împotriva sentinței menționate a declarat apel pârâta S.C. „N. 2004” S.R.L.
În ședința publică din 06.03.2014 tribunalul din oficiu a invocat excepția necompetenței materiale de soluționare apelului.
Analizând excepția invocată, tribunalul reține următoarele:
P. cererea formulată reclamanta C. SA – DRDP Cluj a solicitat, în contradictoriu cu pârâta ., emiterea unei hotărâri prin care aceasta să fie somata să-i achite, suma de 1370.74 lei reprezentând contravaloare tarif utilizare drum public de către parata precum si penalități de întârziere de 0,10 % pe zi de întârziere începând cu data de 31 decembrie 2012, invocând raporturi juridice născute prin contractul nr. 3770 având ca obiect acordarea de către administratorul drumului in beneficiul utilizatorului a dreptului de a utiliza terenul in suprafața de 75 mp reprezentând zona drumului național pentru amenajarea accesului la DN 15 km 3+300 DR, in schimbul achitării unui tarif contractual ce a fost facturat conform facturii_/16.08.2012 și nr._/19.11.2012.
Astfel, este vorba despre raporturi juridice între persoane care au calitatea de profesioniști, astfel cum este definită această calitate prin art.3 alin.2 și 3 C.civ., conform căruia „Sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere. Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activități organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ”.
Potrivit dispozițiilor art.36 alin.3 din Legea nr.304/2004 în cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori si de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, secții maritime și fluviale sau pentru alte materii.
Potrivit art.37 din același act normativ, în domeniile prevăzute de art. 36 alin. (3) se pot înființa tribunale specializate. Tribunalele specializate sunt instanțe fără personalitate juridică, care pot funcționa la nivelul județelor si al municipiului București și au, de regulă, sediul în municipiul reședință de județ. Tribunalele specializate preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care se înființează.
P. înființarea Tribunalului Comercial Cluj, acesta a preluat potrivit dispozițiilor art.37 alin.3 din Legea nr.304/2004 cauzele de competența tribunalului în domeniul în care s-a înființat, respectiv cauzele de natură comercială, în prezent și litigiile dintre sau cu profesioniști.
Se reține în acest sens faptul că, deși criteriul de delimitare a cauzelor prin raportare la dreptul material și-a pierdut funcționalitatea, niciuna dintre normele noului Cod civil ori ale Legii nr.71/2011 de punere în aplicare a acestuia, nu interzice separarea litigiilor în care cel puțin una dintre părți are calitatea de profesionist în materia „activităților de producție, comerț sau prestări de servicii” (expresie care, conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, înlocuiește expresiile „acte de comerț”, respectiv „fapte de comerț”) de celelalte litigii care implică profesioniști în alte materii și conferirea competenței de soluționare a primei categorii tribunalelor specializate, astfel cum a procedat, implicit, Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 654/31 august 2011.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 au un caracter enunțiativ și nu limitativ prevăzând posibilitatea înființării în cadrul secțiilor civile, a unor complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: cereri în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad hoc; cereri în materia societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără personalitate împiedicarea ori denaturarea concurenței; cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare.
Conform art. 228 din Legea nr. 71/2011, normă specială față de art. 227 din același act normativ, până la data intrării în vigoare a Codului civil, tribunalele comerciale Argeș, Cluj și M. se reorganizează ca tribunale specializate sau, după caz, ca secții civile în cadrul tribunalelor Argeș, Cluj și M., în condițiile art. 226.
Stabilirea întregii sfere de competență a tribunalelor specializate revine, conform art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, Consiliului Superior al Magistraturii, dispozițiile art. 227 din Legea nr. 71/2011 vizând doar o parte dintre cauzele de competența tribunalelor specializate, respectiv cele pentru care legile speciale prin raportare la noul Cod civil prevăd expres că anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale ori, după caz, de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel.
Tribunalele comerciale Argeș, Cluj și M. au fost reorganizate ca tribunale specializate, prin Hotărârea CSM nr. 654/31 august 2011. Pentru a pronunța această hotărâre, Consiliul Superior al Magistraturii a avut în vedere volumul de activitate înregistrat la nivelul celor trei tribunale comerciale prin comparație cu volumul de activitate în materie comercială de la alte tribunale situate în localități în care își au sedii curți de apel, similar cu situația în care se află cele trei tribunale specializate și care au o schemă relativ apropiată cu cea rezultată din comasarea schemei tribunalului specializat cu cea a tribunalului de drept comun.
Deși Consiliul Superior al Magistraturii nu s-a pronunțat expres asupra competenței materiale a tribunalelor specializate, a avut în vedere, în mod neechivoc, volumul de activitate al acestor instanțe, volum care include toate cauzele a căror natură „comercială” era determinată prin aplicarea dispozițiilor art. 3, art. 4, art. 7, art. 9 și art. 56 din Codicele de comerț din 1887. În consecință, nu se poate reține intenția legiuitorului de a transfera competența de soluționare a acestor cauze în favoarea secțiilor civile ale tribunalelor de drept comun, reorganizarea păstrând în favoarea tribunalelor specializate competența materială în limitele competenței fostelor tribunale comerciale.
Având în vedere motivele expuse mai sus, în baza dispozițiilor art.132 C.proc.civ. tribunalul va admite excepția invocată și va declina competența de soluționare a apelului în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj.
Declină competența de soluționare a apelului declarat de pârâta S.C. "N. 2004" S.R.L. împotriva sentinței civile nr.2415/13 septembrie 2013 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei T., în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din data de 6 martie 2014.
PREȘEDINTE, M. O.-S. | JUDECĂTOR, D.-I. T. | |
GREFIER, A.-P. BOȚIOC |
Red. D.T./A.B./18.03.2014
Judecător fond: A. G. N.
| ← Rezoluţiune contract. Decizia nr. 379/2014. Tribunalul CLUJ | Grăniţuire. Decizia nr. 51/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
