Fond funciar. Decizia nr. 243/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 243/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 26-03-2014 în dosarul nr. 2753/235/2008
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 243/R/2014
Ședința publică de la 26 Martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A.-S. S.
JUDECĂTOR: D. T.
JUDECĂTOR: F. S. B.
GREFIER: L. C.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către recurenții P. R. Unită Cu R. - Greco Catolică – G. Și E. R. Unită cu R. Greco-Catolică de Cluj-G. împotriva Sentinței civile nr. 100/23.01.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei G., privind și pe intimații O. M., G. M., C. locală G. - reprez. prin Primar, C. Județeană Cluj, P. A., D. I. la C. G., B. M., G. M., S. M., B. V., B. S., C. I., C. A. V., C. I., C. I. M., C. S., C. M., M. A. V., M. M., O.-H. G. moșt. al def. O. Ghe., R. A. C., P. V., L. G., L. A., I. N. L., I. M., C. locală Mintiu-Gherlii - reprez. prin primar, G. A., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, tribunalul constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12.03.2014, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Reține că prin Sentința civilă nr. 100/23.01.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei G. s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei P. R. Unită cu R.- Greco-Catolică G..
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. V..
S-a luat act act de renunțarea la judecată a cererii de intervenție în interes propriu a intervenientei E. R. Unită cu R. Greco-Catolică de Cluj-G. față de pârâții C. M., C. S., M. A. V., M. M., L. G., L. A., I. N. L., S. M., P. V., O. H. G. și R. A. C., pentru fond funciar.
S-a respins pe fond acțiunea civilă precizată și completată de reclamanta P. R. Unită Cu R.- Greco Catolică G. Împotriva Pârâților C. L. Pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Asupra Terenurilor A Municipiului G., C. Județeană, P. A., D. I., B. M., G. M., S. M., B. V., B. S., C. I., C. A. V., C. I., C. I. M., C. S., C. M., M. A. V., M. M., O. G., R. A. C., P. V., L. G., L. A., I. N. L., I. M., G. A., pentru constatare nulitate titluri de proprietate, constatare nulitate absolută contracte de vânzare cumpărare, rectificare de carte funciară punere în posesie și eliberare titlu de proprietate.
S-a respins pe fond cererea de intervenție în interes propriu a intervenientei E. R. Unită cu R. Greco-Catolică de Cluj-G. formulată împotriva reclamantei și a pârâților, pentru constatare nulitate titluri de proprietate, constatare nulitate absolută contracte de vânzare cumpărare, rectificare de carte funciară punere în posesie și eliberare titlu de proprietate.
În temeiul art.274 cod procedură civilă a fost obligată reclamanta și intervenienta la plata sumei de 700 lei în favoarea pârâtelor B. V. și C. M., reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a se pronunța în acest sens, judecătoria a reținut că din lecturarea copiilor cărților funciare nr. 1659 G. și nr. 765 G., rezultă că, în anul 1934, a fost înscris dreptul de proprietate cu titlu de împroprietărire, asupra unor suprafețe de teren, în favoarea intervenientei E. Greco-catolică română unită cu R.;
Așa cum se știe, fiind de notorietate, Biserica greco-catolică din România a fost desființată în 1.12.1945 iar toate bunurile acesteia au trecut la Statul Român care apoi le-a transmis Bisericii Ortodoxe Române;
Evidențierea acestei treceri s-a făcut în speța de față abia în 1969, când dreptul de proprietate asupra terenurilor deținute și înscrise în CF 1654 G., CF nr. 1717 G. în favoarea intervenientei E. R. Greco-Catolică a fost înscris, în cele două cărți funciare, în favoarea Statului Român. (f. 3-6)
De la desființarea bisericii greco-catolice și până la începerea procesului de cooperativizare a țării (1948-1959) terenurile ce au aparținut bisericii greco-catolice au fost expropriate, fiind înscrise fie pe Statul Român, fie pe biserica ortodoxă; de asemenea, o parte din aceste terenuri au fost date prin împroprietărire unor persoane fizice, fiindu-le emise titluri de împroprietărire, cum este și cazul de față.
Astfel, unii din antecesorii pârâților, titularii titlurilor de proprietate, a căror anulare se cere, au beneficiat de efectele reformei agrare din 1945, cum sunt defuncții Rițișan A., B. M., terenuri care apoi au fost preluate de CAP, în timpul cooperativizării, prin înscrierea lor în CAP de posesorii lor.
Cu ocazia apariției Legii 18/1991, pârâții ca moștenitori ai antecesorilor lor au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile deținute anterior cooperativizării, cereri care le-au fost aprobate și în urma cărora li s-au emis titluri de proprietate a căror anulare se cere.
La rândul ei, reclamanta P. Greco-Catolică de Cluj-G., a formulat în temeiul legii 169/1997, cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile avute anterior desființării ei.
C. locală de fond funciar G., analizând cererea a constatat că doar suprafața de 5,32 ha poate fi restituită reclamantei întrucât restul terenurilor au fost date atât unor persoane fizice care au avut și ele terenuri în zonă fie au fost date fostului Agromec G. care a preluat în 1991, patrimoniul fostului CAP G., iar după desființarea acestor societăți agricole terenul a fost preluat de ADS, astfel că, diferența de teren solicitat nu se mai află în administrarea Comisiei locale de fond funciar G..
De altfel, în 1995 în CF 1654 G., se înscrie dreptul de proprietate în favoarea . unei suprafețe de teren, în baza unui certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor eliberat în favoarea acestuia în 1995, față de care nu s-a pus niciodată în discuție valabilitatea acestuia.
Așa cum se știe în data de 19.06.1998, C. L. de fond funciar G. a încheiat un protocol cu fostul IAS G., prin care s-a predat – primit suprafața de 130 ha teren de pe raza localității G., din care o suprafață de 11,30 ha a fost atribuită acționarilor de la IAS, potrivit art. 38 din Legea nr. 18/1991.
De aici, se explică faptul că o parte din pârâți au fost puși în posesie de fostul IAS. În anul 1991, numitul B. Ș. în cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, face mențiune despre faptul că terenul solicitat se află la IAS . (f. 284)
Din expertiza tehnică judiciară topografică efectuată în cauză de expert topo C. G., a rezultat că doar o parte din titlurile de proprietate puse în discuție se suprapun peste terenurile înscrise în CF în care apare înscrisă biserica greco-catolică G., respectiv titlul de proprietate al pârâților B. M., G. A., P. A., B. Ș., G. M., iar restul titlurilor de proprietate nu se suprapun.
Pe aceste considerente, intervenienta E. a renunțat la judecată față de pârâții C. M., C. S., M. A. V., M. M., L. G., L. A., I. N. L., S. M., P. V., O. H. G. și R. A. C., motiv pentru care instanța în temeiul art. 246 din codul de procedură civilă va lua act de renunțarea la judecată față de acești pârâți.
Problema care a ridicat-o una din părți, legat de calitatea procesuală activă a reclamantei, ca parohie, a fost aceea că atât episcopia cât parohia au formulat cereri în prezenta cauză, cu privire la aceleași terenuri.
Potrivit structurii organizatorice a bisericii greco-catolice există o linie ierarhică de conducere în sensul că există la bază, parohia, apoi protopopiatul, arhiepiscopie - episcopie și la vârf mitropolia.
Prin urmare, în cauză atât parohia ( organ ierarhic subordonat episcopiei) cât și episcopia pot pretinde aceleași drepturi întrucât cele două reprezintă biserica greco-catolică, ambele având personalitate juridică proprie, iar în cărțile funciare atașate cauzei apare fie parohia fie episcopia și pentru că între ele există deosebiri doar legate de structura ierarhic organizatorică în sensul că parohia este subordonată ierarhic episcopiei.
În consecință, ambele părți au calitatea procesuală în cauză.
De asemenea, în cauză se mai poate reține că la data la care pârâții au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor deținute anterior cooperativizării, acestea erau libere și puteau fi restituite în natură și pe vechiul lor amplasament, iar reclamanta a formulat abia în 1998 cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile deținute înainte de desființare, dată la care terenurile aflate la dispoziția Comisiei locale de fond funciar G. au fost predate prin protocol la IAS G., care după desființare au trecut la ADS.
Din cele arătate rezultă fără dubiu că pârâții au fost îndreptățiți fie în nume propriu fie ca moștenitori ai antecesorilor lor, la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile deținute anterior cooperativizării, ceea ce nu justifică în nici un fel anularea ca nelegale și netemeinice titlurile de proprietate emise în favoarea lor.
Conform art.2 din Legea 1/2000 drepturile dobândite cu respectarea prevederilor legii fondului funciar pentru care au fost eliberate titluri de proprietate, rămân valabile fără nici o altă confirmare.
În speță, titlurile de proprietate emise pârâților îndeplinesc condițiile din art. 2 din Legea 1/2000, adică au fost emise cu respectarea dispozițiilor art.8,9,38, 42 din Legea 18/1991, precum, și art. din HG nr.131/1991, fiind astfel pe deplin valabile, nefiind aplicabile dispozițiile art. III(a) lit (iii) din Legea 169/1997.
În prezent o parte din terenurile din titlurile de proprietate a căror anulare se cere au fost înstrăinate unor terțe persoane, pârâți în cauză prin acte autentice translative de proprietate, față de care s-a cerut constatarea nulități absolute a acestora, în temeiul principiului că accesoriul urmează soarta principalului și pentru că aceștia nu ar fi fost de bună credință în momentul cumpărării, în sensul că au cunoscut faptul că cei înscriși în titlurile de proprietate nu ar fi fost îndreptățiți la aceste terenuri.
Susținerile reclamantei și a intervenientei nu au fost confirmate în cauză întrucât toți cumpărătorii, pârâții în cauză, au arătat la interogatoriul luat, că nu au avut nici odată reprezentarea că ar fi încheiat actul cu un neproprietar, mai ales că li s-a prezentat titlurile de proprietate și că nici nu au avut discuții pe această temă cu nimeni.
Raportat la aceste considerente, instanța a apreciat că, neexistând nici un motiv de nelegalitate a titlurilor de proprietate puse în discuție, nu există nici motiv de constatare a nulității absolute a contractelor de vânzare cumpărare a terenurilor, atât raportat la principiul resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis cît și la cel legat de buna credință a părților la încheierea actelor.
În consecință, instanța a respins atât acțiunea precizată a reclamantei cât și cererea de intervenție a intervenientei E. R. Unită cu R. Greco-Catolică de Cluj-G., având ca obiect fond funciar și constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare cumpărare a terenurilor, ca neîntemeiate.
În temeiul art.274 cod procedură civilă a obligat reclamanta și intervenienta la plata sumei de 700 lei în favoarea pârâtelor B. V. și C. M., reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva sentinței civile nr. 100/23.01.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei G. au declarat în termen legal recurs reclamanta P. R. Unită cu R.-Greco Catolică–G. și intervenienta E. R. Unită cu R. Greco-Catolică de Cluj-G..
Prin motivele de recurs formulate de către reclamanta P. R. Unită cu R.-Greco Catolică–G. și intervenienta au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii precizate, extinse și completate a subscrisei. Solicită obligarea pârâților, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată în fața primei instanțe și în recurs. În motive arată că față de sentința pronunțată apreciază că sunt aplicabile prev. art. 304 pct.9 Cod, precum și dispozițiile art.304 1 Cod de procedură civilă.
În ceea ce privește dovada proprietății asupra terenurilor solicitate prin acțiune și a îndreptățirii sale la reconstituire, instanța a reținut în mod eronat, că terenurile subscrisei ar fi trecut din 1945 pe Statul Român, că parte din aceste terenuri ar fi fost date prin împroprietărire ca efect al reformei agrare din 1945, beneficiarilor titlurilor de proprietate, antecesorilor pârâților.
În realitate, această apreciere nu se bazează pe nici o probă de la dosar. Din contră, în CF nr.1654 G. se arată că Statul R. a devenit proprietarul acelor terenuri în temeiul Decretului nr.218/1960 și Decretului nr.712/1966, iar în CF nr.765 G. se arată că Statul R. a devenit proprietar prin Legea nr.358/1948. Era exclus deci ca aceste terenuri să formeze obiectul reformei agrare din 1945 și a împroprietăririi antecesorilor pârâților cu aceste terenuri, din moment ce trecerea în proprietatea Statului s-a făcut de la reclamantă mult mai târziu, scoaterea bisericii greco-catolice în afara legii s-a realizat în anul 1948, în 1945 fiind proprietara acestor terenuri.
Copia certificatul emis de Arhivele Naționale privind pe Rițișan A. fila 142 vol I dosar și copia titlului de proprietate de la fila 149 vol.l dosar, confirmă că Ritisan A. și B. M. au fost împroprietăriți pe moșia expropriată de la Bethlem S., situată în Bunești, moșie care nu are nicio legătură cu terenurile în litigiu. În lipsa unui alt înscris de acest gen de la dosar, consideră că acestea ar fi fost singurele înscrisuri care au creat instanței opinia greșită că terenul recurentei ar fi format obiectul reformei agrare din 1945, când de fapt acea moșie a lui Bethlem Ș. la care fac referire actele de împroprietărire, nu se suprapune nici în parte, ca amplasament, cu terenul în litigiu, iar pe de altă parte s-a probat, prin expertiza topografică judiciară efectuată în cauză că terenurile din titlurile de proprietate emise după cei doi autori (Rițișan A. și B. M.) pe numele pârâtelor S. M. respectiv B. V. nu se suprapun peste terenurile înscrise în Cf 1654 și Cf 765 G..
Tot în mod greșit s-a reținut de către instanță că recurenta ar fi formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate doar în baza Legii nr. 169/1997, când la dosarul cauzei existau cererile formulate la ambele legi, atât cele depuse la Legea 169/1997 (filele 28,29 vol. I dosar), cât și cea depusă la Legea nr.247/2005 (fila 167vol. I dosar). Deși existau aceste cereri, cele două comisii de fond funciar, ignorând dispozițiile legale, au reconstituit unor persoane neîndreptățite dreptul de proprietate pentru terenurile cuvenite bisericii greco-catolice. Instanța a motivat că pârâții au formulat cereri la Legea 18/1991 pentru terenurile in litigiu, ceea ce este eronat.
Pârâtul B. M. a primit Titlul de proprietate nr. 3267/2584/26.09.2005 pe baza unui proces-verbal de punere în posesie întocmit de C. locală de fond funciar Mintiu Gherlii, fără a avea calitatea de persoană îndreptățită și fără a justifica prin înscris dreptul său la reconstituire pentru un anume teren. De altfel, la dosarul cauzei nu există nici cererea de reconstituire a dreptului de proprietate și nici o dovadă a existenței unui dosar de fond funciar al acestuia. S-a dovedit prin expertiza topografică efectuată în cauză suprapunerea terenului din titlul emis acestuia cu terenul solicitat de reclamantă.
În aceeași situație se găsește și pârâta P. A. căreia i s-a emis titlul de proprietate nr.3267/2590/04.10.2005, terenul din acest titlu suprapunându-se cu parte din terenul în litigiu care a aparținut bisericii greco-catolice. Nici pentru aceasta nu s-a făcut la dosar dovada unei cereri de reconstituire, pentru un anume teren și nici nu s-au anexat înscrisuri doveditoare ale îndreptățirii la reconstituire, astfel încât instanța trebuia să aprecieze asupra nelegalității emiterii titlului de proprietate al acestei pârâte. La dosar nu există nici înscrisuri de natură să probeze dreptul la reconstituire al lui G. M., care a beneficiat de titlul de proprietate nr. 5463/477/14.07.1994, deși nici aceasta nu a deținut anterior cooperativizări in parte din terenul în litigiu și nu s-a dovedit că ar fi formulat cerere de reconstituire, dar cu toate acestea, instanța a apreciat ca legal emis și titlul acesteia și că ar exista cerere de reconstituire.
Din cele 5 titluri de proprietate care au fost identificate prin expertiza judiciară topografică ca privind terenul în litigiu, numai două, al lui Borzasi Ș. si respectiv G. M. au fost emise in baza Legii 18/1991, dar cu nerespectarea acestei legi. Titlul lui B. Ș. a fost emis în baza unei cereri prin care s-a solicitat alt teren, de pe dealul B., în vecinătatea lui B. I., cerere aflată la dosarul cauzei. Din copia registrului agricol depus la dosar, rezultă că acesta nu a deținut teren decât în localitatea Băița și în intravilanul orașului G., nicidecum în zona terenului în litigiu.
Pârâta G. A. a formulat cerere, ca moștenitoare a lui Szoke M. (filele 62,63vol. dosar)pentru un alt teren decât cele în litigiu dar în temeiul Legii nr.247/2005, la Primăria comunei Mintiu Gherlii, deși antecesoarea sa, Szoke M. primise deja titlu de proprietate(menționat în certificatul de moștenitor de la fila 64 vol.nr dosar) pentru terenurile care i-au aparținut acesteia și în compensarea celor care nu i-au fost date pe vechiul amplasament, astfel că nu mai justifica nici un drept la reconstituire. Comparând anexa 46 Nima în care apare menționată G. A. (fila 61 vol. Hi), cu Hotărârea nr. 941/14.09.2006, a Comisiei județene de fond funciar Cluj, se poate constata că această anexă trimisă de comisia locală Mintiu Gherlii nu corespunde cu cea validată prin hotărârea menționată, deci nu este cea reală. Astfel prin hotărârea nr. 941/14.09.2006 se validează anexa 46 cu 81 de poziții pt.156, 5843 ha, iar anexa 46 trimisă de C. locală de fond funciar Mintiu Gherlii cuprinde doar 11 poziții și o suprafață totală de 39.793 ha. în aceste condiții, apreciază că pârâta G. A. nu a fost în măsură să dovedească că i s-a aprobat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu ( teren care nu a aparținut niciodată antecesoarei ei) și că ar fi fost înscrisă pe o anexă care să fi fost validată printr-o hotărâre a comisiei județene de fond funciar.
În primul rând este inexplicabil, cum cererile recurentei, atât în baza Legii nr. 169/1997, cât și a Legii nr.247/2005 pentru acest teren atribuit lui G. A. nu a fost soluționată anterior cererii acesteia, pârâta neavând prioritate la un teren care a aparținut bisericii greco-catolice și nu antecesoarei ei.
Pârâții B. Ș., G. M., P. A. și B. M. nu s-au prezentat la interogator, în 23.05.2012, lipsa lor fiind nejustificată, astfel că, întrucât s-a și solicitat în mod expres aceasta, instanța trebuia să facă aplicarea art.225 C.proc.civ., dar a omis să facă aplicarea acestui text legal, motiv de nelegalitate a sentinței recurate. În sentință se reține în mod greșit că restul terenurilor (cele solicitate de catre reclamantă și neretrocedate) au fost date unor persoane fizice care au avut și ele teren în zona sau fostului Agromec G., care ar fi preluat în 1991 patrimoniul fostului CAP G., iar după desființarea acestor societăți agricole terenul ar fi fost preluat de ADS, astfel că diferența de teren solicitată și neacordată nu s-ar mai afla în administrarea Comisiei Locale de Fond Funciar G..
Terenurile solicitate de catre recurentă nu au fost proprietatea tabulară a Agromec G., iar beneficiarii constituirii sau reconstituirii dreptului de proprietate nu au avut terenuri pe amplasamentul solicitat de biserica greco-catolică și nu au avut calitatea de persoane îndreptățite.
La data când a formulat cererea la Legea nr. 169/1997, celor 3 pârâți B. M., G. A. și P. A. nu le fusese emis titlul de proprietate astfel încât emiterea respectivelor titluri de proprietate, făcându-se câțiva ani mai târziu, după înregistrarea cererii de către intervenientă prin mandatarul P. Greco-Catolică G. și Vicariatul Greco-Catolic G., a fost total nelegală.
Terenurile solicitate de catre intervenientă și reclamantă au fost atribuite celor 3 pârâți, deși potrivit legii atribuirea trebuia să se facă în favoarea bisericii greco-catolice Instanța a apreciat validitatea juridică a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de beneficiari respectivelor titluri de proprietate cu terțe persoane și ele pârâte în prezentul dosar.
Pe de o parte, din moment ce titlurile de proprietate sunt lovite de nulitate, emise cu încălcarea drepturilor lor legitime sunt nelegale și deci lovite de nulitate absolută și contractele de vânzare-cumpărare.
Vânzarea terenurilor de către beneficiari acelor titluri fiind în cunoștință de cauză că au primit terenuri pe care nu le-au solicitat și pe care nici nu erau îndreptățiți să le solicite s-a făcut cu rea-credință ce nu poate fi contestată, astfel încât validitatea actelor translative de proprietate este grav afectată.
Cumpărătorii nu au fost de bună-credință deoarece încheierea actelor autentice de vânzare-cumpărare a necesitat o prealabilă documentație de carte funciară din care respectivi cumpărători puteau să cunoască cine este adevăratul proprietar tabular asupra terenurilor respective și în ce condiții acele terenuri au fost preluate abuziv de către stat în anii regimului comunist.
Reaua credință a unora dintre cumpărători (D. I. și C. I. M.) este probată și prin refuzul nejustificat a acestora de a se prezenta la interogatorul luat de instanță pe data de 23 mai 2012, deși au fost citați cu aceasta mențiune, pentru care impunea a se face aplicarea art. 225 CProc.Civ.
Cât privește pârâtul C. I. care a cumpărat teren atât de la pârâții C. A. V., C. I. și de la pârâta G. A., credincios al bisericii greco-catolice, în condițiile în care avea cunoștința că respectivele terenuri sunt proprietatea biserici, recunoscând la interogatoriu că era ruda prin alianța cu preotul protopop P. G., este de evidentă rea-credința, la fel și soția acestuia. Mai mult, pârâtul C. I. a recunoscut la interogatoriu ca el s-a ocupat de obținerea ridicării topografice si a înscrierii direct pe numele lui a terenului cumpărat, în mod evident a putut lua la cunoștință de conținutul cărții funciare în care proprietar tabular era reclamanta, anterior Statului R..
Pârâta C. A. V. este fiica vânzătorului pârât B. M., fiind angajată ca funcționar public la Primăria Mintiu-Gherlii ( a se vedea și adeverința nr. 4779/2012 fila nr. 169 voi II dosar pe care o semnează în calitate de secretar), atunci când a perfectat contractul de vânzare-cumpărare, precum și la data la care a fost întocmit procesul verbal de punere în posesie pe numele tatălui său. În aceste circumstanțe, reaua sa credință ca și a soțului ei care era cocumpărător nu por fi puse sub semnul îndoieli.
Un alt motiv de nelegalitate al sentinței recurate constă în omisiunea primei instanțe de a motiva respingerea petitelor referitoarea la rectificarea de CF, ceea ce atrage chiar nulitatea sentinței recurate ca fiind nemotivată sub acest aspect. Apreciem că se impune admiterea acestor petite ca o consecința a constatării nulității titlurilor de proprietate si a contractelor de vânzare-cumpărare în temeiul cărora au fost făcute înscrierile în CF.
În drept, s-a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 274 C.pr.civ., art. 9,11,13 Legea nr. 18/1991, Legea 169/1997, Legea 247/2005.
Prin întâmpinarea formulată de către intimații M. M. și M. A.-V. au solicitat instanței respingerea recursului formulat de intervenienta E. R. Unită cu R. Greco-Catolică de CIuj-G. împotriva Sentinței civile nr. 100/2013 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul cu nr. de mai sus, menținerea în totalitate a dispozițiilor Sentinței civile nr. 100/2013 pronunțate de Judecătoria G. în Dosarul nr._, obligarea recurentei E. R. Unită cu R. Greco-Catolică de Cluj-G. la plata cheltuielilor de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
În motivare se arată că prin Sentința civilă nr. 100/2013, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul cu nr. de mai sus, s-a luat act de renunțarea la judecată a cererii de intervenție în interes propriu a intervenientei E. R. Unită cu R. Greco-Catolică de Cluj-G. față de intimații M. M. și M. A. V., precum și față de pârâții C. M., C. S., L. G., L. A., I. N. L., S. M., P. V., O. H. G. și R. A. C..
Analizând recursurile declarate de către reclamantele P. R. Unită cu R.-Greco Catolică–G. și intervenienta E. R. Unită cu R. Greco-Catolică de Cluj-G., tribunalul le va admite pentru următoarele considerente:
Din copia CF nr.1654 G. reiese că Statul R. a devenit proprietarul acestor terenuri în temeiul Decretului nr.218/1960 și Decretului nr.712/1966, iar terenul înscris în CF nr.765 G. a trecut în proprietatea Statului Român în baza Legii nr.358/1948.
Prin urmare, în mod neîntemeiat a reținut prima instanță că Statul R. era proprietar încă din anul 1945 al terenurilor, chiar dacă înscrierea acestei dobândiri s-a făcut în anul 1959. Mai mult, cultul greco-catolic a fost desființat în anul 1948 prin Decretul nr.177/1948, act normativ care, prin art.15, recunoaște biserica ortodoxă ca fiind autocefală și unitară în organizarea sa. Prin Legea nr.358/1948 s-a statuat că în urma revenirii comunităților locale (parohii) ale cultului greco-catolic la cultul ortodox roman și în conformitate cu art. 13 din decretul Nr. 177 din 1948, organizațiile centrale și statutare ale acestui cult, ca: Mitropolia, Episcopiile, capitlurile, organele, congregațiunile, protopopiatele, mănăstirile, fundațiunile, asociațiunile, cum și orice alte instituții și organizațiuni, sub orice denumire, încetează de a mai exista.
Averea mobilă și imobilă aparținând organizațiilor și instituțiilor arătate la art. 1 din prezentul decret, cu excepția expresă a averii fostelor parohii, revine Statului Român, care le va lua în primire imediat.
O comisiune interdepartamentală compusă din delegați ai Ministerelor: cultelor, Finanțelor, Afacerilor Interne, Agriculturii și Domeniilor și Învățământului Public, va hotărî destinația acestor averi, putând atribui o parte din ele Bisericii Ortodoxe Romane, sau diferitelor ei părți componente..
Prin urmare, numai imobilele înscrise în CF 765 G. au trecut în proprietatea Statului în temeiul Legii nr.358/1948 și nu cum eronat a susținut prima instanță toate bunurile încă din anul 1945. În aceste condiții, aceste imobile nu puteau face obiectul reformei agrare din anul 1945.
De altfel, din expertiza topografică efectuată în cauză reiese că terenurile din Titlul de proprietate nr. 1656/1096/06.02.2003, eliberat pe numele pârâtei B. V., nu se suprapun cu terenurile care au fost înscrise în CF 1654 sau 765 G.. Terenurile situate în tarlaua 15, . 4, înscrise în Titlul de proprietate nr. 1656/1096/06.02.2003 se suprapun integral cu numerele topo 579, 580, 585 și parțial cu nr. topo. 586, conform planului anexa nr. 6 la raport, numere care nu se regăsesc în niciuna din CF nr. 1654 sau 765 G., solicitate de reclamantă. Aceeași este și situația terenului înscris în Titlul de proprietate nt._ eliberat pârâtei S. M.. Aceste titluri au fost eliberate pentru terenurile ce au aparținut antecesorilor părților, numiții R. A. și B. M. din moșia expropriată de la Bethlem Ș. situată în Bunești, moșie, respectiv terenuri care nu are nicio legătură cu cele în litigiu .
Din expertiza topografică efectuată în cauză reiese, de asemenea, că terenurile din Titlul de proprietate nr._ eliberat în favoarea lui B. M., tarlaua 46, . de 2700 mp se suprapune peste ./1 din CF 1654 G.; terenul din Titlul de proprietate nr._ eliberat în favoarea pârâtei G. A. în suprafață 2190 mp situat în tarlaua 46, . peste terenul cu nr. top 1172/1; terenul din Titlul de proprietate nr._ emis în favoarea numitei P. A. în suprafață de 2700, tarlaua nr. 46, . peste terenul cu nr. top 1172/1; terenul din Titlul de proprietate nr._ eliberat în favoarea lui Borzasi Șt.Ș. în suprafață de 2900 mp din tarlaua 46, . peste terenul cu nr. top1172/1; terenul din Titlul de proprietate nr._ eliberat în favoarea pârâtei G. M. în suprafață de 2800 mp din tarlaua 46, . cu terenul cu nr. top 1172/1.
Prin urmare, în situația în care terenul înscris în CF 1654 sau CF 765 G. nu ar mai fi fost la dispoziția Comisiei locale G. de fond funciar nu s-ar fi putut elibera titlurile de proprietate anterior menționate. Pe de de altă parte, trebuie menționat că din probatoriul administrat în cauză de prima instanță nu există dovada certă a terenurilor trecute la ADS. Astfel, la fila 21 vol 3,primarul municipiului G. a depus un plan cadastral cu imobilele din domeniul public și privat al statului aflate în administrarea ADS. Acest plan cadastral însă nu este corelat cu planul topografic în care sunt identificate terenurile solicitate de reclamantă. Pe de altă parte, trecerea în administrare s-a făcut în baza unei HCL în anexele căreia sunt trecute toate parcele care fac obiectul administrării ADS. În lipsa acestor scripte și a corelării numerelor cadastrale cu cele topografice, cele reținute de prima instanță rămân la nivelul de simple susțineri fără suport probator.
P. Greco-catolică G. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate atât în temeiul Legii nr.169/1997, cât și în temeiul Legii nr.247/2005. În aceste condiții, pornind de la data formulării cererii de reconstituire, prima instanță avea obligația ca punctual, pentru fiecare din titlurile de proprietate a căror anulare se solicită să verifice data formulării cererii, îndreptățirea persoanei respective, iar în cazul constatării îndreptățirii acordării de prioritate pe vechiul amplasament în favoarea fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia care au formulată cerere.
În cauză, doar două persoane au formulat cerere în temeiul Legii nr.18/1991 Borzasi Ș. și respectiv G. M., restul cererilor fiind formulate în temeiul Legii nr.169/1997 respectiv Legii nr.247/2005
Pentru nici unul dintre cele 5 titluri de proprietate care cuprind teren ce se suprapune peste cel solicitat de către reclamantă și intervenientă prima instanță nu a verificat îndreptățirea efectivă la reconstituire, ci doar într-o formulare generală a apreciat că aceste persoane erau îndreptățite, fără a motiva în fapt și în drept această îndreptățire.
Din probele administrate în cauză reiese că există persoane care nu au nici cerere de reconstituire depusă sau vreun acte de proprietate fiind vorba despre B. M. și P. A., în timp ce celelalte persoane au formulat cererile pentru alte terenuri, unele la Legea nr.169/1997 sau la Legea nr. 247/2005 și li s-au acordat terenuri din cel solicitat de recurente, deși acestea aveau cereri legal formulate pentru reconstituire.
Deși se reține de prima instanță că unele terenuri au fost intabulate pe Agromec SA din expertiza efectuată nu rezultă acest aspect și, așa cum am mai menționat, nici nu rezultă și nu s-a efectuat nici un fel de cercetare cu privire la restul terenului din cele două cărți funciare solicitat de recurente.
Prin urmare, din analiza făcută, tribunalul constată că prima instanță a pronunțat soluția atacată fără o cercetare a fondului. Astfel, nu a verificat dacă terenul solicitat de recurente și pentru care nu au fost eliberate titluri a fost sau nu preluat de ADS, nu a analizat îndreptățirea foștilor proprietari sau moștenitorilor la reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la parcelele din cele 5 titluri de proprietate care se suprapun peste imobilele solicitate de reclamantă. De asemenea nu au fost administrate nici un fel de probe cu privire la buna sau reaua-credință a cumpărătorilor în condițiile în care unii sunt rude cu vânzătorii.
În aceste condiții, tribunalul apreciază că în temeiul dispozițiilor art.312 alin.5 raportat la art.304 pct.9 și art.304 1 Cod de procedură civilă va admite recursurile și va dispune casarea parțială a sentinței civile nr. nr.100/2013 pronunțată la 23.01.2013 de Judecătoria G. în dosar civil nr._ și va trimite cauzei spre rejudecare primei instanțe. Soluția de casare nu va viza însă renunțarea la judecată formulată de intervenientă și nici soluția pronunțată asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei și asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. V. .
În rejudecare prima instanță va verifica dacă terenurile preluate de ADS se suprapun sau nu peste terenurile din cărțile funciare nr.765 și nr.1654 G., sens în care va dispune o completare la raportul de expertiză, va analiza pentru fiecare din cele 5 persoane îndreptățirea la eliberarea titlurilor care cuprind terenuri ce se suprapun peste imobilele solicitate de reclamantă și intervenientă și va analiza îndreptățirea reclamantei și intervenintei la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor în litigiu. De asemenea, va administrat orice probe pe care le apreciază ca fiind concludentă soluționării cauzei, inclusiv cu privire la buna sau reaua credință a cumpărătorilor terenurilor din litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de E. R. Unită Cu R. Greco-Catolică De Cluj-G., P. R. Unită Cu R. - Greco Catolică G., împotriva sentinței civile nr. 100/2013 pronunțată la 23.01.2013 de Judecătoria G. în dosar civil nr._ pe care o casează în parte cu privire la soluțiile date cererii de chemare în judecată formulată de P. R. Unită Cu R. - Greco Catolică G. și cererea de intervenție formulată de E. R. Unită Cu R. Greco-Catolică De Cluj-G. și trimite cauza spre rejudecare.
Păstrează soluția cu privire la excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei, a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. V..
Păstrează soluția și cu privire la renunțarea la judecată în raport cu pârâții C. M., C. S., M. A. V. M. M., L. Gyongy, L. A., I. N. L., S. M., P. V., O.-H. G., R. A. C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Martie 2014.
Președinte, A.-S. S. | Judecător, D. T. | Judecător, F. S. B. |
Grefier, L. C. |
L.C. 26 Martie 2014
Red.A.S.S./Tehn.L.C.
3 ex./5.05..2014
Jud. fond: C. Stanilă
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 531/2014. Tribunalul CLUJ | Rezoluţiune contract. Decizia nr. 379/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
