Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 625/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 625/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 25-09-2014 în dosarul nr. 2566/328/2013
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 625/2014
Ședința publică de la 25 Septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. O.-S.
Judecător D.-I. T.
Grefier D. I. D.
Pe rol judecarea apelului Civil privind pe apelant-reclamant S. M. A. și pe intimații-pârâți S. M., J. M. V., J. V. A., împotriva Sentinței civile nr. 2928/16.12.2013, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T., având ca obiect constatare nulitate act juridic.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reprezentantul apelantului-reclamant, avocat C. N. A., care depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială (fila 52) și reprezentantul intimaților-pârâți, avocat I. R. M., care depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială (fila 53).
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Tribunalul constată că prezentul apel este declarat în termen, motivat, comunicat, legal timbrat.
Se constată că Tribunalul Cluj este instanța competentă general, material, teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Reprezentanta apelantului-reclamant arată că a solicitat proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială, solicitând încuviințarea unui martor, persoana care a fost de față la întâlnire, pe aspectul acceptării tacite a moștenirii.
La întrebarea instanței, reprezentanta apelantului-reclamant arată că întâlnirea a avut loc în anul 2007.
Reprezentanata intimaților-pârâți solicită respingerea cererii în probațiune, raportat și la răspunsul la interogatoriu, precizând că se tinde la dovedirea unui aspect pe deplin recunoscut de către apelant, apreciind că proba nu este utilă cauzei.
Tribunalul, având în vedere probatoriul administrat până la acest moment, apreciază că proba testimonială solicitată de către reprezentanta apelantului-reclamant nu este utilă cauzei și o respinge.
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, tribunalul acordă cuvântul pe apel.
Reprezentanta apelantului-reclamant pune concluzii de admitere a apelului așa cum a fost formulat, reiterând aspectele arătate în scris.
Cu cheltuieli de judecată, sens în care depune la dosarul cauzei chitanță pentru suma de 2500 de lei, reprezentând onorariu avocațial (fila 54).
Reprezentanata intimaților-pârâți pune concluzii de respingere a apelului și de menținere a hotărârii atacate ca temeinică și legală, pentru argumentele arătate în întâmpinare.
Cu cheltuieli de judecată, sens în care depune la dosarul cauzei contract de asistență juridică și chitanțe pentru suma de 2000 de lei (fila 55).
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 2928/16.12.2013, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T., instanța a respins exceptia insuficientei timbrari a cererii principale, exceptie invocata de paratii S. M., J. M. V. si sotia J. V. A..
A respins exceptia lipsei de interes a reclamantului S. M. A. in promovarea cererii principale, exceptie invocata de paratii S. M., J. M. V. si sotia J. V. A..
A admis exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului S. M. A. in promovarea cererii principale, exceptie invocata de paratii S. M., J. M. V. si sotia J. V. A..
A respins cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul S. M. A. in contradictoriu cu paratii S. M., J. M. V. si sotia J. V. A..
A obligat pe reclamant sa plateasca paratilor J. M. V. si sotia J. V. A. suma de 2.200 lei cheltuieli de judecata.
A obligat pe reclamant sa plateasca paratei S. M. de 400 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Cu privire la exceptia insuficientei timbrari a cererii principale, exceptia lipsei de interes a reclamantului, exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului, instanta a retinut urmatoarele:
Conform art. 248 alin 1 NCPC instanta are obligatia de a se pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura, precum si asupra celor de fond care fac inutila cercetarea in fond a cauzei.
In ce priveste exceptia de nelegala timbrare a cererii de chemare in judecata, s-a retinut ca potrivit dispozitiei instantei de judecata, dispozitie ce a avut in vedere precizarea pretentiilor deduse initial judecatii, precizare depusa la dosar, reclamantul a fost citat cu obligatia achitarii unei taxe judiciare de timbru de 1388 lei, calculata la valoarea de ¼ parte din imobilul din litigiu, imobilul situat in mun T., ., jud. Cluj (valoarea imobilului avuta in vedere fiind aceea conform grilei evaluatorii notariale, valoarea de 85.800 lei, conform art. 98, 104 NCPC si art 31 OUG 80/2013; cu chitanta din data de 30 mai 2013, chitanta depusa la f. 28 dosar, reclamantul s-a achitat de obligatia de timbraj ce i-a fost pusa astfel in vedere motiv pentru care in temeiul art. 248 alin 1 NCPC rap. la art. 33 OUG 80/2013 exceptia insufucientei timbrari a cererii introductive de instanta, exceptie invocate de parati urmeaza a fi respinsa ca neintemeiata.
Cu privire la justificarea in cauza de catre reclamant a unui interes procesual s-a avut in vedere verificarea in cauza a cerintelor legale si obligatorii ale acestei conditii de exercitare a actiunii civile astfel cum sunt reglementate de art. 33 NCPC: interesul sa fie determinat, legitim, personal, nascut si actual.
Interesul procesual, interesul de a actiona in actiona in justitie se considera ca exista si a devenit actual din momentul incalcarii unui drept subiectiv; in speta s-a invocat intocmirea in mod fraudulos a Certificatului de mostenitor nr.78/08.09.2006, emis de BNP I. V., dupa defuncta S. A. prin incalcarea intentionata de catre parati a dispozitiilor imperative ale legislatiei in vigoare, intocmirea acestui act fara incunostiintarea reclamantului sin in plus mentionandu-se, cu rea-credinta, mentionandu-se ca tatal sau, antecesorul reclamantului nu a avut copii.
Dreptul reclamantului de a mosteni in calitate de mostenitor legal de gradul intai, rezervatar si sezinar partea de mostenire de pe urma defunctei bunicii, defuncta S. A. este un drept recunoscut de lege reclamantul urmarind prin prezentul demers juridic a intra in deplina proprietate a partii de mostenire ce apreciaza ca i se cuvine.
Astfel, prin cererea dedusa judecatii, reclamantul urmareste realizarea unui folos practic imediat si anume constatarea nulitatii absolute partiale a certificatului de mostenitor din cauza, stabilirea calitatii sale de mostenitor, stabilirea cotei care i se cuvine din masa succesorala, restituirea cotei succesorale ce i se cuvine din bunurile succesorale.
In ceea ce priveste buna credinta a paratilor J. la incheierea contractului de intretinere autentificat nr. 1923/2006 incheiat de BNP I. Vasilesu si deci imposibilitatea exercitarii cu succes, in prezent, a unei actiuni de rectificare de CF in contra acestora, aspecte invocate de parati pentru sustinerea exceptiei lipsei de interes in promovarea cererii de chemare in judecata din prezentul dosar, s-a apreciat ca vizeaza aspecte de fond care nu se impun a fi analizate in vederea aprecierii cu privire la exceptia mai sus amintita, ba mai mult un petit de rectificare de carte funciara nici nu este dedus judecatii in cauza de fata.
Pentru considerentele expuse anterior, retinandu-se ca interesul reclamantului in promovarea cererii de chemare in judecata este unul determinat, legitim, personal, nascut si actual, in baza art. 248 alin 1 NCPC s-a respins ca neintemeiata exceptia lipsei de interes a reclamantului, exceptie invocate de partile parate.
Avand in vedere precizarea reclamantului in ce priveste pretentiile deduse judecatii, precizare depusa la data de 3 iunie 2013 la dosar, instanta a fost investita cu petit de restituire a cotei de ¼ parte din imobilul din litigiu; raportat la acest aspect paratii au inteles sa invoce exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului.
Din pozitia procesuala adoptata de catre reclamant pe parcursul procesului, in cererea de chemare in judecata, in raspunsul la intampinarea depusa de catre partile parate si raspunsurile la interogatoriul ce s-a administrat pe seama sa in cauza, a reiesit ca acesta dupa defuncta sa bunica, S. A. decedata la 30 ianuarie 2006, nu a facut acte de acceptare expresa a mostenirii si nici acte de acceptare tacita a aceleiasi mosteniri, despre decesul bunicii luand la cunostinta in iunie 2007 cand a facut o vizita la imobilul din litigiu, imobil ce a constituit domiciliul bunicii sale.
Este de principiu ca transmisiunea succesorala opereaza de plin drept pe data deschiderii succesiunii dar aceasta nu inseamna ca ar fi obligatorie pentru succesibili; astfel fiecare succesibil (persoana care poate mosteni) are dreptul de a opta pentru acceptarea (pura si simpla sau sub beneficiu de inventar) sau renuntarea la mostenire.
Dreptul de optiune apartine tuturor succesibililor indifferent daca titlul lor de mostenire este legea, testamentul sau contractual ori daca vocatia lor este universala, cu titlu universal sau titlu particular.
In cazul mostenirii legale optiunea trebuie exercitata in termenul prevazut de lege de toti succesibilii cu vocatie eventuala indiferent de clasa de mostenitori din care fac parte.
Conform art. 700 alin 1 cod civil rap.la art. 91 L. 71/2011 “dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii “Acest termen fiind unul de prescriptie poate fi intrerupt sau suspendat in condiitiile dreptului comun- D 167/1958, poate beneficia de institutia repunerii in termen atunci cand o situatie neimputabila succesibilului a condus la pierderea termenului de prescriptie, cererea de repunere in termen fiind necesar a se formula in termen de o luna de la data cand succesibilul a luat cunostinta de vocatia sa succesorala.
Expirarea termenului de prescriptie fara ca succesibilul sa fi facut acte de acceptare expresa sau tacita are drept consecinta pierderea dreptului de a accepta mostenirea iar odata cu acesta si a vocatiei succesorale, fiind socotit strain de mostenire.
In plus fata de terti, categorie in care se include si mostenitorii care din diferite motive nu au fost citati de notarul public in cadrul procedurii succesorale notariale (cazul reclamantului din prezentul dosar), certificatul de mostenitor nu are decat forta probanta relativă, mentiunile sale putand fi combatute prin orice mijloc de proba admis de lege, caz in care actiunea in anulare a certificatului de mostenitor este dublata de actiunea in revendicare.
Din cele mai sus expuse reclamantul nu justifica in cauza calitatea de succesor efectiv, de mostenitor al defunctei S. A., pe cale de consecinta lipsindu-i calitatea procesuala activa de a solicita restiturea pe seama sa a unui bun care i-a apartinut acestei defuncte.
In aceste conditii este evidenta lipsa identitatii dintre persoana reclamantului si cel care este titularul dreptului afirmat in sensul celor prevazute de art. 36 NCPC, motiv pentru care s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului, exceptie invocata in cauza de catre parati, si, in consecinta, s-a respins cererea de chemare in judecata.
In baza art. 453 NCPC, raportat la solutia procesuala ce s-a pronuntat aceea de respingere a cererii principale a fost obligat reclamantul sa plateasca paratilor J. M. V. si sotia J. V. A. suma de 2.200 lei cheltuieli de judecata reprezentand onorar avocat si sa plateasca paratei S. M. de 400 lei cheltuieli de judecata, onorar avocat,sume de bani justificate cu chitante doveditoare la dosar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul S. M. A. solicitănd admiterea apelului, anularea sentinței apelate, rejudecarea cauzei si pe fond admiterea cererii asa cum a fost formulata si precizata.
În motivare s- a arătat că fara știrea apelantului, S. M.-C. a intocmit in 08.09.2006 Certificatul de moștenitor nr.78 la N. Public I. V., prin care, in calitate de fiu, acceptant tacit al moștenirii, si-a insușit intreaga masa succesorala, respectiv 1/2 din imobilul situat in Orașul T., ., județ Cluj.
Conform Certificatului de moștenitor menționat mai sus, nu sunt renuntatori la moștenire si nici străini de succesiune in temeiul art.700 C.civ., ceea ce înseamnă ca, apelantul nu a renunțat la moștenire si nici nu era străin de succesiune.
Se precizează că doar in cazul unei renunțări exprese din partea sa, unchiul său S. M.-C., ar fi putut moșteni intreaga masa succesorala.
Art.1112 C.civil prevede expres Prezumția de renunțare "Este prezumat, pana la proba contrara, că a renunțat la moștenire succesibilul care, desi cunoștea deschiderea moștenirii si calitatea lui de succesibil, ca urmare a citării sale in condițiile legii, nu accepta moștenirea..."
Astfel, in cauza nu numai ca nu suntem in prezenta unei renunțări exprese la moștenire, dar nu poate fi reținuta nici prezumția de renunțare.
Se arată că în anul 2006, unchiul său incheie cu J. V. A. si J. M. V. un contract de întreținere in urma căruia parații au obținut o jumătate din imobilul situat in Oras T., ., județ Cluj.
Actul de dispoziție incheiat de coindivizar inaintea partajului poate fi valabil in limita cotei de 1/2 de care acesta putea dispune si pentru cealaltă cota de jumătate este nul pentru lipsa consimțământului titularului dreptului. Fiind vorba de un act de instrainare, consimțământul trebuie exprimat expres si in forma autentica, ceea ce apelantul nu a incheiat.
La data de 2 decembrie apelantul a trimis prin fax si e-mail o cerere de amânare a termenului de judecata, deoarece apărătorul ales se afla in imposibilitate motivata de a se prezenta la termenul de judecata. Motivul de amânare invocat de apelantul-reclamant a fost lipsa de apărare conform dispozițiilor art.222 C.pr.civ.
În zilele următoare, consultând site-ul portalul instanțelor de judecata, a luat la cunoștința faptul că instanța de judecata a rămas in pronunțare, amânând pronunțarea pentru data de 09.12.2013. Ca atare, a formulat si trimis la dosarul cauzei, concluzii scrise cu privire la excepțiile invocate de apărătorul paraților la termenul de judecata din data de 07.10.2013.
Apelantul precizează că în mod nelegal si netemeinic, instanța de judecata omite sa menționeze cererea sa de lipsa de apărare (singura cerere din dosar), respingerea ei si motivarea acestei respingeri atat la situația cauzei pe site-ul portalul instanțelor de judecata cat si in sentința apelata.
Se arată că pana in data de 09.12.2013, pe site nu era postata încheierea de ședința din data de 02.12.2013. astfel incat, tot ceea ce a cunoscut a fost faptul ca in data de 02.12.2013 instanța de judecata nu s-a pronunțat pe cererea de lipsa de apărare si ca a rămas in pronunțare.
Deoarece la data de 07.10.2013, au fost invocate cele doua excepții procesuale de către apărătorul paraților, instanța de judecata urma sa se pronunțe numai cu privire la admiterea ori respingerea acestor doua excepții.
Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului in promovarea cererii principale nu a fost invocata de parata S. M. iar daca aceasta excepție a fost invocata de parata la termenul din data de 02.12.2013, data la care a formulat cererea de amânare pentru lipsa de apărare, instanța de judecata urma sa acorde un nou termen de judecata pentru a pune in discuția pârtilor excepția invocata. Or, reclamantului, in mod nelegal, i s-a incalcat dreptul constituțional de a se apară si formula susțineri fata de o noua excepție invocata.
F. de excepția invocata in data de 07.10.2013, in concluziile scrise a invederat instanței de judecata faptul ca la baza calității procesuale a reclamantului sta legitimarea - legitimatio ad causam.
Prin cererea de chemare in judecata a expus imprejurarile de fapt si de drept din care rezulta indreptatirea sa de a acționa in judecata parații.
Legimitarea procesuala nu se confunda cu dreptul subiectiv dedus judecații, existenta acestuia urmând a fi stabilita prin hotărâre judecătoreasca.
Legitimarea procesuala a reclamantului se refera strict la dreptul său de a reclama in justiție, fiind suficienta pentru promovarea si exercitarea cererii de chemare in judecata doar afirmarea unui drept sau a unei situații juridice ocrotite de lege.
Astfel ca, prin expunerea imprejurarilor de fapt, reclamantul a justificat in primul rand calitatea procesuala activa.
In speța de fata, insasi legea desemnează cine are calitate procesuala, fiind o acțiune constitutiva de drepturi.
Mai mult decât atat, instanța de judecata a constatat in urma admiterii si administrării probelor lipsa calității procesuale a reclamantului. Or, neavand calitate de parte cum a putut participa in proces, ?
Din interpretarea textului legal rezulta ca reclamantul este sau pretinde a fi titularul unui drept subiectiv, situație in care in cererea de chemare in judecata va arata împrejurările de fapt din care rezulta pretinsa încălcare a dreptului subiectiv precum si împrejurările din care rezulta îndreptățirea de a-l chema in judecata pe parat.
"Legitimarea procesuala nu se raportează, cu necesitate la raportul juridic dedus in judecata, ci la dreptul de a reclama in justiție si la obligația de a răspunde fata de pretențiile formulate prin actul de investire al instanței".
In ceea ce privește acceptarea moștenirii, apelantul precizează că instanța de judecata nu a acordat cuvandul in dezbateri pe intregul material probator, reclamantul fiind in imposibilitate de a-și prezenta concluziile in urma administrării probelor in prezenta cauza.
Se precizează că în mod eronat instanța de judecata retine ca reclamantul nu a făcut acte de acceptare expresa ori tacita a moștenirii dupa defuncta S. A., bunica sa.
Conform prevederilor legale, esența acceptării tacite a moștenirii o constituie manifestarea intenției neîndoielnice de a accepta moștenirea, act sau fapt juridic neechivoc.
Instanțelor de judecata le revine sarcina, analizând situația concreta, sa stabilească daca actul sau faptul juridic săvârșit de succesibil in aceasta calitate reprezintă sau nu o acceptare tacita a moștenirii. Termenul de act nu trebuie interpretat in sensul de inscris ci de act sau fapt juridic care trebuie sa implice in mod necesar intenția de a accepta.
Problema acceptării tacite a moștenirii presupune o examinare atenta a actelor ori faptelor săvârșite de succesibil pentru a determina intenția lui reala cu privire la voința de a păstra sau nu calitatea de moștenitor. Enumerarea pe care o găsim in practica si doctrina nu este una limitativa.
In cazul de fata, apelantul arată că a acceptat tacit moștenirea in ziua in care a aflat de decesul bunicii sale. D. in calitate de moștenitor a fost invitat de parata S. M. in casa pentru a lua lucruri ce au aparținut defunctei (lucruri care prin valoarea si insemnatatea lor nu sunt incluse in categoria amintirilor de familie), doar in calitate de moștenitor și-a exprimat neechivoc dorința de a dezbate cu aceasta la notar succesiunea si doar in calitate de moștenitor a solicitat intocmirea unei liste a bunurilor pentru a fi impartite conform legii intre reclamant si S. M., soția supraviețuitoare a defunctului său unchi.
Luarea in posesie a unor bunuri nu era posibila, in primul rand deoarece la aflarea unei asemenea vesti o reacție fireasca nu este aceea de a goli casa de mobile, si in al doilea rand din buna credința a solicitat paratei S. M. sa întocmească o lista cu bunurile mobile si imobile urmând ca dupa aceea sa le impartă si sa intocmească la notar certificatul de moștenitor dupa defuncta S. A..
F. de probele administrate in dosar (răspunsurile la interogatorii si actele depuse) este temeinica si legala susținerea apelantului-reclamant referitoare la acceptarea definitiva si irevocabila a moștenirii in luna iunie 2007, raportat la termenul de opțiune succesorala, la imprejurarile de fapt care l-au impiedicat sa ia la cunoștința mai devreme de decesul bunicii sale si de actul/faptul juridic săvârșit in mod clar si neechivoc cu ocazia vizitei la domiciliul bunicii sale.
Apelantul precizează că prin fraudarea legii si rea-credinta parații au incheiat acte legate de partea sa de moștenire ce i se cuvine de drept. Mai mult decât atat, parata S. M. spune răspunzând la Interogatoriu faptul ca nu l-a anunțat de decesul bunicii ori unchiului doarece nu stia unde locuiește dupa divorțul părinților săi, fapt ce denota reaua-credinta a acesteia deoarece, el vorbea cu bunica sa la telefon iar parata putea cel puțin din carnetul de telefoane al bunicii sa găsească numărul său de telefon ori sa intrebe rudele sau prietenii de familie adresa sau numărul de telefon al mamei sale ori al apelantului.
Având in vedere legătura de rudenie dintre familia J. si parata S. M., susținerile acesteia cum ca nu a avut cunoștința de actele intocmite de soțul sau nu pot fi reținute, mai mult decât paratul J. M.-V. a recunoscut prin răspunsul la interogatoriu faptul ca stia de dezbaterea succesiunii dupa defuncta S. A..
Apelantul învederează instanței faptul ca, aceasta atitudine a stat la baza ascunderii cu buna știința de către parată a deceselor bunicii si unchiului său si a intocmirii actelor in detrimentul apelantului.
Conform dispozițiilor art.1130 C.civ. petiția de ereditate poate fi formulata oricând, atunci cand are ca obiect recunoașterea dreptului de moștenitor, arată apelantul. Daca petiția de ereditate este admisa, recunoașterea titlului de moștenitor al reclamantului se produce retroactiv, de la data deschiderii succesiunii. Principalul efect consta in obligarea deținătorilor fara titlu la restituirea bunurilor succesorale adevăratului moștenitor.
Finalitatea instituției prescripției extinctive este sancționarea atitudinii culpabile a titularului dreptului subiectiv, lasand la latitudinea instanțelor de judecata raportat la diligentele exercitate in concret de către acesta, sa constate temeinicia solicitărilor formulate.
F. de toate acestea, apelantul solicită admiterea apelului, anularea sentinței apelate, rejudecarea cauzei si pe fond admiterea cererii asa cum a fost formulata si precizata.
In drept, iși intemeiază apelul pe dispozițiile art.466-482 C.pr.civ.
Prin întâmpinarea formulată, intimații-pârâți S. M., J. M. V. și J. V. A. au solicitat respingerea apelului formulat de către reclamantul-apelant S. M.-A. împotriva Sentinței civile nr. 2928/2013, pronunțata in ședința publica din data de 16.12.2013 de Judecătoria T., ca neîntemeiat si menținerea in întregime a soluției pronunțate de prima instanță, cu obligarea apelantului la suportarea cheltuielilor de judecata, constând in onorariu avocațial si cheltuieli de transport de 50 RON/termen de judecata, recum și cheltuielile ce se vor mai ocaziona in apel.
In ceea ce privește cererea de apel formulata de către reclamant, s-a invocat excepția insuficientei timbrări întrucât, taxa de timbru nu a fost achitată.
Intimații precizează că în lipsă dovezii efectuării actelor de acceptare a succesiunii defunctei S. A., reclamantul apelant este străin de succesiune. Se precizează că reclamantul nu justifica in cauza calitatea de successor efectiv, de moștenitor al defunctei S. A., pe cale de consecința lipsindu-i calitatea procesuala activa de a solicita restituirea pe seama sa a unui bun care i-a aparținut acestei defuncte. Este evidenta astfel lipsa identității dintre persoana reclamantului și titularul dreptului afirmat in sensul art. 36 NCPC
De asemenea, acțiunea in revendicare este acțiunea proprietarului neposesor indreptata impotriva posesorului neproprietar.
In regim de carte funciara proprietatea asupra imobilului se dovedește cu inscrierea in CF.
In subsidiar, in măsura in care instanța ar trece peste excepția invocata si ar analiza cauza pe fond, intimații solicită respingerea cererii de apel ca neîntemeiata.
Intimații precizează că prin cererea de apel (pagina 2) reclamanul susține in mod neintemeiat faptul ca actul de dispoziție, respectiv contractul de intretinere incheiat de către coindivizar inaintea partajului ar putea fi valabil incheiat doar in limita cotei de 1/2 a parte de care acesta putea dispune fiind nul pentru cealaltă jumătate pentru lipsa consimțământului titularului dreptului, in speța, S. M. A..
Or, este mai mult decât evident faptul ca exprimarea unui consimțământ valabil din partea reclamantului ar fi fost necesara doar in ipoteza in care la momentul incheierii contractului de intretinere reclamantul era proprietar cu privire la respectivul imobil. In speța de fata reclamantul nu deține niciun drept de proprietate asupra imobilului litigios. La momentul incheierii contractului de intretinere, proprietari asupra imobilului litigios au fost intimata-pârâtă impreuna cu soțul său S. C. M. (dovada in acest sens fiind extrasul de carte funciara), motiv pentru care, pentru incheierea valabila a contractului de intretinere nu a fost necesar exprimarea consimțământului reclamantului.
Transmisiunea activului succesoral, adică a drepturilor ca atare care fac parte din patrimoniul succesoral, se realizează automat la data deschiderii moștenirii, fara indeplinirea vreunei formalități si nu se confunda cu exercitarea efectiva a acestor drepturi, care nu se poate realiza fara formalitățile prevăzute de lege. C. de 1/2 a parte cu privire la care face referire reclamantul nu a fost dobândita in mod efectiv la data deschiderii succesiunii (data decesului), este vorba doar despre vocația succesorala pe care legea o conferă acestuia.
In ceea ce privește susținerile reclamantului-apelant din cererea de apel privind neregularitatile procedurale petrecute cu ocazia desfășurării judecații in prima instanța, intimații precizează că si acestea sunt lipsite de temei juridic.
Excepția lipsei calității procesuale active formulata de către intimata-pârâtă a fost invocata anterior termenului din 02.12.2013, susținerile reclamantului fiind neadevarate.
Solicitările apelantului sunt lipsite de temei atâta vreme cat, de la data deschiderii succesiunii dupa bunica sa, in 2006, a inteles sa stea in pasivitate pana la momentul formulării cererii de chemare in judecată.
Ulterior decesului bunicii sale,apelantul nu a făcut niciun act de acceptare a moștenirii, nici expres, nici tacit, rămânând ., pana in luna ianuarie 2013 cand a inteles sa solicite Camerei Notarilor Publici Cluj informații referitoare la dezbaterea acestei succesiuni.
Or, faptul ca reclamantul a fost invitat de către intimata-pârâtă in casa bunicii sale nu reprezintă un act de acceptare tacita a succesiunii. Mai mult, intrucat reclamantul-apelant menționează in cuprinsul cererii de apel faptul ca a solicitat întocmirea unei liste a bunurilor supuse impartelii, intimații consideră ca acesta trebuie sa faca dovada existentei listei respective întocmita de către intimata-pârâtă, in caz contrar aceste susținerii fiind neîntemeiate.
Însuși apelantul prin cererea de apel menționează ca in temeiul prevederilor legale, esenta acceptării tacite a moștenirii o constituie manifestarea intenției neîndoielnice de a accepta moștenire, act sau fapt juridic neechivoc.
Prevederile noului Cod civil nu sunt iIncidente în speța de fata întrucât, în ceea ce privește legea aplicabila moștenirii sub aspectul dreptului material, va fi legea în vigoare de la data decesului defunctului/defunctei. ln cazul de fata intrucat decesul numitei S. A. a survenit in anul 2006, legea aplicabila este vechiul Cod civil.
Potrivit art. 700 Cod Civil Vechi, sub imperiul căruia s-a deschis succesiunea dupa defuncta S. A., „(1) Dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii. (2) In cazul cand moștenitorul a fost împiedicat de a se folosi de dreptul sau, din motive de forța majora, instanța judecătoreasca, la cererea moștenitorului, poate prelungi termenul cu cel mult 6 luni de la data cand a luat sfârșit impiedicarea.
Reclamantul nu a făcut niciun act de acceptare a moștenirii nici In termenul de 6 luni prevăzut de lege, nici în următorii 7 ani.
Renunțarea la moștenire este o manifestare de voința unilaterala. Ea poate fi tacita (implicita) atunci cand succesibilul lasa sa treacă termenul de prescriptive prevăzut de lege farà a face acte de acceptare a moștenirii.
Faptul ca nu ar fi avut nici cea mai vagă idee, asa cum insusi pretinde, despre intocmirea certificatului de moștenitor atacat, confirma faptul ca nu a făcut niciun act de acceptare printr-o eventuala preluare a unor bunuri sau efectuarea oricăror acte care sa contureze ideea ca ar fi fost interesat de acceptarea moștenirii si nici nu s-a interesat, măcar informativ, despre soarta acestei moșteniri.
Reclamantul ar fi avut in orice moment posibilitatea sa faca ceea ce a făcut abia in anul 2013, adica sa se intereseze la Camera Notarilor Publici Cluj despre soarta succesiunii care pretinde ca l-ar fi interesat.
Din chiar susținerile reclamantului se poate trage concluzia ca pana in anul 2013 nici măcar nu s-a interesat de moștenirea dupa defuncta S. A., cu atat mai puțin ar fi efectuat acte materiale care sa duca la concluzia ca ar fi acceptat tacit, desi asa cum afirma chiar el, a luat cunoștința despre moartea bunicii sale in anul 2007.
Chiar daca termenul de 6 luni pentru acceptarea moștenirii ar fi inceput sa curgă pentru dansul din 2007, cand pretinde ca ar fi aflat despre moartea bunicii sale, acest termen ar fi fost oricum de mult implinit pana la data la care a inteles sa-si pretindă asa zisele drepturi pe calea justiției.
Așadar, reclamantul este decăzut din termenul de acceptare a moștenirii dupa defuncta S. A., solicitările sale de a se recunoaște calitatea de moștenitor si de a se constata nulitatea Certificatului de moștenitor fiind neîntemeiate.
In Legea nr. 36/1995 a notarilor publici si a activității notariale, se prevede, la art. 87, alin. 1 ca „ (1) încălcarea cerințelor prevăzute la art. 84 se sancționează cu anularea, dacă nu pot fi îndreptate și au produs părții o vătămare care nu poate fi înlăturată în alt mod decât prin desființarea actului.
Astfel, in cazul in care in prezenta speța s-ar cere aplicarea unor eventuale sancțiuni fata de Certificatul de moștenitor atacat, ar putea fi vorba doar despre o nulitate relativa, in niciun caz absoluta, neexistand niciun temei de drept pentru acest din urma caz.
Atâta vreme cat este aparat un interes particular, individual, iar nu unul general, sancțiunea nulității relative este fireasca, impunându-se.
Intimații consideră așadar ca instanța, in baza rolului activ si in conformitate cu prevederile art. 22 alin. 4 NCPC, are posibilitatea de a recalifica primul petit dedus judecații, in sensul ca reclamantul ar putea pretinde eventual anularea, iar nu constatarea nulității absolute a Certificatlui de moștenitor atacat.
Fiind vorba de o nulitate relativa, se va aplica termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958, reglementare sub care prescripția a inceput sa curgă.
Potrivit art. 9 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958, ,,In caz de viclenie ori eroare sau în celelalte cazuri de anulare, prescripția începe sa curgă de la data cînd cel îndreptățit, reprezentantul sau legal sau persoana chemată de lege sa-i încuviințeze actele, a cunoscut cauza anulării, însă cel mai tîrziu de la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului.”
Se observa ca norma legala citata instituie doua momente alternative care marchează inceputul prescripției si anume unul subiectiv, al cunoașterii cauzei de anulare, precum si unul obiectiv, al expirării celor 18 luni de la incheierea actului.
În speță, reclamantul solicita „nulitatea absoluta parțiala” a certificatului de moștenitor pe motiv ca nu ar fi fost chemat la moștenirea bunicii sale.
Termenul subiectiv al cunoașterii eventualei cauze de anulare pretinsa de către reclamant este limitat, de termenul obiectiv de 18 luni de la incheierea actului.
Or, Certificatul de moștenitor atacat a fost emis la data de 30.01.2006, așadar termenul limita, obiectiv, de 18 luni in care s-ar putea solicita anularea sa este de mult depășit.
Reclamantul ar fi avut posibilitatea de a solicita eventuala anulare a Certificatlui de moștenitor in termenul maxim de 4 ani si 6 luni, insumand 3 ani termenul general de prescripție si 1 an si 6 luni momentul cel mai indepartat de la care termenul de prescripție ar fi putut sa curgă, insa a inteles sa iasa din completa-i pasivitate abia dupa aproximativ 7 ani si jumătate, solicitările sale fiind prin urmare sortite eșecului.
Mai mult, pentru remedierea unor situații in care persoana interesata s-ar afla in imposibilitate obiectiva de a introduce acțiunea în termenul legal, prin art. 19 din Decretul 167/1958 s-a reglementat instituția repunerii în termenul de prescripție, ca beneficiu legal acordat titularului dreptului la acțiune împiedicat sa-si exercite dreptul respectiv.
Desi reclamantul pretinde ca ar fi luat cunoștința despre existenta Certificatului de moștenitor (ceea ce este de-a dreptul neverosimil) abia in luna ianuarie a anului 2013, el nu a formulat nici o cerere de repunere in termenul de acceptare a moștenirii in termenul expres de 1 luna prevăzut de lege.
De altfel, el nici la momentul formulării cererii de chemare în judecata nu a făcut o cererere de repunere în termenul de acceptare a moștenirii.
Se mai arată că în cuprinsul cererii de apel reclamantul-apelant intelege sa se prevaleze de prevederile art. 1130 noul Cod civil care reglementează petiția de ereditate.
De plano, textul este inaplicabil raportat la data deschiderii succesiunii.
Intimații precizează că reclamantul confunda exercitarea dreptului de opțiune succesorala - care se prescrie in termen de 6 luni de la data deschiderii moștenirii - cu exercitarea acțiunii in petiție de ereditate. Dreptul de opțiune este un drept potestativ, a cărui exercitare nu necesita colaborarea unei alte persoane, pe cand petiția de ereditate presupune prin natura ei un conflict intre doua persoane care isi disputa calitatea de moștenitor al Iui de cujus, negandu-si reciproc vocația succesoarala. Or, vocația efectiva la moștenire implica in mod necesar acceptarea acesteia in termenul de 6 luni prevăzut de art. 700 C.civ. Prin urmare, petiția de ereditate presupune în mod necesar ca părțile in conflict sa fi acceptat moștenirea in termen. Daca una dintre ele nu a facut-o, este străina de moștenire si ca atare nu are calitatea procesuala (active in cazul de fata) de a discuta pe fond petiția de ereditate.
Analizând sentința prin prisma motivelor invocate,a actelor aflate la dosar și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Tribunalul apreciază că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în materie.
Pentru început se impune a se menționa că în cauză, prin raportare la dispozițiile art.91 din Legea nr.71/2011 conform cărora moștenirile deschise înainte de . Codului civil din 2009 sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii moștenirii, sunt incidente prevederile vechiului Cod civil și nu cele din noul Cod civil, invocate de apelant.
Tribunalul apreciază ca neîntemeiată critica apelantului referitoare la faptul că prima instanță s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale active, fără a o pune în discuția părților, fiindu-i astfel încălcat dreptul la apărare.
Așa cum rezultă cu evidență din cuprinsul încheierii civile din data de 07.10.2013, termen la care apelantul a fost prezent și asistat de avocat, reprezentantul intimaților a invocat lipsa calității procesuale active a reclamantului cu privire la pretenția de restituire a bunului imobil,pe de o parte,și lipsa de interes a acestuia în promovarea acțiunii față de intimații J.. S-a stabilit că aceste excepții se vor discuta și instanța se va pronunța asupra lor la următorul termen de judecată din data de 02.12.2013.
Ca atare, chiar dacă la data de 02.12.2013 nici reclamantul și nici reprezentanta acestuia nu au fost prezenți, aveau cunoștință despre excepțiile invocate, precum și despre faptul că ele urmează a fi puse în discuție. În acest context, chiar dacă nu s-a prezentat în instanță, reclamantul prin avocatul său avea posibilitatea de a formula apărări în scris în raport de excepțiile invocate, fiind vorba despre aspecte ce îi erau cunoscute, neputandu-se vorbi despre încălcarea dreptului la apărare .
Cererea de amanare formulată de reclamant a fost pusă în discuția părților, intimații solicitand respingerea acesteia.
În plus, instanța a rămas în pronunțare asupra celor două excepții, dispunand amanarea pronunțării tocmai pentru a acorda părților, deci inclusiv apelantului, posibilitatea formulării de concluzii scrise, context în care nu se poate reține o nesocotire a dreptului la apărare al acestuia .
Apelantul a investit instanța cu o cerere prin care a solicitat constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr.78/08.09.2006 emis de BNP I. V., stabilirea și recunoașterea calității sale de moștenitor după defuncta sa bunică Suarășan A., cu privire la cota de ½ parte din masa succesorală și restituirea bunurilor, respectiv a cotei de ½ parte din imobilul situat în T., ., jud. Cluj.
În susținerea cererii s-a invocat în esență, faptul că a aflat despre decesul bunicii doar in anul 2007, iar certificatul de moștenitor contestat a fost emis fără citarea sa.
Probatoriul administrat în cauză, inclusiv susținerile apelantului, au confirmat împrejurarea că acesta a aflat despre decesul bunicii sale, Suărăsan A., petrecut la data de 30.01.2006, doar în luna iunie 2007.
La deschiderea unei succesiuni, succesibilul are dreptul de a alege între consolidarea titlului de moștenitor, prin acceptarea succesiunii, și desființarea acestui titlu, prin renunțarea la succesiune.
Potrivit art. 689 Cod civil, acceptarea unei succesiuni poate fi făcută expres, atunci când succesibilul își manifestă calitatea de moștenitor prin înscris autentic sau sub semnătură privată, ori poate fi făcută tacit. Acceptarea este tacită când succesibilul îndeplinește un act sau un fapt pe care nu îl putea săvârși decât în calitatea sa de moștenitor și din care rezultă indirect, dar neîndoielnic, intenția sa de acceptare a succesiunii, act care nu poate primi o altă interpretare.
Dreptul de opțiune succesorală trebuie însă să fie exercitat într-un termen de 6 luni calculat de la data deschiderii succesiunii, în acest sens fiind dispozițiile art. 700 alin. 1 Cod civil.
Termenul de 6 luni în care persoana cu vocație succesorală urmează a se pronunța dacă accepta succesiunea, este un termen de prescripție, care curge de la deschiderea succesiunii. Deoarece succesiunea se deschide „prin moarte”, termenul de opțiune succesorală curge de la moartea lui de cujus pentru toti moștenitorii, prescripția fiind unica pentru toți moștenitorii.
În speță, apelantul a susținut că a cunoscut despre decesul bunicii sale doar în luna iunie 2007, moment la care a făcut acte de acceptare tacită a succesiunii, constand în aceea că și-a exprimat neechivoc dorința de a dezbate succesiunea pe cale notarială, solicitand totodată întocmirea unei liste a bunurilor cuprinse în masa succesorală.
Jurisprudența a stabilit însă, că data decesului lui de cujus este momentul începerii curgerii termenului de prescripție pentru acceptarea succesiunii, chiar și în situația în care unii dintre succesibili nu au cunoscut de decesul autorului lor, singura excepție admisă fiind atunci când necunoașterea morții lui de cujus a fost imposibilă, ca urmare a unor împrejurări imprevizibile și de neînlăturat, situație reglementată de art. 19 din Decretul nr. 167/1958, privind instituția repunerii în termenul de prescripție.
Așa cum a statuat instanța supremă prin decizia de îndrumare nr. 7 din 28 martie 1963, aplicarea prevederilor art. 19 din decret și termenul de prescripție prevăzut de art. 700 Cod civil nu trebuie să duca la concluzia că prelungirea termenului operează automat atunci când moștenitorul a fost împiedicat de a se folosi de dreptul său, ci instanța apreciază dacă sunt „temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescripție a fost depășit” și dacă împrejurările invocate sunt sau nu imputabile moștenitorului.
În orice situatie însă, repunerea în termen nu va putea fi decisă din oficiu de către instanță, ci va trebui să existe o cerere în acest sens, formulată de către succesibil.
În speța dedusă judecății, apelantul nu a formulat o cerere de repunere în termenul de acceptare a succesiunii ,cu toate că a afirmat că nu a cunoscut decat la în iunie 2007 despre decesul bunicii sale. D. urmare, în mod corect prima instanță a avut în vedere data deschiderii succesiunii ca fiind 30.01.2006, dată față de care, pretinsele acte de acceptare tacită a succesiunii invocate de apelant, efectuate în cursul anului 2007 ,apar ca fiind făcute cu depășirea termenului de 6 luni impus de art.700 al.1 VCC.
Succesorul care nu a fost prezent la notariat și, prin urmare, nu a consimțit la mențiunile din certificatul de moștenitor privind întinderea drepturilor succesorale și alcătuirea masei succesorale, poate cere oricând anularea certificatului de moștenitor, stabilirea masei succesorale și partajarea ei, dar cu condiția sa facă dovada acceptării în termen a succesiunii, deoarece numai făcând aceasta dovada el este socotit ca proprietar al bunurilor succesorale, de la data deschiderii succesiunii.
Dacă însă, înăuntrul termenului de acceptare a succesiunii, succesibilul nu și-a exercitat dreptul de opțiune nici expres nici tacit, cum este cazul în speță, titlul de moștenitor se stinge, iar succesibilul este considerat străin de moștenire.
Întrucât succesibilul străin de moștenire nu poate emite pretenții asupra succesiunii, nu are calitate procesuală în acțiunea privind anularea certificatului de moștenitor, pentru omisiunea înscrierii lui printre moștenitori .
Aceasta este și situația apelantului care, așa cum corect a statuat și prima instanță, nu a făcut acte de acceptare a succesiunii în termenul de 6 luni de la decesul antecesoarei sale, astfel încat nu a făcut dovada de succesor concret la moștenirea defunctei Suarășan A..
În aceste condiții, el nu justifică legitimare procesuală activă de a pretinde nulitatea certificatului de moștenitor și nici restituirea unor bunuri din masa succesorală a defunctei, lipsind identitatea dintre persoana reclamantului și titularul dreptului afirmat, așa cum impun dispozițiile art.36 NCPC.
Așa fiind, văzand și dispozițiile art. 480 al.2 NCPC tribunalul apreciază ca neîntemeiate criticile formulate sens în care va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul S. M. A. împotriva Sentinței civile nr. 2928/2013, pronunțată în dosar nr._ /_ al Judecătoriei T., pe care o va menține în totul.
Raportat la soluția adoptată, în temeiul art.453 NCPC ,va obliga apelantul să plătească intimatei S. M. suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în apel reprezentand onorariu avocațial conform chitanțelor și contractului de asistență de la fila 55.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul S. M. A. împotriva Sentinței civile nr. 2928/2013, pronunțată în dosar nr._ /_ al Judecătoriei T., pe care o menține în totul.
Obligă apelantul să plătească intimatei S. M. suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Septembrie 2014.
Președinte, M. O.-S. | Judecător, D.-I. T. | |
Grefier, D. I. D. |
Red. M.O.S.-31.10.2014
Tehnored. D.D. 08 Octombrie_ ex.
Jud. fond C. C.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 548/2014. Tribunalul CLUJ | Acţiune în constatare. Decizia nr. 627/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
