Legea 10/2001. Sentința nr. 209/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 209/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 11-04-2014 în dosarul nr. 255/117/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 209/2014
Ședința publică de la 11 Aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. L.
GREFIER: D. I. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanții T. L. E., T. M. V., T. O. I. și pe pârâții M. C.-N., REPREZ. PRIN PRIMAR, P. M.. C.-N., având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare nu a răspuns niciuna dintre părți.
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare a răspuns reprezentantul reclamanților, avocat B. C. S., care depune la dosarul cauzei delegație de substituire a domnului avocat P. C., lipsă fiind restul părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Tribunalul constată că procedura prealabilă a fost parcursă.
Se constată că la data de 21.02.2014 s-au depus la dosarul cauzei întâmpinare și înscrisuri de către P. Municipiului C.-N. (filele 43-129).
La data de 21.02.2014 s-a depus la dosarul cauzei întâmpinare de către M. C.-N., reprezentat prin Primar (filele 130-132).
La data de 13.03.2014 s-a depus la dosarul cauzei de către reclamanți răspuns la întâmpinare (filele 140-143).
Tribunalul, raportat la prevederile art. 238 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, pune în discuție estimarea duratei procesului.
Reprezentantul reclamanților apreciază o perioadă de 2 luni.
Tribunalul, având în vedere data înregistrării cererii pe rolul instanței, respectiv 20.01.2014, estimează durata procesului la 6 luni.
Reprezentantul reclamanților solicită în probațiune încuviințarea tuturor înscrisurilor depuse la dosar și depune la dosarul cauzei practică judiciară (filele 152-164).
Tribunalul încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar de către reclamanți, apreciindu-le utile soluționării cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, probe de administrat, Tribunalul declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentanta reclamanților pune concluzii de admitere a acțiunii, de anulare a dispoziției privind propunerea de acordare de măsuri compensatorii din 17.12.2013 emisă de Primăria Municipiului C.-N., ca neîntemeiată și obligarea Primăriei C.-N., prin Primar la emiterea unei noi dispoziții.
Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data 20 ianuarie 2014 reclamanții T. L. E., T. M. V., T. O. I. au solicitat anularea Dispoziției privind propunerea de acordare de măsuri compensatorii nr. 4172/17.12.2013, emisă de Primăria Municipiului Clu-N., ca fiind netemeinică și obligarea Primăriei C.-N., prin Primar E. B., la emiterea unei noi Dispoziții privind propunerea de acordare de măsuri compensatori, cu respectarea dispozițiilor legale incidente în materie, anume incluzând cota de 100% din terenul revendicat în suprafață de 1820 mp, înscris în CF_ C., cu nr. topo_, situat în C.-N., Arător la „Rotația II", în favoarea reclamanților. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că, în fapt, în decursul anului 2001, numita R. R. a adresat Prefecturii C. o Notificare - cerere de restituire în natură a imobilului înscris în CF_ C. cu nr. topo_ - Arător la Rotația II, în suprafață totală de 1821 mp, conform dispozițiilor legale, prin Birou executor Judecătoresc B. M.. Această Notificare nr. 731/2001 a fost transmisă de către Prefectura C. către Primăria Municipiului C.-N., unde a fost deschis dosarul intern nr. 3754.
Se precizează că în decursul anului 2006 numita R. R. a decedat, iar moștenitori legali ai acesteia sunt reclamanții, aceasta conform Sentinței Civile nr._ / 2008 pronunțată de Judecătoria C.-N., în Dosarul nr._ .
În decursul anului 2013 a fost soluționat dosarul de revendicare nr. 3754, motiv pentru care a fost comunicată către reclamanți Dispoziția privind propunerea de acordare de măsuri compensatorii nr. 4172/17.12.2013, act prin care se dispune acordarea de măsuri compensatorii sub forma de puncte, potrivit prevederilor Legii nr. 165/2013, pentru cota de 1/2 parte din terenul revendicat în suprafață de 1820 mp, înscris în CF_ C., cu nr. topo_, situat în C.-N., Arător la „Rotația II", în favoarea reclamanților.
Se precizează că dispoziția privind propunerea de acordare de măsuri compensatorii nr. 4172/17.12.2013 este netemeinică, aceasta deoarece s-a dispus acordarea de măsuri compensatori doar pentru cota de 1/2, în contextul în care cererea inițială de reconstituire a fost formulată pentru întreaga suprafață de teren, motiv pentru care se impune anularea acesteia si emiterea unei noi decizii care să dispună cu privire la întreg dreptul de proprietate cuvenit reclamanților. Ba mai mult, prin emiterea acestei dispoziții au fost încălcate flagrant dispozițiile legale referitoare la dreptul de acrescământ, reglementate expres de art. 4 din Legea nr. 10/2001.
Se precizează că antecesoarea reclamanților - defuncta T. R. (căsătorită R.), prin Notificarea 731/2001 a solicitat expres reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la întreg imobilul identificat în CF_, în suprafață totală de 1820 mp, nicidecum doar cu privire la cota de 1/2. Astfel, acesteia i se cuvenea a-i fi reconstituit dreptul de proprietate cu privire la între imobilul, acesta în lumina dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 10/2001 („de prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor îndreptățite") coroborate cu dispozițiile art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 („de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au umat procedura prevăzută la cap. III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire").
Terenul în litigiu a fost dobândit de către antecesorul reclamanților - numitul T. Ș., acesta fiind proprietar tabular unic.
Ulterior decesului acestuia, între moștenitorii săi - T. R. (ulterior, căsătorită R. R.) și T. I. s-a dezbătut succesiunea, fiecare devenind proprietar pe cota de 1/2 din bunurile aflate în patrimoniul defunctului. Astfel, printre aceste bunuri s-a încadrat și terenul în litigiu. La rândul său, T. I. a avut doi fii, respectiv T. V. și T. I. (care nu a avut nici un moștenitor). Se arată că la moartea tatălui lor - T. V., reclamanții au promovat demersurile legale în vederea deschiderii succesiunii atât față de antecesorul lor, cât și pentru stabilirea calității de moștenitori legali ai antecesoarei T. R.. Se arată că toate aceste demersuri au fost finalizate până la momentul de față, astfel încât reclamanții sunt unicii moștenitori atât pe linia defunctei T. R. (căsătorită R.), cât și pe linia defunctului T. I..
Reclamanți arată că practica judiciară este constantă în sensul că în situația în care numai o parte dintre moștenitorii proprietarilor deposedați de stat au cerut restituirea imobilului, acesta se cuvine celor ce s-au conformat Legii nr. 10/2001, prin efectul dreptului de acrescământ, indiferent de cotele lor succesorale. Succesorii nu dobândesc în nume propriu dreptul la restituire ci ca moștenitori ai antecesorului lor, singurul cu privire la care se pune problema funcționării dreptului de acrescământ .
Față de prevederile art. 4 din Legea nr. 10/2001 persoanele îndreptățite la cota-parte din imobil care nu au formulat notificare în condițiile Legii nr. 10/2001, sunt asimilate renunțătorilor, operând acrcscământul. Se precizează că este identică și situația din speța de față, în sensul în care antecesorul reclamanților - Tantău I., nu a formulat o Notificare în condițiile legale expuse anterior.
Renunțarea produce efecte ținând seama, când este cazul, de ordinea claselor de moștenitori legali și de împărțirea pe tulpini sau pe linii de moștenitori. Partea renunțătorului se cuvine, prin acrescământ, comoștenitorilor sau se va deferi moștenitorilor următori, pe care prezența moștenitorului renunțător îi păgubea, fie reducându-le partea succesorală, fie împiedicându-i să aibă o chemare utilă la succesiune.
Moștenitorii subsecvenți nu dobândesc partea succesorală de la cel care renunță (în speță nu a formulat notificare), ci direct de la cel care lasă moștenirea, fiind succesori în drepturi ai defunctului.
Dacă toți moștenitorii dintr-o clasă de moștenitori renunță la succesiune, renunțarea profită moștenitorilor din clasa următoare.
Se arată că în speța de față, unicii moștenitori legali ai defunctei T. R. (căsătorită R.) fiind reclamanții, lor le revin în înregime toate drepturile și obligațiile aferente patrimoniului antecesoarei lor. Printre acestea, se numără și dreptul a li se acorda măsurile compensatorii pentru întreg terenul înscris în CF_, în suprafață totală de 1820 mp. De aceea, potrivit regulii acrescământului, în lipsa notificărilor formulate de către antecesorul T. loan (a cărui cotă a fost solicitată atât de către defuncta T. R., căsătorită R.), reclamanților, după cum au menționat anterior, în calitate de moștenitori legali ai acestora, le este recunoscută vocația de a culege succesiunea persoanelor de la care s-a făcut preluarea acestei cote, putând astfel dobândi și cota lor succesorală.
În probațiune s-au depus la dosar înscrisuri anexate acțiunii, respectiv copie conformă cu originalul după Dispoziția privind propunerea de acordare de măsuri compensatorii nr. 4172/17.12.2013; dovada comunicării acestei Dispoziții; Notificarea nr. 731/2001; CF_ C.; Sentința Civilă nr._/2008
Prin întâmpinarea formulată (f. 43-44), pârâtul P. Municipiului C.-N. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivele întâmpinării se arată că potrivit notei Comisiei Tehnice, terenul preluat în proprietatea Statului a fost supus sistematizării, după introducerea sa în intravilanul municipiului, pe acesta fiind amplasate blocuri, alei pietonale, spații verzi, rețele edilitare, parcări betonate, astfel încât restituirea în natură nu mai este posibilă.
Prin chiar cererea de chemare în judecată, reclamanții arată că, „ulterior decesului proprietarului tabular, între moștenitorii săi T. R. (căsătorită R. R.) și T. I. s-a dezbătut succesiunea, fiecare devenind proprietar pe cota de 1/2 din bunurile aflate în patrimoniul defunctului".
Raportat la aceste aspecte, pârâtul învederează instanței faptul că, în materia Legii nr. 10/2001 nu este incidență regula unanimității, regulă care împiedică un singur coproprietar să revendice un imobil fără acordul celorlalți coproprietari însă, prin dispozițiile acestei legi de reparație, legiuitorul a recunoscut dreptul coproprietarilor - persoane îndreptățite în sensul legii - să solicite și, respectiv, posibilitatea să obțină măsuri reparatorii sub forma retrocedării în natură numai asupra părților din imobil pe care ei, sau autorii lor, le dețineau în proprietate în momentul deposedării de către stat.
Prin introducerea alin. (4) la art. 4 din Legea nr. 10/2001 (prin Legea nr. 247/2005) s-a consacrat punctul de vedere preponderent existent în practica judiciară creată de la . Legii nr.10/2001, în sensul că, împrejurarea că numai o parte dintre moștenitorii proprietarilor deposedați de stat au cerut restituirea imobilului are relevanță doar în sensul că el se cuvine celor ce s-au conformat Legii nr.10/2001, prin efectul dreptului de acrescământ, indiferent de cotele lor succesorale.
Se precizează că în speța supusă analizei, nu sunt incidente dispozițiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, „de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap. III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire", dispoziție aplicabilă doar în cazul în care proprietarul deposedat de stat deținea imobilul în proprietate în întregime, însă după . Legii nr. 10/1001, au formulat cerere de retrocedare a imobilului numai o parte din moștenitori săi, caz în care lor le profită și cotele moștenitorilor care nu au formulat notificare.
Aceasta deoarece, terenul a fost preluat direct de la moștenitorii proprietarului tabular, și nu de la acesta, datorită faptului că numitul T. Ș. a decedat la data de 11 noiembrie 1961, astfel că, la data la care a operat Decretul de exprorpiere nr. 250/1974, proprietari ai imbilului erau succesorii legali ai acestuia, numiții T. I. și T. R., în cote părți.
Având în vedere aceste succesiuni în timp, numita T. R. nu putea depune notificare decât pentru cota sa de proprietate, cotă preluată de la aceasta de statul Român, în baza Decretului de expropriere nr. 250/1974. În situația în care, aceasta ar fi fost moștenitoarea numitului T. loan, ar fi trebuit să depună copie de pe actele doveditoare ale acestei calități, în caz contrar, neputând beneficia de cota de proprietate a fratelui său.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, la data depunerii notificării, nu erau în vigoare prevederile noului cod civil, astfel încât se aplica regula unanimității, așa cum a fost ea creată de practica judiciară și doctrină.
Se arată de către pârât că în hotărârea Lupas si alții împotriva României, din 14 decembrie 2006, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat ca regula unanimității este o construcție jurisprudentiala, care nu decurge dintr-o anume dispoziție legala, fiind inspirata de particularitățile acțiunii in revendicare.
Se anexează întââmpinării copie certificată conform art. 150 Cod proc. Civ. dosarul intern constituit în temeiul Legii 10/2001, al reclamantei.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Municipiului C.-N., reprezentat prin Primar (f. 130-132) solicită respingerea acțiunii, în principal pe cale de excepție, a lipsei calității procesuale pasive, și, în subsidiar ca neîntemeiată.
În motivele întâmpinării se arată excepția lipsei calității procesuale pasive a municipiului C.-N. este întemeiată. Astfel, raportat la prevederilor art. 21, alin 4 din Legea 10/2001: "in cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ-teritoriale restituirea in natura sau prin echivalent către persoana indreptatita se face prin dispoziție motivata a primarilor[...]", in litigiile privitoare la imobilele care intra sub incidența legii 10/2001 calitate procesuala pasiva are primarul si nu unitatea administrativ-teritoriala.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții solicită anularea Dispoziției nr. 4172/2013, prin procedura prevăzută de Legea 10/2001 . Or, aceste texte legale nu prevăd nicio obligație în sarcina pârâtului M. C.-N., astfel încât se solicită admiterea excepției invocate si, pe cale de consecința respingerea acțiunii ca introdusa impotriva unei persoane lipsita de calitate procesuala pasiva.
Se arată ca, emitentul actului administrativ a cărui anulare se solicita este P. mun. C.-N. si nu M. C.-N., prin Primar. Unitatea administrativ - teritoriala, in speța M. C.-N., este persoana juridica de drept public, cu capacitate juridică deplină si, conform Legii administrației publice locale nr 215/2001, este reprezentata de către primarul municipiului, insa, in cauza dedusa judecații sunt aplicabile prevederile alin. 4, art. 21 din Legea 10/2001 care prevăd faptul ca: "in cazul imobilelor deținute de către unitățile administrativ-teritoriale, restituirea in natura sau prin echivalent către persoana îndreptățită, se face prin Dispoziția motivata a Primarilor", ca autorități executive.
Una din condițiile pentru a fi parte in procesul civil sau pentru exercitarea acțiunii civile, alături de capacitatea procesuala si existenta interesului judiciar.
Calitatea procesuala consta in identitatea intre persoana reclamantului si cel care este titular al dreptului, precum si intre persoana paratului si cel despre care se pretinde ca este obligat in raportul juridic supus judecații, or, se precizează că in speța, este evident ca aceasta identitate nu subzista, raportat la cele mai sus arătate.
Pe fondul cauzei pârâtul Municipiului C.-N., reprezentat prin Primar se solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, reiterând motivele arătate de către pârâtul P. Municipiului C.-N..
Analizând cererea de chemare în judecată prin prisma motivelor invocate, a materialului probator al cauzei și în lumina dispozițiilor legale incidente, Tribunalul reține următoarele:
Prin Dispoziția nr. 4172/17.12.2013, emisă de pârâtul P. municipiului C.-N. (f. 8-9), s-a propus acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, potrivit dispozițiilor Cap. III din legea nr. 165/2013, pentru cota de ½ parte din terenul revendicat în suprafață de 1.820 mp., înscris în C.F. nr._ C., cu nr. top._, situat în municipiul C.-N., Arător la „Rotația II”, în favoarea reclamanților T. L.-E., T. M.-V. și T. O.-I. (art. 1).
În considerentele dispoziției s-a reținut că revendicatoarea R. R., în prezent decedată, a avut calitatea de persoană îndreptățită, conform dispozițiilor art. 3 alin .1 lit. a coroborat cu art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, republicată, fiind fosta proprietară la momentul exproprierii a cotei de ½ parte din terenul revendicat, cotă moștenită de la fostul proprietar tabular al terenului, în baza actelor de stare civilă și a Sentinței civile nr._/2008, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C.-N. și conform C.F. nr._ C..
Tribunalul constată că potrivit înscrierilor din C.F. nr._ C. (f. 30-33), proprietarul tabular al imobilului teren arător la „Rotația II”, în suprafață de 506 stj.p., cu nr. top._, a fost T. Ș..
Imobilul descris a fost expropriat în baza Decretului 250/1974, T. Ș. fiind înscris la poziția nr. 138 din Anexa nr. 2 la decret, tabel nr. 2 (f. 126-129). Ulterior, imobilul a fost transcris în C.F. nr._ C. (f. 92-104) în favoarea Statului Român și în administrarea operativă a G.I.G.C.L. a județului C., în baza încheierii C.F. nr. 2884/01.06.1977.
Instanța constată de asemenea că prin Sentința civilă nr._/18.12.2008, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C.-N. (f. 34-36), s-a constatat că reclamanții din prezenta cauză au calitatea de moștenitori legali ai defunctei R. R., decedată la data de 06.02.2006, în calitate de rude de gradul IV, respectiv nepoți de frate, având vocație succesorală la moștenirea acesteia în cote de 1/3 parte fiecare. Sentința examinată a rămas irevocabilă prin neexercitarea căilor legale de atac.
În considerentele sentinței arătate s-a reținut că T. Ș., străbunicul reclamanților, a avut doi copii, T. I. și T. R. (căsătorită R.), ambii decedați în prezent. Bunicul reclamanților T. I. a avut doi fii, T. I. și T. V., tatăl lor, ambii predecedați. Nici T. I., unchiul reclamanților și nici R. R., nu au avut copii, iar R. D., soțul defunctei R. R., nu are moștenitori din niciuna dintre cele patru clase, astfel încât, soția supraviețuitoare a fost singura moștenitoare a acestuia. Actele de stare civilă doveditoare ale calității de moștenitor a reclamanților au fost depuse și în prezenta cauză (f. 46-49, 109-110, 112, 115).
Pârâții susțin că exproprierea a operat de la moștenitorii proprietarului tabular și anume de la T. I. și R. R., dar în anexele decretului examinat este menționat fostul proprietar tabular T. Ș.. Chiar dacă exproprierea a operat ulterior decesului proprietarului T. Ș. (1961), în anul 1974, nu s-a făcut dovada dezbaterii succesiunii după T. Ș. până la momentul exproprierii. Conform acestui raționament art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, își produce efectele, R. R., singura care a formulat notificare în temeiul acestui act normativ pentru imobilul în litigiu, beneficiind de cotele moștenitorului care nu a formulat notificare.
În altă ordine de idei, este de remarcat faptul că prin Notificarea formulată (f. 29), mai exact față de termenii folosiți de notificatoare, este evident că aceasta a avut un mandat tacit din partea fratelui său T. I.. Astfel, notificatoarea solicită: „să ne restituiți”, „să ne calculați despăgubirea” (f. 29).
Or, în condițiile în care s-a stabilit irevocabil că moștenitorii defunctei R. R. sunt reclamanții din prezenta cauză, Tribunalul apreciază că se impune acordarea măsurilor compensatorii pentru cota de 1/1 parte din imobilul în litigiu.
În lumina considerentelor expuse Tribunalul apreciază că acțiunea reclamanților este întemeiată și urmează să fie admisă.
Astfel, în baza prevederilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 16 din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, se va dispune anularea în parte a Dispoziției nr. 4172/17.12.2013, emisă de pârâtul P. municipiului C.-N. și se va stabili dreptul reclamanților la acordarea măsurilor compensatorii sub formă de puncte, potrivit Cap. III din Legea nr. 165/2013, pentru cota de 1/1 parte din terenul în suprafață de 1820 mp., înscris în C.F. nr._ C. cu nr. top._, situat în municipiul C.-N., Arător La „Rotația II”.
Față de statuările din Decizia nr. XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, se va respinge capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului P. municipiului C.-N. la emiterea unei noi dispoziții.
Față de M. C.-N. reprezentat prin primar, acțiunea va fi respinsă ca fiind înaintată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, având în vedere dispozițiile art. 21 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, care conferă calitate procesuală primarului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții T. L. E., dom. în mun. C.-N., . nr. 1, ., T. M. V., dom. în mun. C.-N., ., ., și T. O. I., dom. în mun. C.-N., ., ., în contradictoriu cu pârâtul P. municipiului C.-N., cu sediul în mun. C.-N., ., jud. C., în temeiul Legii nr. 10/2001 și în consecință:
Anulează în parte Dispoziția nr. 4172/17.12.2013, emisă de pârâtul P. municipiului C.-N..
Stabilește dreptul reclamanților la acordarea măsurilor compensatorii sub formă de puncte, potrivit Cap. III din Legea nr. 165/2013, pentru cota de 1/1 parte din terenul în suprafață de 1820 mp., înscris în C.F. nr._ C. cu nr. top._, situat în municipiul C.-N., Arător La „Rotația II”.
Respinge capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului P. municipiului C.-N. la emiterea unei noi dispoziții.
Respinge acțiunea față de M. C.-N. reprezentat prin primar, ca fiind înaintată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă,
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 11.04.2014.
Președinte, E. L. | ||
Grefier, D. I. D. |
În concediu de odihnă
Semnează
GREFIER ȘEF SECȚIE
I. S. Ș.
D.D. 15 Aprilie 2014
Red. E.L./7 exemplare/23.04.2014
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 272/2014.... | Legea 10/2001. Sentința nr. 176/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
