Contestaţie la executare. Decizia nr. 694/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 694/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 16-10-2014 în dosarul nr. 3985/211/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIE CIVILA Nr. 694/A/2014
Ședința publică de la 16 Octombrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C.-V. B.
Judecător C.-A. C.
Grefier E. C.
Pe rol este judecarea cauzei civile privind apelul declarat de apelant S. V., împotriva Sentinței civile nr. 5263/2014 a Judecătoriei Cluj-N., pronunțată în dosar nr._, privind și pe intimat S. L. D., intimat B. V., intimat B. R., având ca obiect, contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul S. V. și reprezentanta intimaților av. C. M., lipsind:
- intimat Intimat - B. R.
- intimat Intimat - B. V.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, instanța constată că este legal investită cu judecarea cauzei.
De asemenea constată în ce privește prezentul apel, că acesta a fost declarat, motivat și comunicat în termen, fiind legal timbrat.
Tribunalul constată că prin serviciul registratură, la data de 23 sept.2014, s-au depus de apelant note scrise, reprezentând aspecte relatate și anterior.
Apelantul artă că a fost deja executat în baza titlului executoriu și i se reține deja din pensie o suma de bani, ca urmare nu mai are alte probe de solicitat.
Reprezentanta intimatei depune la dosar dovada achitării onorariului avocațial și arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, susține întâmpinarea de la dosar și cere acordarea cuvântului cu privire la apel.
Tribunalul constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de ridicat, declară închisă dezbaterea cauzei și acordă cuvântul cu privire la apel.
Apelantul solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Reprezentanta intimaților, solicită respingerea apelului ca nefondat, pentru motivele din întâmpinare, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 5263/21.05.2014, Judecătoria Cluj-N. a respins ca neîntemeiata contestația la executare formulata de contestatorii Sofroni V. si Sofroni L. in contradictoriu cu intimatii B. V. si B. R..
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea de executare silita ce formează obiectul Dosarului executional inregistrat sub nr. 980/29.10.2013 la Biroul Executorului Judecătoresc M. P. F., intimatii au solicitat executarea silita împotriva contestatorilor, in temeiul titlurilor executorii reprezentate de Decizia civila nr. 790/R/2013 pronunțata in Dos. nr._/211/2009 al Curții de Apel Cluj, prin care contestatorii au fost obligați la plata in favoarea intimaților a sumei de 2019,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, si de Decizia civila nr. 3033/R/2013 pronunțata de Curtea de Apel Cluj in dos. nr._, prin care contestatorii au fost obligați la plata către intimați a cheltuielilor de judecata in suma de 1000 lei, pentru realizarea creanței lor in suma de 3019,30 lei reprezentand cheltuieli de judecata, cu cheltuieli de executare silita – f. 58-67 dos.
Executorul judecătoresc a solicitat si dobândit incuviintarea executarii silite, conform Incheierii civile nr._/06.12.2013 – f. 52 dos., după care a procedat la întocmirea Incheierii de stabilire a cheltuielilor de executare silita, in suma de 769 lei (f. 51 dos.), după care a somat debitorii sa procedeze la executarea obligației de plata a sumei de 3788,30 lei, din care suma de 3019,30 lei reprezentand cheltuieli de judecata si suma de 769 lei cheltuieli de executare, in termen de o zi de la primirea somației – f. 50 dos.
Somația, împreuna cu încheierea de incuviintare si titlurile executorii au fost comunicate contestatorilor la data de 19.02.2014, potrivit dovezilor de la filele 46, 49 dos., fata de care contestația la executare apare ca fiind formulata in termenul legal prevăzut de art. 714 C. proc. civ.
In drept, conform art. 622 alin. 1 si 2 C. proc. civ., obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar in cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.
F. de starea de fapt expusa si normele de drept sus amintite, susținerile contestatorilor relative la nelegalitatea executarii silite nu se verifica.
Astfel, executarea de bunăvoie a obligației stabilite printr-un titlu executoriu reprezintă aducerea ei la îndeplinire pur si simplu si nu presupune nici o notificare din partea creditorului, debitorul fiind ținut sa isi indeplineasca obligația pe baza titlului executoriu, susținerile contrare ale contestatorilor fiind lipsite de suport legal, in condițiile in care textul art. 622 alin. 2 C. proc. civ. nu reglementează obligația creditorilor de a notifica debitorul ci indreptatirea lor de a sesiza organul de executare in vederea executarii silite.
In acelasi sens, din moment ce titlurile executorii sunt hotarari judecătorești irevocabile inca de la data de 27.02.2013 si respectiv 12.06.2013, in situația in care contestatorii ar fi dorit si-ar fi îndeplinit obligația de plata de bunăvoie mai înainte de începerea executarii silite, care nu ar mai fi fost necesara si ar fi putut evita cheltuielile de executare, care sunt in sarcina lor, in conformitate cu dispozitiile art. 669 alin. 2 C. proc. civ.
In acest context, instanța a retinut ca in speța de fata contestatorii nu justifica vreo vatamare prin întocmirea actelor de executare contestate, care sa atragă sancțiunea nulitatii lor.
Pentru considerentele de fapt si de drept ce preced, instanța retine ca acțiunea formulata de contestatori este neîntemeiata si pe cale de consecinta, in temeiul art. 719 C. proc. civ., urmează sa fie respinsa ca atare.
Întrucât cheltuielile de judecata pretinse de intimați nu au fost dovedite pana la închiderea dezbaterilor asupra fondului, fata de dispozitiile art. 452 C. proc. civ., instanța nu le-a acordat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel S. V., solicitând admiterea apelului și rejudecarea contestației la executare.
În motivarea apelului arată că nu i s-a cerut niciodată să își execute obligația și nu a știut cum, unde și când trebuie să plătească cheltuielile de judecată.
Arată că nu s-a opus executării și ar fi achitat datoria dacă i se cerea, însă nu a mai discutat cu intimatul B. și nu a știut unde să depună banii.
Solicită eșalonarea plății cheltuielilor deoarece nu deține bani la momentul de față, fiind pensionar, are o pensie foarte mică și două rate.
Prin întâmpinarea formulată, intimații B. V. si B. R. au solicitat respingerea apelului ca nefondat si, in consecința, obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu, in temeiul art. 453 Cod de proc. civ.
În motivarea poziției lor procesuale arată că apelul nu critica hotărârea civila nr.5263/2014, ci reia apărările formulate in prima instanța, respectiv ca apelantul nu a știut cum si unde sa plătească cheltuielile de judecata si ca nu s-a opus plații acestora.
In realitate, apelantul isi invoca propria culpa, intrucat pe de o parte, de la momentul rămânerii definitive a hotărârii avea obligația achitării cheltuielilor de judecata, iar pe de alta parte, deși arata ca nu se opune plații cheltuielilor de judecata la care a fost obligat, nu a făcut niciun demers in acest sens.
In măsura in care intimații refuzau plata cheltuielilor de judecata, apelantul avea Ia dispoziție instituția ofertei reale de plata, prin care putea face plata chiar impotriva voinței intimaților.
Faptul ca apelantul nu deține bani in prezent si ca are rate de plătit, nu constituie o cauza de exonerare de plata sumelor pe care le datorează.
Tocmai in considerarea acestei situații, conduita apelantului trebuie sa fie una care sa nu genereze costuri suplimentare cu susținerea unor procese, sortite din start cu respingeri.
În temeiul art. 622 alin. (2) Cod de proc. civ., având in vedere ca mai bine de jumătate de an apelantul Sofroni V. si soția Sofroni L. D. nu au achitat de buna voie suma de 3.019,3 lei la plata căreia au fost obligați de către instanțele de judecata, unica modalitate de a încerca recuperarea acestei sume de bani a fost prin executare silita.
Potrivit prevederilor legale in materie, asa cum corect retine si instanța fondului, nu aveau obligația de a notifica contestatorii cu privire la obligația stabilita in sarcina dumnealor de a achita cheltuielile de judecata, aceștia având cunoștința despre aceasta obligație inca din cursul anului 2013.
Nici pana in prezent apelantul si soția nu le-au achitat intimaților suma de 3.019.3 lei la plata căreia au fost obligați de către instanțele de judecata, intelegand sa formuleze prezentul apel la o contestație la executare respinsa, doar pentru a tergiversa indeplinirea propriilor obligații, fapt ce denota reaua-credința a acestora.
Analizând apelul declarat, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea de apel, contestatorul nu face altceva decât să reia motivele invocate în fața instanței de fond și care vizează de fapt necunoașterea legii și nu nelegalitatea actelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr.980/2013 al B. M. P. F..
De asemenea contestatorul nu invocă, în concret, nici un motiv de nelegalitate sau de netemeinicie al hotărârii atacate, motiv pentru care, tribunalul va proceda la verificarea tuturor aspectelor de fapt și de drept deduse judecății la prima instanță, în virtutea caracterului devolutiv al apelului și în limitele prevăzute de legiuitor prin prevederile art.476-478 cod procedură civilă.
Intimații B. V. și B. R. dețin împotriva contestatorului și soției acestuia o creanță de 3019,30 lei în baza Deciziei Civile nr.790/R/2013 și a Deciziei Civile nr.3033/R/2013, la care se adaugă cheltuielile de executare.
Întrucât contestatorii nu au achitat debitul, în conformitate cu dispozițiile art.622 al.2 cod procedură civilă, intimații au apelat la procedura executării silite, formându-se dosarul execuțional nr. 980/2013 al B. M. P. F..
După încuviințarea executării silite a titlurilor executorii de către instanța de executare, s-a emis somația comunicată contestatorilor la data de 19.02.2014.
Motivele invocate de către contestatori atât la fond cât și cu ocazia declarării apelului, că nu au știu cum să-și execute obligația nu fac ca actele de executare silită să fie nelegale.
Contestatorii nu au făcut nici un demers pentru a-și executa obligația stabilită prin titlul executoriu, deși aveau această îndatorire potrivit art.622 al.1 cod procedură civilă.
Astfel, în mod corect s-a reținut de instanța de fond că prin actele de executare silită întocmite nu s-a cauzat contestatorilor nici o vătămare care să atragă sancțiunea nulității acestor acte.
Este evidentă lipsa de disponibilitatea a contestatorilor de a achita debitul având în vedere că obligația de plată a fost stabilită în mod irevocabil la data de 27.02.2013 și respectiv la data de 12.06.2013, iar cererea de executare silită a fost formulată de către intimați abia la data de 29.10.2013.Mai mult, contestatorii, dacă chiar doreau să-și execute de bună voie obligația aveau posibilitatea de a o face oricând, chiar dacă s-a început executare silită.Că nu au înțeles să procedeze în acest mod, intenția lor reală fiind, de fapt, să întârzie, pe cât pot îndeplinirea obligației rezultă din aceea că, în loc să facă plata au apelat la procedura contestației la executare și apoi, la prezenta cale de atac, fără să invoce vreun motiv concret de nelegalitate a actelor de executare silită întocmite.
Față de toate acestea, constatând legală și temeinică sentința civilă atacată, în tem.art.480 al.1 cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de contestatorul Sofroni V., împotriva Sentinței civile nr. 5263/2014, din 21 mai 2014, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N., pe care o menține în totul.
În tem.art.453 al.1 raportat la art.451 al.2 cod procedură civilă, tribunalul va obliga apelantul să plătească intimaților suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial apreciat în acest cuantum ca fiind proporțional cu complexitatea cauzei și munca desfășurată de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge ca nefondat apelul declarat de contestatorul SOFRONI V., împotriva Sentinței civile nr. 5263/2014, din 21 mai 2014, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N., pe care o menține în totul.
Obligă apelantul să plătească intimaților suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16.10.2014.
Președinte, C.-V. B. | Judecător, C.-A. C. | |
Grefier, E. C. |
Red.CC/dact.LM
22.12.2014
Jud.fond:F. M.
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 493/2014. Tribunalul CLUJ | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 97/2014.... → |
|---|
