Legea 10/2001. Decizia nr. 907/2014. Tribunalul CLUJ

În speță, coroborând prevederile art. 8, art. 9, art. 14, art. 15 și art. 31 din Legea 18/1991 instanța a constatat că, de principiu, terenurile cu sau fără construcții situate în intravilanul localității care au fost preluate în mod abuziv de stat, nu intră sub incidența prevederilor legilor fondului funciar, regimul juridic fiind reglementat prin dispozițiile Legii 10/2001, act normativ în virtutea căruia persoanele îndreptățite aveau obligația de a depune notificare în termenul legal.

Terenurile situate în intravilan care au făcut obiectul exproprierii nu sunt terenuri proprietatea statului aflate în exploatarea cooperativelor agricole de producție (aceste terenuri nu au fost aduse în CAP) și prin urmare nu sunt la dispoziția comisiilor prevăzute la art. 12 din L 18/1991 în vederea atribuirii lor în proprietatea celor îndreptățiți. În aceste condiții, comisiile locale și județene nu ar putea dispune reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la aceste terenuri, mai întâi pentru că acestor imobile nu le sunt aplicabile dispozițiile legii 18/1991, iar în al doilea rând întrucât aceste terenuri nu sunt la dispoziția comisiilor cu atribuții în domeniul fondului funciar pentru a fi restituite.

În plus, conform art. 21 al. 1 din L 10/2001, imobilele (...) vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare (unitate deținătoare care, cu siguranță nu este nici comisia locală și nici comisia județeană pentru aplicarea dispozițiilor legii fondului funciar) .

Nici măcar instanța nu poate obliga un subiect de drept să îndeplinească un act care nu este de competența sa, conform prevederilor legale, prin urmare, nici măcar prin hotărâre judecătorească comisia locală și comisia județeană nu pot fi obligate să restituie persoanei îndreptățite un teren solicitat în temeiul legii 10/2001 în condițiile în care comisiile nu au calitatea specială de unitate deținătoare în temeiul legii 10/2001.

În speță, nu se contestă faptul că terenul aflat in litigiu nu a trecut niciodată in proprietatea CAP, acesta fiind expropriat, pentru utilitate publica (terenul expropriat este in prezent situat in zona sistematizata, astfel cu privire la acest teren s-au îndeplinit obiectivele prevăzute in decretul de expropriere) și prin urmare este supus regimului juridic reglementat de Legea nr. 10/2001, si nicidecum al Legii nr. 18/1991.

În aceste condiții, este evident că terenurile solicitate nu pot fi atribuite reclamanților în temeiul legii 18/1991, prin urmare instanța a contatat că în mod corect cererea acestora de reconstituire a fost respinsă, o cerere de reconstituire întemeiată pe dispozițiile legii 18/1991 pentru un teren care face obiectul legii 10/2001 fiind în mod evident inadmisibilă din considerentele expuse mai sus.

Faptul că funcționarii din cadrul Primăriei au îndemnat persoana care se consideră îndreptățită să formuleze o cerere conform legii 18/1991 deși pentru retrocedarea terenurilor care au făcut obiect al deposedării erau aplicabile prevederile L 10/2001 nu poate da dreptul la reconstituire în temeiul legii 18/1991 fără îndeplinirea condițiilor speciale ale acestei legi.

Eventual, persoana care se consideră îndreptățită poate să solicite ca formularul tipizat completat (cerere în materia fondului funciar) și depus la comisia locală să fie considerat (prin aplicarea principiului conversiunii) o notificare valabilă în sensul art. 22 din L 10/2001 (în special prin aplicarea disp. art. 22 al. 4 din L 10/2001) și astfel să se solicite restituirea în natură sau despăgubiri conform dispozițiilor L 10/2001. În acest caz însă reclamanții trebuie să urmeze în întregime procedura prev. de L 10/2001 și nu să facă aplicarea dispozițiilor L 18/1991 (dintre diferențele evidente între cele două proceduri instanța subliniază: calitatea procesuală pasivă nu aparține comisiilor de fond funciar, ci unității deținătoare, îndreptățirea la retrocedare se stabilește conform L 10/2001, iar competența de soluționare nu aparține judecătoriei).

În speță, reclamanții, în loc să urmeze în întregime procedura prev. de L 10/2001 au ales să facă aplicarea parțială a dispozițiilor L 18/1991: practic au solicitat reconstituirea în temeiul legii 18/1991 și după procedura reglementată de această lege, cu motivarea că îndreptățirea reclamanților la reconstituire este justificată de îndeplinirea condițiilor L 10/2001. În mod evident, demersul reclamanților, întemeiat pe o lex tertia, este inadmisibil și din aceste considerente nu poate fi primit.

Din aceste considerente, instanța a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată, considerând că Hotărârea nr. 140/06.02.2013 emisă de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Cluj este legală și temeinică, iar reclamanții nu sunt îndreptățiți la reconstituire în temeiul L 18/1991.

În temeiul principiului disponibilității care guvernează dreptul civil, a judecat cererea fără cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel la data de 7 august 2014 reclamanții Țicrea I., Țicrea E. și C. E.- A., prin care arată instanței faptul ca au formulat plângere împotriva hotărârii nr.l40 din 6 februarie 2013 comunicata in de 21.03.2013, conform ștampilei PTTR aplicata pe plic, emisa de către parata C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, implicit si împotriva respingerii cererii de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile expropriate, ale reclamanților, emisa de către p arata C. M. pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor din Cluj-N. prin adresa nr._/11.10.2012 - pe care au contestat-o in termenul de 10 zile la C. Județeană, hotărâri pe care le consideră total nelegale si netemeinice, astfel ca prin hotărârea ce se va pronunța, solicită sa se dispună desființarea acestor hotărâri ca fiind nelegale si obligarea la plata de despăgubiri, la preturile in vigoare a terenurilor, la care se vor adaugă penalitățile de întârziere si dobânda legala începând cu data depunerii cererii inițiale, cat si cu obligarea la plata eventualelor cheltuieli de judecata.

În motivarea plângerii, reclamanții au arătat ca in data de 18.11.2005, numita T. I. împreuna cu soțul său T. V. (decedat in data de 30.10.2 012- urmare unui atac cerebral - fiind tatăl copiilor-mostenitori T. E. si C. E. -A. -născuta T.) s-au prezenta t la Primăria Cluj-N. in vederea solicitării procedurii legale ce privește stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, pe care au solicitat a o urma, fiind îndrumati să completeze o cerere tipizata înregistrata sub nr. 8158 3/304 din 18.11.2005, la care au anexat toate actele cerute de către reprezentanții acestei Instituții Locale, cu care fac dovada certa a fap tului ca sunt proprietarii imobilelo r menționate in actele atacate, in cauza, respectiv a celor expropriate si, drept urmare, legal, consideră ca trebuia sa fie despăgubiț i, cu aplicarea corecta a Legii 169/1997 si a Legii 247/2005 .

Reclamanții au mai invocat faptul ca Parata C. M. pentru stabilirea dreptului de proprietate pri vata asupra terenurilor din Cluj -N. a respins cererea acestora inițial a, nr._/304 din 18.11.2005, dar nu s-a sesizat din oficiu, in sensul de a-i da o calificare juridica corecta a cererii tipizate, așa cum l e-a fost data de către reprezentanții acesteia sa o completeze, pentru ca aceas ta sa-si poată produce efectele, reclamanții neavâ nd cunoștințe juridice.

Reclamanții au mai arătat ca, împotriva acestei hotărâri, au formulat contestație la C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor care, prin hotărârea nr.140 din 6 februarie 2013 le-a respins contestația si menținut hotărârea primei comisii, fara a respecta proceda legala in vigoare cat si cele invocate mai sus.

În final, solicită instanței să observe si să constat e cele de mai sus, iar urmare probatoriului ce se va administra, sa admită plângerea asa cum este formulata in scris, cu precizările ulterioare, l a care se vor anexa toate probele considerate pertinente, i n soluționarea corecta a cauzei, fara a l e fi încălcat vreunui drept ocrotit de Legea interna cat si de CEDO .

Prin pronunțarea hotărârii apelate, a fost respinsa plâ ngerea ca neî ntemeiata. Așadar, sunt determinați sa considere ca instanța de fond, poate din eroare, a omis cele invocate de aceștia.

Consideră ca in stanța de fond, in acest proce s, trebuia doar sa oblige paratele sa încadreze corect cererile tipizate, asa cum se face referire in aliniatul penultim din penultima pa gina a hotărârii data ,in sensul ca reclamanții sa aibă posibilitatea de a urma calea legala, chiar menționata de instanța de fond, adică aceea de a putea solicita ca formularele tipizate completate si depuse la comisia locala sa fie considerate (prin aplicarea principiului conversiunii) notificări valabile in sensul disp. art. 22 din Legea 10/2001, cu preponderenta aplicarea a disp.art.22 al.4 din L10/2001, care le da dreptul sa solicite restituirea in natura sau despăgubirile ce se impun, prevăzute de Legea nr. 10/ 2001.

In consecința, solicită i nstanței admiterea apelului si, drept urmare, sa oblige paratele sa încadreze corect cereri le tipizate si, totodată, sa dispună, pr in hotărârea ce se va pronunța ca ace ste cereri tipizate sa tina loc de notificări valabile, in sensul prevăzut de art.22 din Legea 10/2001 .

In drept, reclamanții au invocat prevederile art. 180 si urm. din C.p.c.

La data de 3 noiembrie 2014, intimata C. locala pentru apli carea Legii nr. 18/1991 de pe langa Consiliul local al Municipiului Cluj N., a formulat întâmpinare, prin care a solicitat instanței respingerea apelului reclamanților apelanți, Țicrea I. s.a, si in consecința menținerea hotărârii instanței de fond pentru următoarele motive:

Prin sentința civila nr.5301/2014, pronunțata de Judecătoria Cluj-N., in dosarul nr._, instanța a respins ca nefondata acțiunea formulata de către reclamanții Țicrea I. .

Recurenții critica soluția instanței de fond sub aspectul nelegalitatii.

Analizând aceste critici prin prisma dispozițiilor legale incidente in. cauza, precum si a probelor dosarului, intimata solicită sa se aprecieze ca instanța de fond a făcut o interpretare si aplicare corecta a dispozițiilor legale incidente, raportate la drepturile părtilor in litigiu, hotărârea fiind in același timp in concordanta cu probele care au fost administrate in cauza.

Astfel, reiterează instanței de apel faptul ca, in principal intimata invocă excepția tardivității formulării prezentei acțiuni, raportat la prevederile art. 27, alin.8, din HG nr. 850/2005, conform căruia " De la data comunicării sub semnătură persoanele nemulțumite pot face plângere împotriva hotărârii comisiei județene la judecătorie în termen de 30 de zile".

Având in vedere faptul ca, reclamanților le-a fost comunicata in data de 21.03.2013, data la care au semnat de luare la cunostiinta, iar prezenta acțiune a fost promovata la data de 25.04.2013, termenul de 30 zile prevăzut de lege este evident depășit, acțiunea fiind tardiva.

Pe fondul cauzei, învederează instanței faptul ca, prin cererile înregistrate sub nr.428/06.03.2000 și_/304/18.11.2005, numiții Țicrea V. și Țicrea I. domiciliați în municipiul Cluj-N. ., B1.J1, ., solicită reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1067 stjp.( 3838 mp) teren situat pe ..24 și 1 jug.și 174 ștjp,( 6381 mp) arător situat la Rotația a-II-a, în calitate de foști proprietari tabulari.

Terenurile se identifică sub nr. top._ înscris în CF nr._ în suprafață de 1067 stjp.(3838 mp), proprietatea tabulară a lui Țicre V. și soția Țicre I. cu titlu de drept cumpărare ca bun comun și nr.topo._ înscris în CF.nr.2434 în suprafață de 1 jug, și 174 stjp.(6381 mp), proprietatea tabulară a lui Țicrea V. cu titlu de drept moștenire asupra cotei de 14 parte din construcții și 200/3838 parte din porțiunea de 1919/3838 parte a soției lui Țicrea S. născută P. A..

Pentru terenul cu nr.topo._ a mai fost depusă cererea de revendicare nr.428/06.03.2000, în temeiul Legii nr. 1/2000.

Terenurile revendicate au trecut în proprietatea Statului Român cu titlu de expropriere astfel: nr.topo._ în suprafață de 3838 mp în baza Decretului nr.424/1978 și nr.topo._/1/2 în suprafață de 440 mp în baza Decretului nr.250/1974, de la numiții Țicrea V. și I. și Țicrea S..Decretul de expropriere nr.424/1978 a fost operat în cartea funciară la data de 17.10.1980, dos.cf nr.5879 iar Decretul nr.250/1974 a fost operat în cartea funciară la data de 01.06.1977, dos.cf.nr.2884. La data exproprierii terenurile erau situate în intravilanul municipiului Cluj-N..

Numiții Țicrea V. și Țicrea I. nu au depus notificare în temeiul Legii nr. 10/2001.

Potrivit art. 6 alin.2 din Legea nr. 213/1998,bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului pot fi revendicate de foștii proprietari sau succesorii acestora, daca nu fac obiectul unor legi speciale de reparație.

Rezulta așadar ca persoana îndreptățită la restituirea unui imobil nu are drept de opțiune intre a promova o acțiune de drept comun sau a parcurge procedura reglementata de Legea nr. 10/2001.

Astfel învederează instanței faptul ca, terenul aflat in litigiu nu a trecut niciodată in proprietatea CAP, acesta fiind expropriat, pentru utilitate publica, este supus regimului juridic, reglementat de Legea nr. 10/2001, si nicidecum al Legii nr. 18/1991.

Terenul expropriat este in prezent situat in zona sistematizata, rezulta ca in temeiul Legii nr.247/2005, se solicita reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului care a făcut obiectul exproprierii si cu privire la care s-au îndeplinit obiectivele prevăzute in decretul de expropriere.

Având in vedere faptul ca, terenul in litigiu a fost solicitat de reclamanta in temeiul Legii nr. 247/2005, învederează instanței faptul ca, Titlul I din acest act normativ, nu prevede repunerea in termenul de depunere a cererilor de restituire.

Prin urmare reclamanta putea si avea obligația sa solicite restituirea in natura a terenului in litigiu, pana la data de 14.02.2002, pe baza Legii nr. 10/2001.

De altfel art. 22, alin 4 din Legea nr. 10/2001, cuprinde o prevedere similara celei instituite de art. 33 alin. l din Legea nr. 1/2000, si anume considerarea ca fiind făcute in termen a acelor notificări înregistrate la alte unități decât cea care deține imobilul.

Însă deși, nici art. 22, alin 4 din legea nr. 10/2001 si nici art. 33, alin 1 din Legea nr. 1/2000, nu prevăd in mod expres, este evident ca aceste dispoziții legale se aplica doar acelor cereri care au fost depuse la alte comisii sau autorități decât cele competente potrivit legii sa le soluționeze, dar înainte de expirarea termenului legal prevăzut de lege pentru depunerea lor, întrucât prin aceste prorogări legale de termen s-a urmărit de către legiuitor evitarea respingerii ca tardive a acestor cereri de restituire depuse cu respectarea termenului legal prevăzut de lege, dar la alte comisii sau autorități decât cele competente potrivit legii, iar nu posibilitatea eludării acestor termene prin depunerea unor cereri de restituire după împlinirea lor, la o alta comisie sau autoritate decât cea competenta.

In alta ordine de idei, terenul se afla in zona complet sistematizata, iar sistematizarea are drept scop organizarea judicioasă a teritoriului țării, județelor și comunelor, a localităților urbane și rurale, zonarea funcțională privind modul de folosință a terenului, stabilirea regimului de înălțime, a densității construcțiilor, precum și a densității locuitorilor, a spațiilor plantate și de agrement, echiparea cu dotări social- culturale, cu lucrări tehnico- edilitare și căi de comunicație și transport, păstrarea și îmbunătățirea mediului înconjurător, punerea în valoare a monumentelor istorice și de artă și a locurilor istorice, creșterea eficienței economice și sociale a investițiilor și îmbunătățirea continuă a condițiilor de muncă, de locuit și odihnă pentru întreaga populație.

Zona sistematizata nu cuprinde numai construirea de imobile si a drumurilor de acces Ia acestea, ci, in mod obligatoriu si: spatii de parcare, garaje, spatii verzi, spatii de joaca pentru copii, unități de învățământ...etc, care practic, toate sunt necesare creării unui mediu ambiental acceptabil persoanelor care locuiesc in imobilele din vecinătatea acestor zone. Este evident faptul ca nu s-a putut si nici nu este posibil ca, o suprafața de teren expropriata sa fie ulterior integral ocupata numai cu clădiri definitive, pentru buna exploatare a acestora fiind absolut necesare toate celelalte elemente menționate.

Integrându-se astfel in obiectivul exproprierii, pentru care a fost preluat, ca atare, nu putem sa fim de acord cu restituirea in natura a acestei suprafețe, fiind, parte integranta a planului de sistematizare, neputând face obiectul unei restituiri in natura către foștii proprietari.

Având in vedere faptul ca, terenul in litigiu a fost solicitat de reclamanta doar in temeiul Legii nr. 247/2005, învederează instanței faptul ca, Titlul I din acest act normativ, nu prevede repunerea in termenul de depunere a cererilor de restituire.

In ceea ce privește solicitarea reclamantei de a transmite dosarul Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, intimata solicită instanței respingerea acesteia motivat de faptul ca cererea depusa in temeiul Legii nr. 247/2005, nu se încadrează in termenele de depunere prevăzute de Legea nr. 10/2001, si nu îndeplinesc condițiile de forma cerute de aceasta lege, pentru a putea fi considerate depuse in temeiul acestei legi, iar Legea nr. 247/2005, nu a prevăzut repunerea in termenul de depunere a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate in temeiul Legii nr. 10/2001.

Având în vedere aceste aspecte, intimata solicită instanțe i respingerea recursului reclamanților, ca neîntemeiat.

Analizând apelul formulat, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul în baza art. 480 C .pr. civ. îl va respinge pentru următoarele considerente:

Așa cum r ezultă din cuprinsul hotărârii comisiei j ud ețene atacate în prezenta cauză terenul litigios a fost expropriat în temeiul Decretelor de expropriere nr. 424/1978 și 250/1974, în vederea edificării unor blocuri de locuințe, în prezent, terenurile făcând parte dintr-o zonă sistematizată .

Într-o asemenea si tuație, în temeiul art. 11 din L egea nr. 10/2001, aceste terenuri fac fără putință de tăgadă obiectul acestei legi, restituirea putându-se realiza conform procedurii reglementate de acest act normativ.

Chiar dacă una dintre cereri a fost formulată în temeiul Legii 1/2000, nu este aplicabil art. 34 din acest act normativ în contextul în care terenul este afectat de investiții fiind într-o zonă sistematizată, astfel încât restituirea nu se poate realiza în temeiul acestei legi.

D. urmare, hotărârea Co misiei Județene atacate, prin ca re s-a respins cererea respectivă este temeinică și legală.

Prin motivele de apel formulate, reclamanții solicită obligarea pârâtelor să încadreze corect cererile tipizate, iar în hotărârea ce se va pronunța, aceste cereri să țină loc de notificări valabile în sensul prevăzut de art. 22 din Legea 10/2001.

O asemenea cerere nu poate fi primită fiind formulată pentru prima dată în apel, conform art. 478 alin. 3, obiectul acțiunii introductive fiind strict plângerea împotriva hotărârii comisiei j udețene, cu consecința obligării pârâtelor la plata de despăgubiri.

Într-adevăr, în măsura în care cererea formulată îndeplinește toate condițiile de fond și formă ale notificării reglementate de art. 22 din Legea 10/2001, se impune analizarea acesteia de către comisia abilitată în acest sens.

Față de cel ce preced, tribunalul va menține soluția Judecătoriei ca fiind temeinică și legală.

Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții Țicrea I., Țicrea E. și C. E.- A. împotriva sentinței civile nr. 5301 din 22.05.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N. pe care o menține în totul.

Fără cheltuieli de judecată.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 10.12.2014.

O.A. 11 Decembrie 2014

Red. O.T/ tehnored.

5 ex./ 19.12.2014

Judecător fond – I. C. V. C.