Contestaţie la executare. Decizia nr. 81/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 81/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 30-01-2014 în dosarul nr. 4727/235/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DECIZIE Nr. 81/2014
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C.-V. B.
Judecător C.-A. C.
Judecător F. S. B.
Grefier G. P.
S-a luat spre examinare recursul promovat de către contestatorul R. C. în contra Sentinței civile nr. 437 din 2012 pronunțată de Judecătoria G. în prezentul dosar, privind și pe intimatul M. G. PRIN D. I. O.-PRIMAR, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică la ordine, a răspuns recurentul personal precum și reprezentantul intimatului, consilier juridic M. R..
Procedura legal îndeplinită.
Tribunalul dispune a se consemna că procedura este legal îndeplinită iar la 29 ianuarie 2014 s-a înregistrat la dosar adresa nr. 898/28.01.2014 a Municipiului G. prin care comunică instanței demersurile făcute de recurent în vederea intrării în legalitate și arată că în opinia instituției solicitate nu există nici un motiv pentru suspendarea cauzei. După care solicită recurentului să arate dacă mai susține cererea de suspendare.
Recurentul R. C. arată că a primit și înțelege să depună la dosar certificatul de urbanism și acordul de la comisia de monumente, numai că primăria este de rea credință și de aceea a fost condamnat - din cauza monumentelor istorice însă el vrea să intre în legalitate cu această clădire.
Tribunalul dispune a se consemna că recurentul depune la dosar certificatul de urbanism nr. 1/_-_ din 6 ianuarie 2013. De asemenea depune adresa nr. 207 din 13 ianuarie 2014 emisă de Primăria municipiului G. precum și concluzii scrise.
La solicitarea instanței, reprezentantul intimatului consilier juridic M. R., arată că are cunoștință cu privire la înscrisurile depuse de recurent. Înțelege și el să depună în probațiune o adresă comunicată Direcției județene pentru cultură și patrimoniu de care face vorbire permanent recurentul ca fiind un acord de soluții la construcția recurentului. Cu privire la cererea de suspendare a cauzei solicită respingerea.
Tribunalul, deliberând, apreciind că nu este incident în cauză nici unul dintre motivele ce pot justifica o astfel de măsură, raportat la dispozițiile art. 242, 243 și 244 c.pr.civ. respinge această cerere respinge de suspendare a cauzei. După care, părțile prezente arătând că nu mai au alte înscrisuri de depus la dosar instanța, socotindu-se lămurită, declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul, pentru concluzii asupra recursului.
Recurentul R. C. arată că își susține cauza pentru nedemolare, arată că nu a avut acordul de la monumente istorice dar acum îl are și vrea să intre în legalitate. Mai arată că primăria parcă are ceva cu el personal fiind de etnie rromă, deoarece mulți oameni au construit în G. și nu i-a demolat, însă lui primăria îi tot pune piedici.
Instanța constată deci că se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii contestației la executare.
Reprezentantul intimatului consilier juridic M. R., solicită respingerea recursului, arătând că singura modalitate de intrare în legalitate este respectarea sentinței penale prin care s-a stabilit în sarcina recurentului obligația de a-și demola construcțiile neautorizate și nimic nu împiedică recurentul ca ulterior să își edifice o altă construcție.
Tribunalul reține cauza în vederea pronunțării.
TRIBUNALUL
Reține că prin Sentința civilă nr.437/22 Martie 2012 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Cluj-N., a fost respinge contestația la executare formulată de contestatorul R. C., în contradictoriu cu intimata M. G. prin primar, având ca obiect lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu Sentința penală nr.1649/2008 pronunțată în dosarul penal nr._ al Judecătoriei G..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Sentința penală nr.1649/02.12.2008 a Judecătoriei G., contestatorul R. C. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de executare, fără autorizație de construire sau de desființare, ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, a lucrărilor prevăzute la art. 3 lit. b) din Legea 50/1991 (lucrări efectuate la construcții reprezentând monumente istorice, inclusiv la cele din zonele lor de protecție, stabilite potrivit legii). În continuare a fost admisă cererea formulată în cadrul procesului penal de către partea vătămată M. G. prin primar și a fost obligat inculpatul să desființeze construcțiile realizate fără autorizație de construire în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a sentinței penale.
În motivarea sentinței instanța a arătat că În cursul anului 2002, inculpatul R. C. a achiziționat construcția de pe . din localitatea G., județul Cluj, compusă dintr-o casă cu 2 camere și terenul aferent. Respectivul imobil este situat în zona „centrul istoric al orașului G.”, zonă clasată prin Ordinul Ministerului Culturii și cultelor 2314/2004, publicat în Monitorul Oficial 646 bis din 16.07.2004. În cursul aceluiași an, R. C. a început demersurile de obținere a avizelor și acordurilor de specialitate și de întocmire a documentației tehnice în vederea realizării obiectivului „extindere locuință prin etajarea și mansardarea construcției preexistente” privind imobilul achiziționat. După avizarea favorabilă din partea tuturor instituțiilor abilitate au fost emise de către Primăria Municipiului G. în beneficiul inculpatului Certificatul de Urbanism nr.157/7188 din 17.06.2002 și Autorizația de construire-desființare nr.761/17.07.2003. În baza acestor documente oficiale, R. C. a demarat executarea lucrărilor în termenul legal de 12 luni, însă pe parcursul efectuării lor s-au surpat parțial pereții clădirii vechi, condiție în care inculpatul a demolat întreaga construcție, fără a solicita în mod suplimentar o nouă autorizație cu privire la această operațiune.
Pentru acest lucru (încălcarea prevederilor Legii nr.50/1991) R. C. a fost cercetat penal de organele abilitate, iar prin ordonanța nr. 1166/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria G. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și sancționarea lui administrativă cu amendă.
În cursul anului 2005 inculpatul a reluat demersurile de obținere a avizelor și acordurilor necesare pentru emiterea unei noi autorizații de construire (pentru edificarea unui nou corp de clădire compus din demisol, parter, etaj și mansardă). Astfel, pe numele lui R. C. a fost eliberat Certificatul de Urbanism nr.133/7470 din 29.06.2005. Înainte de autorizarea legală a lucrărilor, inculpatul a demarat efectuarea săpăturilor pentru beciul noii construcții, fiind depistat de către inspectorii Serviciului Urbanism din cadrul Primăriei G., care au sesizat organele judiciare. Prin Ordonanța nr.1007/P/2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria G. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a lui R. C. și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ întrucât fapta concretă nu ar prezenta gradul de pericol social al unei infracțiuni. Prin Ordonanța nr. 409/II/2/2006 din 02.10.2006, ca urmare a admiterii plângerii Primăriei Municipiului G., primul procuror a dispus desființarea ordonanței procurorului dată în dosarul 1007/P/2005, iar urmărirea penală a fost redeschisă, în tot acest timp inculpatul continuând lucrările neautorizate, chiar în pofida deselor controale operate de organele specializate din cadrul Primăriei Municipiului G. și a Ordonanței președințiale nr.79 dată de Judecătoria G. în dosarul_ prin care s-a dispus sistarea lucrărilor de construire. Lucrările de construcție au continuat și în cursul anului 2008, în prezent construcția aflându-se la nivelul II, cu lucrări de zidărie la pereții din partea estică.
În cursul cercetării penale, R. C. a recunoscut că a încălcat prevederile Legii nr.50/1991, susținând inițial că nu a cunoscut că are nevoie de o autorizație pentru demolarea vechii clădiri, iar ulterior considerând procedura de obținere a avizelor/autorizațiilor mult prea anevoioasă, astfel că a demarat lucrările în regie proprie înainte de a obține toate actele necesare. Din declarațiile lui a rezultat cu certitudine că avea cunoștință de zona istorică în care se află construcția pe care intenționa să o extindă, de regimul special la care sunt supuse aceste imobile, dar mai ales de necesitatea obținerii avizului Comisiei Județene a Monumentelor și Siturilor Istorice.
Împotriva acestei sentințe contestatorul a declarat apel iar printre motivele de apel a invocat și susținerile ce fac obiectul prezentei contestația la executare respectiv că nu sunt menționate expres ce construcții trebuie demolate, fără o delimitare a acestora de restul edificatelor realizate cu respectarea dispozițiilor legale.
Prin Decizia penală nr.151/A/2009 a Tribunalului Cluj a fost respins ca nefondat apelul contestatorului, iar în considerentele hotărârii, instanța de apel a arătat că „din cuprinsul sentinței penale rezultă clar că trebuie desființate construcțiile realizate fără autorizație de construire, fiind vorba în mod evident de extinderile efectuate de inculpat pe laturile vestică și sudică ale construcției deja existente,…”.
Împotriva acestei decizii contestatorul a declarat recurs invocând faptul că nu se specifică ce construcții trebuie demolate, solicitând efectuarea unei expertize tehnice de specialitate.
Prin Decizia penală nr.689/R/2009 a Curții de Apel Cluj, a fost respins ca nefundat recursul contestatorului R. C., motivând că hotărârile judecătorești criticate sunt complete și este specificat ce urmează a fi demolat, nefiind utilă efectuarea unei expertize tehnice în cauză.
Împotriva acestei decizii și invocând aceleași motive, contestatorul R. C. a formulat și o contestație în anulare a deciziei penale nr. 689/R/2009 a Curții de Apel Cluj, care a fost respinsă definitiv prin decizia penală nr.53/R/2010 a Curții de Apel Cluj.
Având în vedere dispozițiile hotărârilor judecătorești mai sus menționate în care se menționează clar ce construcții trebuie demolate, respectiv cele care nu se regăsesc în autorizația de construire emisă contestatorului, instanța apreciază că prezenta contestație la executare este formulată în scopul tergiversării demolării construcțiilor și nu este necesar ca în cuprinsul sentinței să fie consemnat mai mult motiv pentru care, în temeiul art.399 și urm. din Codul de Procedură Civilă, instanța va respinge contestația la executare formulată de contestatorul R. C.,în contradictoriu cu intimata M. G. prin primar, având ca obiect lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu sentința penală nr. 1649/2008 pronunțată în dosarul penal nr._ al Judecătoriei G.. Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile examinate, a declarat recurs contestatorul R. C. (f.3), învederând instanței că prin Sentința penală nr.1649/2008 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei G., a demarat executarea lucrărilor în termenul legal de 12 luni, însă pe parcursul efectuării lor s-au surpat parțial pereții clădirii vechi, condiție în care inculpatul a demolat întreaga construcție, fără a solicitat în mod suplimentar o nouă autorizație cu privire la această operațiune.
Dacă s-ar demola partea ridicată din construcție fără autorizație, respectiv construcția existentă în partea de vest cu dimensiunile 9,5/5 m realizată din cărămidă, planșeu de beton și fundație continuă de beton, iar pe latura sudică construcția extinsă de 2,80/14,10 m și de 4,80/5,20 în partea estică, pe stâlpii gardului, s-ar surpa pereții clădirii vechi. Asta cu atât mai mult cu cât gazul, curentul electric și apa s-au introdus în toată clădirea, primind avizul în acest sens.
Conform expertizei efectuată de către prof. A. P., s-a precizat acest aspect.
Consideră că prin respingerea efectuării unei astfel de expertize judiciare, i s-a încălcat dreptul la apărare și nu se poate pune în aplicare nici actul de executare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul M. G. a solicitat respingerea recursului, menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică.
În susținerea poziției procesuale a învederat faptul că prin Sentința penală nr.1649/2008 pronunțată de Judecătoria G. s-a dispus obligarea inculpatului R. C. să desființeze construcțiile realizate fără autorizație de construire în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a sentinței penale.
Această sentință penală a fost menținută prin Decizia penală nr.151/A/2009 și prin Decizia penală nr.689/R/2009 a Curții de Apel Cluj.
Prin contestația la executare s-a solicitat să se dispună lămurirea înțelesului întinderii și aplicării Sentinței penale nr.1649/2008 prin care s-a dispus obligarea recurentului să desființeze construcțiile realizate fără autorizație de construire, recurentul apreciind că titlul executoriu, respectiv Sentința penală nr.1649/2008 nu poate fi pusă în executare deoarece nu stabilește elemente de identificare a părților din construcție realizate fără autorizație de construire. În probațiune s-a solicitat efectuarea unei lucrări tehnice de specialitate care să stabilească care părți din construcție trebuie demolate.
Este evident că recurentul nu vrea decât să tergiverseze punerea în executare a titlului executoriu, aspect reținut corect și de către instanță.
În aceste împrejurări, efectuarea unei lucrări tehnice de specialitate pentru a stabili care construcții sunt neautorizate este inutilă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.115-118 Cod procedură civilă.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul în baza art.312 alin.3 Cod procedură civilă, coroborat cu art.3041 Cod procedură civilă, îl va respinge pentru următoarele considerente:
Recurentul critica hotararea primei instante doar sub aspectul respingerii cererii in probatiune pentru efectuarea expertizei in specialitatea constructii.
Tribunalul constata ca prin sentința penală nr.1649/02.12.2008 a Judecătoriei G., contestatorul R. C. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de executare, fără autorizație de construire sau de desființare, ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, a lucrărilor prevăzute la art. 3 lit. b) din Legea 50/1991 (lucrări efectuate la construcții reprezentând monumente istorice, inclusiv la cele din zonele lor de protecție, stabilite potrivit legii).
Toodata a fost admisă cererea formulată în cadrul procesului penal de către partea vătămată M. G. prin primar și a fost obligat inculpatul să desființeze construcțiile realizate fără autorizație de construire în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a sentinței penale.
Prin Decizia penală nr.151/A/2009 a Tribunalului Cluj a fost respins ca nefondat apelul contestatorului, iar în considerentele hotărârii, instanța de apel a arătat că din cuprinsul sentinței penale rezultă clar că trebuie desființate construcțiile realizate fără autorizație de construire, fiind vorba în mod evident de extinderile efectuate de inculpat pe laturile vestică și sudică ale construcției deja existente.
De asemenea prin Decizia penală nr.689/R/2009 a Curții de Apel Cluj, a fost respins ca nefundat recursul contestatorului R. C., motivând că hotărârile judecătorești criticate sunt complete și este specificat ce urmează a fi demolat, nefiind utilă efectuarea unei expertize tehnice în cauză.
In atare conditii, in mod corect prima instanta in cadrul prezentei cereri de lamurire a dispozitivului a apreciat ca fiind inutila cererea in probatiune pentru efectuarea in cauza a unei expertize in specialitatea constructii, având în vedere dispozițiile hotărârilor judecătorești mai sus menționate în care se stabileste in mod clar ce construcții trebuie demolate, respectiv cele care nu se regăsesc în autorizația de construire emisă contestatorului.
Avand in vedere considerentele mai sus aratate, in baza dispozitiilor art. 312 C.pr. va respinge ca nefondat recursul declarat de R. C. împotriva sentinței civile nr.437/22 Martie 2012 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei G., pe care o menține în totul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de R. C. împotriva sentinței civile nr.437/22 Martie 2012 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei G., pe care o menține în totul.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 30 Ianuarie 2014.
Președinte, Camlia-V. B. | Judecător, C.-A. C. | Judecător, F.-S. B. |
Grefier, G. P. |
Pregătit pentru motivare A.P.B./31 Ianuarie 2014
Red. F.S.B./2 exemplare/20.02.2014
Judecător fond: F. S. – Judecătoria G.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 82/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
