Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Decizia nr. 279/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 279/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 29-04-2014 în dosarul nr. 11124/117/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 279/A/2014
Ședința publică de la 29 Aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE F. S. B.
Judecător M. O.-S.
Grefier C.-G. H.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe contestator P. I. N., contestator P. S. E. și pe intimat C. N., având ca obiect apelul declarat împotriva Sentinței civile nr. 615/20.11.2013 a Tribunalului Cluj pronuntata in dosar civil nr._/117/2013, dosar având ca obiect ordonanță de plată - OUG 119/2007/art.1013 C. ș.u._/117/2013
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru contestatori av. C. R., iar pentru intimat av. U. O..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se cosntat6ă că prin Încheierea civilă nr. 60/A/CC/28.04.2014 a fost admisă declaratia de abtinere formulată de către judecator T. D. in privința judecării dosarului nr._, membru al completului 5 A și în consecință s-a dispus retragerea acestuia și dispune înlocuirea d-lui judecător în compunerea completului 5A cu judecător M.-O. S., conform listei de permanență.
Tribunalul constată că apelul a fost promovat în termen, motivat, comunicat, instanța fiind competentă să soluționeze cererea.
Reprezentantul intimatului depune la dosar delegație de reprezentare în cauză, precum și întâmpinare, care se comunică cu reprezentantul apelantului.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, Tribunalul declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentantul apelanților având cuvântul, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, respectiv anularea în tot a hotărârii atacate. Cu cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru.
Reprezentantul intimatului, având cuvântul, solicită respingerea apelului, pentru considerentele arătate în întâmpinare. Fără cheltuieli de judecată
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată următoarele
Prin decizia civilă nr. 615/20.11.2013, Tribunalul Cluj a respins excepția lipsei de obiect invocată de către debitori.
A admis cererea formulată de creditorul C. N. împotriva debitorilor P. I. N. și P. S. E., și in consecință:
A obligat debitorii ca in termen de 30 de zile de zile de la comunicarea prezentei ordonanțe, să achite creditorului suma de 103.000 euro, și dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data de 25 iulie 2011 și până la achitarea integrală.
A obligat debitorii să plătească creditorului suma de 200 lei cheltuieli de judecată.
Analizand cererea dedusa judecatii prin prisma actelor aflate la dosar si a dispozitiilor legale incidente, tribunalul a constatat următoarele:
In speță, creanța creditorului constă într-o sumă de bani – 103.000 euro, este constatată prin-un act scris, respectiv contractul de împrumut încheiat cu debitorii P. I. N. si P. S. E. la data de 23 iunie 2011, in forma înscrisului sub semnătură privată, prin care creditorul a împrumutat debitorilor suma de 103.000 euro, cu obligația acestora din urmă a restitui împrumutul până la data de 23 iulie 2011.
Creditorul a prezentat instanței originalul contractului de împrumut din 23 iunie 2011.
Debitorii au recunoscut încheierea contractului de împrumut și nu și-au contestat semnăturile aplicate pe acesta, insa au arătat că împrumutul a fost restituit in cursul lunilor iulie-august 2011, astfel încât in acest moment creanța creditorului C. N. este stinsă prin plată și nu mai poate constitui obiectul unei ordonanțe de plată.
Pentru dovedirea plătii împrumutului, debitorii au depus la dosar extrase de contul debitorului deținut la Banca Transilvania, din cuprinsul cărora, socotesc ei, rezultă că in cursul lunilor iulie si august 2011 au fost retrase sume de bani in lei, pe care apoi le schimbau in valută, și p o predau direct in mâna creditorului.
Arată de asemenea că nu au pretins creditorului să le elibereze o chitanță liberatorie, deoarece relația de prietenie existentă între ei i-a pus in imposibilitatea morală de a pretinde o astfel de dovadă, insă pot proba plata prin martori, probă admisibilă numai in cadrul unei acțiuni de drept comun.
In extrasul de cont depus la filele 22-53 sunt subliniate de către debitorii mai multe poziții, considerând probabil că acestea sunt relevante.
Verificând conținutul acestora, constată că acestea se referă la o operațiune de cumpărare valută, respectiv de 25.000 euro in data de 10 august 2011, făcută de P. I. G., o alta de cumpărare valută, respectiv 3600 euro făcută de către P. I. G.,(f. 36), o operațiune de cumpărare euro de 106.750 lei in 10.08.2011(f. 39), o ridicare de numerar in sumă de 60.000 lei in 12.08.2011 făcută de Poienarui I. N., (f. 40), o operațiune de cumpărare euro de 10.000 lei in 25 iulie 2011 făcută de P. I. N., o operațiune de cumpărare euro de 50.000 lei făcută de P. I. N. in 26 iulie 2011(f. 46), două operațiune de cumpărare de 106.625 lei, si de 106.125 lei făcute in data de 26.07.2011 (f.52) .
In opinia instanței, aceste extrase de cont dovedesc doar efectuarea unor operațiuni bancare in contul debitorului P. I. N., retrageri de numerar sau operațiuni de cumpărare valută, jumătate dintre ele de o altă persoană decât debitorul, si anume de către P. I. G..
Aceste operațiuni nu fac dovada stingerii obligației de plată fată de creditor.
Apărarea debitorilor referitoare la imposibilitatea morală a preconstituirii unui înscris liberatoriu nu poate fi primită. Contractul de împrumut încheiat la data de 23 iunie 2011 a fost consemnat in scris, părțile socotind astfel ca nu exista intre ele o relație de prietenie atât de strânsă încât să fie socotită jicnitoare pretenția de a se întocmi un înscris doveditor al împrumutului. Împrumutul fiind restituit la o lună sau două de la data împrumutului, potrivit pretenției debitorilor, in opinia instanței este neverosimil ca relațiile dintre părți să fi evoluat de asemenea manieră încât pretenția debitorilor fată de creditor de a le emite o chitanță doveditoare să poată fi socotită jicnitoare si să ii pună in imposibilitatea morală de a pretinde o dovadă scrisă a plătii.
In plus, debitorii au arătat că le-au fost acordate mai multe împrumuturi de către creditor, si de fiecare dată, la restituire, acesta le preda exemplarul său original din contractul de împrumut drept dovadă a restituirii împrumutului.
Creditorul a prezentat instanței originalul său, drept dovadă că acesta se află încă in posesia sa si nu a fost restituit.
Debitorii, care au insistat pentru a fi prezentat instanței originalul actului, după ce creditorul a făcut dovada că deține actul original, nu au putut explica din ce considerent, in cazul acestui imprumut părțile ar fi procedat altfel decât erau uzanțele intre ele.
Debitorii au susținut că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru emiterea somației de plată, deoarece creanța este contestată iar proba restituirii s-ar putea face prin proba cu martori, in cadrul unei acțiuni de drept comun.
Apreciem insă neintemeiată contestarea creanței de către debitori, căci prin inscrisurile depuse la dosar nu s-a dovedit stingerea datoriei, iar probele sugerate de către debitori nu ar fi admisibile . drept comun,deoarece potrivit art. 1191 cod civil dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare ce depășește suma de 250 lei, chiar pentru depozit voluntar, nu se poate face decât prin act autentic.
Nu este incidentă in cauză niciuna din situațiile de excepție prev. de art. 1197, 1198 Cod civil în care ar fi permisă dovada cu martori.
Concluzionează instanța că in speță creanța creditorului îndeplinește condițiile prev. de art. 1013 Cod pr.civ, constând . bani, fiind constatată prin act scris, fiind certă, lichidă și exigibilă iar apărările debitorilor privitoare la stingerea creanței prin plată sunt neîntemeiate.
Sunt de asemenea îndeplinite formalitățile pre. de art. 1024 Cod pr.civ, deoarece creditorul a făcut dovada că in prealabil introducerii cererii a notificat debitorii ca in termen de 15 zile de la comunicare să-i restituie datoria, iar debitorii nu au dat curs acestei solicitări.
Constatând că obligația adusă in discuție nu este stinsă prin plată și fiind îndeplinite condițiile de fond și de formă prevăzute de lege pentru emiterea somației de plată, tribunalul a respins ca neîntemeiată excepția lipsei de obiect invocată de către debitori și a admis cererea creditorului, obligând debitorii ca in termen de 30 de zile de zile de la comunicarea prezentei ordonanțe, să achite creditorului suma de 103.000 euro, și dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data de 25 iulie 2011 și până la achitarea integrală, potrivit art. 1017 Cod pr.civ.
În temeiul art. 453 Cod pr.civ. debitoriiau fost obligați să plătească creditorului suma de 200 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare P. I. N. si P. S. E., solicitând:anularea în tot a Hotărârii nr. 615/20.11.2013 pronunțată în dos.nr._/117/2013 al Tribunalului Cluj,obligarea lui C. N. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers judiciar.
Contestatorii au depus la data de 08.01.2014 MOTIVE ÎN FAPT ȘI ÎN D. ale Cererii în anulare formulate împotriva Sentinței civile nr. 615/20,11.2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în dos.nr._/117/2013.
HOTĂRÂREA ATACATĂ ESTE NELEGALĂ ȘI NETEMEINICĂ, FIIND PRONUNȚATĂ CU ÎNCĂLCAREA PREVEDERILOR ART. 1020, ART. 1021 DIN C.PROC.CIV.
Potrivit art. 1020 din C.proc.civ., „(1) Dacă debitorul contestă creanța, instanța verifică dacă contestația este întemeiată, în baza înscrisurilor aflate la dosar și a explicațiilor și lămuririlor părților." (s.n.)
Arată că au restituit creditorului C. N. suma de bani împrumutată în baza Contractului de împrumut, depunând dovadă în acest sens Extrasele contului deținut de contestator la Banca Transilvania, din perioada efectuării plăților.
Pe parcursul derulării procedurii în fața primei instanțe, creditorul C. N. nu a contestat sub nicio formă faptul că la datele indicate în extrasele de cont depuse de contestatori, i-ar fi fost remise sumele de bani în vederea stingerii obligației asumate prin Contractul de împrumut.
În ipoteza în care ar fi existat dubii/neclarități cu privire la existența debitului dedus judecății, se impunea ca instanța de judecată să solicite părților explicații și lămuriri în acest sens. Este real că prezentul cadru procesual presupune administrarea unei probațiuni limitate, însă legiuitorul a prevăzut în mod expres faptul că instanța va verifica temeinicia cererii creditorului prin raportare la înscrisurile aflate la dosar, precum și prin raportare la explicațiile și lămuririle părților.
Astfel chiar dacă este prohibită administrarea probelor cu interogatoriul părților, audierea de martori, instanța avea posibilitatea, dar și obligația - pentru respectarea principiului rolului activ al instanței și pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului - de a solicita părților, personal, lămuriri și explicații în vederea stabilirii situației de fapt pentru aplicarea corectă a legii.
Totodată, se impunea ca instanța de judecată să aprecieze în mod coroborat probele aflate la dosarul cauzei. împreună cu susținerile părților formulate în scris de către reprezentanții acestora.
De-a lungul unei perioade de timp, între subsemnații și creditor s-au derulat mai multe raporturi comerciale/de afaceri. In cadrul acestor raporturi, uzanțele dintre parti erau in sensul următor:
1.Dl. C. N. furniza contestatorilor sume de bani cu titlu de imprumut,
2.Părțile perfectau Contractul de imprumut in 2 (doua) exemplare, fiecare parte intrând inițial in posesia unui exemplar in original a Contractului de imprumut,
3. Contestatorii restituiau suma de bani împrumutată, fără ca părțile sa preconstituie un înscris în acest sens. De principiu, Dl. C. avea obligația de a restitui exemplarul sau original al Contractului de imprumut in momentul in care contestatorii restituiau suma de bani împrumutata.
În ceea ce privește Contractul de împrumut din data de 23.06.2011, dl. C. a omis să restituie și exemplarul său original al Contractului, la momentul primirii plății.
In virtutea relațiilor de amiciție/afaceri preexistente, le-a fost imposibila preconstituirea unui inscris care sa ateste restituirea sumei de bani.
Aspectele mai sus menționate au fost supuse atât atenției primei instanțe, precum și părții adverse. Cu toate acestea, dl. C. nu a contestat faptul că uzanțele dintre părți au avut loc în maniera expusă de contestatori.
Dimpotrivă, chiar reprezentantul convențional al creditorului a afirmat la termenul de judecată din data de 14.11.2013 faptul că între părți s-au derulat mai multe raporturi de afaceri.
Cu toate acestea, intervenind între raporturile și înțelegerile afirmate și necontestate de către părți, cu încălcarea principiului disponibilității, instanța de judecată s-a limitat doar la a afirma faptul că este neverosmilă susținerea potrivit căreia s-ar fi aflat în imposibiliate morală de a preconstitui un înscris care să ateste faptul plății - afirmație care nu se fundamentează pe niciun raționament logic, cu atât mai puțin pe vreo probă aflată la dosar.
Pe de altă parte, reprezentantul convențional (dl. avocat U. O.) al creditorului C. N. era, la data perfectării Contractului de împrumut, reprezentantul convențional al debitorilor (acționa în susținerea intereselor lor ), acesta fiind persoana care a întocmit Contactul de împrumut și avea cunoștință despre relațiile dintre părți (Anexa -Contract de asistenta juridica incheiat intre o societate comerciala al cărui administrator este subsemnatul P. I. N., si dl. avocat U. O.; decont privind activitățile juridice desfășurate de dl. avocat in relațiile cu dl. C. N.).
În același sens, reprezentantul convențional al creditorului a fost prezent în momentul în care subsemnații am remis (restituit) creditorului sume de bani în virtutea Contractului de împrumut.
In mod neîntemeiat și nelegal instanța de judecată a apreciat că prin înscrisurile depuse la dosar nu s-a dovedit stingerea datoriei. Apreciază că au produs un început de dovada al faptului plății datoriei, început de dovadă ce poate și trebuie a fi completat prin administrarea probei cu martori și a înregistrărilor audio-video. A afirma contrariul ar echivala cu negarea dreptului subsemnaților de a produce probe împotriva lor (probatio diabolica).
Soluția instanței de judecată sub acest aspect este rezultatul unei greșite aplicări a normelor legale. Astfel, statuarea instanței potrivit căreia este inadmisibilă proba cu martori pentru dovedirea actelor juridice a căror valoare depășește suma de 250 lei, precum și reținerea aplicabilității prevederilor art. 1101 C.civ. (1864) este eronată. întrucât:
Au solicitat administrarea probei cu martori în vederea dovedirii unui fapt juridic material, respectiv faptul plății datoriei, iar nu pentru dovedirea unui act juridic sau a datoriei/cuantumului datoriei.
- Potrivit normelor de drept, dovada unui fapt material se poate face prin orice mijloc de probă,
Art. 1191 C.civ. (1864) privește, în mod exclusiv, „dovada actelor juridice", iar nu și „dovada faptelor materiale", astfel că este lipsit de aplicabilitate în chestiunea disputată.
Pe de altă parte, făcând o greșită aplicare a textului de lege, instanța a apreciat faptul că dovada cu martori nu ar fi admisibilă într-o acțiune de drept comun. Astfel, în ipoteza în care instanța investită cu soluționarea cererii în anulare va considera că în speță se tinde a fi dovedit un act juridic iar nu un fapt, arătăm că, contrar reținerilor primei instanțe, art. 309 alin. 4 din C.proc.civ. (2010), prevede că: „De asemenea, este inadmisibilă proba cu martori dacă pentru dovedirea unui act juridic legea cere forma scrisă, în afară de cazurile în care: 1. Partea s~a aflat în imposibilitate materială sau morală de a-și întocmi un înscris pentru dovedirea actului juridic." (s.n.)
În considerarea relațiilor preexistente între părți, s-au aflat în imposibilitatea morală de a preconstitui un înscris în momentul efectuării plăților. Așadar, în mod nelegal a reținut instanța de judecată aplicabilitatea în speță a prevederilor art. 1191 C.civ., cu nesocotirea prevederilor art. 309 alin. 4 pct. 1 din C.proc.civ. Opinăm că, atât timp cât se tinde la dovedirea efectuării unei plăți (iar nu se tinde Ia dovedirea existenței, cuantumului creanței) efectuate în condițiile mai sus arătate, proba cu martori este admisibilă și legală.
Pe de altă parte, instanța de judecată a apreciat contestația subsemnaților ca fiind neîntemeiată, fără a analiza solicitarea privind administrarea probei cu înregistrările audio-video.
Art. 250 din C.proc.civ. prevede că „Dovada unui act juridic sau a unui fapt se poate face prin înscrisuri, martori prezumții, [..], prin mijloacele materiale de probă, [..J sau prin orice alte mijloace prevăzute de lege", (s.n.) Potrivit art. 341 alin. 2 din C.proc.civ., „Sunt, de asemenea, mijloace materiale de probă și fotografiile, fotocopiile, filmele, discurile, benzile de înregistrare a sunetului, precum și alte asemenea mijloace tehnice, dacă nu au fost obținute prin încălcarea legii ori a bunelor moravuri. "
Art. 1020 alin. 2 din C.proc.civ. prevede că „Dacă apărările de fond formulate de debitor presupun administrarea altor probe decât cele prevăzute la alin. (1), iar acestea ar fi admisibile, potrivit legii, în procedura de drept comun, instanța va respinge cererea creditorului privind ordonanța de plată prin încheiere."
Din coroborarea textelor legale mai sus enunțate, rezultă faptul că administrarea probei cu mijloace tehnice (înregistrări audio-video) în procedura de drept comun este admisibilă și legală. Deține o înregistrare audio-video in care dl. C. recunoaște faptul ca i-a fost restituita suma împrumutata, insa afirma faptul ca atâta timp cat deține Contractul de împrumut în original, ne poate obliga să îi achităm, pentru a doua oară, suma de 103.000 Euro.
Cu toate acestea, în mod nejustificat, instanța nu a analizat această apărare. Se impunea ca prima instanță să constate faptul că apărările formulate presupun administrarea de probe, admisibile potrivit dreptului comun, și pe cale de consecință să respingă cererea creditorului privind ordonanța de plată.
Precizează că soluția primei instanțe stabilește în sarcina lor o obligație de plată care a fost onorată încă din anul 2011. Cu toate acestea, având în vedere procedura specială a ordonanței de plată și probațiunea restrânsă care poate fi administrată, se află în imposibilitate practică și obiectivă de a dovedi faptul plății datoriei în cuantum de 103.000 Euro, fiind astfel iminentă încălcarea dreptului la apărare și la un proces echitabil.
În considerarea argumentelor expuse în cele ce preced, solicită admiterea prezentei Cereri în anulare cu consecința anulării în tot a Sentinței civile nr. 615/20.11.2013 a Tribunalului Cluj. în sensul respingerii cererii privind emiterea ordonanței de plată formulată de C. N..
În drept:
Art. 250, art. 309 alin. 4, art. 341 alin. 2, art. 1020, art. 1021, art. 1023 alin. 1 din C.proc.civ.
Trecand la solutionarea contestatiei in anulare ,avand in vedere motivele de fapt si de drept invocate, instanta retine urmatoarele:
Instanta retine ca intre parti s-a incheiat contractul de împrumut din data de 23 iunie 2011, in forma înscrisului sub semnătură privată, prin care creditorul a împrumutat debitorilor suma de 103.000 euro, cu obligația acestora din urmă a restitui împrumutul până la data de 23 iulie 2011.
Contestatorii au recunoscut încheierea contractului de împrumut și nu și-au contestat semnăturile aplicate pe acesta, insa au arătat că împrumutul a fost restituit in cursul lunilor iulie-august 2011, sustinand ca asa cum rezulta din extrasele de cont deținut la Banca Transilvania, rezultă că in cursul lunilor iulie si august 2011 au fost retrase sume de bani in lei, pe care apoi le-au schimbat in valută si pe care ulterioar au restituit-o creditorului fara a se incheia o chitanță liberatorie, deoarece relația de prietenie existentă între ei i-a pus in imposibilitatea morală de a pretinde o astfel de dovadă.
In atare situatie, instanta retine ca in speta sunt aplicabile dispozitiile art. 1.020 (2) C.pr. civ potrivit carora „ Dacă apărările de fond formulate de debitor presupun administrarea altor probe decât cele prevăzute la alin. (1), iar acestea ar fi admisibile, potrivit legii, în procedura de drept comun, instanța va respinge cererea creditorului privind ordonanța de plată prin încheiere.”
Nu pot fi insusite retinerile instantei de fond, potrivit carora intrucat in conditiile in care in cazul celorlalte imprumuturi, debitorului i-ar fi fost remise titlurile constatatoare ale creantei ,intrucat restituirea acelor titluri de fapt prezuma ca debitorul a fost liberat, in situatia in care nu a fost remis acest titlu, fiind vorba de alt imprumut, debitorul poate sa faca dovada platii cu mijloacele de proba prevazute pentru proba actelor juridice iar in cazul in care a fost in imposibilitate morala de preconstituire de a obtine o chitanta de plata, poate face dovada si cu martori.
Astfel in conditiile in care debitorul a sustinut imposibilitatea morala de a obtine chitanta doveditoare a platii, se impune administrarea de alte probe, inclusiv martori, proba care este admisibila, potrivit legii in procedura de drept comun.
In consecinta, s-ar fi impus ca instanta sa dispuna respingerea cererii creditorului in procedura ordonantei de plata, acesta avand deschisa potrivit dispozitiilor art.1020 al C.pr. calea actiunii de drept comun.
Tinand seama de considerentele de fapt si de drept mai sus aratate, instanta urmeaza ca in baza dispozitiilor art. 1023 C.pr. civ sa admita contestatia in anulare formulate de catre contestatorii P. I. N. si P. S. E. si in consecinta sa anuleaz ordonanta de plata din sentinta civila nr. 615/20.11.2013 a Tribunalului Cluj pronuntata in dosar civil nr._/117/2013, avand ca obiect restituirea sumei de 103.000 Eur .
In temeiul dispozitiilor art.451 c.pr. civ va obliga intimatul C. N. sa plateasca contestatorilor suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentande taxa judiciara de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestatia in anulare formulate de catre contestatorii P. I. N. si P. S. E. si in consecinta:
Anuleaza ordonanta de plata din sentinta civila nr. 615/20.11.2013 a Tribunalului Cluj pronuntata in dosar civil nr._/117/2013, avand ca obiect restituirea sumei de 103.000 Eur .
Obliga intimatul C. N. sa plateasca contestatorilor suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Decizia este definitiva .
Pronuntata in sedinta publica azi, 29.04.2014.
Președinte, F. S. B. | Judecător, M. O.-S. in concediu odihna semneaza vicepresedinte E. L. | |
Grefier, C.-G. H. |
C.H. 29 Aprilie 2014
Red FSB/LM/4 EX/07.08.2014
Jud fond C. B.
| ← Anulare act. Decizia nr. 488/2014. Tribunalul CLUJ | Legea 10/2001. Sentința nr. 97/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
