Fond funciar. Decizia nr. 80/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 80/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 30-01-2014 în dosarul nr. 1425/211/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DECIZIE Nr. 80/2014
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C.-V. B.
Judecător C.-A. C.
Judecător F. S. B.
Grefier G. P.
S-a luat spre examinare recursul promovat de către pârâta C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA ASUPRA TERENURILOR CLUJ precum și recursul promovat de către pârâta C. J. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR CLUJ în contra Sentinței civile nr._ din 17.10.2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în prezentul dosar, privind și pe intimații reclamanți S. A., B. V., G. V., H. E., V. V., B. D., B. M., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimatele H. E. și G. V. personal, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
Tribunalul dispune a se consemna că procedura de citare este legal îndeplinită, la 24 ianuarie s-a depus la dosar intampinare la recursul comisiei locale formulat de intimata B. D..
La solicitarea instanței, intimatele prezente arată că nu au alte cereri, doresc doar să li se dea pământul care este liber.
Așa fiind, instanța, socotindu-se lămurită, declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul părților prezente, pentru concluzii asupra recursului.
Intimatele H. E. și G. V. învederează instanței că solicită să li se dea pământul pe care îl folosesc din anul 2006, nimeni nu a venit să le spună că nu este al lor și s-a demonstrat că nu este nici un titlu de proprietate pe pământul lor, deci nu știu de ce sunt purtate prin instanță.
Tribunalul reține cauza în vederea pronunțării.
TRIBUNALUL
Reține că,
Prin Sentința civilă nr._ din 17.10.2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în prezentul dosar, s-a admis acțiunea civilă precizată formulată de către reclamantii S. A., B. V., G. V., H. E., V. V., B. D., B. M. în contradictoriu cu pârâții C. locală pentru aplicarea Legii 18/1991 Cluj-N., C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Cluj, și în consecință:
Au fost obligați pârâții să îndeplinească formalitățile necesare reconstituirii dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1,71 ha teren arabil identificată prin raportul de expertiză efectuat în cauză, pe amplasamentul indicat în raportul de expertiză efectuat în cauză care face parte integrantă din prezenta hotărâre, în favoarea reclamanților din prezenta cauză în calitate de moștenitori ai defunctei S. A..
Au fost obligați pârâții la plata sumei de 6210 lei în favoarea reclamanților, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 6856/30.05.2008 pronunțată în dosar nr._/211/2007 al Judecătoriei Cluj-N., a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții S. I., S. A., B. V., G. V., H. E., V. V., B. D., B. M., în contradictoriu cu pârâtele C. locală pentru aplicarea Legii 18/1991 Cluj-N., C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Cluj, având ca obiect fond funciar.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 14.11.2007, sub nr._/211/2007, reclamanții S. I., S. A., B. V., G. V., H. E., V. V., B. D., B. M., le-au chemat în judecată pe pârâtele C. locală pentru aplicarea Legii 18/1991 Cluj–N. și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Cluj, solicitând instanței să le oblige pe acestea la punerea în posesie, la întocmirea documentației și la emiterea unui titlu de proprietate asupra unui teren în suprafață totală de 1,71 ha teren în zona numită „Eperesi”.
În motivarea cererii, reclamanții au susținut că sunt moștenitorii în calitate de fii, fiice și nepoți de fiică ai antecesoarei lor S. A., care a solicitat, în baza Legii 18/1991, reconstituirea dreptului de proprietate pentru 3,87 ha teren cu privire la care a făcut dovada proprietății prin înscrisuri, s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 2,10 ha și au mai rămas de retrocedat 1,71 ha. Reclamanții au mai precizat faptul că la data efectuării măsurătorilor pentru cele 2,10 ha a fost avută în vedere toată suprafața de teren de 3,87 ha, însă titlul nu s-a eliberat pentru toată suprafața revendicată.
Pârâtele nu au formulat întâmpinare, însă C. locală Cluj – N. a depus dosarul de fond funciar al defunctei S. A..
Analizând înscrisurile de la dosar, instanța a reținut următoarele:
Reclamanții sunt succesorii defunctei S. A., în calitate de copii și nepoți de fiică, astfel cum rezultă din actele de stare civilă aflate la dosar, astfel că justifică legitimare procesuală activă.
Defuncta S. A. a formulat, la data de 13.03.1991, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri ce au aparținut acesteia și soțului defunct, printre care și pentru un teren în suprafață de jumătate de iugăr (aproximativ 2877 mp) situat în Colonia Sopor, zona Epereș. Defuncta a fost trecută în anexa 1, poziția 55, cu suprafața totală de 3,87 ha adusă în CAP (conform art. 13 din HG 131/1991 – regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, în vigoare la acea dată - stabilirea suprafeței de teren din intravilan și extravilan adusă în cooperativă de membrii cooperatori sau, după caz, preluată de cooperativă în orice mod se face conform prevederilor art.8 din lege. Suprafețele se înscriu în anexa nr. 1.) Astfel, nu poate fi reținută susținerea reclamanților, făcută în ședința publică din 08.02.2008, conform cu care suprafața de 3,87 ha solicitată ar fi fost și inclusă în anexa cu suprafața propusă spre validare. În schimb, prin Hotărârea Comisiei județene 80/29.10.1991, s-a validat anexa 4, cu pozițiile 19 S (0,36 ha) și 217 (1,74 ha), în total 2,10 ha, pe numele defunctei, cu care reclamanții au fost puși în posesie, conform procesului-verbal nr._/12.09.2007, din acest punct de vedere procedura de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul cererii din anul 1991 fiind încheiată.
În al doilea rând, instanța a reținut că, deși reclamanții au susținut că au solicitat diferența de teren în temeiul Legii 169/1997, nu au depus nicio dovadă în acest sens. Chiar presupunând că o asemenea cerere a fost formulată, instanța are în vedere faptul că . acestui act normativ a permis persoanelor care au beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate în limita celor 10 ha teren prevăzute de Legea 18/1991 să formuleze cerere și pentru diferența de la 10 ha la toată suprafața avută anterior în proprietate. Or, în speță, situația reglementată de către Legea 169/1997 nu este aplicabilă, cererea fiind formulată în anul 1991 pentru 2877 mp și validată pentru 2100 mp.
Principalele argumente pe care se întemeiază cererea reclamanților se referă la împrejurarea că antecesorul lor, S. I., soț predecedat al persoanei după care s-a făcut reconstituirea dreptului de proprietate, defuncta S. A., a figurat cu o suprafață totală de 3,87 ha în registrul agricol și că la efectuarea măsurătorilor pentru punerea în posesie cu privire la 2,10 ha s-a măsurat în fapt o suprafață mai mare de teren, care se află în detenția lor din anul 1993. Aceste argumente însă nu prezintă relevanță, față de împrejurarea necontestată că măsura de validare pentru suprafața de 2,10 ha nu a fost atacată de către reclamanți conform procedurii prevăzute de lege la acel moment.
Având în vedere toate considerentele expuse mai sus, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta H. E., solicitând admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate și rejudecând, admiterea acțiunii promovate.
În motivare, reclamanții au arătat că în baza Legii 18/1991 antecesoarea lor a făcut cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 3,87 ha teren, cu privire la care s-a făcut dovada că a fost proprietatea acesteia și a soțului său și pe care l-au înscris în CAP. Acest lucru s-a dovedit atât prin Cf cât și prin registrul agricol. S-a făcut punerea în posesie abia în 2007 pentru 2,1 ha teren, deși măsurătorile s-au făcut pentru întreaga suprafață de 3,87 ha și aveau în posesie aceasta suprafața încă din anul 1993, de când o folosesc fără să fie tulburați de cineva.
Respingerea acțiunii este motivată de instanță prin aceea că punerea în posesie conform procesului verbal din 2007, a încheiat procedura de reconstituire a dreptului de proprietate în baza cererii din 1991 și că validarea suprafeței de 2,10 ha nu a fost contestata.
Instanța nu a reținut faptul că validarea suprafeței de 2,10 ha a fost contestată de antecesoarea reclamanților, acest lucru rezultând clar din răspunsul la acea contestație formulat prin adresa nr._ din 6.06.1994 de către Consiliul Local al Municipiului Cluj-N.. Se spune în această adresă că se propune Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 ca în momentul când se va rediscuta situația parcelei R. unde s-a primit suprafața de 1,74 ha să revizuiască poziția nr. 217 din tabelul anexa nr.4. În același sens se va încerca revizuirea și ca amplasament și ca suprafață, care au fost contestate. Toate aceste aspecte s-au propus revizuirii Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 conform adresei nr._ din 23.12.1992 a prefecturii Jud. Cluj cât și a considerentelor umanitare."
Urmare a acestui răspuns, s-a tot așteptat rezolvarea situației în sensul de punere în posesie pentru întreaga suprafață, lucru care nu s-a mai întâmplat, mai mult au fost îndrumați să se adreze instanței.
De asemenea, au declarat recurs reclamanții S. I., S. A., B. V., G. V., H. E., V. V., B. D., B. M., solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, fără a fi indicat nici un motiv.
Prin întâmpinarea formulată de intimata C. locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 de pe lângă Consiliul local al municipiului Cluj-N., s-a solicitat respingerea recursurilor ca fiind nefondate și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală, întrucât instanța de fond a făcut o interpretare și aplicare corectă a dispozițiilor legale incidente, raportate la drepturile pârâților în litigiu, hotărârea fiind în același timp în concordanță cu probele care au fost administrate în cauză. În principal, față de recursul declarat de către recurenții S. I. s.a. înregistrat la data de 23.06.2008, s-a solicitat instanței a face aplicabilitatea dispozițiilor art. 306 pct. 1 C. proc. civ.
Analizând recursul formulat de reclamanta H. E., prin prisma motivelor invocate și a textelor de lege aplicabile în materie, tribunalul a apreciat că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Antecesoarea reclamanților, S. A., a solicitat prin cererea depusă la 31.03.1991, reconstituirea dreptului de proprietate asupra 4,86 ha teren dobândit împreună cu soțul său și preluat de CAP (f. 5), între care mai multe parcele în zona Sopor, prin copia de pe registrul agricol de la fila 8 dovedind că a deținut această suprafață.
Din totalul solicitat, a fost emis titlu de proprietate doar pentru suprafața de 2,10 ha, în urma pronunțării Sentinței civile nr._/2003, din dosarul 5419/2003 al Judecătoriei Cluj-N., rămasă irevocabilă prin respingerea apelului și recursului la data de 13.02.2006.
Astfel cum rezultă din adresa emisă de Consiliul local al municipiului Cluj-N., depusă în copie la fila 9, în adeverința de proprietate eliberată numitei S. A., la data de 04.11.1991, era trecută și suprafața de 1,74 ha, în . amplasamentul și suprafața a fost contestată de S. A., s-a propus revizuirea conform adresei nr. 6464 din 23.12.1992 a Prefecturii județului Cluj. Conform adeverinței de la fila 54, asupra terenului de 1,74 ha, prevăzut în tabelul anexa nr. 4 la poziția 217, a fost stabilit dreptul de proprietate prin hotărârea comisiei județene nr. X din 29.10.1991.
La data de 18.03.2004, reclamanții H. E., B. M., B. D., V. V., S. A., B. V. și S. I. au formulat plângere împotriva Hotărârii nr. 317/11.12.2003, emisă de Comisa județeană Cluj, formându-se dosarul nr. 4116/2004 al Judecătoriei Cluj-N., acvirat la prezentul dosar.
Prin Sentința civilă nr._/2004, Judecătoria Cluj-N. a admis plângerea și a anulat Hotărârea nr. 317/11.12.2003 a Comisei județene Cluj. În motivarea hotărârii s-a arătat că potrivit expertizei întocmită în cauză, terenul aflat în folosința reclamanților în zona Sopor se află în întregime pe topograficul_ înscris în CF_ Cluj pe seama fam. S., dezmembrat ulterior, astfel că propunerea de invalidare a poziției nr. 217 din anexa 4 CAP Înfrățirea făcută de C. locală, ce a sta la baza emiterii Hotărârii nr. 317/11.12.2003, cu precizarea că terenul de 1,74 ha face parte din topograficul_, înscris în CF 2085 Cluj ca fiind proprietatea Statului român, nu este corectă.
Așadar, cele reținute de prima instanță, că reclamanții nu au contestat modul în care a fost soluționată cererea de reconstituire asupra terenurilor antecesorilor, nu sunt susținute de actele dosarului.
Tocmai dimpotrivă, din actele dosarului, tribunalul a reținut că reclamanții sunt îndreptățiți la reconstituire asupra terenurilor solicitate, în Registrul Agricol având înscrisă suprafața de 3,87 ha, iar modalitatea de reconstituire a fost contestată, urmând ca, printr-o expertiză de specialitate să se stabilească unde se află terenul solicitat în prezentul dosar, dacă se identifică cu nr. top._ sau_ și dacă terenul deținut în folosință de reclamanți poate fi restituit în natură pe amplasamentul solicitat de aceștia, față de cererile formulate de foștii proprietari și titlurile emise pentru aceste terenuri, conform adresei depusă de Consiliul Local Cluj-N. la fila 139 din dosarul de recurs și a adresei Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, de la fila 185.
Apreciind că în această măsură, a lipsei identificării terenului solicitat de reclamanți, precum și a posibilității restituirii în natură, prima instanță nu a cercetat fondul, respingând acțiunea pe motivul nesusținut de acte că validarea nu a fost contestată, în temeiul art. 312 alin. 5 C.p.rciv., tribunalul a admis recursul formulat de recurenta H. E., a casat Sentința civilă nr. 6856/2008 a Judecătoriei Cluj-N. și a trimis cauza spre rejudecare în favoarea primei instanțe.
În ceea ce privește recursul formulat de către reclamanții S. I., S. A., B. V., G. V., V. V., B. D. și B. M., dat fiind că nu a fost motivat, în baza art. 306 alin. 1 C.pr.civ., tribunalul a constatat nulitatea acestuia.
În rejudecare, instanța a administrat proba cu expertiza în specialitatea topografie și a solicitat relații de la pârâte și de la C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Din expertiza de specialitate efectuată în cauză instanța de rejudecare fond a constatat că s-a terenul solicitat de către reclamanți, în suprafață de_ mp, se suprapune (f. 32):
•parțial, cu suprafața de 4020 mp, peste ._ înscrisă în CF nr._ Cluj N. ca imobil de sub A+5, cu categoria de folosință ”Fânaț la Supur” cu suprafața înscrisă de 17 jug 553 stj. având ca proprietari tabulari inițiali pe Ș. A. și G. A., iar apoi Cooperativa agricolă de Producție ”Înfrățirea” din Cluj.
•parțial, cu suprafața de_ mp, peste ._ înscrisă în CF nr. 2085 Cluj N. ca imobil de sub A+1, cu categoria de folosință ”Arător și fânaț la Supur” cu suprafața înscrisă de 8 jug 10 stj. având ca proprietar tabulari Statul Român, cu destinația pentru P. Greco-Catolică din Cluj.
Pentru ._ înscrisă în CF nr._ Cluj N. au fost emise mai multe titluri de proprietate (f. 209, 213-225, 239), însă, în fapt, terenurile atribuite prin aceste titluri de proprietate nu se suprapun peste terenul solicitat de către reclamanți (completarea la raportul de expertiză—f. 259).
Pentru ._ înscrisă în CF nr._ Cluj N. a mai formulat cerere de restituire fam. Ș. (urmașii proprietarului tabular inițial). Dosarul de fond funciar nr._/2005 a fost soluționat prin acordare de despăgubiri (f. 136, 141-161).
Pentru ._ înscrisă în CF nr. 2085 Cluj N. nu s-au emis titluri de proprietate, însă există o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate formultată de către Episcopia Română Unită cu R. Greco-Catolică de Cluj—G. (f. 63), cerere care nu a fost încă soluționată (f. 136).
În ceea ce privește apărările formulate de către C. Locală Cluj de Aplicare a Legii 18/1991, instanța de rejudecare fond a reținut că existența unor cereri de constituire/reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu (formulate de către alte persoane) nu este suficientă pentru a se constatata că terenul nu poate fi atribuit reclamanților.
În cazul în care, așa cum se întâmplă în speță, se constată că pentru terenul solicitat de către reclamanți nu s-au emis procese verbale de punere în posesie și nu s-au eliberat titluri de proprietate în favoarea altor persoane, terenurile sunt libere și pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate.
Totodată, faptul că în soluționarea dosarului de fond funciar nr._/2005 (față de care reclamanții din prezenta cauză sunt terți) s-a concluzionat faptul că nu există teren liber în ._ înscrisă în CF nr._ Cluj N., nu poate fi avut în vedere la soluționarea prezentei cauze în condițiile în care, în pofida multiplelor demersuri ale instanței, nu s-a reușit identificarea unor titluri de proprietate sau a unor procese verbale de punere în posesia care să se suprapună peste terenul solicitat de către reclamanți.
Susținerile Comisiei Locale privind faptul că reclamanții nu au formulat o nouă cerere de reconstituire prin care să solicite diferența de 1,71 ha teren nevalidat de C. Județeană Cluj și prin urmare nu sunt îndreptățiți la reconstituire pentru acest teren nu vor mai fi analizate de către instanță, întrucât aceste aspecte au fost tranșate deja prin decizia civilă nr. 1353/R/2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul_/211/2007; instanța de recurs a analizat aceste susțineri și a concluzionat că reclamanții sunt îndreptățiți la reconstituire, în rejudecare urmând doar să se stabilească situarea exactă a terenului solicitat de către reclamanți și dacă terenul deținut în proprietate de către reclamanți poate fi restituit în natură pe amplasamentul situat de aceștia.
Față de cele de mai sus, prin prisma probatoriului administrat în cauză și a prevederilor art.8 și 11 din legea nr.18/1991, instanța de rejudecare fond a admis cu care a fost învestită, așa cum a fost precizată, potrivit dispozitivului hotărârii.
Față de soluția pronunțată, având în vedere cheltuielile dovedite de către reclamanți și culpa procesuală a pârâților, în temeiul art. 274 C.p.c., instanța de rejudecare fond a obligat pârâții, în solidar, să plătească reclamanților suma de 6210 lei reprezentând cheltuieli de judecată–onorariu avocat (2500 lei) și onorariu expert (1875 +1835lei).
Împotriva sentinței examinate au promovat recurs pârâta C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA ASUPRA TERENURILOR CLUJ și pârâta C. J. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR CLUJ.
Prin recursul formulat, pârâta C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA ASUPRA TERENURILOR CLUJ (f.4) a solicitat în temeiul art. 299-316 C.pr.civ. art. 312 coroborat cu art. 304 pct. 8-9 și art. 304 ind. 1 C.pr.civ., admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În motivarea cererii învederează în fapt, că pentru imobilul in litigiu s-au emis următoarele titluri de proprietate :_ ,_ ,_/1580/1995,_ ,_ ,_ ,_/1783/1996,_/1428/1995,_/2328/1997,_/1234/1995,_/1794/1996,_/2063/1997 si_ .
Prin cererea nr._/2005 Episcopia R. Unita cu R. Greco Catolica solicita reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 84 ha. Având in vedere numărul mare al cererii, ca pentru o suprafața considerabila din terenurile solicitate s-au eliberat titluri de proprietate unor terțe persoane, precum si deficitul de peste 2000 ha existent la nivelul Municipiului Cluj-N., cererea nu a fost soluționata.
In ceea ce privește cererea nr._/2005 a fost soluționata la nivelul Comisiei Municipale pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenului Cluj-N., aceasta fiind transmisa Autorității Nationale pentru restituirea proprietății spre competenta soluționare, dar a fost returnata in vederea completării cu diverse înscrisuri.
Menționează ca, defuncta S. A. a formulat la data de 13 martie 1991 o cerere de reconstituire asupra unor terenuri ce au aparținut ei si defunctului ei sot.
Prin Hotărârea nr. 80/29.oct. 1991 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenului Cluj s-a validat anexa 4 cu pozițiile 19S (0,36 ha) si poz. 207 ( 1,74 ha, ) in total 2,10 ha cu care au fost pusi in posesie conform procesului verbal nr._/12.09.2007. Din acest punct de vedere procedura de reconstituire a dreptului de proprietate in temeiul Legii nr. 18/1991 este încheiata.
Ulterior apariției Legii nr. 18/1991 reclamanții sau antecesorii acestora nu au mai depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului in litigiu.
Investirea Comisiei municipale de fond funciar cu o astfel de cerere era imperios necesara in considerarea faptului ca suprafeței solicitate, in temeiul Legii nr. 18/1991, i-a fost aplicat un coeficient de reducere de 45%, terenul fiind situat in perimetrul fostului CAP înfrățirea.
Aceștia nu numai ca nu l-au mai solicitat, dar nici nu au inteles, la nivelul anului 1991, sa urmeze procedura speciala prevăzuta de dispozițiile ort. 11 din Legea 18/1991 in situația in care aceștia au fost nemulțumiți de suprafața aprobata.
In aceasta situație, consideram ca, instanța de judecata nu poate obliga C. municipala de fond funciar Cluj-N. sa procedeze Io punerea in posesie asupra unui teren nesolicitat si nevalidat de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenului Cluj, deoarece faza administrativa aparține exclusiv solicitanților si celor doua comisii.
Adresele existente la dosarul cauzei sunt simple corespondente purtate cu petentii, care nu imbraca forma speciala prevazuta de Legea 18/1991, respectiv aceea a unei hotărâri care poate fi atacata in instanța. Mai mult, nu sunt susținute de actele dosarului afirmațiile, potrivit cărora reclamanții nu au contestat modul in care a fost soluționata cererea de reconstituire.
Prin urmare, considera ca in mod eronat instanța de fond a interpretat greșit actele depuse la dosarul cauzei in probatiune.
La nivelul anului 1991 propunerea Comisei municipale si validarea Comisiei Județene nu au fost contestate asa cum a menționat anterior.
Întrucât reclamanții au promovat acțiune prin care solicita punerea in posesie asupra terenurilor validate in anul 1991, dar pentru care nu au putut face dovada ca au calitatea de foști proprietari tabulari, prin actul nr._/25.11.2003 C. municipala a solicitat Comisiei Județene invalidarea suprafețelor validate in anul 1991.
Hotărârea nr. 312/11.12.2003 a Comisiei Județene achieseaza la propunera Comisiei municipale si invalidează poziția 217 din anexa 4 in suprafața de 1,74 ha si poziția 195 in suprafața de 0,36 ha.
Aceasta hotărâre cu propunerea de invalidare a fost contestata in instanța, fata de care nu a fost depusa contestație Io nivelul anului 1991.
Faptul ca antecesorii reclamanților nu au calitatea de persoane deposedate este reținut si de instanța, cu putere de lucru judecat, in Sentința civila nr._/2003, pronunțata in dosar nr. 5419/2003.
Conform adresei nr._/13.04.1964 a fostului Consiliu popular al orașului Cluj, in urma comasării la GAC înfrățirea in baza Decretului 151/1950 lui S. I. i-a fost atribuita suprafața de 3,49 ha la marginea perimetrului GAC.
Împrejurarea ca acesta a declarat terenurile in Registru Agricol, raportat la dispozițiile art. 6 al. 1 ind. 2 din Legea 1/2000, aceste consemnări efectuate dupa anul 1945 pana in 1990 au valoare declarativa, daca nu sunt insotite de titluri de proprietate.
In cererea depusa in anul 1991 S. A. susține ca terenurile au fost cumpărate cu contracte sub semnătura privata.
Aceste acte nu sunt translative a dreptului de proprietate, ci doar sunt simple promisiuni de vânzare.
Chiar daca instanța de recurs le-a recunoscut reclamanților indreptatirea la suprafața revendicata, terenul nu poate fi restituit in natura, intrucat este ocupat cu alte titluri de proprietate eliberate in baza legilor fondului funciar si este revendicat de către fostul proprietar tabular a terenului - Episcopia R. Unita cu R. Greco Catolica.
De altfel, parcelele cu nr. 150 -151 din tarlaua nr.lll figurează in planul cadastral intocmit de expert cu alte suprafețe decât cele pentru care s-a emis Titlul de proprietate nr. 8715/02.03.2009. Din evidentele noastre, rezulta ca pentru terenul cu nr. topo._ s-a depus cererea nr._/2005 de către Episcopia-Catolica, cu acest nr. topo expertul a identificat terenul litigant.
Pe de alta parte, reclamanții nu au investit C. locala de fond funciar cu o noua cerere potrivit dispozițiilor Legii nr. 169/1997, Legii nr.1/2000 si a Legii nr. 247/2005 prin care sa fi solicitat diferența de 1,71 ha teren nevalidat de C. Județeană Cluj, invederează instanței si pe aceasta cale ca, in opinia sa, reclamanții nu sunt îndreptățiți la suprafața revendicata.
De altfel, măsura de validare pentru suprafața de 2,10 ha nu a fost atacata de către reclamanți conform procedurii prevăzute de lege la acel moment.
Un alt aspect la care se referă este ca planul cadastral pe care-l deținem, aferent terenului in cauza este incomplet - nu sunt transpuse toate punerile in posesie.
F. de cheltuielile de judecata stabilite in sarcina paratei Comisiei locale pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, de pe langa Consiliul local al municipiului Cluj-N., solicitam exonerarea paratei de la plata acestora, arată următoarele:
In principal, apreciem ca nu sunt incidente in prezentul litigiu prevederile art. 274 Cod proc.civ., deoarece la baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecata sta culpa procesuala, pe cale de consecința, partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie sa suporte cheltuielile făcute justificat de partea câștigătoare. Prin urmare, intelege sa critice temeinicia si legalitatea hotărârii recurate, intrucat instanța de judecata a obligat parata - C. locala pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, de pe langa Consiliul local al municipiului Cluj-N. la plata cheltuielilor de judecata la fond, in lipsa culpei procesuale a acestuia.
Învederează instanței de recurs ca raportat la probele administrate in cauza, nu echivalează cu o culpa procesuala in baza căreia sa fie stabilite cheltuieli de judecata.
In subsidiar, in măsura in care instanța va aprecia intemeiata dispunerea obligării paratei la plata cheltuielilor de judecata in baza culpei procesuale, solicitam instanței de recurs diminuarea acestora, având in vedere următoarele considerente:
F. de cuantumul sumei de 3.105 lei reprezentând cheltuielile de judecata intelege sa invocam dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 492 din 08.06.2006, publicata in Monitorul Oficial nr. 585 din 5 iulie 2006. Astfel, Curtea Constituționala a reținut ca prerogativa instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecat, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proportionalitatii sale cu amplitudinea si complexitatea activității depuse, este cu atat mai necesara cu cat respectivul onorariu, convertit in cheltuieli de judecata, urmează a fi suportat de partea potrivnica, daca a căzut in pretenții, ceea ce presupune in mod necesar ca acesta sa-i fie opozabil. Or, opozabilitatea sa fata de partea potrivnica, care este tert in raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanța prin hotărârea judecătoreasca prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid si exigibil. In sensul celor arătate este si jurisprudenta Curții Europene a Drepturilor omului care, investita fiind cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecata, in care sunt cuprinse si onorariile avocațiale, a statuat ca acestea urmează a fi recuperate numai in măsura in care constituie cheltuieli necesare care au fost in mod real făcute in limita unui cuantum rezonabil.
Raportat la cuantumul cheltuielilor de judecata stabilit apreciază ca acesta este exorbitant, in acest sens face trimitere la jurisprudenta Curții Europene a drepturilor Omului care, investita cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecata, a statuat ca acestea urmează a fi recuperate numai in măsura in care constituie cheltuieli necesare care au fost făcute in limita unui cuantum rezonabil. Nici o dispoziție in vigoare nu inlatura prerogativa instanței de a cenzura cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecata cuantumul onorariului convenit intre părțile contractului de asistenta juridica, prin prisma proportionalitatii in raport cu amplitudinea si complexitatea activității depuse.
Având in vedere relația procedurala creata intre partea căzuta in pretenții si cea in favoarea căreia a fost pronunțata soluția in cadrul procesului civil, invederează instanței de recurs să nu regăsește caracterul real necesar si rezonabil al cheltuielilor de judecata. F. de aceste aspecte, apreciază onorariile solicitate ( de avocat si de expert)- reprezentând serviciile prestate in vederea soluționării cererii de chemare in judecata ca exorbitante, arătând ca exista o vădita disproporție între onorariile menționate si valoarea pretenției solicitate.
Pentru aceste considerente expuse mai sus, solicitam instanței de recurs, in conformitate cu dispozițiile art. 312 C.prpc.civ., admiterea recursului astfel cum a fost formulat si motivat, solicita respingerea cererii de chemare in judecata fata de parata C. locala pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, de pe langa Consiliul local al municipiului Cluj-N. si, in consecința, exonerarea acesteia de la plata cheltuielilor de judecata.
Prin recursul formulat, pârâta C. J. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR CLUJ a solicitat în temeiul dispozițiilor art.304, pct.9 și art.304 ind. l C.proc.civ., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună, admiterea prezentului recurs, modificarea sentinței recurate în sensul înlăturării obligației de plată a cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina sa.
Cauza prezentului recurs se fundamentează și pe dispozițiile art.304, ind.l, C.proc.civ., solicitând instanței de judecată ca evaluarea legalității și temeiniciei hotărârii atacate să se realizeze prin analiza cauzei sub toate aspectele.
În motivarea cererii învederează că Sentința civilă nr._/2013 a Judecătoriei Cluj-N. este netemeinică și nelegală din următoarele motive:
Conform legii speciale a fondului funciar, emiterea unui titlu de proprietate urmează o anumită procedură expres stabilită de legiuitor, iar amplasamentul trebuie să fie liber din punct de vedere juridic și la dispoziția comisie locale de fond funciar.
Prin dispozițiile art.5 și 6 din HG 890/2005 privind aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, act normativ ce reiterează regulamentele anterioare de aplicare a Legii 18/1991, au fost stabilite atât atribuțiile comisiilor locale cât și județene.
Conform prevederilor art. 5 din Regulamentul aprobat prin H.G. 890/2005, cu modificările și completările ulterioare "Comisiile comunale, orășenești sau municipale au următoarele atribuții principale:
c) stabilesc mărimea și amplasamentul suprafeței de teren, pentru care se reconstituie dreptul de proprietate sau care se atribuie potrivit legii, propune alte amplasamente și consemnează în scris acceptul fostului proprietar sau al moștenitorilor acestuia pentru punerea în posesie pe alt amplasament când vechiul amplasament este atribuit în mod legal altor persoane;
d) completează, în urma verificărilor efectuate, anexele la prezentul regulament cu persoanele fizice și juridice îndreptățite;
f)întocmesc situații definitive, potrivit competențelor ce le revin, privind persoanele fizice și juridice îndreptățite să li se atribuie teren, cu suprafața și amplasamentele stabilite, conform planului de delimitare și parcelare întocmit;
g)înaintează și prezintă spre aprobare și validare comisiei județene situațiile definitive, împreună cu documentația necesară, precum și divergențele produse și consemnate la nivelul acestor comisii;
h)pun în posesie, prin delimitare în teren, persoanele îndreptățite să primească terenul, completează
fișele de punere în posesie a acestora, după validarea de către comisia județeană a propunerilor făcute, și le înmânează titlurile de proprietate, potrivit competențelor ce le revin;
iar conform art. 6 din același Regulament Comisiile județene validează sau invalidează propunerile comisiilor comunale iar în baza Procesului verbal de punere în posesie emite titlurile de proprietate pentru cererile validate.
Astfel, având în vedere prevederile legale mai sus menționate, învederează onoratei instanțe faptul că este atributul exclusiv al Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Cluj-N., în speță, de stabili amplasamentul sau de a propune altul în cazul în care vechiul amplasament nu poate fi restituit în natură, de a întocmii procesul verbal de punere în posesie și de a înmâna titlurile de proprietate persoanelor îndreptățite.
Astfel, potrivit acestui act normativ, pentru a se putea emite un titlu de proprietate de către comisia județeană, mai întâi comisia locală trebuie să stabilească amplasamentul, întinderea acestuia, să procedeze la punerea în posesie a persoanei îndreptățite, să întocmească un proces verbal de punere în posesie, precum și toată documentația necesară, iar ulterior toate aceste documente împreună cu propunerea de emitere a titlului, se înaintează comisiei județene în vederea emiterii titlului.
Acest fapt a fost statuat și prin dispozițiile art.36. alin 1 din H.G. 890/2005 „ Pe baza documentației înaintate de către comisiile locale care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele verbale de punere în posesie si schițele terenurilor. comisia județeană emite titlurile de proprietate. "
În temeiul prevederilor legii speciale a fondului funciar, conform competenței, comisia locală se poate pronunța cu privire la identificarea si delimitarea suprafeței de teren solicitată a fi reconstituită în proprietate pe vechiul amplasament sau pe un alt amplasament aflat la dispoziția acesteia cu întocmirea procesul-verbal de punere în posesie în raport cu dosarul de fond funciar deținut la nivel local.
Pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale, care cuprind anexele validate, procesele - verbale de punere în posesie și schițele terenurilor, comisia județeană emite titlurile de proprietate .
Raportat la prevederile art. lO alin.(l) din HG 890/2005, terenul ce ar urma să fie atribuit persoanelor îndreptățite la reconstituire în schimbul vechiului amplasament nu este la alegerea persoanelor care au formulat cerere în baza legii fondului funciar, ci trebuie să fie un amplasament oferit de comisia locală și care să fie la dispoziția acesteia.
Astfel, intră în atribuțiile exclusive ale comisiei locale posibilitatea de a stabili, în concret terenul ce urmează a fi atribuit solicitanților în compensare în raport cu terenurile aflate la dispoziția acestora. D. comisiile locale de fond funciar pot face propuneri de atribuire a terenurilor care se află la dispoziția sa, terenuri care au fost preluate la fostul CAP.
Potrivit. Art.l0 alin.(l) din HG 890/2005 în situațiile în care restituirea pe vechiul amplasament nu mai este posibilă, fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia li se va oferi, un alt amplasament situat in aceasi localitate sau .. Oferta va fi trimisa persoanelor îndreptățite prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire iar termenul in care răspunsul la oferta trebuie dat nu poate fi mai mic de 7 zile de la data primirii ofertei de teren pe alt amplasament. In cazul in care fostul proprietar sau moștenitorii acestuia nu accepta amplasamentul oferit, comisia locala va trebui sa formuleze o alta oferta in termen de 30 de zile, daca persoanele îndreptățite nu optează pentru primirea de despăgubiri.
Având în vedere atribuțiile stabilite în sarcina recurentei potrivit art.5, art.6, art.36 din Regulamentul de aplicare a legii, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 890/2005, cu modificările și completările ulterioare, pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele-verbale de punere în posesie și schițele terenurilor, comisia județeană emite titlurile de proprietate.
În speță, nu s-a finalizat procedura prevăzută de legea specială a fondului funciar.
Menționează, de asemenea, că prin Sentința civilă nr._/2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. s-a reținut faptul că totalul suprafeței de teren propusă pentru validare în anul 1991 de către comisia locală a fost contestat de către numita S. A., iar în urma analizării contestației s-a propus revizuirea conform adresei nr.6464/23.12.1992 a Prefecturii Județului Cluj.
Astfel nu se reține reaua credință a comisie județene în soluționarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate formulate de numita S. A..
Emiterea titlului de proprietate este subsecventă punerii în posesie, potrivit prevederilor din actele normative indicate mai sus, nereținându-se culpa comisiei județene care se află în imposibilitate obiectivă de emitere a titlului de proprietate în favoarea antecesoarei reclamanților atâta timp cât comisia locală de fond funciar Cluj nu și-a îndeplinit obligația legală de punere efectivă în posesie .
Precizează că, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Cluj nu are personal specializat în vedere efectuării expertizelor încuviințate de către instanțele judecătorești sau formulării unui punct de vedere pertinent față de expertizele judiciare sau extrajudiciare depuse în probațiune și nici nu deține baza de date (registre, planuri parcelare, hărți, etc.) în vederea identificării amplasamentelor.
C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Cluj, doar recunoaște dreptul de proprietate al persoanelor îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate, urmând ca, stabilirea amplasamentului și punerea efectivă în posesie să se facă de către comisiile locale, fiind atributul exclusiv al acestora, iar Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară să scrie titlul de proprietate în conformitate cu procesul verbal și planurile cadastrale întocmite de către comisiile locale pe care le verifică.
Conform dispozițiilor H.G.131/1991, abrogată de H.G. nr.1172/2001, abrogată de H.G. nr. 890/2005, comisia locală are obligația de a pune în posesie persoanele îndreptățite să primească terenul, a întocmi și înainta comisiei județene documentația premergătoare eliberării titlului de proprietate, în lipsa îndeplinirii acestor obligații imperativ prevăzute de lege, comisia județeană este în imposibilitate obiectivă de a emite titlul de proprietate.
În condițiile art.8, art.9 din Legea 18/1991 republicată, cu modificările și completările prevăzute de Legea 247/2005, a prevederilor art.39, alin.(l), alin.(2) din HG 890/2005, dovada vechiului amplasament revendicat revenind reclamanților, iar întocmirea schiței de delimitare a amplasamentului pentru punere în posesie este atributul exclusiv al comisiei locale.
De asemenea, prin Decizia civilă nr.l353/R/2010 Tribunalul Cluj în dosarul_/211/2007 a reținut că reclamanții sunt persoane îndreptățite la reconstituire asupra terenurilor solicitate potrivit registrului agricol, modalitatea de reconstituire fiind contestată, urmând ca printr-o expertiză de specialitate să se stabilească unde se află terenul solicitat și dacă terenul deținut în folosință de reclamanți poate fi restituit în natură pe amplasamentul solicitat de aceștia față de cererile formulate de foștii proprietari și titlurile emise pentru aceste terenuri.
În prezenta cauză, în ce privește direct comisia județeană, dorește să evidențieze lipsa de culpă acesteia ca și condiție necesară și obligatorie pentru atragerea răspunderii civile, deoarece emiterea unui titlu de proprietate este o activitate subsecventă îndeplinirii obligațiilor stabilite de legiuitor în sarcina comisiilor locale și condiționată de îndeplinirea acestora, documentație și propunere ce nu a fost înaintată comisiei județene, aceasta fiind în imposibilitatea obiectivă de a-și îndeplini obligația.
Învederează că dreptul antecesorilor reclamanților ca fiind persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate sau stabilirea de măsuri compensatorii pentru totalul de suprafață de teren cu care aceștia figurează în registrul agricol, nu a fost contestat de comisia județeană, nereținându-se culpa procesuală a subscrisei.
„Potrivit art. 64 alin.l din Legea nr. 18/1991 cu modificările ulterioare, în cazul în care comisia locală refuză înmânarea titlului de proprietate emis de comisia județeană sau punerea efectivă în posesie, persoana nemulțumită poate face plângere la instanța în a cărei rază teritorială este situat terenul"
Astfel, câtă vreme C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Cluj, a recunoscut dreptul antecesorilor prin soluționarea favorabilă a contestației, pârâtei C. locală Cluj-N. îi revine obligația de a proceda la stabilirea și delimitarea amplasamentului .
Ca atare, aceste dispoziții nu conferă comisiilor județene de fond funciar competența funcțională de a dispune ele însele emiterea titlului de proprietate fără propunerea comisie locale pentru amplasamentele situate pe raza administrativ teritorială a mun. Cluj-N..
Emiterea titlului de proprietate cu suprafețele validate este condiționată de înaintarea propunerii comisiei locale însoțită de documentația de delimitare a amplasamentelor și întocmirea procesului-verbal de punere în posesie.
Or, Comisiei județene Cluj nu i-a fost înaintată în timp util nici o propunere și documentație din partea Comisie municipale Cluj-N., pentru a se emite în favoarea reclamanților un titlu de proprietate pentru suprafața de 1,71 ha, situație în care a fost în imposibilitatea de a emite în favoarea reclamanților a unui titlu de proprietate.
Sub acest aspect se constată că nu se reține culpa comisiei județene în sensul prevederilor art.247, art. 277 C.pr.c, comisia județeană neputând fi în culpă întrucât nu se reține reaua voință a comisiei județene pentru soluționarea cererii reclamanților.
Din considerentele expuse mai sus rezultă cu prisosință lipsa culpei Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Cluj, și astfel solicită instanței să admită prezentul recurs, astfel în sensul exonerării sale de la plata cheltuielilor de judecată.
Referitor la cheltuielile de judecată învederează că, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Cluj, nu are personalitate juridică, având doar atribuții administrativ-jurisdicționale, fondurile pentru finanțarea acțiunilor legate de aplicarea Legii nr. 18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare, fiind asigurate anual de către Ministrul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor prin legea bugetului de stat.
În acest sens, precizează că în conformitate cu prevederile art. 52 din Legea nr. 18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a statuat faptul că în limitele competenței sale, comisia județeană de fond funciar constituie o autoritate publică cu activitate adminstrativ -jurisdicțională, și prin derogare de la dispozițiile Codului de procedură civilă, are calitate procesuală pasivă, și când este cazul are calitate procesuală activă, fiind reprezentate legal de către prefect, sau pe baza unui mandat convențional, de către unul din membrii.
Astfel, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Cluj nu are calitate de persoană juridică și nici patrimoniu propriu, ca element distinct al personalității juridice, deși alin. 3 al art. 52, introdus prin pct. 10 al art. I din Titlul IV din Legea nr. 247/2005, stipulează în mod expres că dispozițiile art. 274 din codul de procedură civilă sunt aplicabile.
Într-adevăr, chiar dacă prin Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a statuat faptul că prevederile art. 274 din Codul de procedură civilă sunt aplicabile celor două comisii de fond funciar, precizăm faptul că subscrisa nu are personalitate juridică și nu are buget propriu de venituri și cheltuieli, iar legiuitorul nu a stabilit și modalitatea concretă de plată a unor eventuale cheltuieli de judecată.
Dispozițiile legale creează acestor organe de aplicare a legii, care nu au personalitate juridică, numai o poziție procesuală sui-generis, derogatorie de la dispozițiile Codului de procedură civilă.
Această sintagmă „în limitele competențelor și prin derogare de la dispozițiile Codului de procedură civilă", stabilită în mod expres de legiuitor, conduce la ideea că aceste comisii județene participă la procesul civil ca organe stabilite să aplice și totodată să vegheze la aplicarea prevederilor legii, cu un statut de oficialitate.
Concepția legiuitorului potrivit căreia comisiile acționează din „oficiu" exclude răspunderea lor procesuală în sensul prevederilor art. 274 C. proc. Civ., deoarece cel obligat la o diligentă funcțională, nu poate fi ținut răspunzător de rezultatul acțiunii sale fără o dispoziție expresă a legii ( n.n. a se vedea Decizia civ. nr. 669/2005 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în www.portal.just.ro).
Așadar, din practica judiciară a unor instanțe de judecată din țară reiese în mod clar ideea că nu se poate reține culpa comisiei județene în sensul prevederilor art. 274 C. proc. civ., în litigiile având ca obiect plângerea formulată în condițiile art. 53 din Legea nr. 18/1991 rep., cu modificările și completările ulterioare, aceasta analizând, conform atribuțiilor sale prevăzute de lege, propunerile făcute de comisia locală cu privire la modalitatea de stabilire a dreptului de proprietate, aceasta neputand fi în culpă în ceea ce privește modul de reconstituire a dreptului de proprietate, procedând doar la analiza documentației întocmită și înaintată de către comisia locală.
Prevederile art. 277 din Codul de procedură civilă, actualizat, stipulează că: "Dacă sunt mai mulți reclamanți sau mai mulți pârâți, ei vor fi obligați să plătească cheltuielile de judecată în mod egal, proporțional sau solidar, potrivit cu interesul ce are fiecare sau dupa felul raportului de drept dintre ei."
Iar, practica instanțelor de judecată este în sensul că, în cazul coparticipării procesuale, pentru a se stabili dacă plata cheltuielilor de judecată urmează a se face în mod egal, proporțional sau solidar, se va ține seama de poziția în proces a fiecărui coparticipant si de natura raportului juridic soluționat, astfel încât fiecare parte să fie obligată numai la plata cheltuielilor pe care le-a provocat.
Precizează că, prezentul litigiul 1-a constituit plângere formulată în condițiile art.8, art.9 din Legea 18/1991 republicată, dovada amplasamentului revendicat revenind reclamanților, respectiv comisie locale și nu comisiei județene, motiv pentru care considerăm nelegală obligarea comisie județene la suportarea cheltuielilor privind onorariu expert.
Deci, obligarea Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Cluj la plata cheltuielilor de judecată, în solidar cu comisiile locale de fond funciar nu poate fi dispusă numai în cazurile în care culpa aparține în exclusivitate acesteia.
Astfel, în contextul acestor considerente, apreciază că recurenta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor - Cluj nu are personalitate juridică și nu are buget propriu de venituri și cheltuieli, având numai atribuții administrativ-jurisdicționale, legiuitorul neprevăzând nici modalitatea concretă de plată a unor astfel de cheltuieli și ca atare solicitam exonerarea subscrisei de la plata acestora.
Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Cluj, astfel cum a fost formulat și în consecință să fie modificată în parte Sentința civilă nr._/2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr._, în sensul înlăturării obligației de plată a cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina sa.
Cauza prezentului recurs se fundamentează și pe dispozițiile art.304, ind.l, C.procciv., solicitând instanței de judecată ca evaluarea legalității și temeiniciei hotărârii atacate să se realizeze prin analiza cauzei sub toate aspectele.
In drept: art. 275, art. 304, art. 304 Cod proc. civ., Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 247/2005, H.G.131/1991, Hotărârea Guvernului nr. 890/2005, cu modificările și completările ulterioare.
Prin întâmpinările formulate (f.25, 37) intimatele B. V. și B. D. au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea în totalitate a sentinței atacate, ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea poziției procesuale intimatele au arătat că în urma probatoriului administrat în cauza, instanta a retinut ca pentru suprafata de teren solicitata nu s-au emis proces-verbale de punere In posesie si nu s-au eliberat titluri de proprietate în favoarea altor persoane, astfel încat terenurile sunt libere si pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate.
Alte aspecte invocate de catre parate nu au fost analizate in cadrul prezentului litigiu, întrucat cauza se afla în rejudecare, iar instanta superioara a dispus rejudecarea doar sub aspectul stabilirii situarii exacte a terenului solicitat de intimate. In urma efectuarii raportului de expertiza s-a constatat ca terenu! in suprafata de 1,71 ha solicitat, se suprapune partial cu suprafata de 4.200 mp peste ._ înscrisa în CF_ Cluj-N. si partial cu suprafata de 13.380 mp din nr. Topo_ înscris in CF nr. 2085 Cluj-N..
Referitor la recursul promovat de C. J. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA ASUPRA TERENURILOR CLUJ, acesta vizeaza aspecte legate de obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata.
Se arata în motivarea recursului ca a fost în imposibilitate de a-si îndeplini obligatia ce-i revine de eliberare a titlului de proprietate, intrucat C. J. elibereaza Titlul de proprietate ulterior intocmirii obligatiilor Comisiilor Locale. Or, cata vreme C. L. Cluj-N. refuza sa-si îndeplineasca obligatia de intocmire a documentatiei si de punere in posesie, C. J. nu poate elibera Titlul de Proprietate.
C. J. Cluj era singura in masura sa oblige C. L. Cluj-N. sa isi îndeplineasca obligatiile, pentru ca, la randul sau aceasta sa poata elibera Titlul de proprietate.
In ceea ce priveste critica adusa de catre recurenta sub aspectul cheltuielilor de judecata apreciază ca este nemtemeiata. Astfel, in cadrul prezentului litigiu reclamantele au generat cheltuieli in suma de 6.210 lei din care onorariu avocat 2.500 lei, iar onorariu expert în suma de 3.710 lei(1875+1825 lei). Prin urmare cheltuielile acordate sunt justificate, iar argumentele invocate de recurenta potrivit carora nu are buget propriu nu are nici o relevanta, intrucat nu este exceptata de la aplicarea dispozițiilor art.274 Cod. Pr. Civila.
Vis-a-vis de sustinerea recurentei în ceea ce priveste lipsa personalitatii juridice, face urmatoarele precizari.
Potrivit dispozitiilor art.52 din Legea nr. 18/1991 republicata, cu modificarile și completarile ulterioare, în procedura contestatiilor împotriva masurilor stabilite, comisiile locale si judetene au calitate procesuala pasiva, si cand este cazul activa, iar dispozitiile art.274 Cod pr.civ sunt aplicabile.
Cand a edictat aceasta norma legala, legiuitorul a avut cunostinta de statutul celor doua comisii, si anume, că sunt lipsite de un patrimoniu propriu de venituri si cheltuieli însă nu le-a socotit o cauza de exceptie de la aplicarea disp. art.274 Cod pr.civila.
În drept au invocat prevederile art. 115 Cod pr.civila.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul reține următoarele:
Susținerile Comisiei Locale pentru aplicarea Legii nr.18/1991 Cluj-N. referitoare la faptul că reclamanții nu au formulat cerere de reconstituire prin care să solicite suprafața de 1,71 ha teren nevalidat de C. Județeană Cluj și prin urmare nu sunt îndreptățiți la reconstituire pentru acest teren nu pot fi primite din două motive.
În primul rând antecesoarea reclamanților, S. A., a formulat la data de 31.03.1991 cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 4,86 ha de teren dobândit împreună cu soțul său și preluat de CAP.
Din totalul suprafeței solicitate, a fost emis titlul de proprietate doar pentru suprafața de 2,10 ha înscrisă în anexa 4 cu pozițiile 19S(0,36ha) și poziția 207(1,74ha) care a fost validată prin Hotărârea nr.80/1991 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenului Cluj.
Emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de 2,10 ha s-a realizat în urma pronunțării Sentinței civile nr._/2003 a Judecătoriei Cluj-N. în dosarul civil nr.5419/2003, irevocabilă prin Decizia Civilă nr.471/28.09.2005 pronunțată în dosarul civil nr.4462/2005 al Tribunalului Cluj.
Între timp a fost emisă Hotărârea nr.317/11.12.2003 emisă de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenului Cluj prin care prin care s-a invalidat propunerea Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată a mun.Cluj-N. s-a invalidat poziția 217 din anexa 4 CAP Înfrățire în suprafața de 1,74 ha și a poziției 19 S din anexa 4 Someșeni în suprafață de 0,36 ha întrucât terenul, identificat în cauză prin nr top_ figurează înscris în CF ca fiind proprietatea statului român.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanții din prezenta cauză au formulat plângere și prin Sentința Civilă nr._/24.11.2004 pronunțată în dosarul nr.4116/2004 al Judecătoriei Cluj-N. a fost anulată, arătându-se că propunerea de invalidare a poziției nr.217 din anexa 4 CAP Înfrățirea făcută de C. locală, ce a stat la baza emiterii Hotărârii nr.217/2003 cu precizare că terenul de 1,74 ha face parte din topograficul_ înscris în CF 2085 Cluj ca fiind proprietatea statului român, nu este corectă.
Astfel, contrar susținerilor recurentei, antecesoarea reclamanților S. A. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,74 ha, fiind vorba despre cererea din data de 31.03.1991, prin care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 4,86 ha de teren, iar după emiterea Hotărârii nr.80/1991 nu mai era necesară o altă cerere.De asemenea procedura de reconstituire a dreptului de proprietate nu a fost încheiată, reclamanții contestând Hotărârea nr.317/2003 emisă de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenului Cluj.
Apoi, asupra acestor motive de recurs și a îndreptățirii reclamanților s-a statuat în mod irevocabil și prin Decizia Civilă nr.1353/R/2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._/211/2007, care a reținut că reclamanții sunt îndreptățiți la reconstituirea terenurilor solicitate, în Registrul Agricol având înscrisă suprafața de 3,87 ha, iar modalitatea de reconstituire a fost contestată, urmând, doar ca printr-o expertiză de specialitatea să se stabilească unde se află terenul solicitat, dacă se identifică cu nr top_ sau_ și dacă terenul deținut în folosință de reclamanți poate fi restituit în natură pe amplasamentul solicitat de aceștia, față de cererile formulate de foștii proprietari și titlurile emise pentru aceste terenuri, conform adresei depusă de Consiliul Local Cluj-N. la fila 139 din dosarul de recurs și a adresei Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților de la fila 185.
Câtă vreme aceste aspecte au fost tranșate în mod irevocabil, prin decizia civilă amintită, nu mai pot fi reanalizate în prezentul recurs și nu poate fi reținut contrariul întrucât s-ar încălca autoritatea de lucru judecată de care se bucură o hotărâre irevocabilă.
În considerarea dispozițiilor art.315 al.1 cod procedură civilă, instanța de fond a procedat la administrarea probei cu expertiza tehnică întocmită de d-nul expert M. I. prin care s-a constatat că terenul în suprafață de 1,71 ha solicitat, se suprapune parțial cu suprafața de4200 mp. peste parcea cu nr top_ din CF_ Cluj și parțial cu suprafața de 13.380 mp. peste ._ din CF 205 Cluj.(f.257-267 dosar fond).
Susținerile recurentei Comisiei Locale pentru aplicarea Legii nr.18/1991 Cluj-N. că terenul nu poate fi restituit în natură deoarece s-au emis titluri de proprietate, și pentru că există cereri de restituire formulate de fam.Ș. și de către Episcopia Romană Unită cu R. Greco Catolică sunt nefondate.
Astfel, cererea de restituire formulată de fam.Ș. care a format obiectul dosarului de fond funciar nr.65.000/2005 a fost soluționată prin acordare de despăgubiri, dovadă fiind documentele de la filele 141-161 din dosarul de fond.
Apoi, cererea de restituire formulată de Episcopia Romană Unită cu R. Greco Catolică nu a fost soluționată, așa încât din acest punct de vedere, nu există nici un motiv pentru care terenul să nu poată fi considerat liber și restituit reclamanților.
Referitor la emiterea titlurilor de proprietate indicate prin cererea de recurs, acestea au fost avute în vedere și de către prima instanță și urmare a constatării din raportul de expertiză că nu se suprapun peste terenul revendicat de reclamanți, în mod corect, acest aspect nu a fost apreciat ca un impediment în restituirea către reclamanți a terenului în discuție.
În concluzie, în mod corect, instanța de fond a obligat pârâtele să îndeplinească formalitățile necesare reconstituirii dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1,71 ha teren arabil identificată prin raportul de expertiză efectuat în cauză, pe amplasamentul indicat în raportul de expertiză efectuat în cauză care face parte integrantă din prezenta hotărâre, în favoarea reclamanților din prezenta cauză în calitate de moștenitori ai defunctei S. A..
Chletuielile de judecată au fost criticate atât de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenului Cluj cât și de C. Locale pentru aplicarea Legii nr.18/1991 Cluj-N., atât în ce privește cuantumul cât și nelegalitatea obligației de plată a acestor cheltuieli.
Potrivit art.52 alin.2 si 3 din Legea nr.18/1991, modificată prin Legea nr.247/2005 comisia județeană și cea locală au, în limitele competenței lor și prin derogare de la dispozițiile Codului de procedura civilă, calitate procesuala pasivă și, când este cazul, activă, fiind reprezentate legal prin prefect, respectiv primar sau, pe baza unui mandat convențional, de către unul din membri, nefiind obligatorie asistarea prin avocat. Prevederile art.274 C.proc.civ. sunt aplicabile.
Față de redactarea mai mult decât clară a dispozițiilor legale menționate, tribunalul urmează să înlăture susținerile recurentelor, în condițiile în care aceastea au calitate procesuală pasivă și se afla în culpă procesuală întrucât a căzut in pretenții.
În ceea ce privește motivul vizând cuantumul cheltuielilor de judecată Tribunalul constată că în practica sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat constant în sensul că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil. Mai exact, se poate afirma că în cheltuielile de judecată se cuprind acele sume de bani care în mod real, necesar și rezonabil au fost plătite de partea care a câștigat procesul.
Realitatea cheltuielilor ține de justificarea că ele au fost concepute într-o legătură strictă și indisolubilă cu litigiul, au precedat sau au fost contemporane acestuia și concepute de partea care le-a plătit ca având caracter indispensabil din perspectiva sa, spre a obține serviciul avocatului ca o garanție a succesului său.
Analizând cuantumul cheltuielilor de judecată pretinse la fond de către reclamanți prin prisma criteriilor examinate Tribunalul apreciază că sunt nefondate susținerile recurentelor deoarece suma de 6100 lei (2500 lei onorariu avocat și 3170 lei onorariu expert) nu depășește limita rezonabilității raportat la complexitatea cauzei și volumul de muncă al avocatului și expertului.
Față de toate acestea, constatând legală și temeinică sentința civilă atacată, în tem.art.312 al.1 cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondate recursurile promovate de către pârâta C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA ASUPRA TERENURILOR CLUJ și de către pârâta C. J. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR CLUJ în contra Sentinței civile nr._ din 17.10.2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosar nr._, pe care o va menține în totul.
În recurs, intimatele nu au făcut dovada că ar fi avut cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile promovate de către pârâta C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA ASUPRA TERENURILOR CLUJ și de către pârâta C. J. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR CLUJ în contra Sentinței civile nr._ din 17.10.2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosar nr._, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Ianuarie 2014.
Președinte, C.-V. B. | Judecător, C.-A. C. | Judecător, F. S. B. |
Grefier, G. P. |
Red.CC/dact.GP
30.05.2014
Jud. fond: V. C. I. C.
2 ex.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 511/2014. Tribunalul CLUJ | Pretenţii. Decizia nr. 564/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
