Grăniţuire. Decizia nr. 471/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 471/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 11-06-2014 în dosarul nr. 3376/328/2008
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 471/2014
Ședința publică de la 11 Iunie 2014
Completul constituit din:
Președinte O. R. G.
Judecător C.-V. B.
Judecător C.-A. C.
Grefier G. P.
S-a luat spre examinare recursul promovat de către pârâții T. I. și T. M. în contra Sentinței civile nr. 3046 din 20.12.2013 pronunțată de Judecătoria T. în dosar nr._, privind și pe intimații reclamanți D. A., D. C. D. și G. C. C., având ca obiect grănițuire + revendicare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurenții personal și asistați de avocat Ucu M. F., cu împuternicire la fila 8 dosar, precum și intimata D. A. personal și asistată de avocat R. F. C., în substituirea avocat C. S. C., cu delegația la fila 22 dosar, care reprezintă și intimații lipsă.
Procedura nu este legal îndeplinită cu recurenții, care au fost citați la data de 13 mai 2013 cu mențiunea achitării diferenței taxei judiciare, însă dovezile nu s-au întors la dosar.
Tribunalul constată că recurenții mai aveau de achitat o diferență de taxă judiciară de timbru de 9,5 lei și 0,15 lei timbru judiciar.
Recurenta T. M. și apărătorul acesteia arată că nu a primit citația, însă se obligă a plăti astăzi diferența.
După care, părțile prezente arătând că nu au alte cereri, Tribunalul închide faza probatorie și acordă cuvântul pe recurs, sub rezerva achitării diferențelor taxelor judiciare până la închiderea dezbaterilor.
Apărătorul recurenților solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat în scris, cu următoarele precizări: nu mai susține excepția cu privire la nelegala timbrare a acțiunii de fond. Pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii introductive, pentru următorul argument rezultat din logica matematică: acțiunea în revendicare și grănițuirea trebuie să fie probate, respectiv reclamantul trebuie să probeze că îi lipsește o suprafață de teren și faptul că acea suprafață de teren se regăsește la pârâți. Reclamantul a făcut proba proprietății și pârâtul idem, s-a demonstrat printr-o expertiză de expert E. D. că lipsesc 85 mp, poziție confirmată și de expert G. T.. Problema este însă că la recurenții pârâți, întabulați de peste 15 ani, s-a constatat de primul expert că ar avea în plus doar 1 mp. Iar al doilea expert constată că ar fi fost o suprafață în plus de 5 mp. și toate aceste erori este foarte posibil să rezulte din măsurare. Analizând expertizele, experții nu au bază corectă și logică de evaluare, ci chestiuni pur tehnice. Care sunt raționamentele pentru care s-ar justifica admiterea acțiunii împotriva pârâților? Pentru că nu s-a probat. Nici cu proba testimonială. Constatările instanței de la fața locului acceptă iarăși ideea că gardul nu a fost modificat. Solicită deci respingerea pe probe pur tehnice, cu cheltuieli de judecată, sens în care depune chitanța și copia contractului de asistență juridică și arată din nou că va depune diferența taxa judiciară.
Reprezentantul intimaților reclamanți consideră că este nefondat recursul și urmează a fi respins. Din întreg probatoriul administrat a rezultat că limitele de proprietate dintre cele două fonduri au fost modificate, inclusiv din declarațiile martorilor audiați și totodată trebuie să luăm în considerare că grănițuirea ca atare nu trebuie să garanteze neapărat o anumită întindere înscrisă în cartea funciară, esențial într-o acțiune de grănițuire este tocmai reconstituirea limitelor vechi dintre cele două proprietăți. Fără cheltuieli.
În replică, apărătorul recurenților arată că trebuie să punem în balanță probe tehnice cu niște probe testimoniale care sunt subiective.
Tribunalul reține cauza în vederea pronunțării.
După închiderea dezbaterilor dar în timpul ședinței de judecată, recurenta T. M. depune la dosar dovada achitării diferența taxa judiciară de timbru de 9,5 lei și 0,15 lei timbru judiciar.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 3046 din 20.12.2013, pronunțată de Judecătoria T. în prezentul dosar, s-a admis, in parte, cererea principala formulata si ulterior precizata de reclamantele Deas A., Deas C. D., G. C. C. in contradictoriu cu paratii T. I. si T. M. pentru revendicare si granituire și a fost admisă in parte, cererea reconventionala formulata de paratii T. I. si T. M. pentru granituire, obligatie de a face.
S-a stabilit linia de hotar ce desparte imobilul proprietatea reclamantelor, imobil inscris in CF 9507 T., A + 1, top 2641/1/1, 2641/2/1/1, 2642/1/1/1, 2642/2/1/1 de imobilul proprietatea paratilor, imobil inscris in CF_ T., A+1, top 2639/2,2640/2 conform anexei 2 (f. 265 dosar) a expertizei tehnice judiciare intocmite de expert tehnic judiciar G. T., limita la . fiind data de pct 49, tronsonul de gard dintre pct 49-100 devenind o linie dreapta, pe tronsonul dat de pct_-106----138 ramanand gardul existent, latimea din spate a parcelei reclamantelor mutandu-se in pct A.
Au fost obligați paratii sa predea in favoarea reclamantelor in deplina posesie si pasnica folosinta suprafata de 1 mp pe portiunea 50-49-80-54-50 si suprafata de 1,5 mp in spate pe portiunea A -138-129.
Au fost obligate reclamantele la edificarea pe cheltuiala proprie a gardului dintre cele doua fonduri invecinate pe linia de mejdie mai sus mentionata iar in caz de refuz a reclamantelor se autorizeaza paratii a edifica pe cheltuiala reclamantelor gardul despartitor pe linia de mejdie astfel stabilita
S-au compensat cheltuielile de judecata
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Conform extraselor de carte funciara depuse in probatiune in dosar, reclamantele sunt coproprietare ale imobilului situat administrativ in T., ., jud. Cluj, imobil inscris in CF 9507 T. top. 2641/1/1, 2641/2/1/1, 2642/1/1/1, 2642/2/1/1 iar paratii sunt proprietarii imobilului invecinat, situat administrativ in T., ., jud. Cluj inscris in CF_ T., sub. nr. de ord. A+l, cu nr. top. 2639/2, 2640/2.
Cu privire la aspectele in litigiu in prezentul dosar - imprejurarea liniei despartitoare dintre aceste imobile si lamurirea ocuparii pe nedrept de catre vreo parte improcesuata a vreunei portiuni de teren din acela al vecinului, au fost incuviintate probe propuse deopotriva de catre partile litigante, probe constand in interogatorii parti, declaratii martori, inscrisuri, fotografii, expertiza tehnica judiciara in specialitatea topografie, cercetare la fata locului.
Prin raspunsurile la interogatoriul administrat in cauza pe seama reclamantei Deas C. D. (f. 70 dosar) s-a sustinut ca gardul despartitor dintre imobilele din litigiu a fost edificat de anteriorul proprietar al imobilului pe care ea il detine in prezent in baza unei intelegeri dintre vecinii de la acel moment, dar ca in prezent nu mai respecta vechiul amplasament; totodata s-a mentionat ca stalpii de sustinere a acestui gard sunt in interiorul proprietatii sale, de la nr. 45, ca acest gard despartitor este unul subrde ce poate fi mutat cu usurinta. Nu s-a recunoscut ca acest gard despartitor s-ar fi realizat pe linia unei borduri de beton ci ca doar inspre poarta gardul s-a ridicat pe niste boltari (pietre de hotar aflate in interiorul proprietatii sale), ce e au fost mutati ca si gardul in discutie, de catre parati, insa inspre interiorul proprietatii de la nr. 45, a carei proprietara este. Despre obiceiul locului s-a mentionat ca acesta consta in aceea ca fiecare proprietar sa edifice pe cheltuiala proprie gardul aflat pe partea dreapta a intrarii in curte, aspect care aceasta reclamanta a afirmat ca nu l-a realizat, intrucat gardul nu respecta aliniamentul vechi, corect.
Reclamanta G. C. C. la interogatoriul administrat la f. 72 dosar a sustinut ca aliniamentul gardului despartitor a facut obiectul intelegerii dintre anteriorii proprietari ai imobilelor din litigiu, dar ca in prezent a fost mutat de parati, gardul fiind amplasat pe via din curtea imobilului sau; despre stalpii de sustinere ai gardului despartitor s-a mentionat ca se afla in interiorul proprietatii sale si ca nu ar putea fi mutati decat daca s-ar intra in curtea imobilului sau; s-a recunoscut ca obicei al locului imprejurarea ca fiecare proprietar se impune sa edifice pe cheltuiala proprie gardul aflat pe partea dreapta a intrarii in curte.
Prin raspunsurile la interogatoriul administrat la f. 74 dosar reclamanta Deas A. a mentionat aceeasi imprejurare a edificarii gardului despartitor in litigiu de anteriorii proprietari ai imobilelor invecinate dar si ca paratii au mutat de-a lungul timpului inspre proprietatea sa acest gard despartitor ai carui stalpi de sustinere sunt scosi din pamant si pusi in interiorul proprietatii sale mentionand si ca mutarea stalpilor nu se putea face decat din interiorul curtii sale ; despre pietrele de hotar ce au marcat linia despartitoare dintre cele doua imobile s-a mentionat ca in prezent au fost mutate de parati pe terenul sau ca si gardul despartitor; s-a recunoscut ca obicei al locului imprejurarea ca fiecare proprietar se impune sa edifice pe cheltuiala proprie gardul aflat pe partea dreapta a intrarii in curte
Paratii, prin raspunsurile la interogatoriile ce s-au adminsitrat in cauza pe seama lor (f. 76, 77 dosar) nu au recunoscut mutarea gardului despartitor dintre imobilele din litigiu si nici faptul ca ocupa vreo suprafata de teren din imobilul reclamantelor.
Martora F. A. M., audiata la f. 90 dosar, sotia unuia din coproprietarii anteriori ai imobilului ce apartine in prezent paratilor, a aratat ca in cursul anului 2007 solicitata de reclamanta Deas A. cu privire la aprecierea asupra amplasamentului gardului despartitor dintre imobilele din litigiu, gard ce exista in perioada in care sotul sau detinea imobilul de la nr adm. 47 in coproprietate, a observat ca acesta nu respecta vechiul aliniament fiind amplasat in interiorul proprietatii reclamantei, pe intreaga sa lungime, in capatul dinspre gradina aceasta mutare a gardului vizand o distanta mai mare; la . in litigiu s-a mentionat ca era data de un stalp care in prezent nu se mai regaseste in teren ca urmare a edificarii noului gard de catre paratii T.. Totodata, martora a sustinut ca in interiorul proprietatii ce astazi apartine paratilor se afla o fantana fata de care gardul despartitor se afla la o distanta mica fara a se putea aprecia daca in continuare linia despartitoare dintre imobile urma o linie dreapta sau una oblica.
Despre stalpul de la ., de 40 cm grosime) ce determina linia gardului despartitor dintre imobilele din litigiu, un gard ce urma „o linie relativ dreapta”, a mentionat si martorul A. S. audiat la f. 92 dosar, existenta acestui stalp fiind amplasata in timp la momentul dobandirii de familia Deas a imobilului de la nr. 45, in anul 1979; in prezent s-a sustinut ca acest gard despartitor a fost mutat astfel ca nu mai porneste din coltul stalpului dinspre proprietate reclamantilor ci din mijlocul acestui stalp iar in capatul curtii s-a aproximat ca mutarea gardului, gard ce urmeaza „ o linie inclinata”, s-a realizat cu 50 cm in interiorul proprietatii reclamantelor; martorul a afirmat ca nu cunoaste sa fi existat pietre de hotar care sa delimiteze cele doua proprietati.
Martorul M. I., audiat la f. 93 dosar, a mentionat ca stie imobilele din litigiu doar din anul 1996 de cand s-au mutat acolo paratii, gardul dintre imobilele din litigiu fiind realizat pe o bordura de piatra incepand cu locul de unde se termina casa si incepe curtea pana in capatul gradinii (bordura astfel amintita nu se regaseste inspre partea de la . unde incepe curtea imobilului paratilor, respectiv de unde se termina imobilul casa al acestora); s-a mai specificat ca acest gard despartitor incepe de la mijlocul stalpului aflat intre cele doua proprietati din litigiu, fara a putea sti insa care era limita de granita anterior anului 1996.
Audiat la f. 94 dosar, martorul M. M. a specificat ca si el, la randul sau, cunoaste imobilele doar de prin anii 1995-1996 de cand s-au mutat paratii T., si ca pe perioada astfel cunoscuta de el nu a sesizat vreo modificare a amplasamentului gardului despartitor; s-a mentionat totodata ca acest gard de delimitare porneste de la mijlocul unui stalp care se afla la . doua proprietati iar de-a lungul curtii paratilor acest gard este amplasat pe o bordura de piatra ; s-a mai sustinut ca pe imobilul paratilor este amplasata o medenta la cca 1 m de gardul despartitor din litigiu.
In legatura cu obiceiul locului raportat la vecinul ce realizeaza gardul despartitor martorii M. M. si M. I. (f. 164,165 dosar) au sustinut ca obligatia realizarii gardului aflat pe partea dreapta a unui imobil revine proprietarului respectivului imobil.
In cauza au fost efectuate expertize judiciare in specialitatea topografie de expert tehnic judiciar E. D. (f. 152-161 dosar, f. 193-196 dosar) si de expert tehnic judiciar G. T. (f. 256-282,302 dosar), lucrari de specialitate ce au avut in vedere inclusiv actele si documentatiile de intabulare a imobilelor din litigiu (f. 257 dosar).
S-a concluzionat ca limita de proprietate a imobilului reclamantelor dinspre imobilul paratilor, la Nord este data de doua tronsoane, un prim tronson reprezentat de un gard de lemn vechi si foarte degradat prabusit pe alocuri, gard ce porneste de la mijlocul unui stalp de sustinere si al doilea tronson reprezentat de gard de plasa pe portiunea ce delimiteaza curtea pasarilor paratilor iar in rest prin gard din sarma infasurata pe stalpi din lemn si pomi; in urma masuratorilor realizate la fata locului a rezultat pentru . de 1859,13 mp (rotund 1859 mp) fata de suprafata inscrisa in CF de 1949 mp (minus 90 mp) iar pentru . o intindere de 1975,03 mp (rotund 1975 mp) fata de suprafata inscrisa in Cf de 1970 mp (plus 5 mp). Despre schitele de defalcare care au stat la baza intabularii imobilelor din litigiu s-a mentionat ca nu sunt intocmite la scara spre a putea fi suprapuse peste masuratorile actuale si nu au inscrise dimensiuni clare (f. f. 259 dosar); s-a apreciat ca se poate folosi informatia ca latimea la . reclamantelor era de 13,3 ml si ca latimea aceleiasi parcele era in spate de 10,40 ml iar lungimea era de 180 ml; despre planul ce a stat la baza instrainarii imobilului pe seama paratilor vizat de Primaria mun T. chiar daca nu a fost intocmit in baza unor masuratori cu aparatura de specialitate ci eventual cu ruleta s-a mentionat ca spre deosebire de celelalte planuri avute in vedere acesta are inscrise latimile intermediare ale parcelei paratilor rezultand o forma a acesteia cat de cat apropiata de aceea reala.
Ca atare, luandu-se in calcul informatiile clare din documentatiile intocmite cu privire la imobilele din litigiu de-a lungul timpului, s-a concluzionat ca mejdia dintre cele doua proprietati se impune a fi stabilita astfel incat latimea la . reclamantelor devine 13,33 ml iar pentru .,18 ml, latimea din spate a parcelei reclamantelor va deveni 10,40 ml impunandu-se indreptarea gardului 1 mp pe portiunea 50-49-80-54-50 si 1,5 mp pe portiunea A -138-129 . S-a mentionat si ca in aceasta varianta toate punctele modificate se pot trasa cu precizie, masuratorile topo fiind efectuate in sistem Stereo 70.
Varianta de stabilire mejdie propusa prin raspunsul la obiectiuni depus la f. 302 dosar s-a mentionat ca a avut in vedere solicitarea expresa a reclamantei care a solicitat ca in dreptul imobilului sau, imobil constructie, linia de granituire sa fie stabilita cu 1 ml inspre proprietatea paratilor T., mentionandu-se inca o data ca propunere initiala de granituire a avut in vedere toate documentele si tate actele ce au stat la baza intabularii in CF a celor doua proprietati, acte care au putut fi gasite sau au fost puse la dispozitie de catre parti.
Cu ocazia cercetarii la fata locului, deplasare realizata de instanța de ofnd la data de 19 noiembrie 2013, fata de stalpul de beton de la . ca gardul despartitor dintre imobilele din litigiu este amplasat inspre interiorul proprietatii reclamantelor; in partea din spate a imobilelor din litigiu s-a observat existenta a doua - trei taluzuri pe proprietatea familiei T., taluzuri care nu se regasesc pe proprietatea familiei Deas.
Din probatiunea astfel administrata instanța de fond a reținut ca linia corecta de demarcatie dintre imobilele din litigiu, in ce priveste limita de la . a fi aceea rezultata din declaratiile martorilor F. A. M. si A. S., martori ce cunosc imobilele din cauza din perioada in care au apartinut anteriorilor proprietari si nu existau litigii cu privire la aceasta limita de granituire, depozitii ce se coroboreaza si cu concluziile initiale ale expertizei topografice efectuate in cauza si care au avut in vedere informatiile clare din documentatiile intocmite cu privire la imobilele din litigiu de-a lungul timpului ; aceleasi aspecte se va retine ca s-au verificat in teren cu ocazia cercetarii la fata locului, din ale carei concluzii se desprinde si imprejurarea ca in partea din spate a terenurilor acestea au o configuratie diferita – prezenta unor taluzuri pe imobilul paratilor ce nu se regasesc pe imobilul reclamantelor.
Vazand probatiunea administrata, prin prisma concluziilor desprinse si prevederile art. 584 cod civil instanța de fond a stabilit linia de hotar ce desparte imobilul proprietatea reclamantelor, imobil inscris in CF 9507 T., A + 1, top 2641/1/1, 2641/2/1/1, 2642/1/1/1, 2642/2/1/1 de imobilul proprietatea paratilor, imobil inscris in CF_ T., A+1, top 2639/2,2640/2 conform anexei 2 a expertizei tehnice judiciare intocmite de expert tehnic judiciar G. T., limita la . fiind data de pct 49, tronsonul de gard dintre pct 49-100 devenind o linie dreapta, pe tronsonul dat de pct_-106----138 ramanand gardul existent, latimea din spate a parcelei reclamantelor mutandu-se in pct A ( f. 265 dosar).
Cum potrivit art. 480 Cod civil proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si a dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, iar actiunea in revendicare reprezinta actiunea in justitie a proprietarului neposesor impotriva posesorului neproprietar, prin prisma aspectelor de fapt reliefate in cauza, aspecte dovedite cu probele administrate in cauza, actiunea formulata a fost admisă si sub acest aspect dovedindu-se ocuparea abuziva de catre parati a unei suprafate de 1 mp pe portiunea 50-49-80-54-50 si suprafata de 1,5 mp in spate pe portiunea A -138-129.
Consecutiv pretentiilor de granituire si revendicare, apreciindu-se dovedit obiceiul locului cu privire la proprietarul imobilului invecinat caruia ii revine obligatia de a edifica gardul imprejmitor – interogatorii reclamante, declaratii martori M. M. si M. I., au fot obligate reclamantele la edificarea pe cheltuiala proprie a gardului dintre cele doua fonduri invecinate pe linia de mejdie mai sus mentionata iar in caz de refuz a reclamantelor se autorizeaza paratii a edifica pe cheltuiala reclamantelor gardul despartitor pe linia de mejdie astfel stabilita (gardul din litiigu fiind situate pe partea dreapta imobilului reclamantelor).
In baza art. 276 Cod pr. civila, raportat la soluția pronunțară cu privire la pretentiile deduse judecatii (aceea de admitere in parte) dar si in baza art. 277 Cod pr. civila, actiunea in granituire profitand deopotriva partilor litigante, s-a dispus a se compensa cheltuielile de judecata suportate de partile improcesuate pe parcursul derularii acestui proces.
Împotriva sentinței examinate au promovat recurs pârâții T. I. și T. M., solicitând admiterea recursului și pe cale de consecință, admiterea excepției cu privire la nelegala timbrare a acțiunii și pe cale de consecință anularea cererii introductive de instanță; cu privire la fondul cauzei solicită în principal respingerea acțiunii ca fiind netemeinică, în subsidiar casarea sentinței atacate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare cu îndrumarea de efectuare a unei contra expertize, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, recurenții au învederat următoarele:
Cu privire la exceptie: asa cum au aratat si la instanta de fond reclamantele au investit instanta de judecata cu un petit de granituire si un petitsubsidiar de revendicare a suprafetei de 92,95 m.p, presupunand a fi in posesia reclamantilor. In aceste conditii potrivit art 3 lit j, L. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si timbrele judiciare privind actiunile in granituire, in cazul in care nu cuprind si revendicare a unei actiuni de teren sunt supuse unei taxe de timbru in cuantum de 19 lei, insa in ipoteza in care se revendica o portiune de teren, la taxa de timbru se adauga si taxa corespunzatoare valorii suprafetei revendicate.
Instanta respinge lapidar exceptia ridicata, respectiv anularea actiunii ca insuficient timbrata, instanta de judecata pronuntandu-se la termenul din data de 23 septembrie 2008 (f, 78 dosar) in sensul stabilirii timbrajului efectiv datorat, timbraj la care reclamantele s-au conformat depunand chltanta de la fila 98 din dosar.
Astfel, solicita reverificarea timbrajului pentru instanta de fond si tinand cont de valoarea terenului revendicat sa se dispună recalcularea taxei de timbru si să se pună in vedere reclamantelor sa achite taxa datorata.
In ipoteza in care nu vor achita la valoarea stabilita, evident actiunea urmeaza a fi anulată ca insuficient timbrata.
In subsidiar, solicita admiterea recursului cu consecinta respingerii actiunii introductive de instanta ca fiind netemeinica.
ArgumentuI este unul simplu si care are atat valente logice cat si juridice.
Cu privire la actiunea in revendicare, solicita in principal
- respingerea acesteia ca find neintemeiata;
- in subsidiar casarea sentintei cu indrumarea de efectuare a unei contra expertize
Reclamantele promoveaza actiunea introductiva de instanta pe un rationament simplu:
a.sunt proprietare asupra imobilului situat din punct de vedere administrativ in mun. T., .. Cluj, imobil inregistrat in C.F. 9507 T., top, 2641/1/1-2641/2/1/1-2642/1/1/1-2642/2/1/1," casa curte si gradina "in suprafata de 1949 mp
b.suprafata terenuiui in realitate este doar de:
- 1856,05 m.p. si ca urmare lipseste o suprafata de 92,95 m.p. (conform lucrarii extrajudiciare)
- 1864 m.p. si ca urmare lipseste o suprafata de 85 m.p. conform expertizei iniocmite de ing expert E. D..
- Conform expertizei intocmite de ing. Expert G. T., se constata tot o diferenta de 85 mp.
In acelasi timp, ambele expertize constata urmatoarele:
- expertiza intocmita de ing. Expert E. D., constata o lipsa 1 m.p,, suprafata intabulata a subsemnatilor fiind de 1970, iar cea reala fiind de 1969 m.p. Eroara in minus fata de supra fata intabulata 0.0005%
- expertiza intocmita de ing expert G. T., constata ca pârâții ar detine in plus o suprafata de 5 m.p., marja de eroare in plus fata de supra fata inlabulata fiind de 0,0025%.
In mod logic si firesc actiunea in revendicare era admisibila in contextul in care se probau doua elemente:
a,faptul ca reclamantii au o suprafata mai mica decat cea inregistrata -
fapt probat de cele doua expertize respectiv 85 m.p. (proprietarul neposesor)
b,faptul ca paratii au intre limitele de proprietate o suprafata mai mare decat cea inregistrata (pe motivul ca ocupa o suprafata asupra careia nu detin un titlu de proprietate) (posesorului neproprietar).
Dar daca in cazul reclamantilor s-a demonstrat lipsa suprafetei de teren, in cazul paratilor nu s-a demonstrat ca aceasta este detinuta de parati fara titlu.
In aceste conditii nu apare logica pentru care actiunea a fost admisa chiar si parte si pentru simplu motiv ca pârâții ocupa doar suprafata asupra careia au un drept de proprietate dobandit prin sentinta judecatoreasca.
Se mai naste o intrebare fireasca: de ce 29 m.p, de ce nu mai mult de ce nu mai putin. Oricat au incercat sa gasească o justificare asupra rationamentului instantei nu au putut gasi.
O concluzie logica ar fi aceea ca terenul lipsa reclamantilor nu se afla in posesia paratilor.
In alta ordine de idei, în ambele expertize constata cel putin cateva chestiuni nesolutionate:
A. Expertiza ing. E. D.:
a.fila 3 expertiza exista o posibila eroare din diferenta de panta astfel 60 m.p. din cei 85 m.p., pot fi justificati prin inclinare, restul de 25 m.p, poate fi justificata prin „mutarea unei limite sau eroare in suprafata inscrisa in acte"
b.Fila 4 expertiza ; "datorita limitei cu vecinul din nord pe portiunea KL (plansa 5) am prezentat demonstrativ o posibila lipsade suprafata la terenul paratilor prin regularizarea acestei portiuni de limita in doua cazuri: cei 29 m.p. conform propunerii si cei 76 m.p. conform terenului revendicat de reclamanta s-ar putea gasi in aceasta zona. Aceasta este doar o prezentare demonstrativa, deoarece terenul vecinului spre nord nu a fost masurat. Presupun o eventuala neconformitate a acestei limite (KL) deoarece pe aceasta porțiune este nematerilizata in mare parte si are multe franturi; fata de limitele corespondente FJ si cea sudica a reclamantelor.
Astfel, cel putin la prima expertiza efectuata in cauza avem cel putin doua incertitudini, in conditiile in care scopul expertizei era tocmai acela de a ne lamuri in cauza,.daca paratii ocupa in mod abuziv sau nu o suprafata de teren.
Culmea este ca la raspunsul la obiectiuni fila 2 din raport (depus la 1 martie 2012): "exist a posibilitatea ca diferenta constata sa fie la imobilul din partea sudica fata de terenul reclamantelor (din care provine o parte a terenului acestora)"
În cauza, instanta de fond nu putea sa pronute o actiune de admitere in contextul in care actiunea nu a fost practic probata...
B. Expertiza ing. G. T.: depusa 4 martie 2013 fila 2, citam:" Desi am facut o solicitare in scris pentru studierea dosarului de c.f. pana in prezent nu mi s-a comunicat in scris ci doar verbal ca BCPI T. nu detine nici un dosar de C.F. anterior anului 1980 deoarece nu au fost preluate din arhivele Judecatoriei T.- asadar nu am intrat in posesia dosar CF 25/1957, pentru a-l studia"
Cum aceast dosar era fundamental pentru prezenta cauza se naste o intrebare fireasca: ce a oprit expertul sa efectueze cercetari la arhivele Judecatoriei T. si aceasta sunt publice?
O concluzie este insa cat se poate de certa: solutia a fost pronuntata in baza doua expertize care nu prezinta certitudini ci doar presupuneri si posibitati si atunci care a fost ratiunea pentru care totusi actiunea a fost respinsa. O solutie temeinica putea avea doua valente:
-fie respingerea actiunii intrucat nu a fost probată.
-fie efectuarea unei contraexpertize cu 3 experti pentru lamurirea acestor aspecte.
Evident ca apararea pârâților se poate opri doar la sustinerea ca actiunea trebuie respinsa pentru ca nu a fost probata cu lucrarile tehnice efectuate in cauza. De aceea, in principal solicita respingerea actiunii introductive de instanta,
Desi o solutie judicioasa ar fi fost casarea cu trimitere spre rejudecare cu indrumarea de efectuare a unei contraexpetize, pentru eliminarea incertitudinilor.
Cu prvirea la stabilirea mejdiei de proprietate solicita respingerea actiunii ca find neintemeiata.
In primul rand anterior au demonstrat ca reclamantii nu au putut proba ca pârâții ar ocupa vreo suprafata in pins fata de cea inregistrata in c.f. neocupand o suprafata in plus nu se justifica mutarea gardulul
In alta ordine de idei, raportat iarasi la probele tehnice citam din expertiza intocmita de ing. Expert E. ban " fila 3 " exteriorul stalpului fata de parat avand aceeasi constructie si dimensiuni ca si ceilalti din gardul de la ."
Concluzia poate fi doar una gardul a fost construit de reclamanti si pârâții nici macar nu s-au atins de el.
Trecand peste acest aspect la o diferenta de 1,5 m.p. conform aliniamentului stabilit de instanta cum ca ar fi mutat gardul, solicită a se analiza elocventa si greutatea probelor testimoniale invocate in argumentare: oare martorii chiar au masurat mutarea gardului.
In concluzie, tinand cont de faptul ca pârâții nu au mutat gardul si ca prin martori nu s-a probat modificarea dimensiunilor acestora, se justifica solicitarea de respingere a actiunii.
In final: Cat timp inscrierea dreptului in c.f. are ca efect constitutiv de drepturi, se naste inca o intrebare: care a fost ratiunea pentru care astazi desi sunte intabulati in c.f. si se constata ca ocupa suprafata inscrisa in c.f. ce se intampla cu dreptul lor proprietate ca efect al sentintei, poate fi el oare diminuat, acesta fiind efectul admiterii prezentei actiuni.
Prin întâmpinarea formulată (f. 18), intimatele reclamante au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea dispozițiilor sentinței atacate, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea poziției procesuale, intimații au arătat următoarele:
1.In ceea ce privește exceptia insuficientei timbrari a actiunii introductive, in mod corect instanta de fond a dispus respingerea acesteia, în condițiile în care au achitat in integralitate taxa de timbru datorata in cauza. Astfel, la calculul taxei s-a avut în vedere valoarea suprafeței de teren revendicata, respectiv a suprafeței de 92,95 mp, care a fost calculate potrivit expertizei notarilor publici aferenta anului 2008, în cuprinsul careia 1 mp de teren pe . la suma de 165 lei. Totodata, taxa de timbru achitata. include si suma aferenta petitului de granituire.
Prin urmare, reclamantele și-au indeplinit obligația de a achita taxa de timbru, in conditiile prevazute de art, 2, al. (1) si ale art. 3, lit. i) din Legea nr. 146/1997, în vigoare la momentul promovarii acțiunii.
2.Raportat la aspectele din motivarea recursului referitoare la fondul litigiului, precizam ca, astfel cum rezulta din extrasul carții funciare 9507 T., reclamantele sunt proprietarele imobilului prevazut cu nr. top.
2641/1/1, 2641/2/1/1, 2642/1/1/1, 2642/2/1/1. La randul lor, pâratii T. I. si T. M. sunt proprietarii imobilului învecinat, înscris în CF_ T., sub. nr. de ord. A+l, cu nr. top. 2639/2,2640/2.
În fața instanței de fond s-a dovedit ca parații, m mod abuziv, au mutat gardul care desparte cele doua proprietari si au preluat o porțiune din terenul proprietatea reclamantelor. Martorii audiați în cauza la solicitarea reclamantelor au confirmat aceste împrejurari.
Deosebit de importanta este declarația martorei F. A., care a fost una dintre proprietarele imobilului pârâților si care a aratat In mod expres ca limita dintre cele doua imobile a fost modificata, respectiv ca parații ocupa o suprafața din terenul reclamantelor. Aceasta a arătat, de asemenea, ca intre reclamante și familia acesteia, care deținea anterior proprietatea asupra imobilului cu nr. top. 2639/2, 2640/2, nu au existat niciodata neînțelegeri cu privire la linia de hotar, astfel ca, in mod evident, problemele in acest sens au aparut abia dupa ce parații T. au devenit proprietari ai imobilului invecinat.
La randul sau, martorul A. S., care frecventeaza imobilul proprietatea reclamantelor de mulți ani, a confirmat aceste aspecte, iar declarația acestuia cuprinde informații utile pentru stabilirea de catre instanța a liniei de hotar.
Deosebit de prudent trebuie analizate declarațiie martorilor M. I. si M. M., audiați la solicitarea paraților, care nu puteau sa ofere informații utile soluționarii cauzei, in condițiile acestia cunosc proprietatea familiei T. abia din anul 1996, astfel cum au indicat in mod expres în fața instanței. Prin urmare, declarațiile acestora nu pot fi avute in vedere de catre instanța la reconstituirea vechiului hotar dintre cele doua imobile.
Raportat la cele constatate de catre instanța de fond cu ocazia cercetarii la fața locului, trebuie precizat ca mutarea gardului care separa cele doua proprietați nu s-a realizat de curand, ci in urma cu mai mulți ani, dupa ce parații au devenit proprietari ai imobilului invecinat. Totodata, dupa mutarea acestora acolo, ei au efectuat anumite lucrari la imobil, au taiat pomii existenți și au plantat alții noi, au indreptat in anumite zone terenul, au edificat ziduri de sprijin. Toate aceste lucrari au fost efectuate in anii imediat urmatori celui in care pârâții au dobândit imobilul invecinat, astfel ca acele taluzuri la care acestia au facut referire cu ocazia cercetarii la fața locului nu pot fi apreciate drept semne de delimitare între cele doua imobile. Totodata, nici amplasarea actuala a vechilor pietre de hotar nu poate fi avuta in vedere la stabilirea liniei de granița, in condițiile in care s-a putut constata in mod clar ca mutarea acestora nu reprezinta o operațiune dificil de realizat.
In aceste condiții, singurele informații care pot fi avute in vedere la reconstituirea liniei de granița originara sunt cele care rezulta din declarațiile martorilor audiați in cauza.
Avand in vedere cele expuse mai sus, reclamantele au apreciat ca linia de granița dintre cele doua proprietari trebuie stabilita de catre instanța de judecata potrivit celei de-a doua variante din cuprinsul raportului de expertiza efectuat in cauza de catre d-na expert G. T., care este in acord cu probele testimonial administrate in cauza. Aceasta deoarece acțiunea in granițuire implica in mod absolut necesar stabilirea vechiului hotar dintre fonduri, a liniei de granița originara, stabilita prin voința . proprietarilor, ori impusa de lege sau o hotarare judecatoreasca.
De asemenea, contrar susținerilor recurenților, la stabilirea pe cale judiciara a liniei de granița nu este determinanta asigurarea in totul a suprafețelor de teren înscrise in cartea funciara, intrucat aceasta garanteaza doar existența dreptului, nu insa și intinderea exacta, suprafața de teren la care se refera. Or, asa cum s-a statuat in practica judiciara (spre ex. Decizia civila nr. 254/A/2005 a Curții de Apel Cluj), atunci cand între amplasamentul stabilit cu observarea liniilor de granita tradiționale și cel stabilit urmare a respectarii exacte a suprafetei la care se face referire in cartea funciara exista neconcordante, trebuie sa primeze acele limite ale fondurilor ce corespund folosintei lor tradiționale.
Pe de alta parte, adoptarea variantei de granițuire solicitata de catre recurenți (care are in vedere amplasamentul gardului actual care separa cele doua imobile), ar insemna sa se procedeze la constituirea unui nou hotar între cele doua proprietați. Or, prin judecarea unei acțiuni in grantuire instanța are obligația de a reconstitui vechiul hotar, la origine nelitigios, dintre doua fonduri invecinate (in acest sens, se referă cu titlu exemplificativ, Decizia civila nr. 92/R/2005 a Curții de Apel Cluj).
Trebuie subliniat ca varianta de granițuire solicitata de catre recurenți are in vedere exclusiv delimitarea actuala a proprietatilor, respectiv susținerile acestora din intâmpinarea depusa. In fața instanței de fond si din motivarea recursului și nu se coroboreaza cu celelalte probe administrate în cauza. Nici martorii si nici înscrisurile, respectiv documentațiile tehnice și planurile de amplasament ce au stat la baza inscrierilor în cele doua carți funciare, care, în pofida susținerilor recurentilor, au fost avute in vedere la efectuarea expertizei, nu au confirmat o astfel de delimitare între cele doua proprietați.
Având în vedere aspectele expuse mai sus, reclamantele apreciază întemeiate solicitarile din acțiunea introductiva. Este cat se poate de clar, în conditiile aratate, ca parații se fac vinovați de ocuparea abuziva a unei porțiuni din terenul proprietatea lor.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul reține următoarele:
Recurenții prin reprezentant au arătat, la termenul de judecată din data de 11.06.2014, că nu mai susțin motivul de recurs privind nelegala timbrare a acțiunii, având în vedere că la primul termen de judecată din recurs, instanța a verificat taxa de timbru și a constatat că în dosarul de fond a fost achitată taxa de timbru în cuantum suficient.
În ceea ce privește cel de al doilea motiv de recurs, privind netemeinicia acțiunii reclamanților, tribunalul arată următoarele:
Nu pot fi reținute susținerile recurenților că terenul lipsă reclamanților nu se află în posesia lor, întrucât din raportul de expertiză întocmit în cauză de expert G. T. a rezultat că gardul actual dintre terenul reclamanților și terenul pârâților nu respectă vechea linie de hotar și că stabilind linia de hotar corectă, rezultă că pârâții ocupă o porțiune din terenul reclamanților.
Recurenții au mai susținut că expertizele întocmite în cauză nu prezintă certitudini, ci doar presupuneri, astfel că nu pot constitui probe în vederea admiterii acțiunii.
În această privință tribunalul reține că în cauză au fost administrate mai multe probe: au fost luate declarații de martori, au fost întocmite două expertize judiciare și s-a întocmit un proces-verbal de cercetare la fața locului, astfel că soluția instanței de fond este rezultatul coroborării tuturor acestor probe și nu doar a expertizelor de la dosar.
De altfel, atât în expertiza întocmită de expert G. T., cât și în motivarea sentinței, s-a arătat că au fost avute în vedere documentațiile de întabulare a imobilelor din litigiu. De asemenea, au fost avute în vedere măsurătorile actuale, lățimea la stradă, în față și în spate a parcelelor, arătându-se că punctele pe care s-a trasat noua graniță pot fi trasate cu precizie, expertiza nefiind întocmită, așadar, pe baza unor presupuneri, astfel cum s-a susținut în recurs.
În consecință, apreciind că probațiunea administrată la fond este suficientă și lămuritoare, tribunalul reține că nu se impune casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru efectuarea unei contraexpertize, astfel cum au solicitat recurenții.
Cu privire la stabilirea liniei de hotar, recurenții au arătat că nu se justifică mutarea gardului, întrucât ei nu ocupă o suprafață în plus față de cea din C.F. și nu au mutat gardul.
Aceste susțineri sunt contrazise de probele de la dosar. Astfel, martora F. A.-M. (fila 90) a arătat că pârâții au mutat gardul înspre proprietatea reclamanților și au construit un nou corp de clădire pe terenul care le aparține, corp ale cărui limite sunt mult mai apropiate de proprietatea reclamanților față de vechea casă.
În ceea ce privește suprafața folosită de pârâți, în raportul de expertiză întocmit de expert Gheoghiță T., la fila 258 fond, s-a arătat că suprafața măsurată pentru . 1975 mp, cu 5 mp mai mult decât suprafața înscrisă în C.F., de 1970 mp. Ori, prin sentința instanței de fond, pârâții au fost obligați să predea reclamanților două porțiuni, cu suprafețele de 1 mp și 1,5 mp, astfel că nu se aduce atingere suprafeței de 1970 mp cu care pârâții sunt întabulați.
Pentru toate aceste considerente și în baza art. 312 Cod Procedură Civilă, tribunalul va respinge prezentul recurs, ca nefondat.
Fără cheltuieli de judecată în recurs, întrucât intimații au arătat, la ultimul termen de judecată din recurs, că nu solicită astfel de cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul promovat de către pârâții T. I. și T. M. împotriva Sentinței civile nr. 3046/2013, din 20.12.2013, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T., pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.06.2014.
Președinte, O. R. G. | Judecător, C.-V. B. | Judecător, C.-A. C. |
Grefier, G. P. |
G.P. 17/26 Iunie 2014
O.R.G./A.V./03.11.2014/2ex.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 621/2014. Tribunalul CLUJ | Pretenţii. Decizia nr. 166/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
