Partaj judiciar. Decizia nr. 621/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 621/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 24-09-2014 în dosarul nr. 788/242/2009
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 621/R/2014
Ședința publică de la 24 Septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C.-A. C.
Judecător O. R. G.
Judecător O.-C. T.
Grefier L. M.
Pe rol pronunțarea hotărârii asupra recursului promovat de recurent T. O. și T. T. împotriva sentinței civile nr.146 din data de 01.04.2014 pronunțată de Judecătoria H. în dosarul nr._ /RJ, privind și pe intimat P.(F. G.) M., intimat O. H. REPREZENTAT PRIN PRIMAR P. S. R., intimat G. F. G., intimat G. E.-C., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că dezbaterea asupra recursului a avut loc în ședința publică din 10.09.2014, când părțile prezente au pus concluzii, conform încheierii de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 146/2014, Judecătoria H. a admis cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanții P. M. (fostă G.) și G. G. și continuată de către reclamanții P. M. (fostă G.), G. E. C. (fostă G., fostă Borantiș), G. F.- G. în contradictoriu cu pârâții T. O. și T. T. și ORAȘUL H. reprezentat prin PRIMAR, pentru S. ROMÂN și, în consecință:
A constatat că reclamanților G. G. și P. (fostă G.) M. li s-a reconstituit dreptul de proprietate prin TP nr._/840 emis de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Cluj asupra unui teren în suprafață de 450 mp., . și asupra unui teren în suprafață de 450 mp. ., ambele în intravilanul loc. H., care se identifică cu . 6875/2/1 și în parte cu . 6875/2/2/1, înscrise în CF 2047 H..
A dispus dezmembrarea parcelei cu 6875/2/2/1, înscrisă în CF 2047 H. și efectuarea operațiunilor de carte funciară conform concluziilor raportului de expertiză întocmit de către expert P. A. D., care face parte integrantă din prezenta sentință.
A stabilit limita de hotar între proprietatea reclamanților P. M. (fostă G.), G. C.-E. (fostă G., fostă Borantiș ) și G. F. – G. și proprietatea pârâților T. O. și T. T. conform variantei nr. 3 din raportul de expertiză și răspunsul la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză, întocmit de către expert P. A. D., care face parte integrantă din prezenta sentință.
A respins cererea reconvențională formulată de către pârâții reclamanți reconvențional T. O. și T. T., în contradictoriu cu pârâții P. M. (fostă G.), G. E. C. (fostă G., fostă Borantiș), G.- F. G..
A obligat pârâții T. Octaivan și T. T. la plata sumei de 750 lei către reclamanții P. M. (fostă Giuriguman), G. C.-E. (fostă G., fostă Borantiș) și G. F. – G., cu tilu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial.
P. a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele aspecte de fapt și de drept:
Potrivit Titlului de proprietate nr._/840 emis de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Cluj, reclamantei P. M. și defunctului G. G. li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafață de 450 mp., . și asupra unui teren în suprafață de 450 mp. ., ambele în intravilanul loc. H..
Potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmit de către expert P. A. D., terenul se identifică cu . 6875/2/1 și în parte cu . 6875/2/2/1, înscrise în CF 2047 H..
Potrivit extrasului CF 2047 – H. asupra parcelei cu nr.top. 6875/2/1 imobil teren și construcție, reclamanții sunt proprietarii imobilului construcție și au un drept de folosință asupra terenului.
Asupra parcelei cu nr.top.ing. 6875/2/2 din aceeași carte funciară, dreptul de proprietate este înscris în favoarea Statului Român, în administrarea GIGCL H., asupra acestor imobile fiind evidențiat și un drept de uzufruct viager în favoarea lui G. G. și G. A..
În consecință, instanța, având în vedere considerentele expuse, față de disp. art. 111 din Vechiul C.pr. civ., a constatat că reclamanților G. G. și P. (fostă G.) M. li s-a reconstituit dreptul de proprietate prin TP nr._/840 emis de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Cluj asupra unui teren în suprafață de 450 mp., . și asupra unui teren în suprafață de 450 mp. ., ambele în intravilanul loc. H., care se identifică cu . 6875/2/1 și în parte cu . 6875/2/2/1, înscrise în CF 2047 H. și va dispune dezmembrarea parcelei cu 6875/2/2/1, înscrisă în CF 2047 H. și efectuarea operațiunilor de carte funciară conform concluziilor raportului de expertiză întocmit de către expert P. A. D., care face parte integrantă din prezenta sentință.
În ceea ce privește cererea în grănițuirea proprietăților, instanța a reținut următoarele:
Grănițuirea, raportat la dispozițiile art. 584 Cod civil, reprezintă operațiunea de determinare, prin semne exterioare, a limitelor dintre două proprietăți vecine. Potrivit dispozițiilor legale menționate, orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa, cheltuielile urmând a se suporta în mod egal.
Obiectul acțiunii în grănițuire este determinarea de către instanța, prin semne exterioare, a liniei dintre cele două fonduri vecine.
Hotărârea judecătorească în această materie are caracter declarativ de drepturi deoarece judecătorul reconstituie hotarul real dintre cele două fonduri.
Stabilirea vechilor hotare este esența acțiunii în grănițuire.
Cu privire la operațiunea de grănițuire, punctele de vedere ale reclamanților și pârâților-reclamanți reconvenționali sunt diferite în ceea ce privește linia de hotar.
Prin raportul de expertiză, astfel cum a fost acesta completat prin răspunsurile ulterioare la obiecțiuni, au fost efectuate mai multe variante în ceea ce privește stabilirea liniei de hotar. În scopul lămuririi acestui aspect, instanța a procedat și la cercetare la fața locului, în cuprinsul procesului verbal fiind consemnate susținerile părților prezente și constatările personale.
Raportat la probele administrate, instanța a apreciat că limita de hotar între cele două proprietăți este cea evidențiată conform variantei nr. 3 din raportul de expertiză și răspunsul la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză, întocmit de către expert P. A. D., respectiv în modalitatea solicitată de către reclamanți. Instanța apreciază că aceasta este varianta vechii linii de hotar, cu atât mai mult cu cât vechea linie de hotar nu a putut fi reconstituită, nu mai există semne exterioare iar susținerile părților sunt diferite cu privire la acest aspect. Cu toate acestea, în cadrul cercetării la fața locului, s-a putut constata faptul că zidul corpului de clădire aflat în proprietatea reclamanților - lipit de șura pârâților - este în întregime tencuit, fapt care atestă împrejurarea că șura pârâților a fost construită ulterior edificării de către reclamanți a corpului doi de clădire, astfel cum au susținut aceștia pe parcursul procesului, în contradicție cu susținerile pârâților reclamanți reconvenționali, în sensul că șura a fost prima construită .
În consecință, față de considerentele expuse, raportat la disp. art. 584 Cod civil, instanța a stabilit limita de hotar între proprietatea reclamanților și proprietatea pârâților conform variantei nr. 3 din raportul de expertiză și răspunsul la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză, întocmit de către expert P. A. D., care urmează a face parte integrantă din prezenta sentință.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de către pârâții-reclamanți reconvențional, instanța, raportat la considerentele deja expuse, a apreciat că nu este întemeiată, astfel încât urmează a fi respinsă.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, având în vedere chitanțele depuse la dosar, față de dispozițiile art. 274 și următ C pr. civ., precum și în considerarea disp. art. 580 Cod civil, instanța i-a obligat pârâții reclamanți reconvențional la plata sumei de 750 lei către reclamanți cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial
Împotriva acestei sentința au declarat recurs pârâții T. O. și T. T., solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii în parte acțiunii introductive de instanță, stabilind mejdia conform variantei 2 din raportul de expertiza realizat de d-na expert P. A. D. și admiterea cererii reconvenționale în sensul rectificării suprafeței terenului înscris în CF 5726 H., număr cadastral 918, de la suprafața de 1.088 mp, cât este înscris, la suprafața reală măsurată, de 1.116 mp., cu cheltuieli de judecată în fond și în recurs.
1. UN P. MOTIV DE NELEGALITATE se raportează la pronunțarea unei soluții nelegale, fara a se avea in vedere dispozițiile obligatorii ale deciziei de casare, aspect ce justifica solicitarea de modificare a sentinței civile nr. 146/2014, în sensul admiterii cererii de grănițuire în varianta 2, nu varianta 3.
Prin decizia de casare nr. 386/R/2009, instanța a reținut următoarele:
a), la momentul pronunțării sentinței civile nr. 917/06.11.2008 nu au fost lămurite aspectele privind amplasarea mejdiei (vechea mejdie), nefiind administrată în dosar o probațiune suficientă;
b). este necesară completarea probațiunii cu martori și realizarea unei expertize care să se raporteze la schița de autorizare a edificării construcției subsemnaților pârâți- recurenți (din 1969) și schița reclamanților-intimați (din 1987).
Or, în fata instanței de fond, după casare, nu s-a administrat probatiunea pe care decizia de casare a apreciat-o necesară.
În primul ciclu procesual, reclamanții au declarat recurs, invocând aspecte de netemeinicie pe baza cărora instanța de recurs a casat sentința civila pronunțata si a apreciat ca este necesara completarea probațiunii.
a). Completarea și / sau reinterpretarea probelor
F. de dispozițiile deciziei de casare, reclamanții - intimați aveau obligația de a completa probatiunea si de a dovedi, prin probe suplimentare, că ceea ce s-a reținut în primul ciclu procesual si probatiunea administrata nu au relevat situația reala a mejdiei intre proprietăți.
Câtă vreme situația de fapt stabilită pe bază de probe inițial, prin prima sentință pronunțată, nu a fost combătută prin nicio altă probă, deoarece nu au mai fost administrate probe suplimentare, privind identificarea vechii mejdii dintre proprietăți, este necesar să ne raportăm tot la probatiunea administrată în primul ciclu procesual și implicit la ceea ce s-a reținut de prima instanță, aspecte care justifica admiterea in parte a acțiunii introductive si stabilirea mejdiei conform variantei 2 (pe peretele exterior al construcției reclamanților).
In acest sens converg toate probele administrate in cauza, astfel:
-anterior edificării construcției reclmantilor intre proprietăți a existat un gard, a cărui amplasare a fost indicata de martori ca fiind pe locul actualei construcții a reclamanților;
-gardul a fost demolat tocmai pentru ca reclamanții si-au extins construcția inspre proprietatea învecinată si nu a mai rămas nicio distanta intre construcția nou edificata si gardul despărțitor dintre proprietăți;
-faptul edificării casei reclamanților pe mejdie, și desființarea gardului în acest moment determinat și din această cauză, a fost menționat expres de martorii audiați in fata instanței de fond, in primul ciclu procesual;
- apa pluviala de pe casa reclamanților este colectata într-un jgheab îndreptat spre . și implicit nu înspre terenul recurenților, astfel ca este întemeiata prezumția ca peretele exterior al casei reclamanților este edificat pe mejdie;
-recurenții, proprietari asupra unui teren în suprafață de 1.200 mp, dețin in fapt o suprafața mai mica de teren, de 1.116 mp, tocmai datorita edificării construcției reclamanților pe mejdie, in timp ce reclamanții folosesc in fapt o suprafața de teren mai mare decât cea pentru care dețin titlu de proprietate (900 mp), aspect confirmat prin toate expertizele realizate in cauza;
-fântâna a fost si este amplasata in terenul proprietatea recurenților, nefiind bun comun pentru deservirea ambelor imobile; martorii audiați au indicat ca fântâna aparține exclusiv pârâților fiind în folosință exclusivă.
Din variantele de expertiza realizate de d-na expert P. D. A., singura variantă care se coroborează și se completează cu celelalte probe este varianta 2 din expertiza, varianta in care mejdia este stabilita pe zidul (peretele) exterior al casei reclamanților intimați.
b). Refacerea expertizei
Raportat la cel de-al doilea aspect reținut in decizia de casare - necesitatea realizării expertizei pornind de la informațiile furnizate de schitele anexa la autorizațiile de construire -trebuie reținut ca toți experții care au efectuat lucrări de specialitate în dosarul cauzei au reținut in mod unanim ca acele schite si datele furnizate nu pot fi luate in considerare, deoarece nu conțin puncte de reper certe, care sa poată fi avute in vedere pentru a se stabili locul exact unde ar fi trebuit sa fie amplasata construcția reclamanților si respectiv locul in care aceasta a fost faptic construita.
CEL DE-AL DOILEA MOTIV DE RECURS SE RAPORTEAZĂ LA NEMOTIVAREA HOTĂRÂRII PRONUNȚATE, întrucât sentința civilă nu menționează nici un argument de fapt care să justifice soluția adoptată și respectiv varianta aleasă din cele propuse de d-na expert, motiv de recurs care se încadrează în prev.art.204 pct.7 cod procedură civilă.
Astfel:
-nu există nicio legătură între ceea ce a constatat instanța și mejdie, indiferent care a fost prima construcție realizata, casa reclamanților putea fi edificata pe mejdie (varianta posibila cu atât mai mult cu cat se retine ca a fost prima construita);
-instanța nu deține calitatea de expert, pentru a putea retine ca reclamanții si-au tencuit integral casa, inclusiv pe porțiunea lipita de sura pârâților; doar un expert în construcții ar fi putut realiza investigațiile de specialitate necesare pentru a se stabili daca exista tencuiala si pe porțiunea unde peretele casei reclamanților este lipit de sura pârâților;
-probele propuse de reclamanți nu au dovedit ca la momentul la care si-au edificat construcția noua, respectiv în anul 1987, pârâții nu construiseră inca sura;
-expertizele realizate în cauză nu stabilesc o varianta corecta de mejdie, ci indica punctele de mejdie conform susținerilor părtilor, urmând ca in baza celorlalte probe administrate, coroborând toate datele și informațiile obținute, instanța sa stabilească o varianta dintre cele propuse de expert.
P. a se putea retine că mejdia este pe proiecția la sol a acoperișului casei reclamanților, ar fi trebuit ca in dosar sa se dovedească mai multe aspecte, care nu au fost dovedite:
-că reclamanții au respectat autorizația de construire (nu s-a realizat in cauza nicio expertiza in construcții);
-că gardul a fost desființat dintr-un alt motiv decât cel obiectiv (nu mai putea sa existe fizic un gard pe același amplasament cu peretele casei);
-că fântâna a fost utilizată în comun de ambele fonduri învecinate, fiind amplasata pe mejdie;
-că ceterna casei reclamanților a fost îndreptată spre drum și nu spre proprietatea reclamanților din alt motiv decât acela ca mejdia era reprezentata de peretele construcției acestora;
-ca reclamanții si-au edificat construcția inainte ca pârâții sa-și edifice șura, lipit de peretele casei.
Or, având în vedere o prezumție simpla si o expertiza care propune 3 variante de stabilire a mejdiei, este evident ca soluția pronunțata de instanța de fond nu este întemeiata pe probele administrate in dosar, probe care nu au fost nici înlăturate motivat de instanța de fond, rămânând fără sens administrarea acestora.
Din aceasta perspectiva, hotărârea este nelegala, deoarece nu cuprinde motivele temeinice pe care se întemeiază, iar argumentele invocate de instanță nu sunt motive de fapt apte sa susțină soluția adoptata prin hotărârea pronunțata.
3. CEL DE-AL TREILEA MOTIV DE RECURS SE RAPORTEAZĂ LA NELEGALITATEA SI NETEMEINICIA RESPINGERII CERERII RECONVENT1ONALE - motiv de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 punctul 9 C. pr. civilă.
In acest sens, urmare a concluziilor raportului de expertiza, care in toate variantele a reținut ca suprafața de teren aflata in proprietatea subsemnaților recurenți T. este mai mare decât cea înscrisă în cartea funciară, trebuia rectificată înscrierea de carte funciară, privind foaia de proprietate, in sensul înscrierii suprafeței reale a imobilului.
In acest sens, instanța de fond a reținut, conform celor indicate în mod eronat de către expert, că nu se poate rectifica suprafața de teren înscrisa in favoarea recurenților, deoarece cu ocazia realizării procedurii administrative de intabulare si incadastrare, au „renunțat" la suprafață, acceptând intabularea pe suprafața măsurata de expertul cadastral, respectiv pentru o suprafața de mp, in loc de 1.200 mp, suprafața pentru care a fost emis titlul de proprietate.
Or, ceea ce s-a reținut de către instanța de fond contravine prevederilor legale ale art. 32 din Legea nr. 7/1996, care stabilesc textual că: „Efectul de opozabilitate al înscrierilor este inoperant cu referire la: a) suprafața terenurilor, destinația, categoria de folosință, valoarea sau alte asemenea aspect".
Atâta timp cat in fapt suprafața de teren măsurata efectiv de d-na expert P. A. D. este de 1103 mp (varianta 3), 1106 mp (varianta 1) si 1116 mp (varianta 2), deci mai mare decât cea înscrisa in CF, se impunea admiterea cererii reconventionale si, in funcție de varianta aleasa, rectificarea suprafeței de teren inscrisa in CF pentru numărul cadastral 918 din CF 5726 H..
Potrivit art. 914 NCC, „Proprietarul imobilului înscris în cartea funciară va putea cere oricând modificarea mențiunilor din cartea funciară privitoare la descrierea, destinația sau suprafața acestuia, în condițiile legii."
Nu exista nicio justificare, logica sau juridica (legala), pentru a se retine ca validă opinia exprimata de d-na expert P., ca justificare a refuzului de a proceda la rectificarea suprafeței cadastralului 918, prin propunerile sale din expertiza.
In acest sens, d-na expert a reținut în mod neîntemeiat la punctul 4.4. Răspunsul la Obiecțiunea nr. 3, fila 11 din răspunsul la obiecțiuni depus la termenul de judecată din 09.09.2013, că: „Pârâții au înscris suprafața de 1088 mp conform unei documentații cadastrale depuse la OCPI H. prin care sunt de acord cu suprafața rezultată din măsurători, renunțând la diferența de suprafață de 112 mp (...) consider căci o rectificare a suprafeței de teren în favoarea pârâților să se efectueze în funcție de varianta care o să fie stabilită la finalizarea procesului".
Or, nu exista nici un impediment pentru ca, odată cu alegerea variantei de stabilire a mejdiei si corelativ cu aceasta, sa fie admisa si cererea reconventionala si sa fie înscrisa in cartea funciara suprafața reala a imobilului teren pe care il dețin recurenții.
„Renunțarea" la suprafață si respectiv acceptarea înscrierii titlului de proprietate pentru suprafața de 1088 mp nu are relevanta juridica, atâta timp cat oricum extrasul de carte funciara nu face dovada nici in ceea ce privește suprafața imobilului, nici in ceea ce privește dimensiunile acestuia, potrivit prevederilor art. 32 din Legea nr. 7/1996 și respectiv art. 914 NCC.
Ca atare, raportat la soluționarea cererii reconventionale sentința recurata este nelegala si lipsita de temeinicie, motiv care justifica admiterea recursului si modificarea in parte a sentinței recurate, in sensul admiterii cererii reconventionale si rectificarea suprafeței imobilului înscris in CF 5726 H. în favoarea subsemnaților recurenți reclamanți reconventionali.
ÎN D. se invocă prevederile art. 304 indice 1 C. pr. civilă, art. 304 punctul 7 și 9 C. pr. civilă și art. 312 alin. 1 C. pr. civilă, art. 32 din Legea nr. 7/1996 și respectiv art. 914 NCC.
Prin întâmpinarea formulată, intimații P. M. (fostă Giurguman), G. E.-C. (fostă Borantiș) și G. F.-G. au solicitat respingerea recursului ca nefondat cu consecința menținerii Sentinței civile atacate ca temeinica si legala, cu obligarea recurenților le plata cheltuielilor de judecata in recurs.
Apreciază ca hotărârea judecatoresca pronunțata de către prima instanța prin care s-a admis cererea noastră de granituire in varianata 3 este rodul perceperii nemijlocite de catre instanța a situației reale litigioase, dar si aplicării in speța a prevederilor legale in materie.
Nu corespund realității susținerile recurenților in sensul ca nu au fost respectate de către prima instanța dispozițiile instanței de casare.
In ciuda afirmațiilor recurenților de aceasta data, respectiv prin sentința civila pronunțata de către instanța dupa casare au fost lămurite aspectele privind amplasarea mejdiei (vechea mejdie), probațiune administrată in cauza fiind suficientă pentru pronunțarea unei soluții corecte.
In legătura cu probatiunea administrata arat ca in speța s-a dispus dupa casare realizarea unei expertize care a ținut cont de autorizațiile de construire eliberate părtilor din dosar.
In ce privește proba testimoniala arată ca atat reclamanții cat si parații au renunțat la proba cu martorii propuși raportat la împrejurarea ca aceștia au decedat intre timp, iar alti martori contemporani cu realizarea mejdei dintre proprietățile părtilor care sa cunoască situația reala nu sunt.
In schimb arată ca exista semne exterioare clare care fac fara putința de tăgada dovada faptului ca mejdia corecta este cea propusa de către expert prin varianta 3 a raportului de expertiza.
Prin proba cu cercetarea la fata locului instanța a constatat prin propriile simțuri elementele exterioare care fac dovada ca mejdia corecta dintre proprietăți este cea pronunțata prin sentința.
Or obiectul acțiunii in grănițuire este determinarea de către instanța, prin semne exterioare, a liniei dintre cele două fonduri vecine.
Asa cum rezulta din actele dosarului prin raportul de expertiză efectuat in rejudecare dupa casare, astfel cum a fost acesta completat prin răspunsurile ulterioare la obiecțiuni, au fost efectuate mai multe variante in ceea ce privește stabilirea liniei de hotar.
Raportat la variantele propuse tocmai in scopul lămuririi acestui aspect, instanța a procedat la proba cu cercetarea la fața locului, ocazie cu care a fost intocmit procesul verbal in cuprinsul căruia au fost consemnate atat susținerile părților prezente, cat și constatările personale.
Astfel, in cadrul cercetării la fața locului, instanța a constatat faptul că zidul corpului de clădire aflat in proprietatea reclamanților - lipit de șura pârâților - este in întregime tencuit, si pe cale de consecința a reținut in mod corect faptul ca acest aspect atestă împrejurarea că șura pârâților a fost construită ulterior edificării de către reclamanți a corpului doi de clădire, astfel cum intimații au susținut pe parcursul procesului, ceea ce arata ca susținerile pârâților reclamanți reconvenționali, in sensul că șura a fost prima construită, nu corespund realității.
Or prin varianta 3 a raportul de expertiza"efectuat in cauza in rejudecare a fost stabilita linia de granița intre proprietatea intimaților reclamanti/intimati si a recurenților, cu delimitarea acesteia cu semne vizibile exterioare, tinand cont atat de schitele însoțitoare de punere in posesie cat si de planul de situație intocmit in anul 1969 in favoarea recurentului T. O. cu ocazia construirii casei sale existente si a planului de situație anexa la autorizația reclamantului nr.35-1558 din 19.09.1987, schița pe care este materializata vizibil vecinătatea acestuia cu orice imobil.
Astfel experta in varianta 3 a raportului de expertiza a luat în considerare linia de hotar înscrisă în schițele depuse la dosar, cu observarea faptului că imobilul construcție al intimaților a fost construit potrivit planului de situație anexa la autorizația reclamantului nr.35-1558 din 19.09.1987.
Doamna expert a luat in considerare si existenta planului de situație intocmit in anul 1969 in favoarea recurentului T. O. intre cele doua planuri existând concordant deplina.
Prin probele administrate, in principal cercetarea la fata locului se constata ca noi am respectat amplasarea construcțiilor conform planului, in schimb sura familiei T. nu respecta planul de situație pe care il dețin.
In speța din probatiunea administrata in cauza rezulta in mod clar faptul ca grajdul și șura recurenților T. a fost alipit la peretele anexelor intimaților, nicidecum invers, pentru că, pe de o parte, construcțiile pârâtului sunt ulterioare, iar pe de altă parte, ele trec peste linia de hotar dintre cele două proprietăți, dată de streașină anexelor intimaților.
De asemenea din situația constatata la fata locului de către instanța, situație reliefata si in fotografiile depuse la dosarul cauzei, prin ridicarea anexelor de către recurenți, aceștia au încorporat în acoperiș o parte din acoperișul anexelor reclamanților, inclusiv streașină.
Raportat la probele administrate, instanța in mod corect a apreciat că limita de hotar între cele două proprietăți este cea evidențiată conform variantei nr. 3 din raportul de expertiză și răspunsul la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză, întocmit de către expert P. A. D., respectiv in modalitatea solicitată de către reclamanți/intimați.
Si in ceea ce privește modul de soluționare a cererii reconventionale soluția pronunțata de către prima instanța este corecta raportat la concluziile raportului de expertiza.
Prin urmare prima instanța a reținut in mod temeinic si legal raportat la concluziilor expertei care a arătat in cuprinsul raportului de expertiza ca nu se poate rectifica suprafața de teren înscrisa in favoarea paraților/recurenților, deoarece cu ocazia realizării procedurii administrative de intabulare si incadastrare, aceștia au arătat in mod expres ca suprafața reala este mai mica decât cea înscrisa in Titlul lor de Proprietate, acceptând intabularea pe suprafața măsurata de expertul cadastral.
In drept, art. 115, art. 274 C. pr. Civ.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, a dispozițiilor legale incidente în cauză și a motivelor de ordine publică, Tribunalul reține următoarele:
Recurenții au invocat ca motive de nelegalitate nemotivarea sentinței civile atacate și faptul că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, motive prevăzute la punctele 7 și 9 ale art.304 cod procedură civilă.
Prevederile art.261 al.1 cod procedură civilă au consacrat principiul potrivit căruia hotărârile trebuie să fie motivate, iar nerespectarea acestui principiu constituie motiv de casare potrivit art.304 pct.7 cod pr civilă, rolul textului fiind acela de a se asigura buna administrare a justiției și posibilitatea exercitării controlului judiciar.
Potrivit art.129 al.5 cod pr civilă judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauza, pe baza stabilirii faptelor și aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.
Contrar susținerilor, recurenților, soluția pronunțată de instanța de fond este consecința unei ample probațiunii administrate, respectiv înscrisuri, expertiză tehnică de specialitate, coroborate cu susținerile părților, toate acestea fiind expuse în cuprinsul sentinței atacate .
Împrejurarea că pârâții-recurenți sunt nemulțumiți de soluția adoptată nu este de natură a conduce la casarea hotărârii atacate în scopul administrării unei alte probe.
În raport de criticile dezvoltate prin motivele de recurs, care vizează greșita aplicare a prevederilor art.584 cod civil, cu consecințe și asupra cererii reconvenționale, tribunalul constată că respectivele critici se circumscriu, din punct de vedere formal, motivului de recurs reglementat prin art.304 pct.9 cod procedură civilă.Ca atare recursul urmează a fi analizat din perspectiva exigențelor acestei din urmă norme juridice.
Contrar susținerilor recurenților, instanța de fond a respectat dispozițiile Deciziei civile nr.386/R/02.04.2009 a Tribunalului Cluj, prin care a fost admis recursul declarat de reclamanții P. M. și G. G. împotriva Sentinței Civile nr.917/06.11.2008 pronunțată de Judecătoria H. în dosarul nr._ și trimisă cauza spre rejudecare în vederea completării probatoriului, respectiv o completare a raportului de expertiză tehnică, eventual o completare a probatoriului testimonial cu declarații ale vecinilor celor două parcele învecinate și orice alte probe pe care instanța le va găsi necesare.
În considerarea acestor dispoziții, instanța de fond a administrat proba cu expertiza tehnică de specialitate, cu înscrisuri, planșe foto, cu cercetare la fața locului.În ce privește proba testimonială, a fost pusă în discuția părților la termenul de judecată din data de 18.02.2014, însă reclamanții au arătat că vecinii parcelelor au fost audiați și nu sunt alți martori.
Acțiunea fondată pe dispozițiile art.584 cod civil presupune trasarea conturului liniei de hotar dintre proprietățile limitrofe în acțiunea în grănițuire are ca premisă verificarea identității hotarului actual ( determinat prin semnele exterioare în măsura în care există) cu cel primordial și nu are ca finalitate decât restabilirea dacă este cazul, a situației de fapt existente la data generării situației de vecinătate.
Privită din această perspectivă, soluția primei instanțe nu se raportează corect la dispozițiile de drept substanțial, determinând incorect linia de hotar dintre cele două proprietăți.
În cauză a fost efectuat un raport de expertiză tehnică de specialitate de către d-na expert P. A. D. aflat la filele 227-285 dosar fond, la care s-au formulat obiecțiuni, răspunsul la obiecțiuni fiind la filele 317-333 și la filele 347-350 prin care s-au stabilit 3 variante de stabilire a mejdiei, dintre care instanța de fond a ales varianta 3.
Conform variantei nr.3 stabilirea liniei de hotar s-a făcut prin stabilirea liniei de hotar pe limita streșinei construcției reclamanților, astfel că limita de hotar este dată de punctele de inflexiune 1026-1020-A-1105-1106-A-1071-1073-B-C-_-_-_-1014, suprafața rezultată fiind de 900 mp.Limita de hotar în partea de V, vecinătatea pârâților fiind dată de punctele de inflexiune 1026-1020-A-_-D-1071-1073-B, punctele 1020-A-1105-1106-D fiind pe streșina casei reclamanților, apoi din punctul D până în punctul B limita de proprietate fiind în linie dreaptă.Suprafața de teren rezultată pentru terenul pârâților la această propune fiind de 1103 mp.(f.348,349 dos.fond).
Tribunalul reține că varianta nr.3 aleasă de către instanța de fond nu corespunde hotarului real dintre proprietățile părților, apreciind din probatoriu administrat potrivit celor ce vor fi expuse în continuare că acesta este dat de varianta nr.2 –anexa 5,5a din același raport de expertiză.
D. împrejurarea că zidul corpului de clădire aparținând reclamanților și care este lipit de șura pârâților este tencuit în întregime nu reprezintă un argument suficient în reținerea ca justificată a liniei de hotar conform variantei nr.3 din expertiză.
Astfel, reclamanta P. M. și def.G. G. sunt beneficiarii titlului de proprietate nr._/840/02.04.1997 prin care li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafață de 450 mp., . și asupra unui teren în suprafață de 450 mp. ., ambele în intravilanul loc. H..
Imobilul reclamanților se află în intravilanul loc.H. ., jud.Cluj.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmit de către expert P. A. D., terenul se identifică cu . 6875/2/1 în suprafață de 250 mp. și în parte cu . 6875/2/2/1, respectiv pentru suprafața de 650 mp., ambele înscrise în CF 2047 H..
Pe teren, respectiv pe nr top 6875/2/1, sunt edificate construcții, respectiv casă, anexe gospodărești și o construcție aflată în stadiu de execuție.
Suprafața rezultată din măsurători pe folosința reclamanților este în total de 1064 mp., mai mare cu 164 mp. decât suprafața din acte.
Terenul situat pe . este în proprietatea recurenților-pârâți T. O. și T. T. și a făcut obiectul punerii în posesie conform titlului de proprietate nr.8928/13.03.2008, . în suprafață de 600 mp., . de 600 mp..Acest teren a fost înscris în CF 5726 H. cu nr cad.918 în suprafață de 1088 mp.Suprafața terenului recurenților-pârâți T. O. și T. T. rezultată în urma măsurătorilor este de 1116 mp.
La sud, terenul pârâților se învecinează cu terenul reclamanților.
Pârâții-recurenți au susținut că între proprietăți a existat din anul 1965 un gard.
În cauză a fost audiat martorul G. Tocsi care a arătat că în urmă cu cca 30 de ani a făcut niște reparații la jgheaburile casei pârâților.Martorului G. Tocsi a arătat în depoziția sa de la fila 69 dosar că își amintește că în urmă cu cca 20 de ani a auzit o discuție între tatăl reclamantului și pârât în care bătrânul G. îi spunea despre un perete și o streșină carev să nu depășească linia peretelui.În acea perioadă în curtea reclamanților se construia o casă.Între curțile părților a existat un gard, însă de când s-a construit casa în curtea reclamanților nu mai este gard.Martorul a mai arătat că linia ștreșinei casei familiei G. depășește linia peretelui casei.
Martorul M. Marton că locuiește în H. de când s-a născut și încă din copilărie părțile din litigiu aveau domiciliile la adresele actuale.Între proprietăți există gard, în partea din spate, însă în față nu există, în prezent gard.Martorul a arătat că familia reclamanților a demolat construcția veche și a construit o casă nouă din cărămidă.Martorul a mai arătat că după părerea sa, zidul casei reclamanților s-ar afla pe hotarul dintre proprietăți.Martorul a arătat că părerea sa se bazează pe faptul că bătrânul G., tatăl reclamantului inițial, i-a spus că trăgând o sfoară de la gardul vechi din spate grădinii, aceasta a ajuns în partea din față chiar pe lângă zidul casei reclamanților.Această măsurătoare s-a făcut înainte de construirea casei.
Se poate observa că varianta nr.3 aleasă de către instanța de fond prin care linia de hotar, să fie pe linia streșinii nu este susținută de depozițiile martorilor.
Așa cum se observă în planul construcției, casa reclamanților este evidențiată la o anumită distanță de limita de proprietate.Se reține în raportul de expertiză că distanțele notate în acest plan nu corespund realității din teren, fiind întocmite expeditiv, de aceea distanța dintre construcție și limita de proprietate a reclamanților a considerat-o d-na expert, ca fiind streșina casei.
Raportat la faptul că în teren nu se mai regăsește distanța evidențiată în planul construcției dintre casa reclamanților și limita de proprietate, în mod greși instanța de fond și-a însușit punctul de vedere al d-nei expert materializat în varianta nr.3 potrivit căreia mejdia ar fi pe limita sreșinei.De aici, tribunalul nu poate trage decât concluzia, afirmată și de către recurenți că edificarea casei de către reclamanți s-a realizat exact pe mejdie.
În acest context, hotarul real dintre proprietățile părților corespunde variantei nr.2 –anexele 5,5a din raportul de expertiză întocmit în cauză de d-na expert P. A. A. D. aflat la filele 226-285 dosar fond, care va face parte integrantă din preyenta hotărâre, care se coroborează și cu depozițiile martorilor audiați.În această variantă terenul pârâților-recurenți T. O. și T. T. merge până la construcția reclamanților, limita fiind între punctele de inflexiune 1026-1025-A-1103-B-1056.La această variantă limita de proprietate între punctele de inflexiune A-1103-B este pe construcția reclamanților.
Prin cererea reconvențională pârâții-recurenți T. O. și T. T. au solicitat rectificarea suprafeței imobilului-teren înscris în CF 5726 H. nr.cad.918 de la suprafața de 1088 mp. la suprafața reală măsurată de 1116 mp.
Așa cum rezultă din CF 5726 H. imobilul-teren prev. cu nr.cad.918, proprietatea tabulară a pârâților-recurenți, are suprafața înscrisă de 1088 mp.
Potrivit măsurătorilor efectuate la întocmirea raportului de expertiză tehnică efectuată de d-na expert P. A. A. D. suprafața reală a terenului este de 1116 mp.
Finalitatea spre care tind pârâții-reclamanți reconvenționali, prin formularea cererii reconvenționale este aceea a restabilirii concordanței dintre configurația cantitativă a imobilului înscris în CF cu cea reală.
Potrivit art.34 pct.4 din Legea nr.7/1996 „orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constat că...înscrierea în CF nu mai este în concordanță cu situația juridică reală a imobilului.”
Potrivit art.32 lit.a din Legea nr.7/1996, efectul de opozabilitate al înscrierilor este inoperant cu referire la: a) suprafața terenurilor, destinația, categoria de folosință, valoarea sau alte asemenea aspecte.
Principiul publicității materiale sau principiul forței probante absolute a înscrierii în cartea funciară nu se aplică înscrierilor privitoare la întinderea terenului, dacă suprafața înscrisă diferă de cea reală, deoarece mențiunea din prima parte a cărții funciare, referitoare la suprafața imobilului reprezintă un element descriptiv al situației de fapt al imobilului, fiind de necontestat aspectul potrivit căruia cartea funciară garantează existența dreptului de proprietate, iar nu și întinderea sa.
În speță, cererea reconvențională formulată de către pârâții-reclamanți reconvenționali T. O. și T. T. se încadrează în ipoteza particularizată de art.34 pct.4 din Legea nr.7/1996, care subsumează toate cazurile neprevăzute de lege în care există neconcordanțe între realitatea juridică imobiliară și înscriere și care se impune a fi inițiată în condițiile de exigență ale procedurii contencioase, în contradictoriu cu titularii fondurilor limitrofe, al căror drept sub aspectul întinderii ar putea fi afectat, ceea ce însă nu este cazul în situația dată.
În consecință, tribunalul apreciază că cererea reconvențională este întemeiată, impunându-se a fi admisă.
P. toate considerentele de fapt și de drept reținute, în tem.art.312 al.1 cod procedură civilă tribunalul va admite recursul declarat de recurenții-pârâți reconvenționali T. O. și T. T. împotriva sentinței civile nr.146 din data de 01.04.2014 pronunțată de Judecătoria H. în dosarul nr._ /RJ, pe care o va modifica, în parte, în sensul că, va admite, în parte acțiunea și va stabili limita de hotar între proprietatea reclamanților P. M. (fostă G.), G. C.-E. (fostă G., fostă Borantiș ) și G. F. – G. și proprietatea pârâților T. O. și T. T. conform variantei nr.2 din raportul de expertiză întocmit de către expert P. A. D.(anexa 5,5/a), care face parte integrantă din prezenta sentință.
Se va admite, apoi, cererea reconvențională formulată de către pârâții reclamanți reconvențional T. O. și T. T. și dispune rectificarea suprafeței terenului înscris în CF nr.5726 H. nr cad.918 de la suprafața înscrisă de 1088 mp., la suprafața reală măsurată de 1116 mp.
În tem.art.274 cod procedură civilă tribunalul va obliga pe intimații P. M., G. E. C. și G. F. G. să plătească recurenților suma de 13,8 lei cheltuieli de judecată în recurs.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenții-pârâți reconvenționali T. O. și T. T. împotriva sentinței civile nr.146 din data de 01.04.2014 pronunțată de Judecătoria H. în dosarul nr._ /RJ, pe care o modifică, în parte, în sensul că, admite, în parte acțiunea și stabilește limita de hotar între proprietatea reclamanților P. M. (fostă G.), G. C.-E. (fostă G., fostă Borantiș ) și G. F. – G. și proprietatea pârâților T. O. și T. T. conform variantei nr.2 din raportul de expertiză întocmit de către expert P. A. D.(anexa 5,5/a), care face parte integrantă din prezenta sentință.
Admite cererea reconvențională formulată de către pârâții reclamanți reconvențional T. O. și T. T. și dispune rectificarea suprafeței terenului înscris în CF nr.5726 H. nr cad.918 de la suprafața înscrisă de 1088 mp., la suprafața reală măsurată de 1116 mp.
Obligă pe intimații P. M., G. E. C. și G. F. G. să plătească recurenților suma de 13,8 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24.09.2014.
Președinte, C.-A. C. | Judecător, O. R. G. | Judecător, O.-C. T. |
Grefier, L. M. |
Red.CC/dact.LM
02.03.2015
Jud.fond: L.-E. M.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 160/2014. Tribunalul CLUJ | Grăniţuire. Decizia nr. 471/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
