Legea 10/2001. Sentința nr. 160/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 160/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 21-03-2014 în dosarul nr. 11730/117/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 160/2014
Ședința publică din 21 Martie 2014
Instanța alcătuită din:
PREȘEDINTE O.-C. T.
GREFIER G.-C. Ț.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulate de reclamanții V. A.-M., V. M., Ș. A. și pârât P. M.. CLUJ-N., având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul reclamanților, avocat R. M., lipsă fiind pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că a fost parcursă procedura de regularizare a cererii. Acțiunea este scutită de taxă judiciară de timbru.
Reprezentanta reclamanților arată că Ș. A. a decedat în 11.01.2014, ulterior promovării acțiunii, astfel că solicită admiterea excepția lipsei capacității de folosință a acestui reclamant, fiind incidente dispozițiile art. 56 N.C.P.C.
Întrebată fiind de către instanță, reprezentanta reclamanților arată că reclamanta V. A. M. este moștenitoarea defunctului Ș..
Instanța deliberând, apreciază că nu se impune admiterea excepției lipsei capacității de folosință, ci a se ține seama că operează o transmisiune a calității procesuale active.
În probațiune, reprezentanta reclamanților solicită emiterea unei adrese către P. mun. Cluj-N. pentru a comunica întreaga documentație care a stat la baza transferului dreptului de proprietate asupra imobilului în favoarea Statului.
Tribunalul deliberând, raportat la înscrierile efectuate în cartea funciară în discuție și având în vedere actele depuse în probațiune de reclamanți și dosarul aferent notificării, apreciază că nu se impune efectuarea adresei, fiind suficiente actele de la dosar.
Reprezentanta reclamanților arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat în probațiune, instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta reclamanților solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată în scris, obligarea pârâtului la emiterea unei noi dispoziții prin care să propună acordarea măsurilor reparatorii în echivalent.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Reține că în data de 24.12.2013 reclamanții V. A.-M., V. M. și Ș. A. au formulat prezenta cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâtul P. Municipiului Cluj-N., solicitând instanței ca în urma probatoriului încuviințat și administrat în cauză să dispună anularea Dispoziției primarului Municipiului Cluj-N. nr. 3989 din 27 noiembrie 2013 prin care s-a respins solicitarea lor privind restituirea în natură a imobilului situat din punct de vedere administrativ în Cluj-N., ..27 și obligarea acestuia să propună acordarea măsurilor reparatorii în echivalent sub forma compensării prin puncte în condițiile Legii nr.165/2013, cu cheltuieli de judecată, pentru următoarele motive:
Prin Dispoziția Primarului municipiului Cluj-N. nr. 3989 din 27 noiembrie 2013 comunicată la data de 07.12.2013 s-a respins notificarea nr.2128 din 09.11.2001, înregistrată sub nr._/3 din 12.11.2001 formulată de antecesoarea lor, Georescu E.-R., și reclamantul Ș. A., privind restituirea în natură a imobilului situat din punct de vedere administrativ în Cluj-N., . Fîntînele, fostă Josza B.) nr.27, înscris inițial în Cf nr.2273 Cluj-N., nr.top._, transcrisă în Cf nr._/a Cluj-N. și ulterior în Cf_ Cluj-N., nr.top._/1C, provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._/a și Cf nr._ Cluj-N., nr.top._/2, provenită din conversia de pe hârtie a Cf nr.2273, motivat de faptul că nu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Dispoziția atacată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor Legii 10/2001 motivat de următoarele argumente juridice:
În fapt, prin notificarea nr. 2128 din 09.11.2001 depusă prin executorul judecătoresc C. M. R. antecesoarea reclamanților și reclamantul Ș. A., în calitate de moștenitori legali ai defunctului Ș. I. O., nepoți de frate (descendenții lui Ș. A. și moștenitorii lui Ș. T.- frații defunctului Ș. I.O.) au solicitat restituirea în natură a imobilului situat din punct de vedere administrativ în Cluj-N., ..27(fostă Fântânele nr.23, fostă Josza B. nr.27), înscris în Cf 2273 Cluj, nr.top._, casă din cărămidă cu 4 camere ,1 bucătărie, dependințe, curte și grădină în suprafață de 155 sțj.p ce a constituit proprietatea antecesorului lor, Ș. I.O., trecut abuziv în proprietatea Statului Român-în administrarea operativă a G.I.G.C.L Cluj, în baza Sentinței civile nr.7641 din 12 noiembrie 1974 a Judecătoriei B., dos.nr.4934/1974.
Deși s-au depus toate actele necesare soluționării notificării, potrivit art.23 din. Legea 10/2001 (acte de stare civilă, certificatele de moștenitor nr. 552/1954, 20/1972, nr. 120/1996 și Certificatul de moștenitor nr. 14/2012) pârâtul în mod nejustificat a respins notificarea pe motivul că nu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 după fostul proprietar al imobilului.
În art.3 și art. 4 al.2 din Legea nr.10/2001 legiuitorul definește persoanele îndreptățite la restituire, categoriile respective fiind enumerate limitativ, prevăzându-se că sunt îndreptățite la restituire persoanele fizice, proprietare la data preluării abuzive a imobilelor, cât șii moștenitorii legali sau testamentari ai persoenelor fizice îndreptățite, iar în conformitate cu prevederile art.3 al.1 și art.23 din Legea 10/2001 sarcina probei proprietății, a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive și a calității de persoană îndreptățită la restituire revine persoanei care pretinde dreptul.
Noțiunea de acte doveditoare la care face referire art.23 din lege a fost precizată prin Normele metodologice aprobate prin HGR nr.250/2007, în art.23.1, lit.a-h în care s-au enumerat înscrisurile cu valoare probantă în dovedirea dreptului de proprietate de către persoana îndreptățită( orice act translativ de proprietate, care atestă deținerea proprietății de către o persoană fizică sau juridică, orice acte juridice sau susțineri care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă).
Pentru că art.23 din Legea nr. 10/2001 nu cuprinde prevederi speciale în privința dovedirii dreptului de proprietate al autorului persoanei îndreptățite, înseamnă că aceste prevederi se întregesc cu cele cuprinse în normele de aplicare la care s-a făcut referire.
Ca urmare, rezultă că în această materie ce vizează retrocedarea imobilelor preluate abuziv, în privința dovedirii dreptului de proprietate, textul legii speciale nu impune ca dovada dreptului de proprietate să se facă potrivit dreptului comun, așa încât sunt admisibile orice mijloace de dovadă, astfel cum au fost redate mai sus.
Sintagma acte doveditoare ale dreptului de proprietate are prin urmare în accepțiunea legii de reparații, asemenea celorlalte acte normative cu un caracter asemănător, un conținut mai larg decât acel al noțiunii similare corespunzătoare dreptului comun în materie, reglementare ce se înscrie de asemenea ansamblului normelor actului normativ de reparație în spiritul și finalitatea acestei legi.
Ceea ce este important în accepțiunea legii speciale este de a stabili dacă bunul solicitat s-a aflat sau nu în proprietatea persoanei sau a moștenitorilor acesteia îndreptățite la restituire și dacă acesta a trecut în mod abuziv în proprietatea Statului Român în accepțiunea art.1 din Legea nr.10/2001.,
În considerentele dispoziției atacate se invocă că, nu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001 întrucât nu sunt foștii proprietari ai imobilului și nici moștenitorii fostului proprietar tabular, Ș. I.O., că, Certificatul de moștenitor nr. S 20/1972 eliberat de notariatul de Stat județean B. a fost anulat prin sentința civilă nr.7641/1974, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr.4934/1974, irevocabilă prin decizia civilă nr.932/1975, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr.1135/1975 și astfel s-ar fi constatat valabilitatea donației făcută de defunctul Ș. I.Olimpiul în favoarea Statului Român prin Universitatea B.-Bolyai Cluj motiv pentru care subsemnații ne-am pierdut calitatea de moștenitori cu privire la imobilul din litigiu.
Din actele ce au stat la baza soluționării notificării ce a făcu obiectul dosarului nr.2261 rezultă că prin Testamentul autentificat de Judecătoria populară Mixtă B. la data de 9 noiembrie 1948, antecesorul lor, Ș. I.O., a testat Universității B.-Bolyai Cluj imobilul situat în ..27(fostă Fânânele nr.23) cu condiția expresă ca în imobil să se înființeze un cămin studențesc, condiție neîndeplinită nici la data pronunțării hotărârilor judecătorești și nici ulterior acestei date.
Faptul că imobilul din litigiu a trecut abuziv în proprietatea Statului Român reiese din considerentele sentinței civile nr.7641/1974 a Judecătoriei B. care a interpretat, pro causa, în favoarea reclamantei I.C.R.A.L.Cluj, succesoarea în drepturi a fostului I.L.L.CIuj( întreprinderea de locuințe și localuri Cluj) străin de legatul instituit de defunctul Ș. I.O. în favoarea Universității B.-Bolyai Cluj, că nu se impune revocarea legatului raportat la dispozițiile art.830 C.civ.coroborat cu art.930 C.civ.,motivat de faptul că, acesta se va îndeplini în baza unui așa zis angajament al reclamantei, fără a se indica nici măcar un termen până la care urma să se realizeze condiția impusă de testator prin Testamentul autentificat de Judecătoria B. la data de 9 noiembrie 1948.
Deși legatul s-a instituit expres în favoarea Universității B.-Bolyai Cluj în vederea edificării unui cămin studențesc, din actele de preluare a imobilului în favoarea fostului I.C.R.A.L.Cluj rezultă că nu a existat niciodată intenția de ducere la îndeplinire a legatului instituit prin Testamentul autentificat la data de 9 noiembrie 1948, fapt atestat atât din cuprinsul adreselor nr.7869/1959, nr.485/1960 și 17.742/1972, cât și a proceselor verbale de predare-preluare nr.949/1960 și_/2601/1971 ale fostului I.LLCluj.
Imobilul din litigiu a fost predat efectiv încă din anul 1960 de către Universitatea B.-Bolyai Cluj către I.L.L Cluj, în temeiul H.C.M.nr.8/1960, care l-a administrat efectiv ca și locuință, iar în anul 1998, acesta a fost înstrăinat în temeiul Legii nr.112/1995 în favoarea foștilor chiriași T., potrivit înscrierii din Cf nr._/a Cluj-N..
Se pune retoric întrebarea dacă titlul Statului Român a fost unul valabil în condițiile în care legatul instituit în favoarea Universității B.-Bolyai Cluj, deși acceptat inițial în anul 1959, nu a fost dus niciodată la îndeplinire, că legatara a transmis imobilul către un terț fără acordul moștenitorilor, iar deposedarea samavolnică a antecesorilor lor prin Sentința civilă nr.7641/1974 a Judecătoriei B. s-a bazat pe simple prezumții și în flagrantă contradicție cu dispozițiile art.830 și art.930 C.civ.
Potrivit dispozițiilor legale sus enunțate sarcina de care era afectat legatul obliga legatarul acceptant al liberalității să o execute întocmai, iar instanța de judecată, interpretând voința testatorului, trebuia să aprecieze dacă neexecutarea sarcinii( care nu are caracterul unei simple recomandări) era suficient de gravă pentru a se justifica revocarea legatului așa cum s-a solicitat prin cererea reconvențională de către antecesorii lor, ceea ce nu s-a realizat prin sentința nr.7641/1974, motiv pentru care apreciază că deposedarea antecesorilor lor de bunul imobil s-a făcut în mod flagrant cu încălcarea legii, iar reținerile din considerentele Dispoziției Primarului municipiului Cluj-N. nr.3989 din 27.11.2013 că Statul Român a dobândit în mod legal imobilul prin moștenire urmează a fi înlăturate ca nefondate.
Învederează instanței, că ei au calitatea de moștenitori legali ai defunctului Ștefanoviciu I.O., așa cum rezultă și din Certificatul de moștenitor nr. 442/1962, Certificatul de moștenitor nr.20/1972, Certificatul de moștenitor nr.120/1996 și Certificatul de moștenitor(legatar)nr. 14/2012, subsemnatul, Ș. A. în calitate de nepot de frate,fiu al lui Ș. A.,și nepotul lui Ș. T., fratele lui Ș. I.O., iar subsemnații V. A.-M. și V. M., în calitate de moștenitori testamentari ai defunctei G. R. E., nepoată de frate-fiica lui Ș. A. și moștenitoarea legală a fratelui proprietarului tabular, Ș. T., că sunt persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii în conformitate cu dispozițiile art. 4 al.2 a Legii nr.10/2001, respectiv a Legii nr.165/2013, astfel că și sub acest aspect se impune anularea dispoziției emise ca fiind nelegală.
Preluarea imobilului nu s-a făcut prin titlu valabil, ci prin obstrucționarea antecesorilor lor prin măsuri de autoritate excesivă, transformate în violență morală menținută până în anul 1989 când a avut loc schimbarea regimului politic. Această situație de fapt a însemnat practic imposibilitatea revendicării bunului de către foștii proprietari în regimul comunist care nu au primit nici un fel de despăgubire materială pentru imobilul din litigiu potrivit actelor emanate de la entitatea investită cu soluționarea notificării și declarației subsemnaților.
În speță, din actele depuse în susținerea notificării rezultă că, antecesorii lor au fost deposedați abuziv de Statul Român, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art.4 al.2 din Legea nr.10/2001 sunt persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii în conformitate cu dispozițiile legale în materie.
Au mai solicitat acordarea măsurilor reparatorii în conformitate cu dispozițiile Legii nr.165/2013, acordarea de măsuri reparatorii în echivalent prin compensare cu puncte întrucât imobilul din litigiu a fost înstrăinat în temeiul Legii nr.112/1995, nu este liber și nu poate fi restituit în natură.
Având în vedere starea de fapt și de drept sus enunțată solicită admiterea contestației, anularea Dispoziției Primarului municipiului Cluj-N. nr.3989 din 27.11.2013 și obligarea pârâtului să propună acordarea măsurilor reparatorii în echivalent prin compensare de puncte în conformitate cu dispozițiile Legii nr.165/2013.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.4 al.2, art. 23, art.24 și art.26 al.3 din Legea nr.. 10/2001, Legea nr.165/2013, art. 194 și art.451 NCPC.
Prin întâmpinarea formulată (f.56), pârâtul P. municipiului Cluj-N. solicită respingerea cererii, cu consecința menținerii dispoziției atacate.
În motivarea poziției procesuale, arată că prin Sentința civilă nr. 7641/1974 pronunțată de către Judecătoria B. în dosarul nr. 4934/1974 rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 932/1975 pronunțată de Tribunalul Județean B. în dosarul nr. 1135/1975, s-a stabilit în mod irevocabil faptul că imobilul revendicat constituie proprietatea Statului Român, dobândită prin moștenire, în urma constatării legalității testamentului autentificat la data de 9.11.1948, prin care antecesorul notificatorilor a transmis dreptul de proprietate asupra imobilului în favoarea Statului Român, prin Universitatea B. Bolyai și s-a dispus, anularea certificatului de moștenitor nr. S 20/1972 eliberat de Notariatul de Stat Județean B., constatându-se astfel lipsa calității de moștenitor a notificatorilor cu privire la imobilul revendicat.
În drept, se invocă disp. art. 23, 3 al.1, al. 4 al.2 din Legea nr.10/2001.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanții V. A. și V. M. invocă excepția lipsei capacității de folosință a reclamantului Ș. A. ca urmare a decesului său în data 11.01.2014 după introducerea acțiunii, unica succesoare fiind reclamanta V. A., în calitate de fiică.
Pe fondul cauzei, reclamanții își susțin motivele de fapt și de drept invocate în cuprinsul cererii introductive.
Analizând cererea, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul o va respinge pentru următoarele considerente:
În temeiul Legii nr.10/2001, numiții G. R. E. și Stefanovici A. au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Cluj-N., ..27, fostă . din casă, curte și grădină, în calitate de moștenitori ai fostului proprietar STEFANOVICI I. O.(f.62).
Prin Dispoziția nr. 3986/27.11.2012 P. municipiului Cluj-N. a respins notificarea formulată, pe considerentul că notificatorii nu fac dovada calității de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 având în vedere faptul că prin Sentința civilă nr. 7641/1974 pronunțată de către Judecătoria B. în dosarul nr. 4934/1974, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 932/1975 pronunțată de Tribunalul Județean B. în dosarul nr. 1135/1975, s-a stabilit în mod irevocabil faptul că imobilul revendicat constituie proprietatea Statului Român, dobândită prin moștenire.
Într-adevăr, prin sentința menționată anterior (f.23-31), admițându-se în parte acțiunea introdusă de reclamanta Întreprinderea de Construcții Reparații și Administrație Locativă Cluj împotriva pârâților Stefanovici T., N. A., N. L., Stefanovici E. N., Stefanovici A. și G. E. R. s-a dispus anularea certificatului de moștenitor nr. S 20 /1972, din 18.05.1972 eliberat de Notariatul de Stat Județean B. și s-a stabilit, dreptul de moștenire al Statului Român prin Universitatea B. Bolyai Cluj asupra imobilului, situat în Cluj-N., ..27, înscris în CF nr._, cu titlu de legatar testamentar.
S-a respins acțiunea conexată introdusă de reclamanții Stefanovici T., N. A., Nicuilescu L., Stefanovici E. N., Stefanovici A. și G. E. R. împotriva pârâților Universitatea B. Bolyai Cluj și Întreprinderea de Construcții Reparații și Administrație Locativă Cluj.
Din motivarea acestei sentințe, tribunalul reține în ceea ce privește anularea certificatului de moștenitor menționat că, prin acesta s-a stabilit masa succesorală, calitatea de succesor și cotele părți ce se cuvin moștenitorilor după defuncții Stefanovici I.O., decedat în 29.07.1954, soția sa, Stefanovici C., decedată în 1971 și fratele său, Stefanovici A., decedat în 1970.
Masa succesorală la care se referă acest certificat este imobilul litigios în prezenta cauză, proprietatea lui Stefanovici I. O., succesorii fiind pârâții din acțiunea principală, însă s-a omis faptul că prin testament defunctul Stefanovici O. a testat acest imobil în favoarea Academiei de Muzică din Cluj-N. pentru înființarea unui cămin studențesc, iar în caz în care acea instituție nu va accepta legatul, imobilul va reveni Universității „B. Bolyai” cu același scop.
Întrucât Conservatorul „G. D.” din Cluj-N., ca succesor al fostei Academii de Muzică, nu a primit legatul, așa cum rezultă din Ordinul nr. 402/1955 al Ministerului Culturii, legatul a trecut asupra Universității B. Bolyai care l-a acceptat, după cum reiese din adresa nr. 2150/1955 a acestei universități.
Raportat la aceste aspecte, Judecătoria B. a stabilit dreptul de moștenire al Statului Român, prin Universitatea „ Babes Bolyai” din Cluj-N. asupra imobilului litigios, cu titlu de legatar testamentar, anulând astfel certificatul de moștenitor menționat.
Totodată s-a respins acțiunea din dosarul conexat prin care s-a solicitat anularea testamentului pe considerentul că nu a fost îndeplinită condiția ca în imobil să se înființeze un cămin studențesc, instanța apreciind că nu se impune revocarea acestuia.
Această hotărâre a fost menținută de către Tribunalul Județean B. în urma recursului declarat de pârâții Stefanovici T., N. A., N. L., Stefanovici E. N., Stefanovici A. și G. E. R. (f.32-37).
În contextul în care anterior, printr-o hotărâre judecătorească s-a tranșat în mod irevocabil asupra calității de proprietar a statului cu titlu de succesiune, înlăturându-se toate criticile celorlalți succesori afectați de actul de ultimă voință al defunctului privind eficacitatea legatului nu mai pot fi invocate în prezent intrând în puterea lucrului judecat, cu atât mai mult cu cât hotărârea le este opozabilă reclamanților, în virtutea calității de succesori.
Indiferent de justețea statuării instanței de judecată raportat la faptul că a fost pronunțată în regimul comunist, nu poate fi ignorată.
În consecință, imobilul litigios nu se circumscrie sferei imobilelor preluate abuziv, conform art. 1 și art. 2 al. 1 din Legea nr.10/2001, intrând în proprietatea Statului cu titlu de succesiune, fiind legatar testamentar, un mod de transmisiune în deplină concordanță cu dispozițiile Codului Civil.
Față de cele ce preced, tribunalul va menține dispoziția atacată, notificatorii nefiind persoane îndreptățite din perspectiva Legii nr.10/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de către reclamantele V. A. M., V. M. și Ș. A., decedat, toți cu dom. procesual ales în Cluj-N., . nr. 4, . împotriva pârâtului P. mun. Cluj-N. cu sediul în Cluj-N., .-3, jud. Cluj, privind dispoziția nr. 3989/27.11.2013, emisă de pârât.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apelul urmând a se depune la Tribunalul Cluj.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Martie 2014.
Președinte, O.-C. T. | ||
Grefier, G.-C. Ț. |
Red. T.O.C. /DACT. E.C. 7 expl.
25.04. 2014
| ← Fond funciar. Decizia nr. 610/2014. Tribunalul CLUJ | Partaj judiciar. Decizia nr. 621/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
