Grăniţuire. Decizia nr. 485/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 485/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 01-07-2014 în dosarul nr. 3848/235/2009
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 485/A/2014
Ședința publică de la 01 Iulie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A.-F. D.
Judecător O.-C. T.
Grefier A. R. V.
Pe rol judecarea apelurilor civile declarate de apelant P. A. și pe apelant M. N., apelant M. V. împotriva sentinței civile nr. 926/2013 din data de 08.10.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei G., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că s-au depus la dosarul cauzei la data de 27 iunie 2014, prin serviciul registratură al instanței, concluzii scrise, din partea apelanților-pârâți M. N. și M. V..
Tribunalul constată faptul că, mersul dezbaterilor și cuvântul părților pentru concluzii a fost consemnat în încheierea ședinței publice din data de 24.06.2014, încheiere care face parte din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată următoarele
Prin Sentința Civilă nr. 926/2013 din data de 08.10.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei G. a fost admisă în parte cererea principala, formulată de reclamantul P. A. împotriva pârâților M. N. și M. V.; s-a dispus anularea încheierii de carte funciară nr. 6571/20.09.2007 prin care s-a atribuit nr. cad. 518 din CF 9731, încheiere emisă în baza documentației cadastrale avizată de O.C.P.I. Cluj sub nr. 6571/10.09.2007; s-a stabilit linia de hotar ce desparte proprietatea reclamantului situată administrativ în G., . și înscrisă în CF nr. 1864 G. de proprietatea pârâților M. N. și M. V. situată administrativ în G., . conform variantei nr. 3, anexa nr. 5, punctele_ din raportul de expertiza întocmit în cauză de experți S. D., P. A. D. și D. A. și care face parte integrantă din prezenta hotărâre; au fost obligate părțile să desființeze gardul actual și să ridice un alt gard ce să delimiteze proprietățile lor pe linia de hotar stabilită; s-a respins cererea formulată de reclamantul P. A. în contradictoriu cu pârâții M. N. și M. V. având ca obiect revendicare; s-a respins cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți reconvenționali M. N. și M. V. împotriva reclamantului-pârât reconvențional P. A. în ceea ce privește obligarea acestuia de a-și întocmi o nouă documentație topografică, în ceea ce privește desființarea ferestrei și retragerea streșinii casei.
Disjunge restul capetelor de cerere din acțiunea reconvenționala având ca obiect desființarea privatei, retragerea streșinilor aferente anexelor gospodărești, desființarea pantei acoperișurilor anexelor gospodărești, retragerea culturilor și anexelor gospodărești și dispune formarea unui nou dosar având ca obiect „obligație de a face” în care calitatea de reclamanți o au numiții M. N. și M. V., iar de pârât numitul P. A.. Au fost obligați pârâții la plata către reclamanți a sumei de 4569 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
În fapt, reclamantul P. A. este proprietar al imobilului situat administrativ în G., ., terenul fiind dobândit prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 121/14.04.1961 și înscris în CF nr. 1864 sub nr. topo 927/1/1, cu o suprafață de 181 stj., respectiv 651 mp. Pe acest teren s-a edificat de către reclamant o casă în baza autorizației 5441/15.11.1961, construcție înscrisă în CF nr. 1864 în baza memoriului tehnic proiect nr. 28/03.07.1991 întocmit de teh. I. Silasi.
Imobilul învecinat, situat administrativ în G., . aparține pârâților M. V. și M. N., fiind dobândit prin contratul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 468/06.02.1995, imobil înscris în CF 6169 G., sub nr. topo 926/1/2 și 927/1/2/1/2 cu suprafața de 1000 mp. În anul 2007 acest imobil a fost transcris în CF nr. 9731 G. sub nr. cad. 518, în baza documentației cadastrale avizată de OCPI Bihor sub nr. 6571/10.09.2007.(f. 94-127 vol. II dosar_ ).
Reclamantul a formulat prezenta cerere învederând că acel gard ce le desparte acum proprietățile a fost mutat de către pârâți, solicitând a i se stabili prin hotărârea ce se va da, un front la stradă și în partea din spate a grădinii de 17,60 m, iar pe lungimea grădinii 37,02 m, prevalându-se în acest demers de memoriul tehnic proiect întocmit în anul 1991 și de harta întocmită de OCOT Cluj în anii 1970-1971 (f. 293- vol. I. dosar_ ) ce stabilea pentru terenul aflat în proprietate o formă dreptunghiulară, cu laturile menționate anterior. (f. 8 dosar_ )
În cauză, pentru verificarea afirmațiilor reclamantului, atât în primul ciclu procesual, cât și în rejudecare, s-a administrat proba cu interogatoriul, proba testimonială și proba constând în efetuarea unei expertize- de către expert E. D., respectiv a unei contraexpertize in specialitatea topografie.
În ceea ce privește declarațiile martorilor audiați la solicitarea pârâților, instanța de fond reține că acestea nu au sunt relevante sub aspectul dimensiunilor terenurilor sau a geometriei acestora, martorii necunoscând detalii, ambii afirmând doar că limita de proprietate dintre cele două terenuri nu a suferit modificări din anul 1968. Instanța de fond va înlătura însă aceste afirmații ale martorilor întrucât vin în contradicție cu restul probelor administrate, respectiv cu poziția pârâtei exprimată atât cu ocazia cercetării la fața locului (f. 287 vol I dosar_ /2008), cât și prin notificarea transmisă reclamanților încă din anul 2007 (f. 30, vol II), dar și cu poziția reclamantului.
Astfel reține instanța de fond pe baza poziției exprimată de părți că o modificare a limitelor de proprietate inițiale au existat, dar și că acestea au avut loc în timp, fără a exista posibilitatea reală de a stabili exact momentul. Aceasta întrucât, dacă cu ocazia răspunsului la interogator reclamantul a arătat că acel gard a fost construit de tatăl său, cu ocazia cercetării la fața locului, a precizat că doar o porțiune, cea dinspre stradă compusă din 2 bucăți de beton și gardul aflat în spatele casei, l-a construit el, în timp ce restul gardului a fost ridicat și mutat de pârâți. Pe de altă parte pârâta a arătat cu ocazia cercetării la fața locului că inițial nu a existat gard ce să delimiteze proprietățile, în copilărie terenul reclamantului nefiind îngrădit, că ulterior acesta a ridicat un gard în porțiunea grădinii dinspre stradă și în spatele casei reclamantului, dar și că porțiunea dinspre spatele grădinii a fost ridicată de reclamant și bunicul său, pentru ca prin notificarea transmisă reclamanților încă din anul 2007, să le solicite acestora să-și mute streașina casei pentru a nu mai curge apele pe gardul construit de ei.
Nici declarația martorului C. Janos (f.120) audiat la solicitarea reclamantului reține instața, nu este relevantă sub aspectul geometriei dreptunghiulare a terenului, martorul nerelevând vreo împrejurare ce să ducă la o astfel de concluzie. A arătat martorul că în anul 1983 a construit o anexă pentru reclamant, dată la care linia despărțitoare era de 1 m de casa reclamantului în porțiunea dinspre stradă, la 1, 10 m față de colțul casei dinspre grădină și la 1,20 m față de anexa construită de el.
Dar reține instanța de fond că aceste afirmații nu se coroborează cu nici o altă probă administrată, în cauză în condițiile în care la stabilirea liniei de hotar ce desparte cele două imobile instanța de fond nu va ține seama de memoriul tehnic-proiectul întocmit în anul 1991 (f. 8 dosa_ ) și nici de harta întocmită de OCOT în anii 1970-1971, solicitate a se avea în vedere de către reclamant.
Aceasta întrucât astfel după cum rezultă din opiniile concordante ale celor patru experți aceste înscrisuri sunt doar reprezentări schematice (f. 33-34, vol. II) ce nu respectă nici forma și nici amplasarea terenurilor din litigiu, imobilul cu nr. topo 927/1/1/ aparținând reclamantului fiind amplasat pe planul de CF în altă parte decât în realitate. Nici memoriul tehnic-proiectul întocmit în anul 1991, ce relevă acea formă dreptunghiulară a terenului, nu reprezintă un înscris relevant reține instanța de fond, fiind făcut fără măsurători topografice de precizie, lungimea de 37,02 m fiind una rezultată din împărțirea suprafeței de 651 mp înscrisă în cartea funciară în favoarea reclamantului cu lățimea de 17,60 m, considerat frontul la stradă, astfel după cum reiese din raportul întocmit de expert Erxulescu D.. (f. 84)
Pe de altă parte instanța de fond reține că nu există motive pentru a considera că distanța de la casă la gardul din proximitate era de 1 m, întrucât la momentul cumpărării imobilului de către reclamant, în anul 1961 nu a existat un gard ce să delimiteze cele două proprietăți, cel puțin nu în spatele casei, aspect ce reiese atât din declarațiile martorilor audiați la solicitarea pârâților, cât și din afirmațiile reclamantului, acest gard fiind construit mult ulterior. De asemenea, reține instanța de fond că din planurile de situație (schițele) depuse la dosar de către cei trei experți (f. 35-36) și care stabilesc un front la stradă de 18 m rezultă că cel mult în colțul casei dinspre grădină al reclamantului ar fi putut fi atinsă distanța de 1,04 m, iar nu pe toată lungimea casei așa cum s-a afirmat.
Pe de altă parte, așa cum reiese din raportul de contraexpertiză întocmit în cauză și referatul întocmit cu ocazia cercetării la fața locului, în teren există acum o împrejmuire care delimitează folosința celor două proprietăți și care asigură reclamantului o suprafață de 697 mp (conform anexei nr. 3, varianta 1 la raport), mai mare decât suprafața înscrisă în cartea funciară, de 651 mp.
Instanța de fond constată că în momentul deplasării experților la fața locului (f. 257, vol. I), părțile au fost de acord că reclamantul folosește actualmente o suprafață de teren mai mare și că reglarea suprafeței terenului ce-i aparține trebuie să fie făcută prin modificarea limitei de sud (partea din spate a grădinii, pct. 87-90), și poziționarea definitivă a acestei linii astfel încât suprafața reală și măsurată a imobilului proprietatea sa să coincidă cu cea înscrisă în cartea funciară, de 651 mp. A rezultat din măsurătorile efectuate că în fapt reclamantul folosește în partea de sud, în spatele grădinii o porțiune de teren ce aparține pârâtei M. V., F. I. și F. V., imobil cu privire la care însă instanța de fond nu a fost sesizată a se pronunța.
Prin urmare, având în vedere toate cele mai sus expuse și dând eficiență argumentelor celor trei experți ce au efectuat în cauză raportul de contraexpertiză, potrivit căruia nu există motive pentru a nu considera că la momentul construirii casei, reclamantul care a cumpărat o porțiune relativ mică de teren, nu avea interes să lase în spatele casei o porțiune mai mare decât servitutea de picurătură, argument întărit și de indicațiile părților care au poziționat mejdia în apropierea aliniamentului care asigură această servitute, ținând seama și de împrejurarea că în această variantă se asigură reclamantului un front la stradă de 18 mp, că nu există alte argumente pentru a alege una din celelalte variante exprimate de experți în condițiile în care declarația martorului a fost înlăturată, de necesitatea asigurării reclamantului a suprafeței cumpărate și menționate în cuprinsul cărții funciare, în condițiile în care limita sudică a fost modificată potrivit înțelegerii dintre părți, în temeiul disp. art.584 cod civil instanța de fond urmează a stabili linia de hotar ce desparte proprietatea reclamantului înscrisă în CF nr. 1864 G. de proprietatea pârâților situată administrativ în G., . conform variantei nr. 3, anexa nr. 5, punctele_ din raportul de contraexpertiza întocmit în cauză de experți S. D., P. A. D. și D. A. și care va face parte integrantă din prezenta hotărâre.
În ceea ce privește capătul de cerere privind revendicarea, având în vedere că din expertiza tehnică depusă la dosar (f. 277, vol. I) rezultă că mutarea gardului actual înspre proprietatea pârâților s-a făcut urmare poziționării corecte a liniei de hotar din partea sudică a imobilului reclamantului, a necesității asigurării suprafeței de 651 mp, poziționarea mejdiei pe limitele propuse făcându-se cu compensarea suprafaței către pârâți, iar nu ca urmare a faptului că aceștia i-ar ocupa din teren o suprafață efectivă, ținând seama de împrejurarea că astfel nu sunt îndeplinite condițiile art. 480 Cod civil, instanța de fond îl va respinge acest capăt de cerere, potrivit dispozitivului prezentei.
Având în vedere că potrivit probelor administrate în dosar, gardul ce desparte cele două proprietăți a fost construit fragmentat, fie de către reclamant, fie de către antecesorii pârâtei, fără a se putea stabili cu exactitate care porțiune a fost construită și de către cine, date fiind afirmațiile contradictorii ale părților, ținând seama de disp. art. 600 și art. 584 Cod civil, potrivit cărora cheltuielile grănițuirii se suportă pe jumătate, fiecare vecin putând fi obligat la a contribui la clădirea și repararea gardului ce desparte casele, curțile și grădinile lor, instanța de fond va obliga părțile deopotrivă să desființeze gardul actual și să ridice un alt gard ce să delimiteze proprietățile lor pe linia de hotar anterior stabilită.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect anularea încheierii de carte funciară nr. 6571/20.09.2007 prin care s-a atribuit imobilului proprietatea pârâților nr. cad. 518 din CF 9731, încheiere emisă în baza documentației cadastrale avizată de OCPI Cluj sub nr. 6571/10.09.2007, reținând pe baza concluziilor contraexpertizei întocmite în dosar că față de noile limite ale dreptului de proprietate se impune repoziționarea imobilului proprietatea pârâților pe noile coordonate conform variantei 3, văzând dispozițiile art.2, al. 5, din Legea nr. 7/1996 și ale art. 907, 908 pct. 4 Cod civil, reținând că înscrierea în cartea funciară nu mai este îîn concordanță cu situația juridică reală a imobilului, instanța de fond apreciază cererea drept întemeiată, urmând a dispune anularea acestei încheieri.
În ceea ce privește cererea reconvențională prin care pârâții reclamanți reconvenționali au solicitat obligarea reclamantului la a-si intocmi in mod oficial prin proiectant topograf autorizat o documentatie topografica completa in vederea inscrierii terenului sau in suprafata de 181 stj. si a constructiilor situate in G., . in cartea funciara, instanța de fond constată că acest capăt de cerere este lipsit de obiect, întrucât în reclamantul deține o astfel de documentație topografică, nr. 28/1991 iar terenul și construcția sunt înscrise în cartea funciară nr. 1864 G.. Pe de altă parte urmare admiterii acțiunii în grănițuire, în baza expertizei întocmite în dosar, părțile își pot înscrie în cartea funciară dreptul astfel reglementat, motive pentru care instanța va respinge cererea formulată sub acest aspect de către pârâții- reclamanți reconvenționali.
În ceea ce privește solicitarea de a-l obliga pe reclamant sa-si înzidească/desființeze fereastra mare existenta pe peretele sudic al casei sale, instanța de fond reține că această solicitare a făcut obiectul cererii reconvenționale pe care pârâții au formulat-o în dosarul nr._, prin sentința civilă nr. 480/2009 a Judecătoriei Ghela cererea lor fiind respinsă. Cum pârâții –reclamanți rconvenționali M. N. și V. nu au declarat apel împotriva hotărârii menționate, instanța de fond reține că soluția asupra cererii reconvenționale a devenit irevocabilă, aceasta bucurându-se de putere de lucru judecat, nemaiputând fi analizată ulterior. Prin urmare și acest capăt al cererii reconvenționale urmează a fi respins, conform dispozitivului.
Referitor la capătul de cerere având ca obiect obligarea reclamantului la a-și retrage streașina casei pentru ca apele pluviale sa nu se mai scurga pe terenul lor, reținând că urmare admiterii acțiunii în grănițiuire potrivit anexei nr. 5, varianta 3 din raportul de contraexpertiză efectuat în cauză, instanța de fond constată că acest capăt de cerere a rămas fără obiect, noua linie despărțitoare dintre terenurile proprietatea părților respectând servitutea picurăturei ștreșinilor, conform art. 615 Cod civil.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamantul P. A. cât și pârâții M. N. și V..
Prin apelul formulat de către reclamant s-a solicitat schimbarea în parte a hotărârii, în sensul stabilirii liniei de hotar dintre cele două proprietăți, conform variantei II, din raportul de contraexpertiză și acordarea de cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, învederează instanței că varianta propusă de către experți ar trebui să fie una cât mai apropiată de vechea mejdie, în funcție de semnele exterioare vechi și care să fie susținută și de acte sau martori.
În toate hărțile și schițele depuse apare o formă mai apropiată de varianta II a raportului de expertiză pe care o solicită.
Intimații nu s-au pronunțat asupra unei variante din raportul de contraexpertiză, așa încât, rezultă că le-au acceptat tacit pe ambele prezentate.
În susținerea variantei II terenul pârâților are formă dreptunghiulară, așa cum apare în toate schițele și planșele, în schimb, în varianta III . de trapez cu baza mai mare la stradă, iar . de trapez cu baza mai mare cu circa 1, 5 metri în spatele curții, această diferență fiind tocmai cea susținută de martori, și cea care apare în varianta II, susținută de recurent.
În privința cheltuielilor de judecată pârâții ar trebui să fie obligați la plata cheltuielilor de judecată referitoare la grănițuire, mai puțin cele referitoare la revendicare, având în vedere poziția lor, pe toată desfășurarea procesului, respectiv faptul că s-a opus la toate solicitările reclamantei.
Prin întâmpinarea formulată (fila 21) intimații solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea poziției procesuale arată că judecătoria a depășit limitele rejudecării, administrând o contraexpertiză, care este absolut superficială, și nu lămurește cu nimic instanța de judecată.
Declarațiile martorilor propuși de către intimați coroborate cu raportul de expertiză întocmit de expertul E., conduc la aprecierea faptului că reclamanții au introdus o acțiune în grănițuire absolut netemeinică, în timp ce declarațiile martorului propus de apelant nu se coroborează cu concluziile raportului de contraexpertiză .
Prin apelul formulat de către pârâți se solicită modificarea hotărârii, în sensul respingerii tuturor capetelor de cerere formulate, cu excepția petitului de grănițuire urmând ca linia de hotar să fie stabilită în baza raportului de expertiză efectuat de expert E. și administrat la judecarea inițială a cauzei, cu cheltuieli de judecată, la fond și apel (taxă timbru, onorariu expert și avocat).
În motivarea cererii pârâții prezintă istoricul dosarului, insistând asupra deciziei de desființare dată de tribunal, din perspectiva limitelor de rejudecare, acestea presupunând suplimentarea probațiunii prin administrarea de probe testimoniale, cu privire la situația liniei de hotar, respectiv existența unor semne exterioare, iar dacă se va impune, se vor solicita explicații suplimentare expertului.
Cu toate acestea, Judecătoria G. a depășit limitele arătate și a suplimentat probațiunea stabilită de către instanța de apel, cu încă două probe, cercetarea la fața locului și contraexpertiza de specialitate, probe neconcludente, nepertinente și inutile pentru soluționarea cauzei.
Comparând cele două expertize și coroborându-le cu probele testimoniale, cele trei variante propuse în contraexpertiză sunt nerealiste în timp ce singura variantă corectă este cea propusă de către expertul Ercuelscu.
În plus, acest expert a dat lămuriri în fața instanței de judecată.
D. urmare, consideră că singura variantă de grănițuire corectă care respectă atât drepturile părților referitoare la actele de proprietate, cât și cele referitoare la situația în timp a mejdiei, este cea stabilită de expertul E..
Prin întâmpinarea formulată (fila 14) intimatul solicită respingerea apelului, arătând că toate probele administrate s-au impus în vederea soluționării cauzei, în condițiile în care expertul E. a recomandat păstrarea limitei actuale, materializată de fapt, recunoscută de părți, și evident limita veche față de linia dreaptă A-D.
Totodată a arătat că a modificat o hartă pentru a corespunde situației actuale.
Prima variantă din raportul de expertiză care vizează situația actuală, este inacceptabilă pentru reclamant, iar experții au confirmat că această linie nu respectă nici măcar servitutea de picătură, cu toate acestea, apelanții solicită varianta stabilită de expertul E., deși este identică cu cea arătat anterior.
Varianta III este cea propusă de pârâți și totuși nu sunt de acord cu ea .
Analizând apelurile formulate, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, Tribunalul, în baza art. 296 C.pr.civ., va admite în parte apelul pârâților și va respinge apelul reclamantului, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește critica formulată de către pârâți în sensul nerespectării limitelor rejudecării trasate de către instanța de apel, din primul ciclu procesual, aceasta este neîntemeiată întrucât instanța de control judiciar nu a limitat probele ce se impun a fi administrate, arătând doar că sunt necesare anumite probe, judecătoria fiind suverană în a aprecia dacă, pe lângă probele stabilite de instanța de apel, ar trebui administrate și altele pentru justa soluționare a cauzei.
Ambele părți contestă modalitatea de stabilire a mejdiei, reclamantul solicitând varianta II din contraexpertiză, care presupune o formă regulată a parcelelor, respectiv dreptunghiulară, în timp ce pârâții optează pentru raportul de expertiză întocmit în primul ciclu procesual de către expertul E., (fila 81- vol. III, dosar fond), care a stabilit linia de mejdie raportat la gardul existent pe teren între cele două proprietăți.
Judecătoria s-a oprit asupra variantei III din contraexpertiză care respectă limita picăturii de streașină, raportat la casa aparținând reclamantului.
Așa cum este bine cunoscut, acțiunea în grănițuire are ca obiect reconstituirea vechiului hotar, convenit la un moment dat de către părți.
Pentru restabilirea liniei vechi de graniță, tribunalul a avut în vedere următoarele aspecte:
Prin acțiunea introductivă, reclamantul solicită a se stabili mejdia, așa încât, și la stradă și în spate în grădină să aibă un front egal, de 17,60 metri, iar distanța din colțul din partea de sus a casei, până la mejdie să fie de 2,60 metri prevalându-se de un plan de situație asupra imobilului proprietatea lui ( fila 9), care a stat la baza înscrierii construcției în cartea funciară, întocmit în anul 1991, moment după care, pârâții au construit un gard ocupându-i suprafața de 129 de metri pătrați.
Analizând acest plan de situație, tribunalul constată că într-adevăr, . unui dreptunghi, însă, analizând planul de carte funciară atașat raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul E. D. (fila 88 jos, dosar fond vol. III), care a stat la baza dezmembrării celor două parcele, . trapezoidală, cu baza mare spre stradă.
Cei doi martori propuși de către pârâți respectiv, Lenard G. și R. A. (Fila 100-101 dosar fond vol. I), au arătat că știu situația celor două imobile în litigiu, începând cu 1968, un martor, respectiv, de mai mult timp, celălalt martor, moment de la care au constatat că linia despărțitoare nu a cunoscut modificări, având același amplasament.
Gardul de la stradă și până la colțul casei reclamantului este făcut chiar de către reclamant, fiind paralel cu casa.
Singurul martor propus de către reclamant (fila 120 dosar fond vol. I), a arătat, revenind, că în 1983 gardul înspre stradă nu era paralel cu casa, fiind mai depărtat față de aceasta la colțul dinspre fundul grădinii, după momentul arătat nu s-a mai deplasat deoarece a fost solicitat doar să realizeze un coteț pentru reclamant.
A mai arătat că în prezent gardul despărțitor dintre cele două fonduri este mutat înspre reclamant, ultima bucată de tablă din gardul de la stradă dinspre casa pârâților fiind acum tăiată în jumătate.
În interogatoriul luat pârâtului (fila 102 dosar fond vol. I), la întrebarea 2 „Cine și la ce dată a construit porțiunea de gard din prefabricate din beton de la stradă până la colțul dinspre grădină al casei” arată că în 1984 gardul a fost rupt și dărâmat, pentru a fi refăcut la amenințările domnului F. I. (antecesorul pârâtei) întrucât tatăl său a fost chemat la Primăria G. și anunțat că o să fie pedepsit și o să aibă alte necazuri deoarece nu a executat dispozițiile domnului F. de a strica gardul.
La întrebarea directă „Cine a reconstruit gardul” precizează că tatăl său P. I..
Raportat la cele menționate anterior, tribunalul constată că există o contradicție între susținerile reclamantului, din cuprinsul acțiunii introductive, unde a precizat că după 1991 pârâții au ocupat o suprafață de 129 m.p. și răspunsul la interogator care se coroborează cu declarația singulară a martorului propus de către pârât.
În plus, este de remarcat faptul că potrivit situației actuale, surprinsă atât de către expertul E. cât și de comisia de experți, actualmente frontul la stradă al reclamantului este de 17,6 metri, or, în varianta a II-a solicitată presupune o lungime de 18 metri, în exteriorul gardului construit.
Pentru a lămuri situația mejdiei, tribunalul a apreciat necesară depunerea dosarului de dezmembrare care a stat la baza întabulării dreptului de proprietate asupra parcelei pârâților, însă, acesta nu s-a regăsit în arhiva O.C.P.I., iar pârâții nu-l mai dețin.
Cu toate acestea, pârâții au depus autorizația pentru executarea construcției reclamantului datată 15.11.1961 cu planul de situație aferent (fila 90-91), din care rezultă însă că imobilul construit este mejdie față de . pârâtului are o formă neregulată.
Având în vedere aceste aspecte, Tribunalul conchide că nu poate fi reținută varianta II solicitată de reclamant întrucât aceasta nu este confirmată nici de planurile de situație la care s-a făcut referire anterior și nici de probațiunea testimonială și interogatoriul pârâtului.
Chiar dacă ar fi dovedită împrejurarea că la momentul anului 1983 în mod forțat a fost determinat pârâtul să mute gardul înspre proprietatea sa, este de observat că mai mult de 30 de ani a achiesat la această mutare.
În ceea ce privește varianta care respectă picătura de streașină și care a fost îmbrățișată de către judecătorie, comisia de experți a precizat că se impune a se asigura o distanță minimă, neputând arăta exact cum a fost construită acea casă față de limita de proprietate, dacă s-a lăsat sau nu servitutea de picătură, însă, în condițiile în care reclamantul cumpără o porțiune relativ mică de teren pentru a-și edifica o casă și anexele aferente, este evident că nu avea nici un interes să lase în spatele casei o porțiune mai mare.
Au mai arătat că nimic din teren sau documentele studiate nu justifică propunerea reclamantului privind poziționarea liniei conform variantei II.
În măsura în care părțile au convenit în sensul stabilirii liniei de mejdie conform gardului existent pe teren, de cel puțin 30 de ani, Tribunalul apreciază că nu prezintă relevanță respectarea servituții picăturii de streașină, cu atât mai mult cu cât, chiar în planul de situație aferent autorizării construcției ce urma să fie ridicată de către reclamant, aceasta constituia linia de mejdie, ceea ce denotă, așa cum au arătat experții, clar intenția de a construi în așa fel încât să îi rămână cât mai mult teren liber prin apropierea clădirii de limita proprietății .
De aceea, tribunalul a socotit că se impune păstrarea vechii împrejmuiri, conform variantei I din raportul de expertiză care este mult mai detaliată decât varianta din cuprinsul raportului de expertiză al expertului E..
Față de cele preced, Tribunalul va schimba soluția din perspectiva a variantei de grănițuire și a petitului accesoriu, conform celor arătate anterior.
În baza art. 274 C.pr.civ., Tribunalul reținând culpa procesuală a reclamantului, având în vedere că s-a stabilit că vechea mejdie concordă cu granița actuală, va obliga pe reclamantul P. A. să achite pârâților M. N. și M. V. suma de 1600 lei cheltuieli de judecată în primă instanță și 608,3 lei cheltuieli de judecată în apel, primele reprezentând 1000 lei, onorariul avocațial cuvenit avocatului M. M. în primă instanță( fila 126, 127) din totalul de 1200 lei, în condițiile în care s-a formulat și un petit de servitute de vedere care nu a mai făcut obiectul litigiului și 600 lei, achitați în apel, cu titlul de onorariu avocațial în primul ciclu procesual(fila 37 dosar apel), iar cea de a doua sumă reprezintă, 608,3 lei onorariu avocațial ( fila 96) și taxă de timbru în prezentul apel .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte apelul declarat de pârâții M. N. și M. V. împotriva Sentinței civile nr. 926 din 8.10.2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei G., pe care o schimbă parțial în sensul înlăturării dispoziției privind anularea încheierii de CF și al obligării părților la desființarea gardului actual și a ridicării unui nou gard, stabilind linia de hotar ce desparte proprietatea reclamantului situată administrativ în G., ., înscrisă în CF 1864 G., de proprietatea pârâților M. N. și M. V. situată administrativ în G., . conform Variantei 1 - situația existentă la fața locului, anexa 3 din raportul de expertiză întocmit de experții Sâtămărean D., P. A. D. și D. A. care face parte integrantă din prezenta expertiză.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă pe reclamantul P. A. să achite pârâților M. N. și M. V. suma de 1600 lei cheltuieli de judecată în primă instanță și 608,3 lei cheltuieli de judecată în apel.
Respinge apelul formulat de către reclamantul P. A. împotriva aceleiași sentințe.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 01.07.2014.
Președinte, A.-F. D. | Judecător, O.-C. T. | |
Grefier, A. R. V. |
A.V. 01 Iulie 2014
Red. O.C.T./ Tehnored. C.H.
5 ex./ 8 iulie 2014
JUD. FOND. M. N. - JUDECĂTORIA G.
| ← Succesiune. Decizia nr. 16/2014. Tribunalul CLUJ | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
