Pretenţii. Decizia nr. 38/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 38/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 16-01-2014 în dosarul nr. 36/211/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 38/R/2014
Ședința publică de la 16 Ianuarie 2014
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE C.-A. C.
Judecător C.-V. B.
Judecător D. T.
Grefier L. M.
Pe rol fiind judecarea recursului promovat de recurent C. A. O. V. împotriva încheierii civile f.n. din data de 10.06.2013, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei Cluj-N., privind și pe intimat A. V., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care Tribunalul constată că recursul a fost promovat în termen, a fost motivat și comunicat.
Se constată că, la data de 10.01.2014, recurentul a depus la dosar taxa de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, iar la data de 16.01.2014 a depus cerere de judecare a cauzei în lipsă.
Tribunalul reține cauza în pronunțare pe baza actelor de la dosar.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față reține următoarele:
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Judecatoriei Cluj-N. la data de 03.01.2011, reclamantul C. individual de avocat O. V. l-a chemat in judecata pe paratul A. V., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța sa dispună obligarea paratului la plata in favoarea sa a sumei de 5200 de euro.
In motivarea cererii, reclamantul a arata ca a avut in proprietate autoturismul marca VW Passat gri metalizat cu numar de identificare WVWZZZ3BZBP100643, achizitionat in leasing.
Paratul a fost căsătorit cu titulara cabinetului, avocat O. V., in perioada septembrie 2005-iunie 2009 și a activat ca avocat stagiar in cadrul cabinetului.
In decembrie 2008 paratul și titulara cabinetului s-au despărțit in fapt, pârâtul venind in Cluj-N.. La plecare a luat cu el autoturismul proprietatea cabinetului și a păstrat folosința și posesia lui, în ciuda cererilor repetate de restituire făcute de titulara cabinetului.
In octombrie 2010, pârâtul a înștiințat-o pe doamna avocat O. V. că a găsit un cumpărător pentru autoturism, numitul V. D. Ș., care oferă un preț de 4000 lei plus TVA și solicită factură pentru această sumă.
Titulara cabinetului a fost de acord cu vânzarea, l-a mandatat pe pârât să se ocupe de vânzarea și a întocmit pentru cumpărător factura nr. 33/18.10.2010.
Ulterior a aflat că in realitate pârâtul a vândut autoturismul cu suma de 5200 euro sumă pe care nu i-a predat-o niciodată reclamantului, deși avea această obligație in temeiul obligațiilor ce-i reveneau in baza contractului de mandat.
Pârâtul s-a opus admiterii acțiunii și a solicitat obligarea reclamantului la depunerea înscrisurilor doveditoare despre care face vorbire in acțiune.
Prin încheierea din 22 aprilie 2013, Judecătoria a dispus citarea reclamantului cu mențiunea de a depune la dosar contractul de mandat dat pârâtului, factura nr. 33/18.10.2010 și contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu V. D. Ș., sub sancțiunea prev. de art. 155 ind. 1 Cod pr.civ.
La termenul din 10 iunie 2013, instanța, constatând că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația stabilită in sarcina sa și a dispus suspendarea cauzei in temeiul art. 155 ind. 1 Cod pr.civ.
Reclamantul a declarat recurs in termen împotriva încheierii, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei primei instanțe pentru continuarea judecății.
In motivare, recurentul a arătat că in mod nelegal a dispus instanța suspendarea cauzei in temeiul art. 155 ind. 1 Cod pr.civ, text legal care nu este incident in cauza, căci așa cum a învederat instanței, actele ce i-au fost solicitate nu se afla in posesia sa, ci in cea a pârâtului, așa cum a recunoscut acesta prin răspunsurile la întrebările 9 si 10 din interogatoriu. Câtă vreme înscrisurile ce i-au fost solicitate prin citație pentru termenul din 10 iunie 2013 nu se află in posesia sa, in mod evident desfășurarea procesului nu este împiedicată din vina sa.
Intimatul a formulat întâmpinare la recursul reclamantului, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
In motivarea poziției sale procesuale, intimatul a arătat că măsura suspendării cauzei in temeiul art.155 ind.1 Cod pr.civ, este temeinică și legală, căci reclamantului i s-a adus la cunoștință obligațiile ce ii revin, pe care nu le-a îndeplinit, iar susținerile din recurs, in sensul că nu se află in posesia actelor solicitate, nu poate fi primită, căci potrivit Legii contabilității, in mod obligatoriu bunurile cabinetului trebuie înregistrate in contabilitate( cu datele de identificare ale fiecărui bun in parte, data achiziționării, documentele prin care au fost achiziționate bunurile), inventarierea bunurilor in registrul inventar, sigilat de către organul fiscal. Având in vedere susținerea reclamantului in sensul că nu deține aceste acte concluzia care se desprinde este aceea că autoturismul despre care face vorbire nu a fost proprietatea cabinetului.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul constata netemeinica acestuia, având in vedere următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 155 ind. 1 Cod pr.civ, când desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina părții reclamante, prin neîndeplinirea obligațiilor prev. de lege ori stabilite in cursul judecății, instanța poate suspenda judecata, arătând in încheiere care anume obligații nu au fost îndeplinite.
In speță, la termenul din 22 aprilie 2013, instanța a pus stabilit in sarcina reclamantului obligația de a depune la dosar mandatul la care face referire in acțiune, factura nr. 33/18.10.2010 și chitanța emisă pe seama cumpărătorului autoturismului.
Obligația a fost adusă la cunoștința reclamantului prin citația emisă pentru termenul din 10 iunie 2013.
Reclamantul nu a depus actele până la termenul stabilit și pretinde că nu este in măsură să depună înscrisurile solicitate, căci acestea se află la pârât iar mandatul nu a fost încheiat in formă scrisă, fiind tacit.
Dacă in privința mandatului, susținerea reclamantului recurent este confirmată de răspunsul dat la interogatoriu de către pârât, acesta recunoscând că mandatul a fost tacit, și astfel reclamantul nu este in măsură să îl depună un mandat redactat in scris, in ceea ce privește factura nr. 33/18.10.2003 si chitanța aferentă facturii, având in vedere că asemenea acte se întocmesc in două exemplare, chiar dacă un exemplar ar fi in posesia pârâtului, reclamantul ar trebui să fie in mod normal in posesia celuilalt exemplar.
Astfel, instanța nu i-a impus reclamantului o obligație imposibilă.
Câtă vreme reclamantul nu și-a îndeplinit obligația de a depune la dosar înscrisurile solicitate, iar prin aceasta a fost împiedicat mersul normal al procesului, măsura suspendării litigiului in temeiul art.155 ind.1 Cod pr.civ. este temeinică și legală.
Pentru considerentele arătate recursul este nefondat,urmând să fie respins in temeiul art.312 alin 1 Cod pr.civ.
In temeiul art.274 alin 1 Cod pr.civ,. va fi obligat recurentul să plătească intimatului A. V. suma de 500 lei cheltuieli de judecată in recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefundat recursul declarat de reclamantul C. A. O. V. împotriva încheierii civile f.n. din data de 10.06.2013, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei Cluj-N., pe care o menține în totul
Obligă recurentul să plătească intimatului suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Ianuarie 2014.
Președinte, C.-A. C. | Judecător, C.-V. B. | Judecător, D. T. |
Grefier, L. M. |
L.M. 28 Ianuarie 2014
Red. LM/dact CB
05.05.2014
| ← Pretenţii. Decizia nr. 810/2014. Tribunalul CLUJ | Succesiune. Decizia nr. 16/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
