Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 755/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 755/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 30-10-2014 în dosarul nr. 19168/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 755/A/2014
Ședința publică de la 30 Octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C.-A. C.
Judecător C.-V. B.
Grefier L. M.
Pe rol judecarea apelului promovat de apelant A. C., apelant A. M. împotriva sentinței civile nr. 557 din 18.08.2014, pronunțată în dos._ al Judecătoriei G., privind și pe intimat R. V. A., având ca obiect ordonanță președințială anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul intimatului, av. M. B., lipsă fiind restul părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care reprezentantul intimatului depune la dosar dovada cheltuielilor de judecată.
Tribunalul din oficiu invocă excepția tardivității apelului.
Reprezentantul intimatului solicită admiterea excepției, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul reține cauza în pronunțare asupra excepției.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele
Prin Ordonanței Președințiale e nr. 557/18.08.2014, pronunțată în dosar nr._, Judecătoria G. a respins e cererea de Ordonanță Președințială formulată de reclamanta A. M. prin reprezentant A. C. ambii domiciliați în mun. G., ..5, ., ., în contradictoriu cu pârâtul R. V.–A. domiciliat în mun. G., ., jud.Cluj, având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit încheiat între părți la data de 04.07.2013.
A fost obligată reclamanta A. M. să plătească pârâtului suma de 1740 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 996 alin. (1): „Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.” Iar potrivit (5) „Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.”
Din textul legal rezultă că pentru exercitarea procedurii ordonanței președințiale trebuie îndeplinite următoarele condiții de admisibilitate:
Condiția urgenței, care justifică utilizarea procedurii speciale de judecata mai sumară, presupune ca măsurile provizorii dispuse de instanță să fie necesare “pentru păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara … ori… pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”. Urgenta trebuie să persiste pe tot parcursul judecații iar instanța de judecată are obligația să indice împrejurările ce au condus la concluzia că este îndeplinită aceasta cerință. Urgenta nu este sinonima cu celeritatea, aceasta din urma reprezentând dezideratul oricărui proces civil, în sensul finalizării sale într-un termen rezonabil.
Măsura dispusă să aibă caracter provizoriu (vremelnic): masurile încuviințate nu sunt de natură să conducă la rezolvarea fondului ci sunt de natură să mențină o situație de fapt până la soluționarea celui dintâi, fiind limitate în timp până la soluționarea în fond a litigiului.
Neprejudecarea fondului, datorită faptului că ordonanța presupune urgență și adoptarea unor masuri vremelnice, instanța nu are căderea să prejudece fondul dreptului fiind datoare doar să cerceteze aparența dreptului.
Existenta unei “aparențe de drept” în favoarea reclamantului, condiție ce trebuie analizată în mod prioritar de către instanță, care ținuta să nu dispună nicio măsura provizorie până ce nu își creează convingerea că în favoarea reclamantului există “aparența de drept”.
Analizând în concret cererea reclamantei, instanța apreciază că nu sunt întrunite nici una din condițiile de admisibilitate a cererii de Ordonanță Președințială menționate mai sus, astfel:
Reclamanta nu a justificat urgența utilizării procedurii speciale de judecata prin existența unei stări de pericol care ar periclita păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara ori pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Măsurile solicitate de reclamantă au un caracter definitiv și nu provizoriu cum este prevăzut de lege, respectiv reclamanta nu a probat că formulat vreo altă acțiune pe fondul dreptului până la care Ordonanța Președințială solicitată să-și producă efectele provizorii.
Nici condiția neprejudecării fondului nu este îndeplinită de cererea reclamantei, întrucât toate susținerile acesteia privesc direct fondul dreptului dedus judecății și nicidecum aparența dreptului pretins ce trebuie analizata de către instanță.
Având în vedere aceste considerente, instanța apreciază că cererea reclamantei nu întrunește condițiile speciale de exercitare a procedurii ordonanței președințiale, fiind contrară dispozițiilor imperativ prevăzute de lege, motiv pentru care în temeiul art. 996 și următoarele din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța va respinge ca inadmisibilă cererea de Ordonanță Președințială formulată de reclamanta A. M. prin reprezentant A. C., în contradictoriu cu pârâtul R. V.–A., având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit încheiat între părți la data de 04.07.2013.
În temeiul art. 453 alin.1 din Noul Cod de Procedură Civilă, potrivit căruia: „Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.”, iar raportat la respingerea în totalitate a cererii formulate de reclamantă și având în vedere cererea expresă a pârâtului în acest sens, instanța va obliga reclamanta la plata către pârât a sumei de 1740 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial, conform chitanțelor anexate.(fila 9-10, 66)
Reclamanții au declarat apel împotriva hotărârii pronunțată de judecătorie, solicitând schimbarea acesteia, in sensul admiterea pe fond a acțiunii așa cum a fost formulată și precizată.
În susținerea apelului, reclamanții au susținut nelegalitatea ordonanței civile atacate, dată cu aplicarea greșită a disp. art. 996 Cod pr.civ..
Cât privește dreptul de folosință, arată că acest drept i-a fost dat în mod legal, obținut odată cu cumpărarea autoturismului, pe o perioadă de 3 luni, apelând la înmatricularea provizorie.
Constatându-se cu ocazia procedurilor de înmatriculare a autoturismului că motorul acestuia a fost schimbat, nu a mai putut utiliza autovehiculul, nu a mai putut păstra folosința acestuia. Astfel, a suferit pagube reale care continuă și în prezent.
In ce privește dreptul de uzufruct, reclamanta are dreptul să dispună cum vrea de acest drept, de care este deposedată.
Ca urmare, consideră că urgența este dovedită, la fel și condiția aparenței de drept, deoarece pierderea dreptului de folosință se datorează pârâtului.
Cât privește obiectul cauzei, este dat de întârzierea și amânarea folosinței unui drept al reclamantei, prin faptul că nu poate beneficia de fructele bunului achiziționat.
Pârâtul R. V. A. a depus întâmpinare la apelul reclamanților, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
În ședința publică din data de 30.10. 2014, în baza dispozițiilor art. 248 alin.1 și art. 468 Cod procedură civilă, tribunalul, a pus în discuție excepția tardivității declarării apelului.
Analizând excepția invocată, tribunalul constată temeinicia acesteia având in vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 999 alin 1 Cod pr.civ. ordonanța președințială este supusă apelului in termen de 5 zile de la pronunțare dacă a fost dată cu citarea părților.
În speță, hotărârea atacată, dată cu citarea părților, a fost pronunțată la data de 18 august 2004.
Apelul a fost declarat la data de 29 august 2014, potrivit mențiunii de pe plicul aflat la fila 10 dosar
Fiind încălcat termenul prevăzut de art. 999 alin. 1 C.pr.civ., apelul a fost declarat tardiv.
În consecință, in temeiul art. 248 alin 1 și 99 alin 1 Cod pr.civ. urmează să fie admisă excepția tardivității și respins apelul declarat în cauză.
În temeiul dispozițiilor art.453 Cod procedură civilă, vor fi obligați apelanții să plătească intimatului R. V. A. suma de 850 lei cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția tardivității.
Respinge ca tardiv apelul declarat de A. M. prin mandatar A. C. împotriva sentinței civile nr. 557 din 18.08.2014, pronunțată în dos._ al Judecătoriei G., pe care o menține în totul.
Obligă apelanta să plătească intimatului R. V. A. suma de 850 lei cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 30.10.2014.
Președinte, C.-A. C. | Judecător, C.-V. B. | |
Grefier, L. M. |
L.M. 31 Octombrie 2014
Red. CB/ dact CH.
5 ex. /21 noiembrie 2014
jud. fond FLROIN S.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 288/2014. Tribunalul CLUJ | Pretenţii. Decizia nr. 810/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
