Succesiune. Decizia nr. 16/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 16/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 15-01-2014 în dosarul nr. 6237/211/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 16/R/2014
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A.-F. D.
Judecător O. R. G.
Judecător O.-C. T.
Grefier C.-S. Ș.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurent J. A., împotriva Sentinței civile nr._/26.06.2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N., privind și pe intimat C. I. SI C. S., intimat C. S., intimat J. A., intimat J. T., având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
- recurent Pârât - J. A. personal
- reprezentanta intimaților reclamanți, avocat Zorica Letiția C.
Lipsă fiind:
- intimat Reclamant - C. I. SI C. S.
- intimat Reclamant - C. S.
- intimat Pârât - J. A.
- intimat Pârât - J. T.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată faptul că la data de 12.12.2013 s-a depus la dosar un înscris din partea recurentei la care anexează chitanța nr._/10.12.2013 reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 53,24 lei.
De asemenea se constată faptul că la data de 09.01.2014 s-a depus la dosar din partea recurentei un înscris la care se anexează chitanța nr._/09.01.2014 reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 53,24 lei.
La data de 14.01.2014 s-au depus la dosar note de ședință din partea recurentei.
Reprezentanta intimaților reclamanți depune la dosar extras dintr-un ziar de largă răspândire prin care se face dovada citării prin publicitate a intimatului pârât J. A..
Părțile arată că nu mai au alte cereri în probațiune.
Instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pentru concluzii.
Recurenta solicită admiterea recursului așa cum a fost formulată în scris.
Reprezentanta intimaților reclamanți solicită respingerea recursului ca fiind nefundat, menținerea sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată conform chitanțelor depuse la dosar.
Instanța, în baza actelor de la dosar, reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr._/26.06.2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N., s-a admis actiunea civila formulata de reclamantii C. I. si C. S. impotriva paratilor J. A., J. T., J. A. si in consecinta:
- s-a constatat ca masa succesorala ramasa dupa defunctul J. A., decedat la data de 18.01.2002, cu ultimul domiciliu in Cluj-N., .-60, . din cota de ½ parte din terenul in suprafata de 1 ha 1600 mp situat in extravilanul mun.Cluj-N., inscris in TP nr._ emis la data de 23.11.2011 in tarlaua 23 . de mostenitori au paratii J. A. in calitate de sotie supravietuitoare si J. A. si J. T. in calitate de fii.
- a obligat paratii sa incheie cu reclamantii contract autentic de vanzare-cumparare avand ca obiect terenul in suprafata de 1 ha 1600 mp inscris in TP nr._ emis la data de 23.11.2011 in tarlaua 23 . contrar prezenta hotarare urmand a tine loc de act apt pentru intabulare.
- a obligat paratii la plata sumei de 2871,18 lei reprezentand cheltuieli de judecata in favoarea reclamantilor.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:
La data de 22.12.1997 a fost incheiat contractul de vanzare-cumparare sub semnatura privata intre reclamantii C. I. si C. S. in calitate de promitenti cumparatori si J. A. si J. A. in calitate de promitenti vanzatori, avand ca obiect terenul in suprafata de 1,16 ha din locul Tedes –Lopai. S-a precizat faptul ca pretul terenului a fost stabilit la 4.000.000 lei, pret care s-a achitat la data de 22.12.1997, potrivit mentiunii din contract, precizandu-se totodata predarea posesiei si folosintei acestuia, reclamantilor.
Incheierea contractului in forma autentica nu a fost posibila deoarece nu era emis titlul de proprietate.
Titlul de proprietate nr._ pe care se fundamenteaza prezenta actiune, a fost emis la data de 23.11.2011 (f.9) pe numele promitentilor vanzatori, J. A. si J. A..
La data de 18.01.2002 a fost inregistrat decesul lui J. A. (f.11).
Potrivit Incheierii nr. 1 din 03.02.2012 emisa de BNP B. si I. nu a fost dezbatuta succesiunea dupa J. A. (f.10).
In consecinta, la data de 15.12.2011 reclamantii i-au notificat pe parati sa se prezinte pentru perfectarea contractului in forma autentica (f.13) dar paratii nu s-au prezentat.
Sustinerea paratei potrivit careia nu ar fi semnat antecontractul de vanzare-cumparare, sens in care a fost efectuata o expertiza grafoscopica, nu a putut fi dovedita de catre aceasta.
Totodata, prin Sentinta civila nr. 5102/2006 a Judecatoriei Cluj-N. pronuntata in dosar civil nr._ ramasa irevocabila s-a respins ca neintemeiata, cererea paratei J. A. de constatare a nulitatii absolute a antecontractului de vanzare-cumparare retinandu-se ca urmare a administrarii probei interogatoriului partilor si a audierii martorului B. V. M. ( acesta fiind persoana care a redactat antecontractul) faptul ca antecontractul de vanzare-cumparare a fost legal incheiat, in prezenta tuturor partilor, a fost citit cu voce tare, a fost semnat si a fost achitat pretul vanzarii in suma de 4.000.000 lei de catre reclamanti, nepunandu-se niciodata in discutie faptul ca acesta ar reprezenta un contract de arenda si nu unul de vanzare-cumparare. S-a retinut ca parata J. A. a fost cea care, dupa citirea continutului contractului de vanzare-cumparare a semnat la pozitia “vanzator”. Toate aceste aspecte au intrat in puterea de lucru judecat.
In fine, sustinerea paratei ca ea a achitat impozitul aferent nu are relevanta deoarece in mod firesc trebuia sa achite impozitul atata timp cat figureaza ca proprietar deoarece transferul dreptului de proprietate inca nu a operat, el realizandu-se doar la incheierea actului in forma autentica.
In consecinta, instanta a apreciat ca neintemeiata opozitia paratei J. A. la perfectarea contractului in forma autentica si intemeiata actiunea reclamantilor, motiv pentru care o va admite astfel incat in temeiul art. 650 si urm.C.civ. a constatat ca masa succesorala ramasa dupa defunctul J. A., decedat la data de 18.01.2002, cu ultimul domiciliu in Cluj-N., .-60, . din cota de ½ parte din terenul in suprafata de 1 ha 1600 mp situat in extravilanul mun.Cluj-N., inscris in TP nr._ emis la data de 23.11.2011 in tarlaua 23 . de mostenitori au paratii J. A. in calitate de sotie supravietuitoare si J. A. si J. T. in calitate de fii.
In temeiul art. 969, 1295 C.civ. 1864 coroborat cu art. 27 din Legea nr. 7/1996 a obligat paratii sa incheie cu reclamantii contract autentic de vanzare-cumparare avand ca obiect terenul in suprafata de 1 ha 1600 mp inscris in TP nr._ emis la data de 23.11.2011 in tarlaua 23 . contrar prezenta hotarare urmand a tine loc de act apt pentru intabulare.
In temeiul art. 274 C.pr.civ. retinand culpa procesuala a paratilor, care nu s-au prezentat la notar in vederea incheierii contractului si astfel au generat costuri in sarcina reclamantilor cu prezenta actiune, a obligat pe acestia la plata sumei de 2871,18 lei reprezentand cheltuieli de judecata ( taxa timbru, timbru judiciar, onorariu avocatial) in favoarea reclamantilor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta J. A., solicitând instanței admiterea recursului, casarea hotărârii si trimiterea acesteia, spre rejudecare, instanței de fond.
În motivare recurenta arată faptul că la art. 304 indice 1 din C. Pr. Civ. se precizează ca recursul declarat împotriva unei hotărâri care potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel, recursul nu este limitat la motivele de casare prevăzute in art. 304, instanța putând sa examineze cauza sub toate aspectele. In acest context, instanța va examina cauza chiar si in situația in care motivele indicate in recurs nu sunt printre cele 9 motive de nelegalitate enumerate la art. 304 din C. Pr. Civ. Mai mult, potrivit art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2 din 2001 (privind regimul juridic al contravențiilor), motivarea recursului nu este obligatorie, motivele de recurs putând fi susținute si oral in fata instanței. In aceste condiții, ar putea susține pentru recurs faptul ca motivul recursului este aprecierea greșita a probelor prezentate privind situația de fapt.
In fapt, recurenta arată că este singura moștenitoare a imobilului indicat in contractul de vânzare - cumpărare sub semnătura privata, încheiat de soțul său J. A. cu intimații C. I. si C. S., pentru suprafața de 1,16 ha., la locul numit TEDES LOPAI.
Deși a invocat in fata instanței de fond, reiterează ca bunul in cauza este bun propriu a acesteia, fiind dobândit prin moștenire, iar convenția de vânzare - cumpărare încheiata între intimați si soțul său nu poate produce efectele juridice specifice si mai mult, acest înscris este lovit de nulitate absoluta.
La instanța de fond se expune in mod fals ca si ea a semnat acest contract, promisiune de vânzare - cumpărare sub semnătura privata. Învederează instanței de recurs ca deși a solicitat o expertiza grafologica, in a se dovedi ca semnătura sa este falsă si că ea nu și-a exprimat niciodată acordul cu privire la aceasta vânzare - cumpărare, aceasta proba i-a fost respinsa fără ca instanța sa argumenteze de facto si de jure nerelevanta acesteia in soluționarea cauzei.
Instanța de fond își susține hotărârea doar pe declarația martorului B. V. M., așa cum rezulta din al. 13 din pag 2 a sentinței atacate. De asemenea, in mod eronat si împotriva legii se vorbește despre soțul său ca promitent vânzător deși exista probe mai mult decât suficiente si directe din care rezulta ca acesta nu avea nici un drept de semnătura. Aceste aspecte sunt menționate la al. 7-10 pag. 2 din sentința atacata.
In susținerea punctului său de vedere poate fi expus faptul ca Titlul de Proprietate inițial a fost emis doar pe soțul său, ca o practica patriarhala nelegala, introdusa la nivelul autorităților publice locale. Practica cutumiara patriarhala discriminatorie conform căreia bărbatul in calitate de cap al familiei îndeplinește procedurile administrative ale familiei. Pe temeiul acestei cutume soțul său a procedat la solicitarea unui Titlu de Proprietate pentru o suprafața de teren asupra căruia nu avea nici un drept. Mai mult, si al doilea titlu de proprietate a fost eliberat greșit pentru ca si acesta îl include pe soțul său deși terenul in cauza a aparținut ascendenților săi, respectiv mamei sale, si ca urmare nu poate face parte din comunitatea de bunuri a soților ci din categoria bunurilor proprii așa cum prevede art. 31 C. Fam.
Art. 304 C. Pr. Civ.
8.când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Instanței i-a fost expus un antecontract de vânzare - cumpărare si un titlu de proprietate care contravin atât stării de facto cât mai ales situației de drept. Menționează ca instanța de fond nu a înțeles si nici nu a aplicat dispozițiile legale privind regimul juridic a bunurilor proprii ale soțului dobândite în timpul căsătoriei. În acest sens se putea constata foarte ușor ca soțul său J. A A. nu avea capacitatea juridica de a semna vreun contract de vânzare-cumpărare, așa cum rezulta din dispozițiile legale imperative. Bunurile dobândite in timpul -7/X căsătoriei de către unul dintre soți, prin moștenire, sunt bunuri proprii, (art. 31 C. Fam.)
In, acest context se pun următoarele întrebări:
Consimțământul acesteia a fost obținut in mod real si legal ori fals si nelegal?
Nu se dorește ca prin frauda la lege, intimații sa se îmbogățească fără justa cauza?.
S-au administrat probe in acest sens.
Iată de ce consideră recurenta instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecații, respectiv promisiunea de vânzare cumpărare si titlul de proprietate. Învederează instanței că inițial cererea de revendicare a fost depusa de soțul său deși i-a spus ca nu are nici un drept, iar in final primăria locala tot in mod nelegal 1-a trecut in TP ca proprietar/coproprietar si pe soțul său deși aceasta a spus că nu are nici un drept, iar în final Primăria locală tot în mod nelegal l-a trecut în TP ca proprietar/coproprietar și pe soțul acesteia.
ART. 304 C. proc. civ.
9. când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii;
Din cele expuse in prezenta, rezulta foarte clar ca sentința atacata este lipsita de temei legal in condițiile in care aceasta sentința se fundamentează pe acte care Îl includ pe soțul său in mod nelegal pe de-o parte, iar pe de alta parte probele administrate au fost mult prea puține in a putea constata cu certitudine ca a existat un acord de voința real între proprietari si promitenții cumpărători ori ca acordul de voințe a fost obținut fără vicierea consimțământului, etc.
Pe aceste considerente soluția de casare cu trimitere spre rejudecare ar fi mai mult decât justificata, astfel încât părțile sa ajungă in final la situația in care pe baza unei judecați exhaustive sa se pronunțe o sentința la fel de completa lata de ce s-a invocat art. 304 al. 9 C. Pr. Civ.
Instanța nu a constatat nulitatea absoluta a titlului de proprietate. Constatarea nulității absolute a titlului de proprietate poate fi solicitată de orice persoană interesată de suprafața de teren cuprinsă în titlul de proprietate în mod nelegal și poate fi făcută oricând, chiar și după trecerea unui anumit interval de timp. Prin art. III din legea nr. 169 din 1997 au fost reglementate câteva cazuri de nulitate absolută a actelor emise cu încălcarea prevederilor legii 18/1991:
a. actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptățite potrivit legii la astfel de reconstituiri sau constituiri;
b. etc.
Trebuie reținut faptul că, în conformitate cu disp. art. II din legea nr. 169/1997, "dispozițiile modificatoare sau de completare ori de abrogare ale acestei legi nu vor aduce atingere în nici un fel titlurilor și altor acte de proprietate eliberate cu respectarea prevederilor legii fondului funciar nr. 18/1991, la data întocmirii lor".
Obiectul convenției de vânzare - cumpărare era si este bunul său propriu. Titlul de Proprietate invocat de instanța este lovit de nulitate absolut.
Dacă, de regulă regula, bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt prezumate a fi bunuri comune, prin art. 31 Codul familiei se determina sase categorii de bunuri care sunt considerate proprii ale fiecăruia dintre cei doi soți. La stabilirea caracterului de bunuri proprii ale soților se folosesc mai multe criterii ca: data dobândirii lor (art. 31 lit. a) Codul familiei; legătura bunului cu persoana soțului (art. 31 lit. b)-e) Codul familiei); subrogația reala (art. 31 lit. f) Codul familiei; iar în alte formulări se mai adaugă si criteriul afectațiunii bunului.
Enumerarea categoriilor de bunuri proprii este limitativa, nemaiputându-se adăuga pe linie verticala alte categorii la cele enumerate de art. 31 Codul familiei. Pe linie orizontală, însa, în cadrul fiecărei categorii în parte, exista posibilitatea extinderii sau a restrângerii sferei bunurilor la care legiuitorul face referire.
Daca, de regula, bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt prezumate a fi bunuri comune, prin art. 31 Codul familiei se determina sase categorii de bunuri care sunt considerate proprii ale fiecăruia dintre cei doi soți. La stabilirea caracterului de bunuri proprii ale soților se folosesc mai multe criterii ca: data dobândirii lor (art. 31 lit. a) Codul familiei); legătura bunului cu persoana soțului (art. 31 lit. b)-e) Codul familiei); subrogatia reala (art. 31 lit. I) Codul familiei); iar în alte formulări se mai adaugă si criteriul afectatiunii bunului.
Bunurile dobândite prin moștenire, legat sau donație (art. 31 lit. b) Codul familiei) rațiunea pentru care legiuitorul a înțeles sa confere acestei categorii de bunuri caracterul de bunuri proprii este, în cazul moștenirii legale, legătura de rudenie sau de căsătorie dintre moștenitor si cel care lasă moștenirea, împrejurare strict personala, iar în cazul legatelor sau al donațiilor, caracterul lor intuit persoane, ele fiind efectuate în considerarea persoanei gratificate.
Trebuie precizat ca, atunci când legiuitorul vorbește de bunuri dobândite prin moștenire, se refera la moștenirea legala, iar atunci când vorbește de legate se refera atât la legatele universale, cât si la cele cu titlu universal sau cu titlu particular, adică la moștenirea testamentara.
La data de 07.11.2013 s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimaților reclamanți C. I. și C. S., solicitând instanței respingerea recursului ca nefondat; menținerea ca temeinică și legală a Sentinței civile nr._/2013 pronunțată la data de 26.06.2013 de către Judecătoria Cluj-N. în dosarul civil nr._ ; cu cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat, conform chitanțelor anexate împuternicirilor avocațiale.
În motivare intimații reclamanți invocă excepția lipsei calității de reprezentant al numitului T. K. de a redacta și susține recursul formulat întrucât exercită fără drept profesia de avocat. Deși în antetul recursului redactatat apare „ Uniunea Națională a Barourilor din România, Baroul Cluj, cu sediul în Cluj-N., .. 16,.", iar ștampila conține mențiunea „Baroul Cluj" și „Cabinet Individual avocat", acesta nu este înscris în niciunul dintre barourile afiliate Uniunii Naționale a Barourilor din România, astfel încât nu are calitete de avocat și nu poate reprezenta pârâta în fața instanței de judecată.
In al doilea rând, cererea de casare a hotărârii întemeiată pe motivele de recurs prevăzute de pct. 8 și 9 ale art. 304 Cod procedură civilă este inadmisibilă întrucât dispozițiile art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă prevăd faptul că instanța de recurs poate dispune doar modificarea hotărârii atacate atunci când se pronunță pe motivele prevăzute de pct. 6, 7, 8 și 9.
De asemenea, pârâta J. A. a invocat ca temei de drept dispozițiile art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, text legal care nu are nicio legătură cu prezentul dosar care are ca obiect succesiune și prestație tabulară.
Pe fondul recursului, apreciază intimații reclamanți faptul că susținerile ca nefondate și solicită respingerea pentru motivele expuse în cele ce urmează.
Recurenta arată că este singura moștenitoare a imobilului care a făcut obiect contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat cu reclamanții C. S. și soțul C. I., fapt nereal întrucât după defunctul J. A., decedat la 18.01.2002, calitate de succesori legali au atât soția supraviețuitoare J. A., cât și cei doi fii, J. A. și J. T..
În continuare, pârâta J. A. invocă mai multe chestiuni privind fondul cauzei care au intrat în puterea lucrului judecat.
In primul rând, se arată că promisiunea de vânzare-cumpărare încheiată la data de 22.12.1997 este lovită de nulitate absolută, defunctul J. A. nu ar fi avut drept de semnătură, iar recurenta nu a semnat convenția.
Arată instanței de recurs faptul că, prin Sentința civilă nr. 5102 pronunțată la data de 8 iunie 2007, în dosarul cu numărul_ de către Judecătoria Cluj-N. rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1389/R/2007 a Tribunalului Cluj, s-a respins ca neîntemeiată cererea pârâtei J. A. de constatare a nulității absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare, reținându-se ca urmare a administrării probei cu interogatoriul părților și audierii martorului B. V. M. faptul că antecontractul de vânzare-cumpărare a fost legal întocmit, în prezența tuturor părților, a fost citit cu voce tare, a fost semnat și a fost achitat prețul vânzării în sumă de 4.000.000 lei de către reclamanți, nepunându-se niciodată în discuție faptul că acesta ar reprezenta un contract de arendă și nu unul de vânzare-cumpărare. S-a reținut de asemenea că pârâta J. A. este cea care, după citirea conținutului contractului de vânzare-cumpărare, semnat la poziția „vânzător".
Pe de altă parte, deși în prezentul dosar pârâta J. A. a invocat faptul că semnătura ar fi falsă, nu a putut dovedi acest aspect, deși instanța de judecată a acordat un termen de judecată pentru ca pârâta să aibă posibilitatea de a efectua și a depune la dosar o expertiză grafoscopică. Pârâta a susținut în fața instanței că a efectuat o asemenea expertiză, însă nici acest lucru nu a putut fi dovedit.
In al doilea rând, s-a susținut că imobilul teren care a făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare este bunul propriu al reclamantei și că titlul de proprietate nr._/2011 este greșit emis pe numele ambilor soți.
Apreciază reclamantă că și acest aspect a intrat în puterea lucrului judecat întrucât prin hotărârile judecătorești menționate mai sus, s-a constatat nulitatea absolută a Titlului de proprietate nr. 3105/4065/13.05.2003 emis în favoarea numitului J. A. asupra terenului în suprafață de 1,16 ha situat în extravilanul localității Cluj-N.. Instanța a reținut faptul că cererea înregistrată la Comisia Locală Chinteni sub nr._ a fost formulată de ambii soți, respectiv pârâta și defunctul J. A., astfel încât se impune emiterea titlului de proprietate pe numele ambilor soți, cu atât mai mult cu cât reconstituirea s-a făcut în temeiul înscrierilor din Registrul Agricol al numitului R. G., antecesorul pârâtei, registru în care a fost înscris și defunctul J. A. cu suprafața de 0,85 ha teren.
Mai mult, prin Sentința civilă nr. 6488/2010 din 14 mai 2010 s-a admis cererea reclamanților C. S. și C. I. pe calea acțiunii oblice de emitere a unui titlu de proprietate și Comisia Locală Cluj-N. a fost obligată să întocmească documentația necesară emiterii unui nou titlu de proprietate și să elibereze un proces-verbal de punere în posesie pe numele lui J. A. și J. A. privind terenul de 1,16 ha situat în zona Tedeș Lopai, Cluj.
La data de 23.11.2011 a fost emis Titlul de proprietate nr._ pe numele ambilor soți J. având ca obiect terenul în suprafața de 1 ha 1600 mp, situat în municipiul Cluj-N., tarlaua 23, . titlu nu a fost contestat de către recurentă până în prezent.
Recurenta mai arată în cuprinsul motivelor de recurs faptul că instanța de fond și-ar fi întemeiat hotărârea doar pe declarația martorului B. V. M..
Se pare că nu s-a înțeles cuprinsul hotărârii nici de către pârâtă, nici de către reprezentantul acesteia întrucât martorul B. V. M. nu a fost audiat în prezentul dosar, ci în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N.. Instanța de fond a invocat dosarul menționat și probele administrate, inclusiv proba testimonială pentru a reține puterea de lucru judecat în ceea ce privește valabilitatea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între J. A. și J. A., în calitate de promitenți vânzători și subsemnații C. I. și C. S., în calitate de promitenți cumpărători.
In ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, recurenta invocă faptul că instanța nu a aplicat dispozițiile legale privind regimul juridic al bunurilor proprii ale soțului dobândite în timpul căsătoriei.
Apreciază intimații reclamanți că dispozițiile legale invocate nu au nicio legătură cu prezentul dosar atâta vreme cât s-a stabilit cu putere de lucru judecat faptul că imobilul teren care a făcut obiectul promisiunii de vânzare-cumpărare a aparținut ambilor soți, titlul de proprietate a fost emis pe numele amândurora, iar convenția sub semnătură privată a fost semnată atât de defunctul J. A., cât și de recurenta J. A..
Pentru aceste motive, invocarea îmbogățirii fără justă cauză a reclamanților, vânzarea de către defunctul J. A. prin mijloace frauduloase sau consimțământul viciat al recurentei la încheierea contractului sunt în realitate fabulații care nu pot fi luate în considerare de către instanță și încercări de tergiversare a exercitării și întabulării dreptului de proprietate al reclamanților asupra terenului.
Al doilea motiv de recurs invocat este cel prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, recurenta redând dispozițiile legale privitoare la anularea unui filtru de proprietate, respectiv art. III din Legea nr. 169/1997 și susținând că instanța nu a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate.
Solicită instanței să constate că și acest motiv de recurs este nefondat având în vedere că instanța de fond nu a fost investită cu un petit de anulare a titlului de proprietate și în consecință nu putea constata nulitatea absolută.
Deși se invocă pe o pagină doar dispoziții legale referitoare la bunurile dobândite în timpul căsătoriei și bunuri considerate proprii soților, acestea nu au nicio legătură cu obiectul dosarului, întrucât pârâta nu a susținut până în calea de atac a recursului faptul că terenul ar fi bun propriu, fiind o apărare invocată pentru prima dată în recurs.
Pe de altă parte, având în vedere că titlul de proprietate a fost emis pe numele ambilor soți, iar antecontractul de vânzare-cumpărare a fost semnat de către defunctul J. A. și recurenta J. A., în calitate de vânzători, iar instanța de judecată a constatat cu putere de lucru judecat valabilitatea convenției, motivele de recurs sunt nefondate și solicită respingerea lor.
Pentru că le-a cauzat cheltuieli de judecată cu prezentul recurs, solicită intimații reclamanți în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, obligarea recurentei la plata acestora, constând în onorariu de avocat, în recurs, conform chitanțelor anexate împuternicirilor avocațiale.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, a probațiunii administrate și a dispozițiilor legale incidente în materie tribunalul constată următoarele:
Prima critică adusă sentinței recurate, în sensul că în mod eronat prima instanță nu a reținut că bunul imobil în litigiu este bunul propriu al recurentei, astfel că înscrisul convenție de vânzare-cumpărare încheiat între intimați și soțul său ar fi lovit de nulitate absolută nu poate fi primită ca fiind fondată pentru următoarele considerente:
Prin Sentința civilă nr. 5102 pronunțată la data de 8 iunie 2007, în dosarul cu numărul_ de către Judecătoria Cluj-N. rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1389/R/2007 a Tribunalului Cluj, s-a respins ca neîntemeiată cererea recurentei J. A. de constatare a nulității absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 22.12.1997.
Așa cum s-a statuat în doctrină și jurisprudență principiul puterii de lucru judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză, și fiind purtat între aceleași părți, ci și contrazicerea între două hotărâri judecătorești, adică infirmarea statuărilor făcute printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă printr-o altă hotărâre judecătorească posterioară dată în alt proces.
Prezumția de lucru judecat impune consecvență în judecată, și anume: ceea ce s-a constatat și statuat printr-o hotărâre nu poate fi contrazis printr-o alta.
În aceste condiții, odată statuat prin hotărârile anterior menționate asupra valabilității antecontractului contestat de către recurentă tribunalul conchide că, din perspectiva prezumției de lucru judecat, aspectele relevate de către recurentă nu pot fi primite ca fiind pertinente.
De asemenea nu poate fi primită ca fiind fondată critica recurentei potrivit căreia în mod eronat prima instanță a reținut că ar fi semnat antecontractul de vânzare-cumpărare anterior amintit, tot în mod eronat respingându-i proba cu expertiza grafoscopică, întrucât așa cum rezultă din cuprinsul încheierii de ședință din data de 20 februarie 2013 pârâta-recurentă J. A. a precizat că nu dorește să suporte costurile unei expertize grafoscopice, învederând în schimb că a mai fost efectuată o asemenea expertiză într-un alt dosar, pârâtei punându-i-se în vedere depunerea acelui raport de expertiză, iar la termenul din data de 12 iunie 2013 recurenta a relevat în mod neechivoc că nu deține un raport de expertiză grafoscopică pe care să-l poată depune la dosarul cauzei.
Având în vedere tot principiul puterii de lucru judecat anterior menționat, tribunalul concluzionează că toate susținerile recurentei privind nevalabilitatea antecontractului anterior menționat urmează a fi respinse ca nepertinente.
Din aceleași considerente, ale incidenței prezumției puterii de lucru judecat urmează a fi respinsă susținerea recurentei potrivit căreia imobilul teren care a făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare este bunul propriu al reclamantei și că titlul de proprietate nr._/2011 este greșit emis pe numele ambilor soți.
Verificând considerentele sentinței civile 5102/2006 pronunțate de Judecătoria Cluj-N. în dosarul civil nr._ tribunalul constată că instanța de judecată a statuat în mod irevocabil că cererea înregistrată la Comisia Locală Chinteni sub nr._ a fost formulată de ambii soți, respectiv pârâta și defunctul J. A., astfel încât se impune emiterea titlului de proprietate pe numele ambilor soți, cu atât mai mult cu cât reconstituirea s-a făcut în temeiul înscrierilor din Registrul Agricol al numitului R. G., antecesorul pârâtei, registru în care a fost înscris și defunctul J. A. cu suprafața de 0,85 ha teren la poziția lui R. G..
În același timp mai trebuie remarcat că prin Sentința civilă nr. 6488/2010 din 14 mai 2010 s-a admis cererea intimaților C. S. și C. I. pe calea acțiunii oblice de emitere a unui titlu de proprietate și Comisia Locală Cluj-N. a fost obligată să întocmească documentația necesară emiterii unui nou titlu de proprietate și să elibereze un proces-verbal de punere în posesie pe numele lui J. A. și J. A. privind terenul de 1,16 ha situat în zona Tedeș Lopai, Cluj.
Or, în temeiul acestei sentințe judecătorești fost emis Titlul de proprietate nr._ pe numele ambilor soți J. având ca obiect terenul în suprafața de 1 ha 1600 mp, situat în municipiul Cluj-N., tarlaua 23, . de proprietate nefiind contestat de către recurentă.
Nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, în sensul că instanța nu a aplicat dispozițiile legale privind regimul juridic al bunurilor proprii ale soțului dobândite în timpul căsătoriei nu poate fi primit ca fiind fondat întrucât, așa cum am evocat, într-un proces anterior, o instanță judecătorească a stabilit în mod irevocabil că în ceea ce privește terenul în litigiu se impune emiterea titlului de proprietate atât în favoarea recurenței J. A. cât și în favoareea soțului său, defunctul J. Andrtei, aceste statuări întrând în puterea lucrului judecat.
Pentru considerente similare și care nu se mai impun a fi reiterate urmează a fi respinse criticile recurentei potrivit căreia hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, întrucât prin aceste critici recurenta reia teza calității de bun propriu a imobilului-teren în litigiu și teza nulității absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 22.12.1997.
În fine, critica potrivit căreia prima instanță nu a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate, nu poate fi primită ca pertinentă, în condițiile în care judecătorul fondului nu a fost învestit cu o asemenea cerere.
Or, a proceda în sens contrar, ar fi însemnat să se nesocotească în mod flagrant principiul disponibilității care guvernează procesul civil.
Raportat la toate aceste considerente, tribunalul, în temeiul art.312 alin 1 C pr civ va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă J. A., împotriva Sentinței civile nr._ din 26.06.2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N., pe care o menține în totul.
În temeiul art.274 C pr civ va obliga recurenta să plătească intimatului C. I. suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă J. A., împotriva Sentinței civile nr._ din 26.06.2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N., pe care o menține în totul.
Obligă recurenta să plătească intimatului C. I. suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Ianuarie 2014.
Președinte, A.-F. D. | Judecător, O. R. G. | Judecător, O.-C. T. |
Grefier, C.-S. Ș. |
RED./DACT./AD/CȘ
27 ianuarie 2014/2 ex.
Jud. fond . B. N.
C.Ș. 17 Ianuarie 2014
| ← Pretenţii. Decizia nr. 38/2014. Tribunalul CLUJ | Grăniţuire. Decizia nr. 485/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
