Grăniţuire. Decizia nr. 562/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 562/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 10-09-2014 în dosarul nr. 800/219/2011*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR.562/A/2014
Ședința publică din 10 Septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A.-S. S.
JUDECĂTOR: D. ATU
GREFIER: A.-P. BOȚIOC
S-a luat spre examinare, în rejudecare, urmare a pronunțării Deciziei civile nr.893/R/23 Mai 2014 de Curtea de Apel Cluj - Secția I Civilă, în dosar nr._, apelul promovat de reclamantul B. S., în contra Sentinței civile nr.1332/02 Noiembrie 2011, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei D., privind și pe intimații pârâți R. M., S. E., moștenitoare după V. T., având ca obiect grănițuire.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care tribunalul constată că dezbaterile cauzei au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 03 Septembrie 2014, iar pronunțarea hotărârii a fost amânată pentru data de 10 Septembrie 2014, când tribunalul a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Reține că prin Sentința civilă nr.1332/02 Noiembrie 2011, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei D., a fost a admisă în parte acțiunea civilă pentru grănițuire formulată și întregită de reclamantul B. S. împotriva pârâților V. T. și R. M. P..
S-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților, potrivit aliniamentelor marcate prin punctele 44 - 60 din planul de situație întocmit ca varianta nr.3 la raportul de expertiză efectuat de expert ing. S. D. - fila 57 dosar, care face parte integrantă din prezenta.
Au fost respinse petitele de revendicare, plată despăgubiri și obligație de a face, ca nefondate.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantului suma de 729,52 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Imobilele în litigiu reprezintă casele cu anexe gospodărești și teren aferent, proprietatea extratabulară a părților, situate pe raza comunei Câțcău, județul Cluj și au fost supuse în proces expertizei tehnice judiciare, vizându-se identificarea lor prin măsurători pe baza actelor de proprietate prezentate, în scopul stabilirii hotarului despărțitor și eventualei suprafețe de teren ocupate, ținând seama de actele și schițele cadastrale folosite de părți, precum și de posibilele repere găsite la fața locului, sens în care a fost întocmit de către expertul desemnat în cauză, ing. S. D., raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie.
Astfel, terenul reclamantului în suprafață totală de 6.893 mp., este evidențiat în titlurile de proprietate nr.3122/1563/ 2005 și nr._/2009, interesând în speță parcelele din intravilan, ..320/2/1 și nr.11/2/1 (însumând 393 mp.), respectiv nr.21/2, nr.21/1, nr.21/3 și nr.21 (însumând 6.500 mp.), cuvenite după antecesorii săi prin reconstituire pe vechiul amplasament, ce se identifică prin ..154, în suprafață de 4.932 mp. din C.F. nr.312 Câțcău și cu jumătate din ..153, în suprafață totală de 3.924 mp., din C.F. nr. 819/9 Câțcău, aspect reținut prin considerentele sentinței civile nr.591/2007, pronunțată de Judecătoria D. în dosar nr.285/219/ 2006, prin care comisiile de fond funciar au fost obligate să-i reconstituie reclamantului dreptul de proprietate prin diferență pentru cei 393 mp anterior amintiți.
În privința pârâtului R. M. P., vecinul de pe latura estică, văzând actele antecesorilor săi, proprietarii tabulari R. G. și soția R. R. L., expertul a stabilit că i se cuvine suprafața de 3.304 prin însumarea parcelelor cu nr. topo.155/1 și 155/2 din C.F. nr.843 Câțcău.
Pentru vecinul de la vest, pârâtul V. T., conform titlului de proprietate nr._, suprafața acestuia de teren este de 2.100 mp., prin însumarea parcelelor din intravilan, ..20, nr.20/1 și nr.20/2, cuvenită după antecesorii săi prin reconstituire pe vechiul amplasament, respectiv jumătate din ..153 evidențiată în C.F. nr.819/9 Câțcău (adică 1.962 mp.) iar diferența de 138 mp. putându-se regăsi în ..141.
Văzând că potrivit planului de C.F. limita dintre proprietatea reclamantului cu nr. topo.154 și cea cu nr. topo.155 cuvenită pârâtului R. M. P. este reprezentată printr-o linie dreaptă identificată în teren între punctele 44 – 60, și care corespunde hotarului actual, limită continuată pe mai departe cu un alt vecin tot în linie dreaptă (deși se poate observa că la fața locului reclamantul a intrat în terenul respectivului vecin), instanța a stabilit linia de hotar pe amplasamentul indicat, identificat prin raportul de expertiză între punctele 44 - 60 din planul de situație corespunzător variantei nr.3, conform propunerii expertului, de păstrare a acestei mejdii, consecința fiind respingerea pretențiilor de revendicare formulate de reclamant față de acest pârât.
Văzând că potrivit aceluiași plan de C.F. imobilul cu nr. topo.153 în suprafață de 3.924 mp. ( cuvenit reclamantului și pârâtului V. T. potrivit cotei de ½ parte fiecare) și cel cu nr.topo.154 (cuvenit exclusiv reclamantului) sunt delimitate prin linii drepte, înseamnă că limita dintre proprietatea reclamantului pe latura vestică și cea a pârâtului amintit, ce continuă pe mai departe cu terenul deținut de numitul Hitioan D., trebuie să fie în întregime dreaptă.
La fața locului s-a constatat că o parte din acest teren, respectiv o parcelă măsurând 560 m.p. identificată prin planul de situație între punctele_-301, este ținută de către numitul Hitioan D.. Văzând și faptul situării casei și anexelor gospodărești – grajd cu șură, aparținând pârâtului V. T., pe amplasamentul actual acceptat de autoritățile statului în materie încă din anul 1970, ținând seama de împrejurarea că antecesorii celor două părți au fost coproprietari în indiviziune asupra terenului aferent, identificat prin imobilul cu nr. topo.153 în suprafață de 3.924 mp., și care a ajuns practic să fie partajat în fapt între moștenitorii titularilor prin acceptarea modului de amplasare la acea dată a construcțiilor amintite, văzând că o proprietate, precum . litigiu, nu trebuie în mod necesar să fie împărțită între copărtași exact pe la mijlocul ei și cum părțile în cauză au obținut de altfel în baza legii fondului funciar reconstituirea exclusivă a dreptului de proprietate și punerea în posesie pe vechiul amplasament identificat cu cel actual, titlurile lor de proprietate obținute proprio nomine nefiind desființate, instanța și-a însușit propunerea expertului de stabilire a liniei de hotar dintre proprietățile acestora potrivit planului de situație în varianta nr.3, ce menține hotarul actual, cu consecința respingerii pretențiilor de revendicare formulate de către reclamant. Rămâne ca acesta, care deține deja 6.691 mp. teren intravilan din totalul de 6.893 mp., să se îndrepte pentru diferența de 202 mp., în complinirea celor 1.962 mp. aferenți cotei de ½ parte, împotriva numitului Hitioan D., care deține aparent fără titlu din ..153 o suprafață de 560 mp.
În considerarea celor expuse, văzând dispozițiile art.584 din vechiul cod civil și faptul că introducerea acțiunii demonstrează existența litigiului grănițuirii, instanța a admis în parte acțiunea, în sensul stabilirii liniei de hotar pe amplasamentul actual, identificat prin raportul de expertiză conform reperelor amintite, înscrise în planul de situație anexa nr.3 la raport.
Pretențiile de revendicare au fost respinse ca neîntemeiate, la fel și cele de plată despăgubiri și obligație de a face, spre acest sfârșit menționând și faptul că reclamantul nu a făcut dovada pretențiilor sale, potrivit regulilor obișnuite ale dreptului probator.
În privința cheltuielilor de judecată, ținând seama de natura raportului de drept dintre părți, așa cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art.584 Cod civil, interesele acestora la grănițuire fiind egale, rezultă că atât cheltuielile cu stabilirea liniei de hotar, cât și cele de judecată se suportă în mod egal.
Modalitatea de stabilire a cheltuielilor nu este legată de numărul capetelor de cerere admise ori respinse, deoarece ele sunt făcute pentru soluționarea grănițuirii.
Potrivit actelor din dosar, reclamantul a cheltuit în proces 413,04 lei reprezentând taxele de timbru și 2.046 onorar expert, iar pârâții cât 500 lei fiecare cu titlu de onorar avocat, astfel încât a dispus compensarea acestor sume, cu obligarea pârâților la plata către reclamant a sumei de 729,52 lei, reprezentând jumătate din costurile rămase.
Împotriva sentinței civile nr.1332/2011 pronunțată de Judecătoria D. în dosar nr._ a declarat recurs, recalificat apel, reclamantul B. S., solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și soluționarea tuturor petitelor acțiunii. De asemenea, a solicitat să se dispună efectuarea unei noi expertize care să țină cont de sentința nr. 591/2007 a Judecătoriei D. rămasă irevocabilă, precum și de cele două titluri de proprietate nr. 3122/1563, nr._/2009 și a proceselor - verbale de punere în posesie.
În motivarea apelului reclamantul a arătat că expertul nu a luat în considerare mejda de est între B. și R. aflată în dosarul 285, expertiza având bază corect stâlpul de beton la stradă și urmele unui plop la fundul grădinii, expertul afirmând în pagina 2, ultimul aliniat că reperele indicate corespund cu C.F. Expertul S. nu ține cont de cele anterior găsite și elaborează lucrarea pe baza unei mejdii modificate de parte (măsurată cu sfoara) cu pornire de la fundul grădinii, nu de la stâlpul din stradă. Prin întinderea sforii la cca. 40m, linia se intersectează cu mejdia adevărată ajungând să se îndepărteze de gard cu peste 20cm. Deși s-a emis procesul verbal nr. 1448/27.04.2010, s-a precizat că lucrarea nu s-a finalizat, părțile nefiind de acord, de altfel nici nu este semnată. Pe această latură în varianta 1 se realizează o diferență de la dosar 285 prima expertiză, plan de situații punctele 8-1 cu punctele 44-60 la expertiza S., este o diferență în minus de 0,68 m iar la lățimea dosar 285 expertul identifică 0,92 cm măsurat de la vechea mejdă, a doua expertiză la același punct notat cu 60 în planul de situație varianta 1, diferența este nesemnificativă. Astfel, pe această latură prin noua expertiză nu se recuperează cei 52 mp din expertiza anterioară dosar 285 pe care instanța prin sentința 591/2007 a acceptat-o ca făcând parte din suprafața sa.
A mai arătat că în pagina a doua la pct.6 expertiză, măsurarea grădinii Topo 155 proprietar R. M, expertul arată că pe latura mejdă cu V. N., și nici pe latura sud, nu a sesizat diferențe, în timp ce pe lățimi la drum există o diferență de 0,27 m precum și pe latura opusă există o diferență notată de 37,9- 37,7= 0,83m și face se susține greșit că punctele în litigiu 44 și 60 mejdă ar coincide cu lucrările expertizei anterioare. Și totuși conform situației suprafețelor parcelelor în varianta 1, Topo 155/1,155/2 precizează 350 mp în plus față de acte.
R. a cumpărat grădina Topo 1155 de peste 10 ani, a construit cel puțin două garduri și a construit gardul în interiorul grădinii apelantului. Expertul a încercat să-i lămurească că planurile cadastrale suprapuse corespund mejdiei vechi. Același lucru a făcut și expertul în dosarul 285 care arată că reperele indicate: stâlp stradă, urma copacului opus la fundul grădinii corespund cadastrului și precizează diferența prin Planul de situație de 52 mp aflat în perimetrul R.. Expertul în dosarul 800 în concluzie propune ca actuala mejdă punctele 44-60 să rămână nemodificate. Expertul a vizitat primăria și pârâții în mai multe rânduri și cu toate acestea nu a luat act de punerea în posesie a apelantului de către comisia locală.
Apelantul a mai arătat că expertul a atașat planul anexă 1, plan conform CF Câțcău anexa2, în care se vede clar că planul suprafețelor topo 155, 154, 153 este dreptunghiular, nu sunt întreruperi nici curbe. La fața locului, i-a arătat expertului mejdele și colțurile de mejdă, însă aceasta nu a ținut cont de cele arătate, a reușit să scoată un poligon de 560mp (fără stăpân) și a propus ca suprafața revendicată de reclamant să fie poziționată în zona liberă din topo 153 (linia 48-85-301). Astfel expertul își depășește mandatul introducând în expertiză o a treia persoană și propune să se stabilească mejdele dintre proprietățile părților cu o terță persoană.
Din măsurarea suprafeței, jumătate din topo 153 aparținând pârâtului V., după retragerea parțială a gardului pe 2/3, rezultă că acesta are și la această oră în plus 174mp din care 159 mp sunt din suprafața apelantului. Expertul face referire adeverința nr. 488/6.05.1970, emisă de către C.A.P. pentru pârâtul V., prin care i se aprobă lot pentru renovarea casei de locuit între vecinii B. și Baias. Cele două familii nu sunt vecine. Expertul din nou își depășește atribuțiile și arată că mejda dintre cele două proprietăți trebuie să fie trasată conform adeverinței 448, să se mărească suprafața de 1 ar și să fie prelungit frontul la stradă la 16 m a proprietății V. (pct. 46-_). Pârâții au depus la dosar încă o adeverință numită „Plan de amplasare și delimitare a imobilului " fără nominalizare, nici topo, doar număr de casă în care se enumera construcțiile la sol în rubrica C2, arată un grajd cu șură de 60 mp dar nu este cuprinsă bucătăria de vară construită în prelungirea surei în anii 80 pe suprafața apelantului în interior de l,5 m fără documente. A anexat suprafața pe aliniamentul 47-100 varianta 2, singura linie care marchează corect mejdia veche, dovada fiind prezența gardului făcut de familia sa la stradă care pe o lungime de 1 m și lățime de 1 m pornire, anexat de pârâtul V. în anul 1978 și care lățime crește în dreptul șurii cu l,5m pe care se află construită bucătăria de vară.
Apelantul a mai arătat că instanța a respins solicitarea sa de completare cu o variantă în plus la expertiză cu luarea în considerare a măsurătorilor expertizei din dosarul 285, fără a-i explica consecințele acestor solicitări în maniera în care a știut să le formuleze.
Prin întâmpinarea formulată intimații pârâți R. M. P. și V. T. au solicitat respingerea apelului formulat de reclamant și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
In ceea ce-i privește pe intimatul R. M. P., acesta consideră că modalitatea în care a fost efectuată expertiza și anume din toate cele 4 variante întocmite de expert, atât cele efectuate la indicațiile pârâtului cât și ale reclamantului a rezultat că nu încalcă limitele de proprietate ale reclamantului recurent astfel încât respectă atât conturul efectuat conform planului de carte funciară, atât conturul efectuat conform măsurătorilor, cât și conturul efectuat conform mejdiei propuse. Astfel încât din toate variantele nu rezultă starea de fapt așa cum a fost formulată de către reclamant, prin urmare titlurile de proprietate aparținând părților nu se suprapun, deci intimatul nu ocupă nici o suprafață de teren din proprietatea reclamantului, aceasta fiind și concluzia expertului și anume acesta "propune ca actuala mejdie dintre pârâtul R. M. și reclamant să rămână definitivă pe aliniamentul punctelor 44-60."
Raportat la concluzia expertului și la situația la fața locului solicită să se țină cont de faptul că intimatul este titular al unui drept de proprietate legal dobândit asupra bunului prin urmare nu are calitatea de posesor neproprietar al imobilului ci din contră de posesor proprietar, astfel încât acțiunea formulată a fost soluționată conform tuturor probelor de la dosar și conform expertizei. Au mai solicitat de asemenea să se constate diferența de suprafață de la o expertiză la alta și anume din expertiza efectuată de F. F. frontul la stradă al reclamantului era de 39,03 m iar în prezent așa cum rezultă din expertiza efectuată de S. D., frontul la stradă este de 39,20 m în condițiile în care intimații s-au retras din terenul susținut de reclamant că i l-au ocupat.
În ceea ce-l privește pe intimatul V. T., acesta fost de acord cu varianta nr. 3 efectuată de expert și anume ca linia de mejdie să rămână definitivă pe punctul 46. Dacă s-ar alege varianta nr. 4 linia de mejdie ar rămâne definitivă pe punctul 47 însă acest lucru ar însemna o pagubă în sarcina sa în condițiile în care ar fi obligat să-și demoleze gardul cu stâlpi de beton situați pe o lungime de 31,68 metri, gard edificat în întregime fără sprijinul material al reclamantului. În plus între punctul 46 și 47 există o diferență de 0, 64 m, prin urmare nu se poate susține că ar ajuta această mică diferență în a se edifica ceva. Intimatul și-a înscris dreptul de proprietate la frontul drumului în suprafață de 15,85 m, atât cât este arătat și în expertiză. Mai mult, în sprijinul acestei solicitări a depus la dosarul cauzei și poze de la fața locului pentru a se vedea că acea diferență de 0,65 m nu ar avea o înrâurire edificatoare asupra folosinței reclamantului și nu ar schimba ceea ce se găsește în prezent pe acest teren, adică contrar susținerilor acel teren este neîngrijit și nu există nici o recoltă ce îi poate fi imputată intimatului că ar fi compromis-o, așa cum a fost menționat în întregirea de acțiune. În plus, trebuie să se țină cont și de ultima propunere a expertului și anume "suprafața revendicată de reclamant să fie poziționată în zona rămasă liberă din nr. topo 153 prin retragerea limitei vecinului Hitiuan D. pe aliniamentul creat de punctele 48-85-301".
Dacă linia de mejdie ar rămâne în continuare pe punctul 46 s-ar păstra situația din prezent prin urmare nu s-ar mai crea prejudicii inutile intimatului în condițiile în care dacă s-ar demola gardul din prezent, pentru o distanță de 0,64 metri tot acesta ar fi nevoit să construiesc un alt gard și din nou tot pe cheltuiala proprie. Astfel că s-ar genera cheltuieli și pentru demolarea gardului și pentru construirea unui alt gard.
Acțiunea în revendicare, fondată pe art. 480 Cod Civil este acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar, acțiune reală, deci, prin care reclamantul cere instanței să i se recunoască dreptul de proprietate asupra unui bun determinat și, pe cale de consecință, să-l oblige pe pârât la restituirea posesiei bunului. Or, în speța de față, intimații nu sunt doar posesori ci chiar proprietari asupra suprafețelor revendicate, fără cauzarea vreunui prejudiciu reclamantului.
În condițiile în care liniile de mejdie ar rămâne aceleași în continuare, pentru că aceasta este situația legală a acestora, se impune a fi respinse și capetele de cerere privind lipsa de folosință, din moment ce nu a fost dovedita posesia nelegitimă a pârâților. Mai mult, lipsa de folosință a terenului constituie un capăt de cerere accesoriei celui ce vizează revendicarea și urmează soarta acestuia. Referitor la afirmațiile conform căruia ei să fie obligați a toaleta pomii pentru că aceștia se află pe proprietatea reclamantului, acestea sunt simple afirmații, nesusținute de materialul probator
Prin Decizia civilă nr. 469/A din data de 1 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ s-a admis apelul declarat de reclamantul B. S. împotriva Sentinței civile nr.1332/02.11.2011, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D., care a fost schimbată în parte, în sensul că s-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților conform planului de situație (situația propusă) din raportul de expertiză efectuat în apel de exp. C. D. M., care face integrantă din hotărâre, după cum urmează: între imobilul proprietatea reclamantului B. S. situat în intravilanul satului Cîțcău, ., parcele 21/2, 21/1, 21/3, 21, 320/2/1 și 11/2/1, înscris în titlurile de proprietate nr._ și nr._/2009 și imobilul proprietatea pârâtului R. M. P. înscris în CF 843 Cîțcău, cu nr.topo. 155/1 și 155/2 pe aliniamentul dintre punctele 3266 și 3338; între imobilul proprietatea reclamantului B. S. situat în intravilanul satului Cîțcău, ., parcele 21/2, 21/1, 21/3, 21, 320/2/1 și 11/2/1, înscris în titlurile de proprietate nr._ și nr._/2009 și imobilul proprietatea pârâtului V. T. situat intravilanul satului Cîțcău, ./1, 20/2 și 20, înscris în titlul de proprietate nr._ pe aliniamentul dintre punctele 3255 și 3333.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.
Intimații R. M. P. și V. T. au fost obligați să achite apelantului suma de 1340,15 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul B. S. solicitând obligarea în solidar doar a pârâților R. M. P. și V. T. la plata cheltuielilor de judecata în suma de 6790,31 lei, obligarea pârâtului R. M. P. la plata sumei de 1000 lei reprezentând contravaloarea a 5 (cinci) pruni tăiați de acesta din livada sa, obligarea aceluiași R. M. P. la plata sumei de 1000 lei reprezentând contravaloarea stâlpilor ce formau proprietatea sa, îndepărtați de acesta de pe mejdia stabilită prin sentința nr.591/2007, precum și la plata sumei de 500 lei reprezentând onorariul achitat avocatei Silasi.
Prin Decizia civilă nr.893/R/23 Mai 2014, pronunțată în dosarul civil nr._ al Curții de Apel Cluj – Secția I Civilă, a fost admis în parte recursul declarat de reclamantul B. S. împotriva Deciziei civile nr. 469/A din data de 01.10.2013 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr._, pe care casat-o și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Cluj.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut următoarele:
Potrivit art. 41 alin. (1) Cod procedura civilă, orice persoana care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată, text ce instituie un principiu general cu privire la capacitatea personală de folosința și definește capacitatea procesuală de folosință ca fiind aptitudinea unei persoane fizice sau juridice de a avea drepturi și obligații în plan procesual, capacitate definită și de art. 5 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, ca fiind aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații. Din înscrisurile depuse la dosar rezultă împrejurarea că pârâtul intimat V. T. a decedat la data de 24.06.2012.
În conformitate cu art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954 „Capacitatea de folosința începe de la nașterea persoanei si încetează cu moartea acesteia.“
Prin urmare, nu poate avea această calitate o persoană decedată la data pronunțării hotărârii judecătorești, deces care are semnificația încetării existenței persoanei fizice.
Nulitatea pentru lipsa capacității de folosință este o nulitate necondiționată de existența unei vătămări, deși nu este printre cele prevăzute de art. 105 alin. (1) C. pr. civ., pentru că este vorba de o condiție extrinsecă actului de procedură.
În cazul încălcării normelor privind capacitatea de folosință intervine sancțiunea nulității absolute, fiind vorba despre încălcarea unor norme juridice de ordine publică iar nu de ordine privată. De altfel Noul Cod de procedură civilă prevede expres, la art. 55 alin. (3), că actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosință sunt lovite de nulitate absolută.
Din certificatul de moștenitor autentificat sub nr. 140/19.10.2012 la B.N.P. N. R. rezultă împrejurarea că unicul moștenitor al lui V. T., decedat la data de 24.06.2012, este fiica acestuia, numita S. E..
Este prezent motivul de ordine publică, și anume nulitatea deciziei civile nr. 469/A din 01 octombrie 2013 a Tribunalului Cluj, având în vedere că aceasta a fost pronunțată în contradictoriu cu o persoană decedată, deci lipsită de capacitate de exercițiu, respectiv cu V. T., decedat la data de 24.06.2012.
Față de cele menționate anterior și în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă cât și al art. 312 alin. 3, art. 299 alin. 1 Cod procedură civilă, curtea a admis în parte recursul declarat de reclamantul B. S., a casat decizia atacată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Cluj. Recursul a fost admis doar în parte, cu privire la motivul de ordine publică, care are prioritate și care nu a permis analiza celorlalte motive de recurs. Totodată, Curtea a dat următoarele îndrumări, în sensul introducerii în cauză moștenitorii părții decedate iar apoi analizarea celor invocate prin motivele de recurs, motive care nu au putut fi analizate pentru că se impune constatarea nulității deciziei pronunțate față de o persoană fără capacitate de folosință iar părțile ar fi lipsite de un grad de jurisdicție, dar în orice grad de jurisdicție condiția este ca actele să fie regulat îndeplinite, însă în cauză decizia din apel este nulă.
Rejudecând apelul declarat de B. S. împotriva sentinței civile nr.1332/2011, tribunalul reține următoarele:
Pentru lămurirea aspectelor legate de criticile referitoare la limita dintre proprietățile părților, tribunalul a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză de către expert C. D. M.. Potrivit concluziilor expertului cu referire la mejdia dinspre pârâtul V. T., acesta este reprezentată de un stâlp de beton notat cu 3255 pe planul de situație. Reclamantul a indicat ca mejdie un stâlp situat la distanța de 1,29 ml înspre terenul pârâtului V., notat cu 3256. Pe porțiunea dintre punctele 3255 și 3304 până la colțul bucătăriei de vară este delimitată cu gard de stâlpi din beton și plasă de sârmă, gard despre care reclamantul a susținut că s-a ridicat în anul 1990.În continuare, limita dintre cele două proprietăți este reprezentată de peretele bucătăriei de vară, apoi din punctul 3305 până în punctul 3318 există un gard din plasă de sârmă. Apoi, din punctul 3318 până în punctul 3336 nu există gard între cele două proprietăți, reperele fiind reprezentate de stâlpii de beton amplasați între punctele 3333 și 3334 și un țăruș amplasat în punctul 3336 lângă gardul cimitirului.
Pentru a stabili limita dintre cele două proprietăți expertul a plecat de la documentația de intabulare a pârâtului V. cu privire la terenul în suprafață de 2100 mp cu nr. cadastral 146. Urmare a comparării acestui număr cadastral, expertul a constatat că mejdia înspre apelantul B. S. este de la stâlpul de beton indicat ca fiind limita dintre imobile în partea dinspre stradă, respectiv punctul 3255 de pe planul de situație, la colțul grajdului, iar în continuare merge pe limita existentă în prezent. În fine, a mai constatat expertul că, deși scriptic pârâtul V. a înregistrat în documentele cadastrale retragerea limitei la colțul grajdului, la fața locului gardul din stâlpi de beton și plasă de sârmă situat între drum și grajd nu respectă limita pe care a fost atribut numărul cadastral 146. Ca urmare, pentru stabilirea corectă a limitei dintre proprietatea reclamantului și a pârâtului V. este necesar ca aceasta să fie amplasată conform limitei parcelei cadastrale 146, în rest limita rămâne nemodificată.
Conform raportului de expertiză, limita dintre cele două proprietăți este reprezentată de o linie dreaptă care începe pe planul de situație de la punctul 3255 la punctul 3333, conform planului de situație din varianta de grănițuire întocmită de expertul C. D. M.. De fapt este limita actuală dintre cele două proprietăți mai puțin partea de la drum la colțul grajdului care nu a fost adusă la limita parcelei cadastrale nr.146.
În ceea ce privește limita dintre proprietățile reclamantului și ale pârâtului R. M. P. în prezent acesta este reprezentată de un stâlp de beton notat cu 3266 pe planul de situație. Apoi de la 3266 la 3285 limita de proprietate este delimitată de un gard edificat de pârât. Paralele cu acest gard, în interiorul proprietății reclamantului este materializat cu țăruși un amplasament care a fost trasat de comisia locală de fond Funciar pentru trasarea mejdiei conform sentinței civile nr.591/2007 a Judecătoriei D.. În continuare, din punctul 3285 până în punctul 3338 care reprezintă țăruș trasat de comisie și unde nu există gard.
Pentru stabilirea corectă a limitei dintre cele două proprietăți expertul a pornit de la planul vechi de carte funciară care a fost suprapus cu cel nou, constatându-se că granița dintre cele două proprietăți este reprezentată de o linie dreaptă. Este vorba de limita dintre numerele topografice 154 proprietatea reclamantului și nr. top 155 din care provin prin dezmembrare parcelele cu nr. top 155/1 și 155/2 proprietatea pârâtului R. M.. Întrucât planul de carte funciară vechi nu mai poate fi utilizat s-a pornit de la frontul la stradă al reclamantului stabilit prin expertizele anterioare efectuate asupra terenului în dosar nr._ al Judecătoriei D. între punctele 3255 și 3266. Astfel în raport cu acest pârât la stradă se pornește de la punctul 3266 la punctul 3285 între care există gard, linia dreaptă care reprezintă mejdia dintre cele două proprietăți reprezentând de fapt, prelungirea în linie dreaptă a acestui gard până la intersecția cu linia sudică a proprietății lui R. M.. Pentru realizarea acestui aliniament expertul a constata că este necesară mutarea țărușului 3338 pe planul de situație cu 1,32 înspre proprietatea lui R. M.. În consecință linia dreaptă ce limitează proprietatea reclamantului de a pârâtului R. M. este reprezentată de linia dreaptă ce unește punctele 3266 și 3338, conform expertizei analizate.
Tribunalul apreciază că cele două limite dintre proprietatea reclamantului și cele ale pârâților R. M. respectiv V. T. prezentate de expertul C. D. M. sunt cele reale întrucât au avut în parte limitele vechi, actele de punere în posesie cu delimitările comisiei și actele care au stat la baza înscrierii părților în CF. Ca urmare, cu privire la limita de proprietate, urmează a fi admis apelul conform considerentelor mai sus menționate.
În ceea ce privește celelalte motive de apel care vizează pretențiile financiare ale reclamantului tribunalul apreciază că acestea sunt nefondate. Astfel, reclamantul a solicita despăgubiri pentru tăierea unor pomi, fără ca în acest sens să producă vreo dovadă nici cu privire la tăierea pomilor, nici cu privire la cuantumul prejudiciului. De asemenea nu s-a dovedit nici de ce este necesar ca pârâtul V. T. să-și taie anumiți pomi aflați lângă limita de proprietate datorită cărora terenul reclamantului ar fi afectat de umbrire. Nu s-a dovedit nici existența vreunei fose septice pe linia de graniță și nici petitul de revendicare sau daune morale. Situația nu s-a schimbat nici în apel unde reclamantul nu a înțeles să solicite probe pentru dovedirea acestor pretenții.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, tribunalul apreciază, de asemenea că apelul este nefondat. Astfel, în mod corect a stabilit prima instanță că grănițuirea profită ambelor părți, astfel că acestea u fost obligate să suporte în mod egal cheltuielile efectuate. Se poate observa că reclamantul a avut de stabilit două limite de proprietate, iar pârâții câte una situație în care din punct de vedere al repartizării cheltuielilor reclamantul chiar a fost avantajat.
Raportat la considerentele mai sus invocate, în temeiul dispozițiilor art.296 Cod de procedură civilă, tribunalul va admite apelul formulat de reclamant și va schimba în parte sentința atacată cu privire la soluția dată grănițuirii, urmând a se avea în vedere limitele de proprietate ce rezultă din raportul de expertiză întocmit de expert D. C. M.. Sun celelalte aspecte sentința va fi menținută.
Având în vedere că în calea de atac a apelului expertiza a fost achitată în întregime de apelant fiind vorba de suma de 2960 lei, cota de 1/3 respectiv 986 lei, raportat cu interesul fiecărei părți va fi pusă în sarcina intimaților, care vor achita și taxa de timbru de 4,15 lei datorată în apel și 350 lei cu titlu de transport apelantului. Față de soluția de admitere în parte, ceea ce înseamnă că ambele părți sunt și părți căzute în pretenții, urmează ca onorariile avocațiale să fie compensate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamantul B. S. împotriva sentinței civile nr. 1332/02.11.2011, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D., pe care schimbă în parte, în sensul că stabilește linia de hotar dintre proprietățile părților conform planului de situație (situația propusă) din raportul de expertiză efectuat în apel de exp. C. D. M., care face integrantă din hotărâre, după cum urmează: între imobilul proprietatea reclamantului B. S. situat în intravilanul satului Cîțcău, ., parcele 21/2, 21/1, 21/3, 21, 320/2/1 și 11/2/1, înscris în titlurile de proprietate nr._ și nr._/2009 și imobilul proprietatea pârâtului R. M. P. înscris în CF 843 Cîțcău, cu nr.topo. 155/1 și 155/2 pe aliniamentul dintre punctele 3266 și 3338; între imobilul proprietatea reclamantului B. S. situat în intravilanul satului Cîțcău, ., parcele 21/2, 21/1, 21/3, 21, 320/2/1 și 11/2/1, înscris în titlurile de proprietate nr._ și nr._/2009 și imobilul proprietatea pârâtului V. T.-decedat în cursul procesului, situat intravilanul satului Cîțcău, ., parcele 20/1, 20/2 și 20, înscris în titlul de proprietate nr._ pe aliniamentul dintre punctele 3255 și 3333.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă intimații R. M. P. și S. E. să achite apelantului suma de 1340,15 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10.09.2014
Președinte, A.-S. S. | Judecător, D. T. | |
Grefier, A.-P. Boțioc |
Red. A.P.B./11 Septembrie 2014
Dact./SS/ 28.10.2014/5 exemplare
Jud. fond.I. C. G.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 798/2014. Tribunalul CLUJ | Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 522/2014.... → |
|---|
