Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 234/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 234/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 20-03-2014 în dosarul nr. 28890/211/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILA NR. 234/2014
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 20 MARTIE 2014
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: D.-I. T.
JUDECĂTOR: M. O.-S.
JUDECĂTOR: F. S. B.
GREFIER: A. P.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe recurent V. V. și pe pârât R. S.- decedată, intimat A. L., intimat R. R., intimat C. N., intimat V. T., intimat V. Z. A., având ca obiect hotarâre care sa tina loc de act autentic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezinta reprezentanta recurentului, av. U. L. M., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că recursul este declarat în termen legal, este motivat, este comunicat.
Instanța constată că la data de 13.03.2014 intimații au depus la dosar întâmpinare prin care arată că sunt de acord cu admiterea recursului.
Nemaifiind alte cereri, instanta declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta recurentului solicită în principal admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea hotărârii de fond în sensul admiterii acțiunii, fără cheltuieli de judecată, pentru considerentele invocate în motivele de recurs.
Instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Reține că prin sentința civila nr._/18.12.2013 pronuntata in dosarul nr._ al Judecatoriei Cluj-N. a fost respinsa cererea, astfel cum a fost extinsă și precizată, formulată de reclamantul V. V., în contradictoriu cu pârâții A. L., R. R., C. N., V. T., V. FIRUȚA A., având ca obiect succesiune și hotărâre ce ține loc de act autentic, neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește dreptul material aplicabil prezentei acțiuni, având în vedere succesiunea de legi în timp până la momentul pronunțării prezentei, instanța a apreciat că sunt incidente dispozițiile Codului civil de la 1864, în temeiul art. 6 alin. (2) din Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil coroborat cu art. 220 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a noului Cod Civil.
Din coroborarea înscrisurilor de la dosarul cauzei cu refuzul nejustificat al pârâților de rândul 1-5 de a răspunde la interogatoriul încuviințat, împrejurare căreia instanța i-a acordat valoarea probatorie a unui început de dovadă în favoarea reclamantei, instanța a reținut că între defuncta R. S., în calitate de promitentă vânzătoare și reclamantul V. V., în calitate de promitent cumpărător, s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare din data de 31.07.2007 (filele 8-10), înscris sub semnătură privată, prin care părțile au convenit să vândă suprafața de 6563 mp de teren evidențiat în titlul de proprietate nr._/431/1996 emis de către Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Cluj (fila 11), pentru suma de 12.000 ron, achitată în întregime.
Deși intitulat de către părți antecontract de vânzare-cumpărare, din interpretarea gramaticală și sistematică a conținutului acestuia, instanța a reținut că părțile nu au avut în vedere încheierea unei convenții având ca obiect o obligație de a face constând în încheierea în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul menționat, ci voința reală a părților la momentul încheierii convenției a fost aceea de a transmite însuși dreptul real de proprietate asupra imobilului din patrimoniul numitei R. S. în patrimoniul reclamantului V. V..
În drept, instanța a reținut că înscrisul sub semnătură privată, este lovit de nulitate absolută câtă vreme potrivit art. 2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005 dispune în mod imperativ că terenurile pot fi înstrăinate prin acte juridice între vii numai dacă acestea sunt încheiate în formă autentică, respectiv nu a fost apt să producă transferul dreptului de proprietate asupra imobilului menționat, acesta rămânând în continuare în patrimoniul numitei R. S.. Cu toate acestea însă, dând eficiență principiului conversiunii actului juridic civil, instanța a reținut însă că deși nul absolut ca act de vânzare-cumpărare, acest contract îndeplinește totuși condițiile prevăzute de art. 948 și urm. cod civil pentru a fi considerat valabil ca antecontract de vânzare-cumpărare, respectiv ca act prin care părțile se obligă să încheie, în viitor, un contract de vânzare-cumpărare, pentru prețul stipulat inițial.
La data de 15.03.2013, s-a înregistrat decesul numitei R. S. în evidențele Primăriei comunei Suatu, conform certificatului de deces nr. 7/17.03._ (fila 30).
Instanța a constatat că potrivit încheierii de verificare a evidentelor succesorale (fila 59), nu s-a deschis procedura succesorală asupra moștenirii rămasă după defuncta R. S., decedată la data de 15.03.2013, cu ultimul domiciliu în Suatu, nr. 593, județul Cluj.
Având în vedere probatoriul de la dosar, în baza art. 651 din Codul civil din 1864, art. 654- 658, art. 669 C.civ, art. 685 și următoarele C.civ., instanta a reținut că reclamantul nu a făcut dovada acceptării exprese sau tacite a succesiunii după defuncta R. S. de către pârâții cu vocație succesorală generală A. L., R. R., C. N., V. T., V. FIRUȚA A..
În consecință, instanța a respins petitul privitor la constatarea calității de moștenitori a pârâților după defunctă, respectiv petitul privind constatarea că masa succesorală după defuncta R. S., decedată la 15.03.2012, se compune din casă (cu trei camere și un antreu) și teren în suprafață de 763 mp, situat administrativ în comuna Suatu, . (teren compus din suprafață de 401 mp, . și suprafață de 362 mp, ., ambele idenitificate în TP nr._/431/1996), ambele ca neîntemeiate.
Pentru aceste considerente, instanța a apreciat că reclamantul nu a făcut dovada condițiilor prevăzute de art. 5 alin. (2) al Titlului X al Legii nr. 247/2005, în vigoare la data nașterii situației juridice dedusă judecății din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 287/2009 coroborate cu cele ale art. 220 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, potrivit cu care în situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuza ulterior sa încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competenta care poate pronunța o hotărâre care sa țină loc de contract.
În consecință, instanța de fond a respins cererea privitoare la obligarea pârâților A. L., R. R., C. N., V. T., V. FIRUȚA A. să încheie cu reclamantul V. V. contract de vânzare-cumpărare în formă autentică cu privire la imobilul compus din casă (cu trei camere și un antreu) și teren în suprafață de 763 mp, situat administrativ în comuna Suatu, . (teren compus din suprafață de 401 mp, . de 362 mp, ., ambele idenitificate în TP nr._/431/1996), ca neîntemeiată.
În temeiul art. 274 alin.(1) C.proc.civ., potrivit cu care „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată”, instanța de fond a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței menționate a declarat apel, recalificat recurs, reclamantul V. V., solicitând, în principal, casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea în totalitate a sentinței, în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că un prim motiv de recurs vizează omisiunea primei instanțe de a cerceta fondul cauzei, instanța multumindu-se sa aprecieze ca reclamantul „nu a făcut dovada acceptării exprese sau tacite a succesiunii după defuncta R. S. de către parații cu vocație succesorala generala A. L., R. R., C. N., V. T., V. F. A.. In acest sens instanța retine in mod eronat ca sunt aplicabile in speța prev art.651 din Codul civil din 1864, art 654-658 si art 669 C civ,si 685 si urmat C civ., or raportat la data decesului defunctei R. S. 15.03.2013, aplicabile in speța sunt dispoz.art. 1103 si urmat N.C.civ, instanța nemotivand reținerea ca aplicabila a prev. Vechiului Cod civil privitoare la succesiune.
De altfel, potrivit art, 1103 al.1 N.C.civ., parații sunt inca in termen pentru a accepta succesiunea, termenul de opțiune succesorala fiind de 1 an de la data deschiderii succesiunii.
Din aceasta perspectiva, sentința primei instanțe este criticabilă sub aspectul interpretării eronate a probelor dosarului și a nesocotirii dispozițiilor legale.
În speța, reclamantul a investit instanța cu o acțiune in prestație tabulara, in timpul procesului parata R. S. a decedat, iar reclamantul si-a precizat si extins acțiunea împotriva moștenitorilor paratei. La termenul din data de 21.06.2013 instanța a pus in vedere reprezentantului reclamantei ca e necesar a se pune la dosar incheierea notarului public privind verificarea evidentelor succesorale cu privire la defuncta R. S. si a încuviințat solicitarea in probatiune privind interogatoriul paraților.
La termenul din data de 18.10.2013, i s-a pus in vedere taxa de timbru datorata pentru petitul 1 si 2 din precizarea si extinderea de acțiune si au fost din nou citați parații cu mențiunea personal la interogator. La termenul din 15.11.2013 i s-a pus în vedere sa depună si după R. A., fiica predecedata, încheiere de la Camera Notarilor Cluj de verificare a evidentelor, solicitări la care s-a conformat depunand la dosarul cauzei toate actele solicitate.
Consideră că instanța a retinut in mod eronat ca moștenitori ai defunctei R. S. sunt doar A. L., R. R., C. N., V. T., V. F. A., omitand ca conform precizării de acțiune si actelor de stare civila depuse la dosarul cauzei si recurentul este moștenitor al aceleiași defuncte in calitate de nepot de fiica predecedata.
Pe de altă parte, parații din extinderea de acțiune nu au depus intampinare cu toate ca conform prev art 118 al. 1, Cod pr.civ, aceasta este obligatorie si deși au fost citați cu mențiunea prezenta obligatorie la interogator nu s-au prezentat. Instanța fata de lipsa lor la interogator prin incheierea din 13.12.2013 a facut aplicarea prevederilor art.225 C.de pr.civ., insa pe fond nu a dat nici o valoare probatorie acestei probe incuviintate si administrate.
Prima instanță nu a luat în considerare că prin acțiunea sa reclamantul tinde sa-si reglementeze si din punct de vedere scriptic si legal o situație faptica, ca scopul proceselor in general este de a rezolva situația juridica supusa judecații si nu de a găsi modalități prin care după un an de judecata si de conformare la toate solicitările instanței, deși parații nu depun întâmpinare si instanța face aplicarea art.225 C de pr.civ, iar parații sunt inca in termenul de opțiune succesorala si deși daca instanța nu era lămurită putea in temeiul art.151 Cod pr.civ sa repună cauza pe rol, aceasta prefera sa dea soluție de respingere ignorând toate probele administrate, timpul si taxele achitate in vederea soluționării cauzei.
Recurentul a invocat și prev. art.129 al 5 C.proc.civ., arătând că instanța de fond după ce la ultimul termen de judecata după ce a depus la dosar toate actele solicitate de către aceasta, socotindu-se lămurită, a declarat dezbaterile închise si a retinut cauza in pronunțare, a respins acțiunea raportat la nedovedirea acceptării exprese sau tacite a moștenirii de către parați, in condițiile în care moștenitorii sunt încă in termenul de opțiune succesorala si nu a pus in discuția părților necesitatea acestei dovezi, reținând in mod greșit legea aplicabila cu privire la succesiunea după R. S..
Prin întâmpinările formulate intimații pârâți R. R., V. T., V. Z. A., C. N. au arătat că sunt de acord cu admiterea recursului.
Analizând recursul declarat, tribunalul reține următoarele:
Cererea de chemare în judecată a fost formulată de reclamantul V. V. în contradictoriu cu pârâta R. S., care a decedat la data de 15.03.2013.
La data de 25.04.2013 reclamantul a depus la dosar o extindere și precizare de acțiune, prin care a chemat în judecată pe pârâții A. L., R. R., V. T., V. Z. A., C. N., solicitând să se constate că moștenitorii defunctei R. S. sunt pârâta A. L., în calitate de fiică, R. R., în calitate de fiiccă, C. N., în calitate de fiică, V. T., V. Firuța A. și reclamantul, în calitate de nepoți de fiică, să se constate că masa succesorală rămasă după defunctă se compune din imobilul în litigiu și să se dispună obligarea pârâților să încheie contract de vânzare-cumpărare având ca obiect acest imobil.
Reclamantul a depus la dosar acte de stare civilă din care rezultă gradul de rudenie dintre defunctă și pârâții din extinderea de acțiune, așa cum a fost menționată mai sus.
În recurs, prin întâmpinările formulate pârâții R. R., V. T., V. Z. A., C. N. au arătat că au acceptat succesiunea după defuncta R. S..
Raportat la cele menționate mai sus, tribunalul constată că reclamantul a făcut dovada calității de succesibili acceptanți ai succesiunii rămase după defuncta R. S. a pârâților R. R., V. T., V. Z. A., C. N., acceptarea fiind făcută în termenul de un an prevăzut de art.1103 alin.1 C.civ.
În consecință, tribunalul consideră că instanța de fond a respins în mod greșit primul capăt de cerere din acțiunea extinsă și precizată, consecința fiind neanalizarea fondului litigiului dedus judecății.
Astfel, având în vedere prevederile art.312 alin.5 C.proc.civ., conform cărora „în cazul în care instanța a carei hotărâre este recurata a solutionat procesul fără a intră în cercetarea fondului … instanța de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronuntat hotărârea casata”, tribunalul urmează să admită recursul declarat de reclamant, să caseze sentința atacată și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul V. V. împotriva sentinței civile nr._/18.12.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N., pe care o casează în întregime și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabila.
Pronunțată în ședința publică din 20 martie 2014.
PREȘEDINTE, D.-I. T. | JUDECĂTOR, M. O.-S. | JUDECĂTOR, F. S. B. |
GREFIER, A. P. |
Red. D.T/A.P./28.04.2014
Jud. fond: R.-M. P.
| ← Succesiune. Decizia nr. 251/2014. Tribunalul CLUJ | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
