Pretenţii. Decizia nr. 1604/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1604/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 24-09-2014 în dosarul nr. 8570/211/2012*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._
Cod operator date cu caracter personal 3184
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1604/2014
Ședința publică din 24 septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE I. P.
Judecător A. -L. I.
Judecător L. F.
Grefier A. D.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta . împotriva Sentinței civile nr._/23.10.2012 a Judecătoriei Cluj-N. în contradictoriu cu intimata D. G. A FINANTELOR PUBLICE CLUJ, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică atât la prima cât și la a doua strigare nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
Tribunalul invocă din oficiu excepția necompetenței funcționale a completului de recurs a Secției Mixte de C. administrativ si fiscal, de conflicte de muncă și de asigurări sociale, în baza art. 158 și 159 C.pr. civ. raportat la art. 673 din Legea 95/2006 și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
P. sentința civilă nr._/23.10.2012 a Judecătoriei Cluj-N. s-a admis excepția autorității de lucru judecat.
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanții . cu sediul în D., .. 12, jud. Cluj și Calugăr A. domic. în D. .. 12, jud. Cluj în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Cluj cu sediul în Cluj-N., P-ta A. I., nr. 19, jud. Cluj.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 19 Decembrie 2011 pe rolul Tribunalului Cluj, reclamantă S.C. „I." S.R.L. prin administrator C. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Cluj, acordarea sumei de 13.346 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în urma procesului cu pârâta în dosarul nr._ al Tribunalului - Secția Mixtă de C. Administrativ și Fiscal, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, soluționat cu admiterea în parte a acțiunii: acordarea sumei de 389.192,95 lei, reprezentând profit net la S.C. „I." S.R.L.. nerealizat că urmare a infarctului miocardic suferit de C. A.; acordarea de către pârâtă a următoarelor daune: daune morale în valoare de 192.0C lei. pentru prejudiciul moral suferit în urma judecății cu pârâta a domnului C. A., daune materiale în valoare de 23.993 lei, reprezentând cheltuieli efectuate cu operația pe care a trebuit să o suporte în urma infarctului miocardic, daune materiale în valoare de 9.324 lei, reprezentând diferența dintre câștigul realizat din salariu și câștigul realizat din pensie calculate pe ultimul an înainte de infarct și momentul actual, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că a pornit în anul 2008 un proces împotriva pârâtei, iar în urma inspecției efectuate la sediul său de către Inspecția Fiscală Cluj a fost întocmit raportul de inspecție fiscală nr._/29 Noiembrie 2007, iar ulterior, în baza acestui raport s-a emis Decizia de impunere nr. 1031 din 29 Noiembrie 2007 prin care s-a stabilit obligația de plată a sumei de 384.520 lei în sarcina S.C. „I." S.R.L.
În urma contestației administrative efectuate s-a emis Decizia nr.41/13 Martie 2008 a pârâtei prin care s-a decis admiterea contestației pentru suma de 107 lei TVA și respingerea că neîntemeiată și nemotivată pentru suma de 384.413 lei din totalul de 384.520 lei.
La data de 06 Octombrie 2008 a formulat cerere de chemare în judecată a pârâtei.
În urma rejudecării, prin Sentința civilă nr. 1944/28 Mai 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul civil nr._ s-a admis în parte acțiunea și s-a dispus anularea parțială a Deciziei nr.41/13 Martie 2008 și a Deciziei de impunere nr. 1031/29 Noiembrie 2007, în sensul reținerii în sarcina reclamantei a obligației de plată a sumei de 129.172 lei din suma totală de 384.413 lei.
Împotriva acestei sentințe, ambele părți au formulat recurs, soluționat prin Decizia nr.3401/2010 a Curții de Apel Cluj, prin care s-a dispus admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul că a stabilit obligația de plată și pentru suma de 62.168 lei, restul dispozițiilor din sentința atacată fiind menținute, nefiind acordate cheltuielile de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1381 alin.l, art. 1385, art. 1388 alin.l, art. 1391 alin.l, art. 1393 Cod civil, art.8 alin.l și urm. Cod procedură civilă, art.53 din Constituție
Din perspectiva competentei materiale, tribunalul fiind sesizat cu o cerere care se grefează pe două raporturi juridice distincte între societatea comercială.și pârâtă,,pe de o parte, și persoana fizică și pârâtă, pe de altă parte, așa cum s-a arătat, cuantumul pretențiilor nu poate fi cumulat pentru a atrage competența tribunalului, fiind situat astfel sub plafonul de 500.000 lei, respectiv 13.346 lei reprezentând cheltuielile de judecată + 389.192,95 lei daunele societății totalizând 402.538,5 lei și 225.317 lei daunele aduse persoanei fizice
Așa fiind, tribunalul în baza art.2 pct. 1 lit. b Cod procedură civilă, coroborat cu art. 159 pct.2 și art. 1591 alin.2 Cod procedură civilă, prin sentința civila nr. 239/2012 a Tribunalului Cluj a admis excepția necompetrenței materiale și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanții S.C. "I." S.R.L. și C. A., împotriva pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Cluj, în favoarea Judecătoriei Cluj-N..
Dosarul a fost reînregistrat la Judecătoria Cluj-N. sub nr._ la data de 3 aprilie 2012.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției autorității de lucru judecat privind petitul nr. 1 invocată de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice Cluj având în vedere disp art.137 C.pr. civ, instanța a reținut următoarele:
P. sentința civilă nr. 1944/24 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj Secția Mixtă de C. Administrativ și Fiscal, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._ a fost admisă în parte acțiunea formulată de . împotriva paratei DGFP Cluj și în consecința s-a dispus anularea parțială a Deciziei nr.41/13.03.2008 și a Deciziei de impunere nr. 1031/ 29.11.2007 în sensul reținerii în sarcina reclamantei a obligației de plata a sumei de 129.172 lei din suma totala de 384.413 lei.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată, instanța luând act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
P. decizia nr. 3401/17 decembrie 2010 a Curții de Apel Cluj Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a fost admis recursul declarat de DGFP Cluj împotriva sentinței mai sus amintite pe care o modifica parțial în sensul că menține obligația de plata pentru suma de 62.168 lei reprezentând perisabilitati fiind menținute restul dispozițiilor sentinței atacate.
De asemenea a fost respins recursul declarat de reclamanta . D. împotriva aceleiași hotărâri.
Ca urmare la suma de 129.172 lei reținuta la plata în sarcina reclamantei se adăuga și suma de 62.168 lei perisabilitati, fiind menținute în rest dispozițiile sentinței atacate.
D. expresie a principiului disponibilității, cheltuielile de judecată nu se acorda din oficiu, ci numai la cerere, astfel cum de altfel, prevede În mod expres art. 274 alin. 1 C.pr.civ. pentru a se evita situațiile în care partea care obține câștig de cauză nu solicita cheltuielile de judecată din simpla omisiune, înainte de închiderea dezbaterilor instanța trebuie să pună În vedere părților dreptul de a cere cheltuieli de judecata dar posibil a fi realizata doar În cazul prezentei partii. În speță instanța a luat act de faptul ca reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Potrivit art. 1201 C.civ, este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecata are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Scopul efectului negativ al lucrului judecat este dublu: atât irepetabilitatea judecății cu tripla identitate, cât și evitarea contradicțiilor dintre două hotărâri judecătorești.
Art. 1201 Cod civ. prevede condițiile care trebuie satisfăcute pentru a ne afla În prezenta puterii lucrului judecat: identitatea de obiect (eadem res), identitatea de cauza (eadem causa petendi) și identitatea de părți (eadem conditio personarum).
În speță instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1201 C.civ.
Așa cum rezultă din practicalele hotărârilor judecătorești pronunțate în dosarele menționate, reclamanta a renunțat expres la a solicita cheltuieli de judecată. A permite acesteia să revină asupra actului de renunțare la cheltuieli de judecată ar crea o stare de incertitudine pentru cealaltă parte pe o durată nedeterminată de timp în mod nejustificat ca urmare a faptului ca reclamanta manifesta o vădita nehotărâre. Raporturile juridice de drept civil, trebuie să aibă o anumită stabilitate și predictibilitate care nu pot fi asigurate daca s-ar admite un raționament contrar celui mai sus menționat.
Ca urmare instanța de fond a admis excepția autorității de lucru judecat pentru petitul nr. 1 a fost respinsă cererea reclamantei pentru obligarea pârâtei la plata sumei de 13.346 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului cu privire la celelalte petite s-a reținut în fapt următoarele:
Conform Codului civil, în vigoare de la 1 octombrie 2011, răspunderea delictuală este reglementată de art. 1349, care stipulează la alineatul (1) că „Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane”, iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că “Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral”
Totodată, din economia dispozițiilor art. 1357 cod civil reiese că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului urmând a răspunde chiar și pentru cea mai ușoară culpă.
Mai mult, din coroborarea art. 1391 cu art. 253 Cod civil, observăm că este reglementată posibilitatea reparării patrimoniale chiar și a prejudiciului nepatrimonial, cât și mijloacele de apărare a drepturilor nepatrimoniale la care o persoană poate recurge.
Doctrina juridică, cu referire îndeosebi la dispozițiile art. 998-999 din vechiul cod civil, a apreciat că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ câteva condiții, respectiv:
a) existența unui prejudiciu, în considerarea faptului că nu poate exista răspundere civilă delictuală dacă nu s-a produs un prejudiciu;
Prejudiciul, ca primă condiție care se cere îndeplinită pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală a pârâtei, pentru a fi susceptibil de a fi reparat, trebuie să fie cert, ceea ce presupune că acesta să fie sigur, atât în privința existenței cât și în privința posibilității de evaluare.
Una dintre principalele diviziuni care pot fi operate asupra noțiunii de prejudiciu ca element al răspunderii civile delictuale constă în împărțirea acesteia pe baza naturii sale intrinseci în prejudiciu patrimonial și prejudiciu nepatrimonial (denumit în mod curent și daună morală).
Dauna materială este atingerea adusă dreptului patrimonial și dauna morală este atingerea adusă dreptului nepatrimonial
b) existența unei fapte ilicite, considerându-se că numai o faptă ilicită poate să atragă după sine răspunderea civilă delictuală;
c) existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, arătându-se că pentru a fi angajată răspunderea unei persoane nu este suficient să existe, pur și simplu, fără legătură între ele, o faptă ilicită și un prejudiciu suferit de o altă persoană, ci este necesar ca între faptă și prejudiciu să fie un raport de cauzalitate, în sensul că acea faptă a provocat acel prejudiciu;
d) existența vinovăției, subliniindu-se că nu este îndeajuns să fi existat o faptă ilicită aflată în raport de cauzalitate cu prejudiciul produs, ci este necesar ca această faptă să fie imputabilă autorului ei.
S-a reținut totodată că, în virtutea rolului activ al judecătorului, astfel cum acesta este reglementat prin art. 129 C.pr.civ., acesta are dreptul și obligația de a ordona dovezile pe care le socotește utile pentru aflarea adevărului, în afara probelor propuse de părți și uneori chiar împotriva susținerilor comune ale părților, dar doar în condițiile respectării celorlalte principii ale dreptului procesual civil, urmând a se verifica în primul rând ca proba dispusă să îndeplinească cumulativ condițiile de admisibilitate și, în al doilea rând, să fie pusă în discuția părților pentru a nu se aduce atingere principiului contradictorialității și a dreptului de apărare.
În cauza instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar precum și proba cu martori fiind audiata martora M. A..
Ca urmare, s-a reținut că în anul 2007 ca urmare a inspecției efectuate a fost întocmit raportul de inspecție fiscală cu nr._ din data de 29.11.2007.
În baza acestui raport s-a emis decizia de impunere 1031 din data de 29.11.2007 prin care s-a stabilit obligația de plata a sumei de 384.520 lei și decizia nr. 41/13.03.2008 care au fost contestate și care în urma litigiilor desfășurate a rămas ca obligație de plata în sarcina reclamantei suma de 129.172 lei și suma de 62.168 lei reprezentând perisabilitati.
Susținerea administratorului C. A. cu privire la înrăutățirea situației economice a firmei . nu poate fi primita ata vreme cat la dosar nu au fost depuse dovezi din care sa rezulte pierderile suferite ca urmare a stării de sănătate a acestuia.
S-a reținut de instanță că infarctul miocardic al administratorului a suvenit la data de 06.02.2011, însă așa cum se arata în acțiunea formulată activitatea firmei era deteriorata chiar din anul 2010 (perioada ianuarie-octombrie)-fila 4.
Instanța nu cunoaște profilul activității, care sunt administratorii,, numărul de angajați și nici situația financiară a firmei rezultată din bilanțurile contabile care erau obligatorii pentru societate, nefiind făcute probe în acest sens.
Simpla afirmație cu privire la faptul că exista legătură între starea de sănătate a administratorului și activitatea firmei nu poate fi primită.
De altfel chiar și în situația în care sumele stabilite prin deciziile de impunere au fost supuse cenzurii instanțelor de judecată și reduse, este de necontestat faptul ca în activitatea firmei au existat probleme sub aspectul codului fiscal (al obligațiilor fiscale, TVA,cheltuieli suplimentare ) drept dovada sumele la care aceasta este obligată să le plătească pârâtei,în urma Deciziei irevocabile nr. 340/2010 a Curții de Apel Cluj din 17 decembrie 2010.
Ca urmare, nu se poate aprecia că deciziile emise de autoritatea administrativă sunt ilegale
Din declarația martorei audiate, rezultă că societatea nu funcționa corespunzător datorita faptului că achitarea obligațiilor fiscale era împovărătoare pentru firmă, fiind foarte mari majorările sau penalitățile de întârziere cum de altfel nu se poate face abstracție nici de contextul socio-economic în care mare parte din firmele private au fost prejudiciate ca urmare a crizei economice intervenită.
În ceea ce privește proba elementelor răspunderii civile delictuale s-a arătat că potrivit principiului general, sarcina probei referitoare la existența elementelor răspunderii civile delictuale revine victimei prejudiciului (deoarece ea este cea care reclamă ceva în fața justiției), fiind admisibil orice mijloc de probă, inclusiv proba cu martori, întrucât este vorba de dovedirea unor fapte juridice – stricto sensu.
Astfel față de cele menționate mai sus, instanța de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, astfel că a respins acțiunea formulată ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs petentul C. A. și ..
În motivare arată că sentința recurată este netemeinică și nelegală, apreciindu-se că în mod greșit a fost admisă excepția autorității de lucru judecat, în lipsa triplei identități de părți, obiect și cauză. Sub acest aspect se arată că în dosarul nr._ nu au fost solicitate cheltuieli de judecată, solicitarea fiind formulată pe cale separată, în interiorul termenului de prescripție extinctivă.
S-a mai arătat că instanța de fond a făcut o analiză greșită a probațiunii administrate în cauză, concluzionând că nu ar fi întrunite condițiile răspunderii civile delictuale.
În drept, recurenții și-au întemeiat calea de atac pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C.pr.civ.
La termenul de judecată de la data de astăzi, 24.09.2014, instanța din oficiu a invocat excepția necompetenței funcționale a completului de recurs al Secției Mixte de C. administrativ si fiscal, de conflicte de muncă și de asigurări sociale.
Analizând actele și lucrările dosarului, cu prioritate asupra excepției necompetenței funcționale a completului de recurs al Secției Mixte de C. administrativ si fiscal, de conflicte de muncă și de asigurări sociale, instanța reține că acțiunea introductivă a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 1381 alin.l, art. 1385, art. 1388 alin.l, art. 1391 alin.l, art. 1393 Cod civil (răspunderea civilă delictuală), cauză juridiă ce nu intră în sfera competenței funcționale a secției mixte, ci dimpotrivă, a secției civile a tribunalului, conform prevederilor art. 2 pct. 3 C.pr.civ.
Pe cale de consecință, excepția invocată din oficiu va fi admisă, în baza art. 158 și 159 C.pr. civ. raportat la art. 673 din Legea 95/2006, cu consecința declinării competenței de soluționare a recursului declarat de reclamanții C. A. și . împotriva sentinței civile nr._/2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-N..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția necompetenței funcționale a Secției Mixte de C. Administrativ și Fiscal, de Conflicte de Muncă și de Asigurări Sociale de a soluționa prezentul recurs.
Declină competența de soluționare a recursului în favoarea Secției Civile a Tribunalului Cluj
Fără cale de atac
Pronunțată în ședință publică din 24.09.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. P. L. F. A.-L. I.
GREFIER
A. D.
Red. 2 ex./L.F./D.M.
26.11.2014
Jud.fond: E. E. P.
| ← Evacuare. Decizia nr. 385/2014. Tribunalul CLUJ | Succesiune. Decizia nr. 251/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
