Legea 10/2001. Sentința nr. 97/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 97/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 28-02-2014 în dosarul nr. 7274/117/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 97/2014
Ședința publică de la 28 Februarie 2014
Instanța alcătuită din:
PREȘEDINTE O.-C. T.
GREFIER G.-C. Ț.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulate de reclamanții T. A. K. și Z. T. R. în contradictoriu cu pârâtul P. MUN.CLUJ N., având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Se constată că dezbaterile pe fond au avut loc în ședința publică din data de 21 februarie 2014, când părțile au pus concluzii conform încheierii din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial la Secția Mixtă de C. Administrativ și Fiscal de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în data de 24.08.2011, reclamantele au formulat plângere împotriva Dispoziției nr. 3874/19.07.2011 emisă de P. Municipiului Cluj-N. în contradictoriu cu acesta.
În motivarea cererii, învederează instanței că nu s-a realizat o sistare a indiviziunii imobilului litigios, pentru a separa corect și fundamentat științific cota statului de cota revendicatorilor și în mod greșit s-a stabilit că li se restituie 1/6 parte în natură din terenul curte în suprafață de doar 77 m.p. raportat la faptul că acest imobil poate fi restituit în natură în suprafață de 234 m.p.
De asemenea, în mod greșit s-a dispus acordarea de despăgubiri pentru părți din construcție și terenurile aferente, greșit identificate și partajate arbitrar, fără o expertiză de specialitate.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul solicită respingerea cererii (f. 35), în motivarea poziției procesuale aratând în privința construcției că la data naționalizării conform declarațiilor petenților și a documentelor existente clădirea avea subsol, parter, etaj I, mansardă, pod și terasă, fiind naționalizate un număr de 6 apartamente.
Ulterior, a fost demolat apartamentul de la mansardă și realizată o supraetajare a imobilului cu încă două etaje.
D. urmare, s-a propus restituirea în natură, doar a apartamentului nr. 1, liber și datorită cetățeniei germane a persoanelor îndreptățite, s-a instituit dreptul special de folosință asupra terenului.
Pentru restul imobilului, respectiv etajul I al imobilului, în prezent, apartamentul nr. 2 înstrăinat, în temeiul Legii nr.112/1995, pentru terenul în suprafață de 242 m.p., pentru fostul apartament de la mansardă, pentru partea din subsol nerestituită și înstrăinată în baza Legii nr. 112/1995, pentru terenul curte în suprafață de 234 m.p. și pentru terenul construit, atribuit cumpărătorilor în baza Legii nr. 112/1995 și nerestituit, în suprafață de 167 m.p., s-au stabilit măsuri reparatorii prin echivalent.
În ceea ce privește partajul de care se prevalează, se arată că această cerere este de competența judecătoriei.
Prin Încheierea civilă nr. 6786/18.06.2012 pronunțată de Secția Mixtă de C. Administrativ și Fiscal de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis excepția necompetenței materiale funcționale, dosarul fiind scos de pe rolul acestei secții și transpus la secția civilă, a aceleiași instanțe.
D. urmare, dosarul a fost înregistrat la această secție, sub același număr în 04.06.2012.
Verificându-și din oficiu competența, tribunalul constată că este competent raportat la prev. art. 26 al. 3 din Legea nr. 10/2001.
Din probele administrate în cauză, tribunalul constată următoarele:
În ședința publică din 21.09.2012, tribunalul a apreciat necesară lămurirea cadrului procesual sub aspectul pretențiilor formulate.
Reprezentantul reclamantelor a arătat că înțelege să solicite restituirea în natură și apartamentului situat la mansardă, precum și a spațiului situat la subsolul clădirii și a curții în întregime, în suprafață de 177 m.p..
Inițial, prin Dispoziția nr. 8376/26.09.2007 (f.72-73 dosar secție mixtă) s-a restituit în natură apartamentul nr. 1 din imobilul construcție, situat în Cluj-N., ., în cotă de câte 1/6 parte în favoarea reclamantelor și totodată, pentru etajul I, azi apartamentul nr. 2, pentru terenul în suprafață de 242 m.p., pentru fostul apartament în suprafață de 46 m.p. situat la mansardă, pentru partea din subsol nerestituită și înstrăinată în baza Legii nr. 112/ 1995, în suprafață de 63,43 m.p., pentru terenul curte, în suprafață de 234 m.p. și pentru terenul construit atribuit cumpărătorilor în baza Legii nr. 112/1995 și nerestituit, în suprafață de 167 m.p., s-a propus acordarea de despăgubiri, în condițiile legii speciale.
Ca urmare a controlului exercitat de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, dosarul a fost returnat unității deținătoare pentru a se menționa în mod expres în dispoziție suprafața fiecărui imobil, construcție - apartament, motivând soluția administrativă adoptată cât privește suprafețele, pentru a se arăta dacă imobilului i-au fost adăugate noi corpuri pe aria desfășurată inițială, față de imobilul preluat de stat (fila 111 dosar secție mixtă).
De asemenea, s-a impus motivarea imposibilității restituirii în natură a terenului, în suprafață de 234 m.p., ocupat de trei garaje de tablă, având în vedere natura construcțiilor ce se află amplasate pe teren, considerându-se necesară restituirea în natură.
În consecință, P. a emis o nouă dispoziție, nr. 3874/19.07.2011, prin care s-a modificat parțial dispoziția anterioară în sensul că s-a acordat dreptul de folosință special și pentru terenul curte, în suprafață de 77 m.p., în cotă de câte 1/6 parte, în favoarea reclamanților, modificându-se implicit, suprafața terenului curte, pentru care se acordă măsuri reparatorii prin echivalent, respectiv pentru suprafața de 57 m.p. (fila 4 dosar secție mixtă).
În motivarea acestei decizii, se precizează c din terenul curte, în suprafață totală de 234 m.p., se poate restitui doar suprafața de 77 m.p., restul trenului fiind necesar pentru buna gospodărire a apartamentelor din imobil, iar în privința modificărilor pe care le-a suferit imobilul după preluare, acestea sunt prezentate în informarea comisiei tehnice existente la dosar.
Raportat la conținutul acestei dispoziții, tribunalul a invocat în ședința publică din 16.11.2012, excepția inadmisibilității repunerii în discuție a îndreptățirii reclamantelor asupra imobilelor construcție în litigiu având în vedere precizările orale făcute de reprezentantul reclamantelor, excepție pe care a admis-o, în contextul în care chestiunea restituirii în natură a apartamentelor a fost tranșată în mod definitiv prin prima dispoziție pe care reclamantele nu au contestat-o din perspectiva stabilirii de măsuri reparatorii în echivalent pentru partea de construcție ce nu poate fi restituită în natură fiind înstrăinat în temeiul Legii nr.112/1995 sau desființată, făcându-se referire la apartamentul din mansardă.
Chiar dacă s-ar admite că în urma controlului de legalitate efectuat de către Comisia Centrală s-a repus în discuție îndreptățirea reclamantelor, tribunalul constată că în urma efectuării unei expertize tehnice de către reclamante s-a constatat că inițial, respectiv la momentul naționalizării, construcția avea parter, etaj și mansardă, cu opt spații locative, apartamentul nr. 1 și 1 a și 1 b, situat la etajul I, . la mansardă, în suprafață de 46 m.p. și apartamentele cu nr. 3-6, situate la parter, cu destinația de magazine.
După naționalizare, în baza autorizației pentru executarea de lucrări, nr._/14.06.1959 Statul Român a realizat supraetajarea cu două etaje a imobilului, în anul 1963, având în cele din urmă S+P+3E (f.50,137-140,234-235 dosar secție mixtă).
Rezultă așadar, că restituirea apartamentului din mansardă nu mai poate fi realizată fizic, acesta ne mai existând în materialitatea sa în condițiile în care mansarda a fost desființată, în urma supraetajării și în plus este înstrăinat în temeiul Legii 112/1995 (fila 8 dosar).
De asemenea, nici subsolul nu mai poate fi restituit, fiind înstrăinat în temeiul Legii nr. 112/1995 conform actelor de înstrăinare depuse(f. 42-51).
În ceea ce privește terenul însă, respectiv restituirea diferenței de suprafață până la 242 de m.p., tribunalul apreciază că nu se poate realiza în condițiile în care expertul constructor M. M. a arătat că această curte asigură accesul auto, pe teren fiind amplasate garaje, construcții ușoare, demontabile, un bătător pentru covoare și containere pentru gunoiul menajer, iar în partea sud-estică fiind afectat de existența unei rețele aeriene de curent (fila 113 dosar).
Accesul la subsolul construcției se face din curte, iar pe fațadele dinspre curte ale construcției există ferestre și coridoare exterioare, ceea ce necesită diminuarea suprafeței terenului cu suprafața necesară asigurării servituții de vedere în cazul restituirii în natură a terenului, curte.
Expertul concluzionează că raportat la prev. art. 10 pct. 3 și 4, dar mai ales, raportat la art. 7 pct. 3 din Normele Metodologice aprobate prin H.G. 250/2007 și modificate prin H.G. 923/2010, terenul litigios este necesar bunei utilizări a construcției și nu poate fi restituit în natură.
Având în vedere aceste constatări, precum și prev. art. 7 al.5 din Legea nr. 10/2001, conform cărora nu se restituie în natură, terenurile aferente imobilelor aferente care au fost înstrăinate în temeiul dispozițiilor Legii nr,. 112/1995 și dispozițiile pct. 7.3 din Normele Metodologice a Legii nr. 10/2001, potrivit cărora prin noțiunea de teren aferent imobilelor înstrăinate în temeiul Legii 10/2001 se înțelege terenul pe care este amplsată construcția, respectiv amprenta construcției cât și terenul din împrejurimile construcției necesar bunei utilizări a acesteia indiferent de categoria de folosință, tribunalul apreciază că nu se impune restituirea în natură, buna utilizare a construcției reclamând păstrarea curții în favoarea municipalității, aspect care de altfel reiese și din planșele foto anexate. Oricum, reclamantele dețin o cotă parte materială din acest teren.
Cât privește restituirea pe cote părți, fără efectuarea unui partaj, tribunalul apreciază că aceasta este o chestiune ulterioară procesului de restituire, în condițiile în care reclamantele sunt îndreptățite doar la o cotă parte din imobilul litigios.
Față de cele ce preced, tribunalul va respinge plângerea formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de către reclamantele T. A. K. și Z. T. R., ambii cu dom. procesual ales în Cluj-N., . nr. 2, . împotriva pârâtului P. mun. Cluj-N., cu sediul în Cluj-N., .-3, jud. Cluj, privind Dispoziția nr. 3874/19.07.2011 de modificare a Dispoziției nr. 8376/26.09.2007 emisă de pârât.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Februarie 2014.
Președinte, O.-C. T. | ||
Grefier, G.-C. Ț. |
Red. T.O.C../Dact- E.C. 6 expl.
G.Ț. 03 Martie 2014
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Pretenţii. Sentința nr. 363/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
