Pretenţii. Sentința nr. 363/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 363/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 05-08-2014 în dosarul nr. 29956/211/2013
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 363/2014
Ședința publică de la 05 August 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. L.
GREFIER: D. I. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant R. T. G. și pe pârâții N. V. și N. A., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu a răspuns niciuna dintre părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că la data de 01.08.2014 prin Fax și ulterior la data de 04.08.2014 prin registratura instanței, pârâții au depus la dosarul cauzei concluzii scrise (filele 48-63).
Se constată că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29.07.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul R. T. G. a solicitat obligarea paraților N. V. și N. A. la plata sumei de 87.376,02 euro, reprezentând dobânda legala aferenta debitului de 603.334,4 euro pentru perioada 08.06._13 și obligarea paraților la plata cheltuielilor de judecata (taxa de timbru, onorariu avocat, contravaloare expertize, etc.).
În motivele cererii reclamantul a arătat că prin Decizia nr. 186/A/2011 din 07.04.2011 a Tribunalului Cluj, decizie rămasa definitiva, s-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului inscris in CF nr. 3828 Someseni, nr. cadastral_, nr. top. 452/6/2, 452/6/3, 452/6/4, 452/8/3, 452/9/3, 452/10/2, 452/11, 452/12/2, 452/13/2, 452/14/2, 452/14/2, 452/15/2, 452/16/2, 452/17/2, 452/18/2, 452/19/2, 452/5/b/l/2, in suprafața totala de_ mp, „teren aferent Băilor Someseni" prin atribuirea cotei de 1/3 apartinand reclamantului paraților N. V. si N. A., cu obligarea acestora la plata unei sulte in suma de 603.333,4 euro in termen de doua luni de la pronunțarea hotărârii.
Reclamantul a arătat că deși de la data scadentei sumei de mai sus au trecut mai mult de doi ani, pârâții debitori nu au înțeles sa-i achite suma la care au fost obligați prin hotărâre judecătoreasca, decât la data de 18.12.2013, respectiv cu o întârziere de aproximativ doi ani si sase luni.
Având in vedere intervalul mare de timp scurs de la data scadentei creanței si pana la data plații acesteia, precum si faptul ca, potrivit prevederilor Codului de procedura civila, executorul judecătoresc are posibilitatea doar sa actualizeze creanța fără a putea stabili despăgubirea creditorului pentru lipsa folosinței, reclamantul a inteles sa promoveze prezenta acțiune prin care solicita obligarea paraților la plata dobânzii legale aferente debitului de la data scadentei si pana la data plații, respectiv pentru perioada 8.06._13.
Reclamantul a apreciat ca pentru perioada 08.06.2011 (data scadentei sultei) - 02.09.2011, cu privire la determinarea dobânzii legale, sunt aplicabile prevederile O.G. nr. 9/2000. In acest interval sunt 88 de zile de întârziere, iar dobânda aplicabila este de 3% pe an. In aceste condiții cuantumul dobânzii legale pentru aceasta perioada este de 4.363,84 euro.
Potrivit art. 4: în relațiile de comerț exterior sau in alte relații economice internaționale, atunci cand legea romana este aplicabila si cand s-a stipulat plata in moneda straina, dobânda legala este de 6% pe an.
Art. 5: în raporturile civile dobânda nu poate depasi dobânda legala cu mai mult de 50% pe an.
În prezenta cauză reclamantul arată că dobânda este de 3% pe an.
Referitor la perioada 02.09._13 se arată că sunt aplicabile prevederile O.G. nr. 13/2011. In sensul art. 1 (3) din OG 13/2011, in raporturile juridice cu element de extraneitate, atunci cand legea romana este aplicabila si cand s-a stipulat plata in moneda straina, dobânda legala este de 6% pe an.
Se precizează că dobânda reprezintă, in cazul de fata, prețul lipsei de folosința, in timp ce actualizarea cu inflația, operațiune care a fost efectuata de către executorul judecătoresc, urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești.
Având in vedere ca natura juridica a dobânzii este diferita de natura juridica a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune, (daune moratorii pentru neexecutarea obligației de plata) iar a doua reprezintă valoarea reala a obligației bănești la data efectuării plații, (daune compensatorii), conduce la concluzia ca este admisibil cumulul acestora si deci nu se ajunge la o dubla reparație, ceea ce ar reprezenta o îmbogățire fara justa cauza a creditorului.
In sprijinul admisibilității cumulului dobânzii legale cu actualizarea creanței erau si dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somației de plata care prevedeau in mod expres posibilitatea actualizării creanței, dobânzilor, majorărilor sau penalităților datorate la data plații efective.
Se precizează că admisibilitatea cumulării celor doua este consacrata legislativ si in actuala legislație prin art. 157 din Legea nr. 71/2011, care prin art. 197 modifica O.G. nr. 9/2000, recunoscând in mod expres posibilitatea reparării integrale a daunei cauzate prin lipsa de folosința a banilor.
In doctrina s-a apreciat ca actualizarea are caracter compensatoriu, astfel încât este permis cumulul dobânzii legale moratorii cu actualizarea. Caracterul compensatoriu al actualizării rezidă în faptul că, prin aceasta se repară partea din beneficiul nerealizat care nu este acoperit de dobânda legală.
De asemenea, prin acordarea dobânzii se urmărește sancționarea debitorului pentru executarea cu întârziere a obligației care îi incumbă, pe când prin actualizarea debitului se urmărește acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuațiile monetare în intervalul de timp scurs de la data scadenței și cea a plății efective a sumei datorate.
Actualizarea se constituie într-o modalitate de reparare a pierderii suferite de creditor, în timp ce dobânda urmărește acoperirea beneficiului nerealizat (ICCJ Secția comercială, Decizia nr. 722 din 23 februarie 2010).
In sensul admisibilității obligării debitorului la plata dobânzii legale este si practica CEDO in cauza C. lonescu c. României (cererea nr._/02, hotărârea din 14 aprilie 2009), Curtea constatând încălcarea art. 6 din Convenție și art. 1 din Protocolul adițional la Convenție ca urmare a faptului că datorită duratei mari a procedurii judiciare și devalorizării monedei naționale în perioada în care litigiul a fost pe rol, reclamantul a încasat o sumă care nu poate fi considerată o plată adecvată a creanței sale care s-a depreciat semnificativ.
In drept, reclamantul își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 1, art. 4 si urmat, din O.G. nr. 9/2000, art. 4 si urmat, din OG nr. 13/2011, art. 998, 1075, 1081, 1082, 1084, 1088 cod civil (vechi), si art. 1531 Cod civil (nou).
Prin întâmpinarea formulată (f. 37-48 dosar judecătorie), pârâții N. V. și N. A. au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivele întâmpinării se arată că, în fapt, urmare a imposibilității de înțelegere privind investiția asupra terenului Băilor Someșeni, pârâții arată că împreună cu Gidro S. I. au promovat acțiunea de partaj, dorind partaj în natură, împotriva pârâtului Râdulescu T. G., reclamant în prezentul dosar (toti fiind coproprietari in cote de 1/3 parte ai imobilului Băile Someseni Cluj).
Se precizează că prin hotărârea Tribunalului Cluj s-a dispus partajarea imobilului aflat în Cluj-N., . denumirea de „Băile Someșeni”, înscris în CF nr._, având nr. cadastral_ și atribuirea cotei de 4/12 parte din acest imobil pârâților, cu obligarea acestora de a achita sulta în valoare de 603.333,4 euro către creditorul și fostul proprietar R. T. G., în termen de 2 luni de la data pronunțării, respectiv de la data de 08.06.2011. Se menționează că în fața instanței de fond au solicitat atribuirea provizorie a bunului, ceea ce ar fi permis accesarea unui credit pe baza încheierii judecătorești, dar reclamantul din acest dosar s-a opus.
La instanța de fond, reclamantul a solicitat atribuirea întregului teren către pârâți, cu sultă către acesta.
Pârâții arată că au dorit atribuirea provizorie pentru a obține un credit – se precizează că la acel moment Cartea Funciară a imobilului era curată, dar pârâtul s-a opus.
După pronunțarea hotărârii din apel - Decizia nr. 186/A/2011 la 08.06.2011 obligația de plată a sultei a devenit scadentă.
Se precizează că s-a solicitat pârâtului indicarea contului pentru că făceau demersuri la Banca Transilvania în vederea obținerii unui credit pentru achitarea sultei. Se arată că a refuzat, spunându-le că sunt decăzuți din dreptul de a mai plăti sulta. Reclamantul a formulat recurs, strămutat la C., decizia s-a pronunțat la 13.06.2012.
Ulterior, au fost promovate următoarele acțiuni: Dos. nr._ a Curții de Apel C. - contestație în anulare notată în Cartea Funciară prin încheierea_ a OCPI Cluj; Dos. nr. 16._ a Judecătoriei Cluj-N. - revizuire notată în Cartea Funciară prin încheierea 75.018 a OCPI Cluj; Dos. nr._ a Curții de Apel C. - revizuire și Dos. nr._ a Tribunalului Cluj - revizuire
Pârâții au arătat de asemenea că în vara anului 2013 s-a reușit să se radieze notările, dar R. T. G. a formulat o nouă revizuire la Tribunalul Cluj, notată în Cartea Funciară. - dos. nr._/117/2013.
A formulat cererea de executare silită la data de 06.09.2013 și înregistrată la B. C. M. R. sub nr. 894/2013 prin care s-a dispus deschiderea dosarului execuțional nr. 894/2013 și începerea executării silite împotriva pârâților N. V. și N. A. pentru suma de 603.333, 4 euro, actualizată cu indicele de inflație și suma de 52.488 lei, reprezentând cheltuieli de executare.
La baza cererii de executare silită s-a aflat hotărârea nr. 186/A/2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._/211/2009, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 45l/C a Curții de Apel C..
Reclamantul a transformat in lei suma de 603.333,4 euro la data de 8.06.2011 si a calculat inflația la suma in lei, dar a solicitat plata sumei din hotărâre in euro plus inflația in lei (in loc de echivalentul in lei al sumei in euro la 08.06.2011, plus inflația in lei). Pârâții precizează că pentru a nu mai formula contestație la executare si crezând ca daca plătesc suma totul se va termina, au acceptat acest mod incorect de dubla actualizare a sumei. Se precizează că prin diferența de curs valutar între 08.06.2011 și 19.12.2013, creditorul a mai câștigat suma de 41.567 euro. Ca atare, creditorul a câștigat prin plata în Euro, 41.567 euro iar prin indexarea sumei (transformarea sumei de 603.333,4 euro în lei la data de 08.06.2011 și aplicarea inflației până la data de 18.02.2013) încă 43.582 euro.
În data de 18.12.2013 pârâții au solicitat executorului actualizarea debitului întrucât doresc să facă plata. In somația inițială trimisă pârâților și încheierea din data de 18.12.2013 prin care s-a dispus încetarea executării silite se poate observa că debitul a fost reactualizat până la data plății. Respectiv la 18.12.2013, de la suma de 179.213,72 lei la suma de 194.416,77 lei. Aceasta este o primă actualizare a sumei.
Se arată că după plata făcută în 18.12.2013, reclamantul a formulat: Dos. nr._/211/2013 - contestație la executare - Judecătoria Cluj-N.; Dos. nr._/211/2013 - contestație la executare - Judecătoria Cluj-N.; Dos. nr._ - acțiune în pretenții - Judecătoria Cluj-N. – prezentul dosar; Dos. nr._ - cerere de suspendare provizorie - Judecătoria Cluj-N. și Dos. nr._ - cerere de emitere a unei ordonanțe președințiale Judecătoria Cluj-N..
Pârâții arată instanței falsitatea afirmațiilor reclamantului, precum și abuzul pe care acesta îl săvârșește prin formularea prezentei acțiuni. Astfel, se precizează că având în vedere că obligația impusă prin decizia Tribunalului a fost de a achita suma de 603.333,4 euro în moneda euro nu în lei au fost efectuate două actualizări a creanței până la momentul achitării integrale a sumei. Prima actualizare se referă la perioada de timp între 08.06._13. Aceasta este perioada de timp dintre scadența obligației de a achita sulta de 603.333,4 euro stabilită prin decizia Tribunalului Cluj din dosar nr._/211/2009 și momentul trimiterii somației de executare către pârâți prin care au fost înștiințați de faptul că vor fi executați până la concurența sumei de 603.333,4 euro și 179.213,72 lei actualizare cu indicele de inflație + cheltuieli de executare în valoare de 52.488,00 lei. A doua actualizare se referă la perioada de timp între 27.09.2013 și 18.12.2013, moment la care s-a făcut efectiv plata către creditor.
Aceasta este perioada de timp dintre momentul emiterii somației de executare către pârâți și momentul efectuării plății creditorului.
TOTAL ACTUALIZARE - două actualizări a creanței - 194.416,77 lei - 43.582 euro la data de 18.12.2013
TOTAL DEBIT - 603.333,4 euro debit inițial + 43.582 euro actualizare cu indicele de inflație = 646.915,4 euro.
Pârâții precizează faptul că R. T. G. a primit pe lângă debitul inițial de 603.333,4 euro și o actualizare a sumei cu indicele de inflație (a sumei echivalent în lei la 08.06.2011).
Se menționează că această actualizare are în speță titlu de daune-interese moratorii pentru neplata la timp a obligației bănești, deci acoperă atât prejudiciul efectiv suferit (damnum emergens) cât și prejudiciul pentru beneficiul nerealizat (lucrum cessans).
Pârâții precizează că un posibil cumul al dobânzii legale cu actualizarea creanței este atât injust, cât și nelegal.
Astfel, în practica comercială s-a decis că odată cu . O.G. nr. 9/2000 este inadmisibilă cumularea dobânzii legale cu alte daune-interese și cu rata inflației.
De asemenea, și în doctrină s-a apreciat că acest cumul este excesiv întrucât rolul dobânzii este să acopere prejudiciul suferit de creditor prin întârzierea în executarea obligației de către debitor (evaluare legală a prejudiciului).
Însă, în cazul în care suma datorată a fost actualizată, prejudiciul suferit de creditor datorită întârzierii în executare, se acoperă prin diferența rezultată din actualizare (evaluare judiciară).
Actualizarea are natura juridică a despăgubirilor (daune-interese moratorii pentru întârzierea în executarea obligației de plată - când au aceeași natură ca și dobânda legală, cât și compensatorii pentru repararea prejudiciului cauzat).
În această accepțiune, cumulul dobânzii cu actualizarea creanței este inadmisibil, prejudiciul fiind acoperit prin dobânzi sau actualizarea debitului.
În aceeași concordanță s-a exprimat și comisia de unificare a practicii judiciare întrunită în anul 2009 precizând că „un eventual cumul al dobânzii legale cu rata inflației, după . O.G nr. 9/2000 este inadmisibilă întrucât dobânda legală cuprinde și despăgubirea pentru prejudiciul cauzat prin deprecierea monedei naționale în perioada dintre data exigibilității creanței și data plății. Astfel, nu poate fi cumulată dobânda legală cu rata inflației întrucât prima o cuprinde pe a doua" (în perioadele de creștere economică și stabilitate monetară dobânda este mai mică și invers).
Pârâții arată că sunt întrutotul de acord cu această opinie întrucât atât dobânda legală, cât și actualizarea creanței au calitatea de despăgubiri, astfel încât un posibil cumul al celor două ar reprezenta o dublă reparație a prejudiciului.
De altfel, nici după . O.G. nr. 13/2011 nu s-a schimbat modul de aplicare a dobânzii legale, privitor la cumulul acesteia cu actualizarea creanței menținându-se ideea potrivit căreia un astfel de cumul ar presupune o dublă reparație inadmisibilă în orice raport juridic.
În doctrină, natura actualizării creanței este împărțită, unii autori fiind de părere că aceasta are natura unor daune-interese moratorii pentru repararea prejudiciului cauzat pentru întârzierea în executarea obligațiilor, fiind imposibil cumulul dobânzii legale cu actualizarea creanței, alți autori fiind de părere că actualizarea creanței are natura unor daune-interese compensatorii fiind menită să repare beneficiul nerealizat, astfel încât este posibil cumulul dobânzii cu actualizarea creanței.
Opinia majoritară a înclinat totuși, cel puțin în materie civilă, înspre opinia potrivit căreia cumul dobânzii legale cu actualizarea creanței este imposibil, producând o îmbogățire fără justă cauză a creditorului.
Pârâții precizează că în speță actualizarea creanței are natura unor daune-interese moratorii, fiind reparat atât prejudiciul creditorului pentru întârziere, cât și beneficiul nerealizat.
Cu privire la legea aplicabilă raportului juridic se arată că obligația invocată de reclamant s-a născut prin Decizia civilă nr. 186/A/07.04.2011 a Tribunalului Cluj, scadența fiind la 08.06.2011, ca atare legea aplicabilă în speță este Codul civil 1864. Astfel, pentru a putea obține în temeiul C.Civ. 1864 daune-interese pentru întârzierea în executare, creditorul trebuie să facă dovada că: debitorul este întârziere (art. 1081 C.Civ.) sens în care: a somat debitorul prin executor judecătoresc (art. 1079, alin. (1) C.Civ.) sau că se află într-una din situațiile în care debitorul este de drept în întârziere (art. 1079, alin. (2) C.Civ.) sau că a intentat acțiune înainte de executarea obligației (pentru că după acest moment nu mai poate fi pus în întârziere debitorul, obligația fiind executată).
Codul Civil 1864 a consacrat principiul latin „dies non interpellat pro homine” (scadența nu valorează punere în întârziere).
Întrucât „actori incumbit probatio” (reclamantului îi incumbă sarcina dovezii), iar acțiunea nu conține nicio susținere contrară sau nu indică vreo dovadă în acest sens, pârâții precizează că rezultă că nu au fost puși in întârziere de către creditor, ca atare daunele-interese moratorii nu au început să curgă.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1081, art. 1082, art. 1085, art. 1088, art. 998 C.civ. 1864, art. 1349 și urm., art. 1535 NCC, O.G. nr. 9/2000, O.G. nr. 13/2011, L. 71/2011, art. 628 NCPC.
Prin Sentința civilă nr. 3982/14.04.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N., instanța a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Cluj-N. și a declinat soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul R. T. G., în contradictoriu cu pârâții N. V. și N. A., în favoarea Tribunalului Cluj – Secția civilă.
În urma declinării, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Cluj sub nr._ .
Analizând cererea de chemare în judecată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Tribunalul constată următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 103 din Legea nr. 71/2011, obligațiile născute din fapte juridice extracontractuale sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare de la data producerii ori, după caz, a săvârșirii lor. În speță drepturile și obligațiilor părților s-au născut prin Decizia civilă nr. 186/A/07.04.2011, pronunțată în dosarul nr._/211/2009 al Tribunalului Cluj (f. 6-23), fiind aplicabile în speță dispozițiile vechiului Cod civil (1864). Sub aspect procedural cauza este însă guvernată de dispozițiile noului Cod de procedură civilă, cererea de chemare în judecată fiind înregistrată la data de 20 decembrie 2013.
Tribunalul constată că prin Decizia civilă nr. 186/A/07.04.2011, pronunțată în dosarul nr._/211/2009 al Tribunalului Cluj (f. 6-23), irevocabilă, pârâții N. V. și N. A. au fost obligați să achite în favoarea reclamantului R. T. G. cu titlu de sulta reprezentând echivalentul în lei de la data plății a sumei de 603.333,4 euro, în termen de două luni de la data pronunțării deciziei.
În motivele cererii de chemare în judecată reclamantul a arătat că pârâții au achitat suma stabilită în titlul executoriu analizat la data de 18.12.2013 astfel încât, pentru perioada 08.06._13, în opinia reclamantului, pârâții datorează dobânda legală pretinsă. Pentru perioada 08.06._11 dobânda legală este solicitată în temeiul O.G. nr. 9/2000, iar pentru perioada 02.09._13, în temeiul O.G. nr. 13/2011.
Din probațiunea administrată în cauză rezultă că executarea silită a titlului executoriu menționat a fost declanșată în dosarul nr. 894/2013 al B.E.J. C. M. R. ca urmare a cererii formulate de către creditorul R. T. G. la data de 06.09.2013 (f. 83 dosar judecătorie). Prin cererea menționată s-a solicitat obligarea debitorilor N. V. și N. A. la plata următoarelor sume: 1) suma de 603.333,4 euro reprezentând debit, sulta stabilită prin Decizia civilă nr. 186/A/2011 a Tribunalului Cluj, Secția civilă; 2) 179.213,72 lei, reprezentând actualizarea creanței cu rata inflației de la data scadenței obligației, respectiv 08.06.2011 și până la data de 30.08.2013, în conformitate cu prevederile art. 628 alin. 3 din noul Cod de procedură civilă și 3) 10.000 lei, reprezentând cheltuieli de executare (onorariu avocat în faza de executare).
Reclamantul nu a contestat faptul că în cursul executării silite a fost actualizată creanța cu rata inflației, iar sumele stabilite cu acest titlu au fost achitate integral de către debitori. Din adresa emisă de B.E.J. C. M. R. la data de 19.12.2013 (f. 92 dosar judecătorie) rezultă că pârâții din prezenta cauză au achitat reclamantului următoarele sume: 1) suma de 603.333,4 euro și suma de 194.416,77 lei. Din cuprinsul aceleiași adrese rezultă că s-a achitat suma de 42.808 lei cu titlu de cheltuieli de executare. Adresa emisă la data de 13.01.2014 (f. 96 dosar judecătorie) atestă de asemenea achitarea de către pârâți cu titlu de cheltuieli de executare a sumei de 12.357 lei și 30.051 lei.
Actualizarea creanței a fost realizată de către executorul judecătoresc în conformitate cu prevederile art. 628 alin. 3 din noul codul de procedură civilă care dispune: „Dacă prin titlul executoriu nu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte asemenea sume care să poată fi stabilite potrivit alin. 2, executorul judecătoresc, la cererea creditorului, poate actualiza valoarea obligației principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei. În cazul în care titlul executoriu nu conține niciun asemenea criteriu, executorul judecătoresc va proceda, al cererea creditorului, la actualizare în funcție de rata inflației, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri executorii, de la data când creanța a devenit exigibilă și până la data plății efective a obligației cuprinse în oricare dintre aceste titluri”.
Rezultă din cele expuse că, pe de o parte, obligația principală constând în achitarea sumei de 603.333,4 euro a fost executată în moneda europeană și nu în echivalent lei așa cum s-a stabilit prin titlul executoriu, iar pe de altă parte, într-o primă etapă s-a procedat la convertirea în lei a sumei arătate, operațiune urmată de calcularea indicelui de inflație. Sumele astfel rezultate au fost achitate integral. Se poate aprecia astfel că reclamantul nu a înregistrat un prejudiciu constând în devalorizarea monedei naționale și mai mult, debitorii au achitat și suma stabilită cu titlu de actualizare a creanței cu rata inflației. Sunt întemeiate astfel susținerile pârâților în sensul că prin modul în care a declanșat executarea silită reclamantul a optat pentru actualizarea creanței, iar acordarea dobânzii legale după momentul executării obligației principale și a sumei reprezentând actualizarea creanței ar presupune o dublă despăgubire.
Problema de drept dedusă judecății, constând în admisibilitatea cumulului dobânzii legale cu actualizarea creanței în funcție de rata inflației, nu este soluționată unitar în practica judiciară. Unele instanțe s-au pronunțat în sensul admisibilității acestui cumul ținând cont de faptul că natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării creanței cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune (daune moratorii pentru neexecutarea obligației de plată), iar a doua valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății (daune compensatorii) și astfel nu se ajunge la o dublă reparație. S-a apreciat că prin acordarea dobânzii se urmărește sancționarea debitorului pentru executarea cu întârziere a obligației care îi incumbă, pe când prin actualizarea debitului se urmărește acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuațiile monetare în intervalul de timp scurs de la data scadenței și cea a plății efective a sumei datorate. Este de remarcat faptul că soluții în sensul admisibilității cumulului dobânzii legale cu actualizarea creanței au fost pronunțate în litigiile comerciale.
În materie civilă, Comisia de unificare a practicii judiciare din cadrul C.S.M. în ședința din data de 20 martie 2010 a concluzionat în sensul că un eventual cumul al dobânzii legale cu rata inflației, după . O.G. nr. 9/2000 este inadmisibilă întrucât dobânda legală cuprinde și despăgubirea pentru prejudiciul cauzat prin deprecierea monedei naționale în perioada dintre data exigibilității creanței și data plății. Astfel, nu poate fi cumulată dobânda legală cu rata inflației întrucât prima o cuprinde pe a doua. Constatările anterioare sunt valabile și după . O.G. nr. 13/2001.
Reclamantul a invocat de asemenea Decizia nr. 2/2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care a fost admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă I.C.C.J. în sensul că în aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv 1.531 alin.1, alin. 2 teza I și art. 1535 alin. 1 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011.
În considerentele deciziei s-a reținut însă că problema de drept care a fost soluționată diferit de instanțele judecătorești vizează posibilitatea legală de obligare a instituțiilor publice debitoare la plata daunelor-interese moratorii, sub forma dobânzilor legale, cu titlu de reparare a prejudiciului suferit prin modalitatea eșalonată de executare a obligației de plată a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar astfel cum a fost reglementată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009.
Reclamantul omite să observe că în decizia examinată s-a reținut că în ipoteza enunțată sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale: fapta ilicită, vinovăția, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate, ținându-se cont de particularitățile executării unei obligații a unei sume de bani, precum și de efectele Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009. S-a apreciat astfel că prin executarea eșalonată a obligației de plată creditorul a suferit un prejudiciu a cărui existență este confirmată chiar de O.U.G. nr. 71/2009, care, în cuprinsul art. 1 alin. 3 prevede că sumele plătite eșalonat se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S.. Or, prin instituirea obligației de actualizare a creanței legiuitorul recunoaște implicit existența prejudiciului cauzat prin executarea eșalonată și, în consecință, instituie o reparație parțială, prin acordarea de daune-interese compensatorii (damnum emergens). În urma analizei celorlalte condiții s-a decis că principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executării eșalonate a titlurilor executorii, impune și remediere celui de al doilea elemente constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale.
Rezultă cuprinsul deciziei menționate că Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că este admisibil cumulul dobânzii legale cu actualizarea creanței într-un domeniu particular, este considerentul pentru care se face trimitere la efectele O.U.G. nr. 71/2009, care, pe de o parte, a eșalonat plata obligațiilor stabilite prin titlurile executorii, iar pe de altă parte, a obligat instituțiile bugetare să procedeze la actualizarea sumelor cu rata inflației.
Tribunalul apreciază de asemenea că în speță nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, așa cum rezultă din prevederile art. 998-999 C.civ. Este de remarcat faptul că reclamantul a considerat că invocarea practicii judiciare din care rezultă admisibilitatea cumulului analizat este suficientă pentru dovedirea temeiniciei pretențiilor sale. Astfel, singura probă solicitată a constat în expertiza contabilă, care nu a fost încuviințată deoarece pârâții nu au contestat calculul dobânzii legale, calcul expus în cuprinsul cererii de chemare în judecată. Reclamantului îi revenea sarcina de a dovedi îndeplinirea cumulativă a condițiilor răspunderii civile delictuale: prejudiciu, fapta ilicită, vinovăția și raportul de cauzalitate.
În speță, chiar dacă instanța ar fi achiesat la opiniile doctrinare și practica judiciară care admite cumulul dobânzii legale cu actualizarea creanței, față de particularitățile speței, era necesar ca reclamantul să dovedească prejudiciul suferit. Constatarea se impune față de modul concret în care a fost executată obligația, plata în euro a sultei și nu în lei, conform titlului executoriu și actualizarea cu rata inflației), așa cum rezultă din analiza situației de fapt, expusă mai sus.
În același timp, nu se poate reține în cauză vinovăția pârâților, care în calitate de debitori ai obligației stabilite prin titlul executoriu au notificat reclamantul la data de 23.06.2011 prin executor judecătoresc (f. 53 dosar judecătorie), solicitând indicarea numărului de cont bancar în vederea plății sumei de 604.333,4 euro, stabilită cu titlu de sultă. La solicitarea analizată reclamantul a notificat pârâților refuzul de primire a plății față de depășirea termenului de 2 luni stabilit prin titlul executoriu. În altă ordine de idei, cererea de executare silită a fost înregistrată de către reclamant la data de 06.09.2013, așa cum rezultă din cele ce preced, iar obligația a fost executată integral la data de 18.12.2013.
Pârâții au depus la dosarul cauzei copia Sentinței civile nr. 3367/01.04.2014, pronunțată în dosarul nr._/211/2013 al Judecătoriei Cluj-N. (f. 14-17), prin care instanța a constatat încetată executarea silită în dosarul execuțional nr. 894/2013 al B.E.J. C. M. R.. Tribunalul constată însă că această hotărâre nu este irevocabilă, recursul declarat fiind pe rolul Tribunalului Cluj, Secția civilă.
Pentru ansamblul considerentelor expuse, Tribunalul apreciază că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată, iar în baza prevederilor art. 998-999 C.civ. urmează să fie respinsă.
Referitor la cheltuielile de judecată, pârâții au precizat că acestea urmează să fie solicitate pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul R. T. G., cu domiciliul în Cluj-N., .. 22, ., în contradictoriu cu pârâții N. V. și N. A., cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat Gidro S. I., cu sediul în Cluj-N., .. 21/1, jud. Cluj, având ca obiect pretenții.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 05 august 2014.
Președinte, E. L. | ||
Grefier, D. I. D. |
D.D. 05 August 2014
Ted./tehnored./E.L./I.D./5 ex./09.09.2014
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 97/2014. Tribunalul CLUJ | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
