Pretenţii. Decizia nr. 60/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 60/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 28-01-2014 în dosarul nr. 1408/211/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 60/R/2014
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D.-I. T.
JUDECĂTOR: E. L.
JUDECĂTOR: M. O.-S.
GREFIER: C.-G. H.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent Ș. L. F. și pe intimat R. D. E., având ca obiect recursul declarat de pârâta Ș. L. F. împotriva Sentinței civile nr. 800 din 17.091.2013, dosar având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenta Ș. L. F. personal și intimata R. D. E. personal și asistată de av. L. N..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
La data de 23 ianuarie 2014 s-a depus prin registratura instanței din partea recurentei Ș. L. F. un script din care confirmă reținerea sumei de 535,67 lei reprezentând taxa de timbru și copia chitanței prin care s-a achitat suma respectivă.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, în temeiul art. 150 C.pr.civ., tribunalul declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurenta prezentă personal, având cuvântul, arată că își susține recursul și solicită admiterea recursului, schimbarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată . Cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată, conform facturii depusă la dosar.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată următoarele
Prin Sentința civilă nr.800/17 Ianuarie 2013, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Cluj-N., a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale a reclamantei, excepție invocată de pârâtă.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanta R. D. E., în contradictoriu cu pârâta Ș. L. F..
A fost obligată pârâta să restituie reclamantei 8.800 euro cu titlu de împrumut, precum și dobânda legală de la data introducerii acțiunii, 19.01.2012 și până la plata efectivă.
Totodată, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei 2253, 60 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit înscrisului de la fila 7 pârâta a primit la data de 04.08.2009, suma de 8800 euro lei cu titlu de împrumut, cu obligația de a restitui împrumutul până la data de 20.06.2010.
Contractul a fost încheiat in forma înscrisului sub semnătură privată și în condițiile in care nu s-a menționat numele împrumutătorului. Pârâta a susținut că înscrisul este scris de mâna sa și nu a contestat cuprinsul acestuia. Pe de altă parte, a susținut că înscrisul a fost întocmit în favoarea altei persoane decât reclamanta, respectiv în favoarea martorului T. V..
Martorul T. V. a declarat că a împrumutat-o pe pârâtă ultima dată în urmă cu 5-6 ani suma de 8000 euro urmând ca aceasta să-i restituie 10.000 euro. D. fiind imposibilitatea de restituire, părțile au convenit ca in schimbul banilor pârâta să-i dea un teren, ceea ce s-a și întâmplat. Martorul a precizat că înscrisul de la fila 24 constituie convenția părților referitoare la împrumutul acordat. În ceea ce privește înscrisul de la fila 7 de care s-a prevalat reclamanta și pe care pârâta a afirmat că a fost dat în favoarea martorului, nu este recunoscut de acesta.
Faptul că reclamanta este cea care a împrumutat banii pârâtei rezultă și din declarația martorului Răndașu G. care a afirmat că în data de 04.08.2009 s-a întâlnit cu reclamanta căreia i-a dat împrumut 3000 euro, pentru ca aceasta să aibă suma de aproape 9000 de euro pe care să o dea pârâtei cu titlu de împrumut. Martorul a însoțit-o pe reclamantă până în dreptul locuinței pârâtei, nu a asistat efectiv la predarea banilor, însă reclamanta, după întâlnirea cu pârâta, i-a arătat martorului înscrisul de la fila 7 ca dovadă a predării banilor.
Instanța a reținut că reclamanta a făcut dovada că este cea care a împrumutat-o pe pârâtă cu suma de bani și prin urmare are calitate procesuală activă să se îndrepte împotriva acesteia pentru restituirea sumei, motiv pentru care excepția invocată de pârâtă a fost respinsă ca neîntemeiată.
Astfel, din interogatoriul pârâtei, rezultă că în baza relațiilor de rudenie, pârâta a luat împrumut de la reclamanta în mai multe rânduri, diferite sume de bani. De asemenea, reclamanta este cea care se află în posesia înscrisului original ce atestă obligația pârâtei, în condițiile în care pârâta nu a făcut dovada că acest înscris a ajuns ilicit la reclamantă.
Mai mult, martorul T. V., indicat de pârâtă ca beneficiarul obligației de restituire a împrumutului, nu a recunoscut înscrisul și a afirmat relații contractuale cu pârâta mult anterioare datei menționate pe înscrisul de la fila. 7.
În conformitate cu dispozițiile art.1584 vechiul Cod civil, principala obligație a împrumutatului este aceea de a restitui împrumutul la termenul stabilit.
F. de aceste prevederi, instanța a reținut ca termenul de restituire stabilit de părți s-a împlinit (20.06.2010) și nu s-a făcut dovada restituirii împrumutului, astfel că este vorba de o creanță exigibilă, iar dreptul la acțiune în restituire este exercitat înăuntrul termenului de prescripție.
Având în vedere cele de mai sus, în temeiul dispozițiilor art.969 raportat la art.1138, art.1584 și art.1576 Cod civil, instanța a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantei 8800 euro reprezentând împrumut nerestituit .
Raportat la prevederile O.G. nr.9/2000 în vigoare la data încheierii contractului, debitoarea-parată datorează dobânda legală calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecata (19.01.2012) și până la plata efectivă.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, reținând că pârâta a căzut în pretenții, instanța a obligat-o să plătească reclamantei 2253, 60 lei cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariul avocatului.
Împotriva sentinței civile examinate, a declarat recurs, în termen legal pârâta Ș. L. F. (f.3-5), solicitând în baza dispozițiilor art.312 alin.2 coroborat cu art.304 pct.9 Cod procedură civilă, admiterea recursului, schimbarea sentinței pronunțate, iar în urma rejudecării, respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta intimată, ca fiind neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că sentința atacată este netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:
A avut o poziție constantă, sinceră de altfel și a dat dovadă de bună-credință de la început, a recunoscut că a primit cu titlu de împrumut suma de 8.800 Euro însă de la o altă persoană, și anume numitul T. V., iar ulterior, fiind în imposibilitatea de plată, părțile contractante au ajuns la o înțelegere, și anume dornică fiind în stingerea obligației asumate, i-a dat reclamantei în schimbul banilor împrumutați un teren pe care îl deținea în proprietate.
Instanța fondului a interpretat în mod greșit depoziția martorului T. V., reținând în mod eronat că relațiile contractuale dintre martor și recurentă erau mult anterioare datei menționare pe înscrisul anexat cererii de chemare în judecată, pe când martorul a arătat că a împrumutat recurenta cu 5-6 ani în urmă, așadar dintr-un simplu exercițiu matematic se poate deduse că împrumutul a fost acordat în perioada anilor 2008 – 2009.
Faptul că martorul nu a recunoscut înscrisul prezentat de instanță, apreciază că nu poate avea o relevanță deosebită din moment ce este vorba de două înscrisuri sub semnătură privată și foarte ușor poate și putea opera o simplă confuzie.
În ceea ce privește martorul propus de intimată, numitul R. G. și audiat de instanța de judecată contrar regulilor generale în materie de probațiune, contrar dispozițiilor art.1191 alin.1 Cod civil, care prevăd interdicția de a dovedi cu martori actele juridice cu o valoare mai mare de 250 lei, singurele mijloace de probă fiind înscrisurile autentice sau înscrisurile sub semnătură privată, apreciază că depoziția acestuia nu poate și nu constituie o probă certă, veritabilă din moment ce acesta n-a asistat efectiv la predarea banilor, respectiv a sumei de 8.800 Euro.
În aceste condiții, apreciază că susținerile reclamantei, buna-credință de care a dat dovadă nu a fost răsturnată, iar înscrisul anexat cererii de chemare în judecată atâta timp cât nu poartă numele persoanei care a împrumutat recurenta și raportat la relațiile conflictuale, de dușmănie dintre părți, apreciază că susținerile recurentei în sensul că intimata a sustras originalul înscrisului pot fi primite.
Astfel, se poate concluziona că, înscrisul care a fost depus de către intimată pentru susținerea pretențiilor pe care le are, nu dovedesc existența vreunei convenții de împrumut încheiate între ea și intimată și ca atare nici existența în patrimoniul său a obligației de restituire a sumei de bani pretinse.
În aceste condiții, apreciază că hotărârea pronunțată este netemeinică, cuprinde dispoziții contradictorii, considerent pentru care și raportat la prevederile legale enunțate, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 și următoarele, art.274 Cod procedură civilă, art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată, intimata R. D.-E. (f.10-12), a solicitat în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, respingerea recursului ca nefondat, iar în temeiul art.274 alin.1 Cod procedură civilă, obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea poziției procesuale a arătat că pârâta a invocat buna-credință, dar și poziția constantă și sinceră pe care susține că a avut-o în fața instanței și prin care contestă că ar avea vreo datorie la reclamantă.
Ceea ce nu lămurește recurenta însă este contradicția dintre afirmațiile sale și cele ale martorului T. V. pe care l-a propus, martorul neavând nici un motiv să fie nesincer, pentru că în schimbul datoriei pe care recurenta o avea la el, a primit un teren în satul Coruș, datoria stingându-se.
Recurenta nu poate dovedi însă plata datoriei consemnată în înscrisul pe care l-a redactat, semnat și datat 04 august 2008, din care rezultă că datorează suma de 8.800 Euro pe care trebuia să o achite până la 20.06.2010. Înscrisul original pe care recurenta l-a scris, semnat și datat 04.08.2008 se află în posesia sa.
Conform art.1138 cod civil (1864) remiterea voluntară a titlului original făcută de creditor debitorului dă probă liberațiunii.
Așadar, persoana care deține originalul înscrisului ce constată o creanță în bani, se prezumă că are calitatea de creditor, implicit calitate procesuală activă dacă împrumutul cu acea sumă nu a fost restituit. Prezumția nu a fost răsturnată, dimpotrivă, a fost în mod indirect confirmată prin depoziția martorului T. V..
Mai precizează că deține titlul original care constată creanța certă, lichidă și exigibilă, debitoare fiind recurenta pârâtă potrivit acestui înscris, iar probă liberațiunii o dă doar remiterea voluntară a titlului original făcută de creditor, debitorului conform art.1138 Cod civil.
Prin urmare, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, precum și a dispozițiilor legale incidente, Tribunalul constată următoarele:
În cadrul primului motiv de recurs se susține că instanța de fond a interpretat greșit depoziția martorului T. V. și a reținut în mod eronat că relațiile contractuale dintre martor și recurentă erau mult anterioare datei menționate pe înscrisul anexat cererii de chemare în judecată.
Susținerile recurentei sunt nefondate deoarece martorul T. V. a arătat în cadrul depoziției sale (f. 39 dosar judecătorie) faptul că ultima dată i-a împrumutat recurentei „acum 5 sau 6 ani – era înainte de criza economică – suma de 8.000 euro…”. Rezultă că instanța a citat doar din depoziția martorului și nu a procedat la interpretarea acesteia. În același timp, martorul a arătat cu „înscrisul de la fila 24, prezentat în original” îl recunoaște, a fost scrisă și semnată de el. Apoi, martorul a precizat că înscrisul de la fila 7, de asemenea prezentat în original, nu l-a văzut vreodată.
Or, contractul de împrumut sub semnătură privată încheiat între recurenta Ș. L. și martorul T. V. pentru suma de 8.800 euro, a fost semnat la data de 21.08.2008. În condițiile în care martorul a fost audiat în 10.01.2013 nu se poate susține că acesta nu ar fi fost sincer cu privire la momentul acordării împrumutului arătat.
Relevant pentru soluționarea cauzei este și faptul că martorul nu a recunoscut înscrisul pe care își întemeiază pretențiile intimata reclamantă, afirmând că „nu l-a văzut vreodată”. În aceste condiții, recurenta pârâtă nu și-a dovedit afirmațiile în sensul că înscrisul a fost semnat în favoarea numitului T. V.. Nu are suport probator nici susținerea recurentei potrivit căreia martorul a confundat cele două înscrisuri, deoarece cu privire la înscrisul de la fila 24 a afirmat că a fost scris și semnat de către el, iar cu privire la cel de la fila 7 a arătat că nu l-a văzut anterior prezentării în instanță.
Al doilea motiv de recurs vizează depoziția martorului R. G..
În ceea ce privește admisibilitatea probei, recurenta omite să observe dispozițiile art. 1197 din vechiul Cod civil, aplicabil în cauză, potrivit cărora interdicția probatorie prevăzută de art. 1191 alin. 1 din același cod nu se aplică în cazul când există un început de dovadă scrisă, cum este cazul în speță.
Restul criticilor cu privire la depoziția martorului menționat sunt de asemenea nefondate în condițiile în care instanța de fond nu și-a fundamentat soluția doar pe depoziția acestui martor. În considerentele sentinței rezultă că instanța și-a format convingerea în baza ansamblului probator al cauzei. Astfel, din interogatoriul recurentei pârâte a rezultat că, în baza relațiilor de rudenie existente între părți, recurenta a luat împrumut de la intimată în mai multe rânduri diferite sume de bani. În același timp, intimata este cea care se află în posesia înscrisului original ce atestă obligația recurentei. Instanța de fond a statuat corect în sensul că recurenta nu a făcut dovada că înscrisul menționat ar fi ajuns în mod ilicit la intimată.
Recurenta susține de asemenea că a fost de bună credință dar nu a propus alte probe cu excepția celor analizate pentru a-și dovedi susținerile. Or, în aceste condiții, instanța de fond a statuat corect în sensul că pretenția dedusă judecății a fost dovedită de către intimata reclamantă și a admis acțiunea așa cum a fost formulată.
Pentru considerentele expuse criticile recurentei vor fi apreciate nefondate, în cauză nefiind prezent motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., în care se încadrează motivele invocate. S-a dat eficiență și prevederilor art. 304¹ din același cod, hotărârea nefiind supusă apelului.
Astfel, în baza art. 312 alin. 1 raportat la art. 299 alin. 1, art. 304 pct. 9 și art. 304¹ C.pr.civ., urmează să fie respins ca nefondat recursul declarat de pârâta Ș. L. F. împotriva Sentinței civile nr. 800 din 17.091.2013, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Cluj-N., care va fi menținută în totul.
În temeiul dispozițiilor art. 274 alin. 1 C.pr.civ., va fi obligată recurenta, a cărei culpă procesuală este dovedită, să plătească intimatei R. D. E. suma de 100 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial conform înscrisului dovedito de la dosar (f. 65).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Ș. L. F. împotriva Sentinței civile nr. 800 din 17.091.2013, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Cluj-N., pe care o menține în totul.
Obligă recurenta să plătească intimatei R. D. E. suma de 100 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 28.01.2014.
Președinte, D. T. | Judecător, E. L. | Judecător, M. O.-S. |
Grefier, C.-G. H. | ||
C.H. 29 Ianuarie 2014
Pregătit pentru motivare A.P.B./29 Ianuarie 2014
Red. E.L./2 exemplare/30.01.2014
Judecător fond: G. C. – Judecătoria Cluj-N.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 498/2014.... | Pretenţii. Decizia nr. 429/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
