Rectificare carte funciară. Decizia nr. 533/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 533/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 15-07-2014 în dosarul nr. 12302/211/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIE Nr. 533/R/2014
Ședința publică de la 15 Iulie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE O. R. G.
Judecător C.-V. B.
Judecător A.-F. D.
Grefier A. R. V.
Pe rol fiind judecarea recursului Minori și familie declarat de recurenții-pârâți B. M. V. și B. I. împotriva încheierii civile din data de 23.07.2013 și a sentinței civile nr._/2013 din 30.07.2013 pronunțate în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N., privind și pe intimata-reclamantă . și pe intimatul-pârât B. C. M. R., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul recurenților-pârâți, avocat C. D. și reprezentantul intimatei-reclamante R. B., lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentantul recurenților-pârâți propune recalificarea căii de atac în temeiul dispozițiilor art. 402 alin 2 Cod Procedură Civilă, având în vedere că raportarea nu trebuie să se facă la criteriul valorii.
Reprezentantul intimatei-reclamante arată că lasă la aprecierea instanței recalificarea căii de atac.
După deliberare, apreciază că, într-adevăr calea de atac în contestațiile la executare având ca obiect partaj de bunuri, urmează regulile de la acțiunile de partaj, adică se are în vedere valoarea bunului supus partajului. În cauză această valoare este sub 100.000 de lei, astfel încât, în calea de atac corectă este recursul
Nemaifiind alte cereri de formulat în probațiune, instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurenților-pârâți solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea în totalitate a acestor hotărâri și trimiterea cauzelor conexate spre rejudecare în fond primei instanțe, cu cheltuieli de judecată în fond și în recurs.
Reprezentantul intimatei-reclamante solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
.TRIBUNALUL
Reține că prin contestatia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj N. la data de 22.05.2012, contestatoarea . a chemat în judecata pe intimații B. M. V. și B. I., solicitând instanței să dispună sistarea stării de indiviziune asupra imobilului garaj înscris în Cf nr._/sub br topo_/S/X/VIII/2 în suprafața de 16,80 mp, bun comun în devălmășie al intimaților, prin atribuirea acestuia în natura debitoarei B. M. V., înscrierea în CF a dreptului de proprietate asupra imobilului garaj, în favoarea debitoarei B. M. V., cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea cererii, s-a arătat că, prin sent.pen. nr. 553/2008 a Judecatoriei Cluj-N. intimata B. M. V. a fost condamnata pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 215 ind.1 Cod penal, reținându-se că intimata a produs un prejudiciu în cuantum de 145.000 de lei, fiind obligata la repararea acestuia. Intimata a achitat suma datorata, motiv pentru care s-a demerat procedura de executare silita în dos. ex. nr. 365/2008 al B. Campian M. R., însă s-a constatat, la data de 17.05.2012, că exista un impediment la executare, respectiv că imobilul garaj suspus executarii este bun comun al intimaților dobândit în timpul căsătoriei, motiv pentru care se impune partajarea bunului. În ceea ce privește sulta datorată celuilalt coproprietar, contestatoarea a arătat că, în dos. nr._/211/2008 având ca obiect partajului imobilului apartament deținut de intimați, s-a stabilit de către expertul evaluator desemnat in cauza, valoarea de circulație a imobilului, fiind inclusa în valoare si valoarea garajului, întrucât s-a aplicat un coeficient de +10% pe considerentul că imobilul apartament dispune de garaj. Întrucât sulta stabilita în dos. nr._/211/2008 în favoarea intimatului B. I. a inclus astfel si valoarea garajului, în cauza de față nu se impune stabilirea unei sulte în favoarea intimatului.
În drept, au fost invocate disp. art. 400 ind.1 și art. 493 C.p.c.
Intimații B. M. V. și B. I. au depus întâmpinare si cerere reconvenționala la dosar, solicitând instanței atribuirea garajului pe numele și în favoarea intimatului B. I., cu plata sultei în favoarea de 10.900 de lei, în favoarea intimatei B. M. V., întabularea în CF_ Cluj N. a dreptului de proprietate al intimatului B. I. cu titlu de cumpărare și partaj ca bun propriu.
În motivare, intimații sunt de acord cu partajarea bunului în procedura de executare silita, însă în modalitatea atribuirii acestuia către intimatul B. I.. Astfel, acesta a arătat că intimatul deține disponibilul bănesc pentru achitarea sultei către celălalt coproprietar, iar garajul se află în folosința intimatului, care deține și un autoturism pentru staționarea căruia necesita un garaj. Prin urmare, se impune satisfacerea nevoilor intimatului în ceea ce privește acest bun, cu atâta mai mult cu cât intimatul B. I. este un terț față de raportul obligational dintre contestatoare si intimata. Se poate susține că intimatul deține un „bun” în sensul CEDO, în condițiile în care acesta este titularul unui drept de proprietate, iar modalitatea de partajare propusa este una prin care se asigura respectarea dreptului său de proprietate.
În drept, au fost invocate disp. art. 673 ind 9 c.pr.civ. și art.1 Protocolul 1 CEDO.
Instanța a admis excepția netimbrării cererii reconvenționale formulate de către intimați, invocata de către contestatoare și a anulat cererea reconvenționala ca netimbrată.
Prin sentința civilă nr._/30.07.2013, Judecătoria Cluj-N. a respins cererea de repunere pe rol, ca neîntemeiată.
A admis contestatia la executare formulata de contestatoarea ., cu în contradictoriu cu intimatii B. M. V. si B. I..
A dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului garaj înscris în Cf nr._ Cluj N., nr topo_/S/X/VIII/2 în suprafața de 16,80 mp, bun comun în devălmășie al intimaților B. I. si B. M. V., în cote egale de 50% - 50%, prin atribuirea acestuia în intregime intimatei B. M. V., cu obligarea acesteia la plata sumei de 10.900 lei catre intimatul B. I., cu titlu de sulta.
A dispus înscrierea în CF a dreptului de proprietate al intimatei B. M. V..
In considerentele sentinței, instanța a reținut că prin sent. pen. nr. 553/2008 pronunțata de Judecatoria Cluj-N. în dosarul nr._/211/2007, intimata B. M. V. a fost condamnata la pedeapsa rezultanta de 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționata a executarii pedepsei pe durata termenului de incercare de 4 ani, pentru comiterea infracțiunilor prevazute de art. 215 1 al.1 C.p. cu aplic. art. 41 al.2 C.p. si art. 43 din Legea nr.82/1991 rap . la art.289 al.1 C.p. cu aplic. art. 41 al.2 C.p.. În temeiul art. 14, art. 346, art. 193 C.p.p. intimata a fost obligata sa platească contestatoarei . sumele de 145.000 lei daune materiale si 7030 lei cheltuieli judiciare.
Contestatoarea a formulat cerere de executare silita în temeiul hotărârii judecătorești menționate, înregistrata la data de 18.11.2008 în dos. ex. nr. 365/2008 al B. Campian M. R.. În cadrul dosarului executional s-a procedat la vânzarea la licitație publica a imobilului dobândit de intimata B. M. V., prin sent.civ. nr._/2009 pronunțata de Judecatoria Cluj N. în dos. nr._/211/2008 prin care s-a dispus partajul imobilului apartament înscris în CF nr._ Cluj N., nr topo_/S/X/VII/2 prin atribuirea acestuia în întregime intimatei și plata unei sulte de 110.000 de lei către intimatul B. I., prin licitația publica din data de 27.10.2012, imobilul fiind dobândit de către contestatoarea ., în calitate de adjudecatar.
Prin procesul-verbal întocmit la data de 17.05.2012 s-a constat de către executorul judecătoresc impedimentul la executare, constând în împrejurarea că imobilului garaj înscris în Cf nr._/sub nr topo_/S/X/VIII/2 în suprafața de 16,80 mp este proprietatea . I. si B. M. V., urmand a se continua executarea dupa inlaturarea acestui impediment, respectiv dupa stabilirea cotei de proprietatea a intimatei (f. 141)
Potrivit art. 493 C.p.c. creditorii personali ai unui debitor codevalmaș pot urmări partea acestuia din imobilele aflate în proprietate ., în prealabil, au solicitat împarțeala acestora, iar, conf. art. 4001 C.p.c. împartirea bunurilor proprietate ., la cererea partii interesate, și in cadrul judecarii contestatiei la executare.
Conform extrasului de CF_ Cluj N., imobilul garaj situat la demisol cu s.u. de 16,80 mp, cu PIC 1, 14/100 aferente înscrise in CF col_ fiind în proprietatea ., cf. art. 30.c.fam. Fiind bun dobândit în timpul căsătorie, se prezuma contribuția . soților la dobândirea acestuia, intimații, prin întâmpinarea depusă la dosar, nesusținând o contribuție superioara a unui sau altuia la dobândirea acestuia peste cota prezumata de 50% - 50%, urmând ca instanța să aiba în vedere o cota egala din dreptul de proprietate asupra bunului.
Conform raportului de expertiza evaluatorie imobiliara întocmit de expert V. Vergiliu, valoarea imobilului garaj este de_ de lei, imobilul neputând fi partajat, raportat la natura si destinația bunului. Valoaea stabilita de expert nu a fost contestată de către intimați, conform poziției procesuale exprese solicitată prin întâmpinare.
În ceea ce privește modalitatea concreta de partaj, instanța a constat că părțile au avut o poziție procesuala divergenta în ceea ce privește coproprietarului căruia să i se atribuie în întregime bunul, având în vedere că acesta nu poate fi partajat. Sub acest aspect, instanța a reținut că, cererea reconvenționala formulata de intimatul B. I. prin care a solicitat atribuirea bunului către acesta a fost anulata, raportat la nedepunerea taxei de timbru stabilita de instanța. Instanța a apreciat asupra exercitării de către intimat a drepturilor procesuale cu rea credință și scopul tergiversării drepturilor contestatoarei de a-și vedea executata creanța cu celeritatea pe care termenul rezonabil prevăzut de art. 6 CEDO o impune si procedurii de executare silita, în condițiile în care opțiunea sa pentru partajul prin atribuirea bunului s-a manifestat într-o etapa procesuală ulterioara primei zile de înfățișare, iar conduita sa în ceea ce privește plata taxei de timbru, a fost una de amânare nejustificata a obligatiei, formularea unei cereri de reexaminare a taxei de timbru în etapa amânării pronunțării hotărârii, în condițiile purtării de dezbateri contradictorii asupra dispozițiilor legale aplicabile din Legea nr. 146/1997 în ceea ce privește partajul solicitat în ședința publica din data de 23.04.2013, fiind o exercitare abuziva a drepturilor procedurale, care nu justifica cererea de repunere pe rol a cauzei.
Cât privește criteriile concrete de atribuire a bunului, instanța a reținut pe de o parte că partajul bunului comun a fost solicitat, în cadrul contestației la executare, de către creditoarea debitoarei B. M. V. în vederea realizării dreptului său de creanță. Intimatul B. I. invoca un drept de proprietate care se impune cu prioritate a fi protejat, drept pe care - constată instanța - acesta nu și l-a protejat printr-o cerere proprie de partajare a bunului în sensul solicitat, rămânând în pasivitate o lunga perioada de timp în care a cunoscut împrejurarea executarii silite a soției sale, inclusiv sub aspectul valorificării bunurilor comune de către creditoare. Partajul bunurilor comune în modalitatea solicitata de către intimat, ar fi de natura să o prejudicieze pe contestatoare, în condițiile în care intimatul nu făcut dovada deținerii sumelor necesare plății sumei, iar contestatoarea nu deține vreun privilegiu sau o alta garantie pentru încasarea în totalitate și cu prioritate a sumei ce ar urma să fie încasata de debitoarea sa, cu titlu de sultă, încasarea creanței sale fiind asigurata prin atribuirea în natura a bunului către debitoare sa. Totodată, intimatul B. I. nu a făcut dovada folosinței constante si exclusive a imobilului garaj, simplul fapt al depunerii talonului unui autoturism nefiind suficienta pentru probarea acestei situații.
Pentru aceste motive, instanța a admis partajul bunului imobil în modalitatea solicitata de către contestatoare, in temeiul art.. 4001, art. 404, art. 493 C.p.c. a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului garaj înscris în Cf nr._/sub nr topo_/S/X/VIII/2 în suprafața de 16,80 mp, bun comun în devălmășie al intimaților B. I. si B. M. V., în cote egale de 50% - 50%, prin atribuirea acestuia în intregime intimatei B. M. V., cu obligarea acesteia la plata sumei de 10.900 lei catre intimatul B. I., cu titlu de sulta. Instanța apreciazaă necesara stabilirea sultei către intimatul B. I. raportat la considerentele înch. nr. 1502/17.02.2012 pronunțata în dos. nr._/211/2008 având ca obiect lămurire dispozitiv prin care s-a stabilit că valoarea imobilului apartamnet nu include si valoarea garajului.
În temeiul art. 20 din Legea nr. 7/1996 a dispus înscrierea in CF a dreptului de proprietate al intimatei B. M. V..
În temeiul art. 274 C.p.c. instanța a obligat intimatiii la plata sumei de 1600 de lei cu titlu de cheltuieli de judecata (taxa de timbru de 260 lei și 1360 lei onorariu de expert) retinând că, pentru onorariul de avocat nu s-au depus înscrisuri justificative.
Pârâții B. I. și B. M. V. au declarat recurs în termen împotriva Încheierii din 23,.07.2013 și a Sentinței civile nr._ pronunțată la data de 30.07.2013, în dosar nr._/211/2012, solicitând instanței casarea în întregime a hotărârilor atacate și trimiterea dosarelor conexate spre rejudecare instanței de fond, cu cheltuieli de judecată în recurs și fond.
În motivare, recurenții au susținut nelegalitatea hotărârilor atacate, date cu încălcarea dispozițiilor legale incidente.
Astfel, deși dispozițiile art. 20 din Legea nr. 146/1997,republicată, obligă instanța să înștiințeze partea prin citație asupra existenței obligației de timbrare, în speță, în ceea ce-i privește nu s-a realizat o înștiințare corespunzătoare, în legătură cu obligația timbrării, citația cuprinzând taxa de timbru datorată fiindu-le comunicată numai pe preziua termenului de judecată.
Procedând la anularea acțiunii lor ca netimbrată prin incheierea de ședință din 23.07.2013, în condițiile în care au fost înștiințați despre obligația plății de taxă de timbru numai în data de 22.07.2013, instanța le-a redus termenul legal de 3 zile, în care potrivit art. 18. al.2 din Legea nr.146/1997, puteau formula cerere de reexaminare impotriva mopdului de stabilire a taxei de timbru.
În acest fel, instanța a încălcat nu numai dispozițiile legii interne, ci și art. 6 al.1 din C.E.D.O., după cum a stabilit instanța de contencios European, în cauza Russen contra României, asemănătoare speței de față.
De asemenea, aceleași dispoziții legale, precum și normele procedurale interne care reglementează drepturile la apărare a părții au fost încălcate de către instanță, care a trecut la judecarea pricinii, deși apărătorul lor formulase cerere de amânare, pentru motive nejustificate și anume, se afla în concediu de odihnă la data termenului, iar ei nu au dorit substituirea apărătorului lor, pe de o parte, iar pe de altă parte, nu au fost legal încunoștințați despre obligația plății taxei de timbru.
Toate aceste neregularități atrag nulitatea hotărârii atacate, în condițiile art. 105 C.pr.c., astfel încât este incident motivul de casare prev. de art. 304 pct. 5 C.pr.civ., ce impune casarea hotărârilor atacate, cu trimiterea celor două cauze conexate, spre rejudecare, măsură procesuală ce constituie cel mai bun remediu pentru vătămarea suferită de ei.
Reclamanta - intimată nu a formulat întâmpinare la recursul pârâților, însă a solicitat prin reprezentant, respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a actelor aflate la dosar, tribunalul constată netemeinicia recursului declarat în cauză, având în vedere, următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997, „Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii … instanța va pune în vedere petentului, să achite suma datorată, până la primul termen de judecată.”
Instanța este datoare potrivit legii să încunoștințeze debitorul obligației taxei de timbru despre suma pe care o datorează cu acest titlu, însă legea nu se prevede că această înștiințare, se face obligatoriu pe calea citației, existând posibilitatea ca această înștiințare să se facă direct părții, prezentă personal în instanță, sau reprezentantului acesteia. În speță, încunoștințarea debitorului despre taxa de timbru datorată, s-a făcut în ședința publică din 23.04.2013, când instanța a comunicat avocatului acestora că datorează o taxă de timbru de 654 lei.
Dreptul de a formula reexaminare în termenul prevăzut de art. 18 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, s-a născut din acest moment al comunicării cuantumului taxei de timbru făcută recurenților, prin avocatul lor.
Recurenții încearcă să speculeze în prezentul recurs, împrejurarea că, instanța de fond a apreciat necesară citarea lor cu mențiunea obligației achitării taxei de timbru, iar această citație le-a parvenit numai la data de 22 iulie 2013.Nu trebuie scăpat din vedere în aprecierea temeiniciei acestei critici, că citarea părților s-a făcut la domiciliul procesual ales, care a fost indicat la adresa biroului avocatului lor.
Astfel, citația a parvenit tot avocatului, care era încunoștiințat de obligația de plată a taxei de timbru din data de 23.04.2013.Poate că, alta ar fi fost situația dacă, citarea recurenților, s-ar fi făcut la domiciliul acestora, căci atunci într-adevăr, s-ar putea afirma că recurenții au fost înștiințați personal despre obligația achitării taxei de timbru, însă în cazul de față, citarea lor la domiciliul procesual ales, nu a adus nicio schimbare în starea de fapt existentă încă din 23.04.2013,
Recurenții fiind încunoștințați prin avocat, care este mandatat să ia cunoștință în numele părții de actele de procedură, de obligația achitării taxei de timbru încă din 23.04.2013, soluția anulării cererii reconvenționale formulate de recurenții B. I. și B. M. V. ca netimbrată este temeinică și nelegală, raportat la dispozițiile art. 20 al.3 din Legea nr.146/1997, și la împrejurarea că recurenții nu au făcut dovada la achitării taxei de timbru la termenul din 23.07.
Recurenții datorau taxa de timbru la termenul stabilit de instanța pentru depunerea acesteia, independent de prezenta sau absența avocatului lor la acel termen. Astfel, cererea de amânare formulată de avocat, nu poate constitui o justificare a nedepunerii taxei de timbru.
Potrivit disp. art. 156 C.pr.civ., instanța poate să amâne cauza o singură dată, pentru lipsă de apărare temeinic justificată, iar în cazul în care nu încuviințează cererea de amânare, sub acest motive, este datoare să amâne pronunțarea.
Instanța a respectat dispozițiile acestui text legal, dând pârâților posibilitatea să formuleze concluzii scrise, având în vedere că nu era reprezentați la termenul la care a lăsat cauza în pronunțare.
Dispozițiile legale reținute de judecătorie sunt incidente în cauză, art. 229 alin 1 și 234 alin 2 din Statutul profesiei de avocat impunând avocatului să-și asigure substituirea în cauză.
În cererea de recurs se susține că recurenții nu au acceptat substituirea, însă aceasta este semnată de avocat și nu de parte personal, astfel că nu se poate susține că am avea vreo dovadă a acestei poziții personale a părții, în sensul refuzului substituirii.
Oricum, o astfel de atitudine a părții n-ar putea constitui un motiv pentru a obține amânarea pricinilor, recurenții având la dispoziție un termen de o săptămână în care apărătorul lor putea să le formuleze concluziile în scris.
În privința anulării ca netimbrată a cererii reconvenționale, soluția ar fi fost aceeași, raportat la disp. art. 20 alin 3 din Legea 146/1997, cu sau fără prezența avocatului părților, câtă vreme taxa de timbru nu era achitată.
Pentru motivele arătate, criticile formulate de recurenți sunt neîntemeiate, considerent pentru care, în temeiul art. 312 al.1 C.pr.c., recursul va fi respins ca nefundat, păstrându-se în întregime hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții B. M. V. și B. I. împotriva sentinței civile nr._/30 iulie 2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N., pe care o menține în întregime.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 iulie 2014.
Președinte, O. R. G. | Judecător, C.-V. B. | Judecător, A.-F. D. |
Grefier, A. R. V. |
Red. B.C./DACT. E.C./2 EXPL.
Judecător de fond: A. P.
19.09.2014
| ← Ordin de protecţie. Decizia nr. 834/2014. Tribunalul CLUJ | Actiune în constatare. Decizia nr. 308/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
