Acţiune în constatare. Decizia nr. 162/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 162/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 06-02-2014 în dosarul nr. 22009/212/2012
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.162
Ședința publică din 6 februarie 2014
PREȘEDINTE - C. R. D.
JUDECĂTORI – A. L.
- V. C. C.
GREFIER - G. B.
S-a luat în examinare recursul civil având ca obiect acțiune în constatare, recurs declarat de recurenții pârâți M. C. PRIN PRIMAR și C. L. C., ambii cu sediul în C., ., județ C., împotriva sentinței civile nr.4613/29.03.2013, pronunțate de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți Z. CHIRAȚA, cu domiciliul în C., ., județ C., Z. T., cu domiciliul în C., ..105, ., ., I. M., cu domiciliul în București, ., ., . și Z. E., cu domiciliul în C., ., ., județ C..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurenții pârâți M. C. prin Primar și C. local C. avocat Coconi Tasy, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, iar pentru intimații reclamanți Z. Chirața, Z. T., I. M. și Z. E., avocat Paris Z., în baza împuternicirii avocațiale nr._/02.12.2013.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art.88 și următoarele Cod procedură civilă, după care:
Reprezentantul convențional al intimaților reclamanți depune la dosarul cauzei practică judiciară.
Apărătorii părților solicită a se lua act că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de propus, apreciind dosarul în stare de judecată.
Instanța, socotindu-se lămurită, în conformitate cu prevederile art.150 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul, reprezentantul convențional al recurenților pârâți solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate și pe cale de consecință, reanalizând întreg materialul probator administrat în prezenta cauză, respingerea cererii de chemare în judecată. Totodată, solicită, în temeiul prevederilor art.274 Cod procedură civilă, obligarea intimaților reclamanți la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu judecarea cauzei, potrivit borderoului centralizator onorarii avocațiale pe care îl depune la dosar.
Luând cuvântul, reprezentantul convențional al intimaților reclamanți solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, urmând a se avea în vedere motivele menționate în întâmpinarea depusă la dosar.
Constatând dezbaterile încheiate, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 29.08.2012, sub număr dosar_, reclamanții Z. Chirața, Z. T., I. M. și Z. E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții M. C. prin Primar și C. L. C., constatarea dobândirii prin prescripție achizitivă a dreptului de proprietate asupra terenului situat în C., ., în suprafață de 440 mp. Totodată, reclamanta a solicitat constatarea dobândirii, prin accesiunea imobiliară artificială, a dreptului de proprietate asupra construcției în suprafață construită de 85,50 mp, edificată pe terenul anterior indicat.
În motivarea cererii s-a arătat că, la data de 06.07.1971, Z. S. (căsătorit cu Z. Chirața) a cumpărat de la S. D. terenul în suprafață de 440 mp, situat în C., ., cartier Palazu M.. Z. S. a edificat pe terenul astfel cumpărat o construcție în suprafață construită de 85,50 mp, iar la data de 14.10.1995 a decedat, avându-i ca moștenitori pe soția supraviețuitoare Z. Chirața și pe copii Z. T., I. M. și Z. E., toți reclamanți în prezenta cauză.
Au apreciat reclamanții că, prin joncțiunea posesiei lor cu cea a autorului Z. S., s-a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului, prin uzucapiunea de lungă durată, având în vedere că vânzarea-cumpărarea din anul 1971 s-a efectuat fără îndeplinirea formalităților prevăzute de lege în materie de translatare drept de proprietate asupra terenurilor. Totodată, cer reclamanții a se constata dobândirea dreptului de proprietate asupra construcției edificate pe același teren, pe calea accesiunii imobiliare.
În drept, au fost invocate prevederile art. 111 Cod procedură civilă, art. 1846, 1874, 1850, 1860, 1890, 645, 490 și 492 Cod civil, iar în susținere au fost atașate înscrisuri, în fotocopie (f. 5-12).
Obiectul cererii a fost evaluat provizoriu la_ lei, valoare față de care a fost plătită o taxă judiciară de timbru de 711 lei și timbru judiciar de 5 lei, iar după evaluarea terenului și construcției pe calea expertizei judiciare, timbrajul cererii a fost suplimentat cu taxă judiciară de timbru de 2977.77 lei.
Pârâții nu au formulat întâmpinare.
Instanța, din oficiu, a solicitat informații Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară C. precum și Primăriei Municipiului C., răspunsurile acestora fiind depuse la dosar (f. 46; 38-41).
În cauză au fost administrate, la cererea reclamanților, proba cu înscrisuri, proba cu martori, fiind audiați în această calitate G. Eliona (f. 58) și S. Ș. (f. 59), precum și proba cu expertiza tehnică judiciară, pentru identificarea și evaluarea imobilului (f. 47-54).
La ultimul termen de judecată reclamanții și-au precizat cererea, în sensul că solicită admiterea acțiunii cu recunoașterea dobândirii dreptului lor de proprietate asupra imobilelor - teren și construcții - astfel cum acestea au fost identificate prin raportul de expertiză efectuat în cauză.
Prin sentința civilă nr. 4613/29.03.2012 instanța a admis acțiunea, în sensul că a constatat că reclamanții au dobândit, prin uzucapiunea de 30 de ani, dreptul de proprietate asupra terenului situat în C., ., jud. C., în suprafață de 431 mp, învecinat la nord cu . sud cu stradă (fără denumire), la est cu proprietatea deținută de I. I. și la vest cu proprietatea deținută de C. M., astfel cum a acesta fost identificat prin raportul de expertiză tehnică imobiliară întocmit în cauză de către expertul tehnic judiciar ing. C. C., delimitat în Planul de amplasament și delimitare a imobilului întocmit de ing. L. B. - anexă la raportul de expertiză - prin punctele 1-2-3-4-5-6-7-8-9; a constatat că reclamanții au dobândit, prin accesiunea imobiliară artificială, dreptul de proprietate asupra construcțiilor edificate pe terenul individualizat anterior, astfel cum acestea au fost identificate prin același raport de expertiză, respectiv:
- locuința C1, cu suprafață utilă de 61,83 mp compusă din trei camere, bucătărie, baie, hol și magazie (cămară);
- anexe gospodărești, reprezentate de magazia, cu suprafața de 16,62 mp, situată în partea de sud a terenului,
astfel cum acestea sunt identificate prin Planul de amplasament și delimitare a imobilului și Releveul locuință C1 întocmite de ing. L. B. - anexe la raportul de expertiză.
Pentru a hotărî în acest fel, a reținut instanța de fond că, potrivit declarațiilor martorilor G. Eliona (f. 58) și S. Ș. (f. 59), ascultați în mod nemijlocit de către instanță, coroborate cu situația juridică a imobilului astfel cum este relevată în evidențele Primăriei Municipiului C. (f. 38-41; 62-73), cu raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză de către expertul tehnic C. C. (f. 47-54) și cu celelalte înscrisuri existente la dosar, defunctul Z. S. - căsătorit cu Z. Chirața - a ocupat în anul 1971 terenul situat în C., ., în baza procesului-verbal de vânzare-cumpărare încheiat cu S. D. (f. 10).
În urma renumerotării imobilelor de pe . a devenit nr. 11, astfel cum reiese din comunicarea Comitetului executiv al Consiliului Popular al Municipiului C. (f. 9)
În evidențele fiscale ale Serviciului Public de Impozite și Taxe C. este înregistrat numitul S. D. cu bunul imobil reprezentat de teren în suprafață de 440 mp, situat în C., ., precum și cu construcția în suprafață desfășurată de 85,50 mp (f. 36).
Terenul a fost identificat prin expertiza efectuată în cauză ca fiind în suprafață de 431 mp, învecinat la nord cu . sud cu stradă (fără denumire), la est cu proprietatea deținută de I. I. și la vest cu proprietatea deținută de C. M., astfel cum a acesta fost delimitat în Planul de amplasament și delimitare a imobilului întocmit de ing. L. B. - anexă la raportul de expertiză - prin punctele 1-2-3-4-5-6-7-8-9 (f. 53).
În anul 1960, pe acest teren a fost edificată o construcție, în baza Autorizației de construire nr. 7184/ 01.07.1960, construcție identificată prin raportul de expertiză întocmit în cauză, după cum urmează: - locuința C1, cu suprafață utilă de 61,83 mp compusă din trei camere, bucătărie, baie, hol și magazie (cămară), precum și anexe gospodărești, reprezentate de magazia cu suprafața de 16,62 mp, situată în partea de sud a terenului.
Ocuparea imobilului de către Z. S., în anul 1971, este consemnată în Fișa bunului imobil întocmită la nivelul Primăriei Municipiului C. (f. 40).
Prin prisma ansamblului probator al cauzei, instanța de fond a reținut că posesia și folosința soților Z. S. și Chirața asupra imobilului ce face obiectul acțiunii pendinte este dovedită începând cu anul 1971, cei doi stăpânind de atunci terenul în condițiile unei posesii utile, neviciate, care a fost continuă, publică, netulburată și exercitată sub nume de proprietar. După decesul lui Z. S. posesia a fost continuată, în aceleași condiții, de către soția supraviețuitoare Z. Chirața și fiii celor doi, respectiv Z. T., I. M. și Z. E..
Posesorii s-au comportat ca și cum ar fi fost adevărații proprietari, fiind cunoscuți în comunitate ca având această calitate și plătind impozitele aferente terenului și construcției. Terenul a fost îngrădit, fără a se modifica în timp limitele granițelor acestuia.
Prescripția achizitivă este un mod de dobândire a proprietății sau a altor drepturi reale cu privire la un lucru, prin posedarea neîntreruptă a acestui lucru în tot timpul fixat de lege.
Uzucapiunea de 30 de ani operează în favoarea posesorului și în contra proprietarului nediligent cu îndeplinirea a două condiții, respectiv caracterul util al posesiei - stare de fapt menținută timp de 30 de ani. Odată întrunite aceste condiții, uzucapiunea operează în conformitate cu art. 1837 și 1890 cod civil din 1864, „fără ca cel care invocă această prescripție să fie obligat a produce vreun titlu și fără să i se poată opune reaua-credință”.
Uzucapiunea operează un transfer de proprietate de la fostul proprietar, care s-a dovedit nediligent, către posesorul care întrunește condițiile prevăzute de lege pentru uzucapiune.
Uzucapiunea este recunoscută de lege, ca mod de dobândire a proprietății, ca o soluție economică de asigurare a exploatării bunurilor, în scopul evitării nefolosirii lor, ce apare așadar ca o sancțiune la adresa proprietarului nediligent, care lasă în părăsire bunul său, precum și ca o soluție de reglementare a situației juridice a unui bun stăpânit timp îndelungat, în condițiile art. 1846 și 1847 Cod civil din 1864, de către o persoană care nu are titlu de proprietate (în sens de înscris doveditor) asupra acestuia.
Regularitatea posesiei, adică faptul că este utilă, se prezumă, sarcina probei existenței unui viciu revenind celui care îl invocă în favoarea sa. Totuși, caracterul util al posesiei trebuie să reiasă din mijloacele de probă administrate la solicitarea reclamantului posesor, precum și din susținerile acestuia.
Totodată, art. 1859 Cod civil din 1864 prevede că „în toate cazurile când posesiunea aceluiași lucru trece pe rând în mai multe mâini, fiecare posesor începe, în persoana sa, o nouă posesiune, fără a distinge dacă strămutarea posesiunii s-a făcut în mod singular sau universal, lucrativ sau oneros”, iar art. 1860 din același cod stipulează că „orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune prescripția, să unească posesiunea sa cu posesiunea autorului său”.
În speță, s-a dovedit că Z. S. și Z. Chirața, iar după decesul celui dintâi, Z. Chirața împreună cu Z. T., I. M. și Z. E. au îndeplinit condițiile legale arătate mai sus pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului în litigiu.
Prin urmare, s-a apreciat că posesia exercitată de reclamanți unită cu posesia autorului lor (intervenind așadar joncțiunea posesiilor reclamanților cu cea a lui Z. S.), îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1847 Cod civil din 1864, fiind de natură a determina dobândirea dreptului de proprietate prin prescripția achizitivă de 30 de ani asupra terenului situat în C., ., jud. C., în suprafață de 431 mp, relevat în Planul de amplasament și delimitare a imobilului întocmit de ing. L. B. - anexă la raportul de expertiză realizat de expertul C. C. - prin punctele 1-2-3-4-5-6-7-8-9 (f. 53).
Totodată, este dovedit prin declarațiile martorilor, prin înscrisuri și prin expertiză faptul că pe acest teren a fost edificată, în anul 1960, construcția cu destinație de locuință - C1, cu suprafață utilă de 61,83 mp compusă din trei camere, bucătărie, baie, hol și magazie (cămară), precum și anexe gospodărești, reprezentate de magazia, cu suprafața de 16,62 mp, situată în partea de sud a terenului, astfel cum acestea sunt identificate prin Planul de amplasament și delimitare a imobilului și Releveul locuință C1 întocmite de ing. L. B. - anexe la raportul de expertiză.
Cum uzucapiunea operează retroactiv, astfel încât reclamanții sunt proprietari ai terenului încă din anul 1971, iar proprietatea asupra construcțiilor nu a fost contestată de pârâți sau de alte persoane interesate, devin aplicabile prevederile art. 492 și 494 Cod civil din 1864, referitoare la accesiunea imobiliară artificială.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs pârâții M. C. prin Primar și C. L. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, prin prisma următoarelor considerente:
Din probele administrate nu rezultă fără echivoc faptul că posesia reclamanților întrunește condițiile art. 1847 și urm. Astfel, din istoricul de rol fiscal emanând de la SPITVBL, rezultă că, la adresa în litigiu, figurează numitul S. D., cu un imobil compus din teren în suprafață de 440 mp. și construcție.
De asemenea, instanța de fond omite a avea în vedere faptul că, ocuparea imobilului de către autorul reclamanților, consemnată în fișa bunului imobil, are la bază declarația acestuia, pe cale de consecință, nu poate reprezenta un mijloc de probă cert cu privire la faptul posesiei.
De asemenea, nu există un certificat fiscal din care să rezultă că reclamanții au achitat impozitele li taxele locale pentru imobilul în litigiu.
În ceea ce privește dobândirea dreptului de proprietate asupra construcției, ca efect al accesiunii, instanța de fond nu a ținut cont de faptul că nu pot fi uzucapate construcțiile edificate fără autorizație de construire.
Prin întâmpinare, intimații au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând legalitatea sentinței civile recurate, prin prisma criticilor ce i se aduc, reținem următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 1890 din Codul civil, pentru a opera uzucapiunea se cer a fi întrunite două condiții; posesia să fie utilă și să fie exercitată timp de 30 de ani.
În ceea ce privește calitățile posesiei exercitate de reclamanți și autorii lor:
Autorul intimaților Z. S. și intimata reclamantă Z. Cherața au cumpărat, cu chitanță de mână de la numitul S. D., cel care figurează, potrivit afirmaților recurenților, în evidențele fiscale ale SPITVBL, terenul în suprafață de 440 mp., încă din anul 1971. Martorii audiați în cauză au declarat că, încă de la acea dată s-a produs transferul posesiei către autorii reclamanților și apoi către aceștia. Odată cu transmisiunea posesiei, reclamanții au dobândit animus domini, respectiv au început a poseda pentru sine, iar nu pentru autorul S. D., aspect evidențiat prin proba testimonială.
În ceea ce privește neplata impozitelor și taxelor locale, motivul nu împiedică dobândirea dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii, dacă sunt întrunite cele două elemente animus și corpus, cu atât mai mult cu cât reaua-credință în această materie nu este sancționată ci ea conduce, în condițiile unei posesii utile exercitate timp de 30 de ani la dobândirea dreptului de proprietate.
În ceea ce privește dobândirea, ca efect al accesiunii imobiliare, a dreptului de proprietate asupra construcției, dispozițiile art. 492 din Codul civil în vigoare la data începerii posesiei, expuse de către instanța de fond, creează prezumția legală de dobândire a dreptului de proprietate asupra unei construcții edificate pe terenul proprietatea reclamantului, independent de obținerea autorizației de construire, formalitate administrativă de esența unei alte dispoziții legale, respectiv Legea nr. 50/1991, distinctă de dispozițiile Codului civil.
În considerarea argumentelor de fapt și de drept expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 C.pr.civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții pârâți M. C. PRIN PRIMAR și C. L. C., ambii cu sediul în C., ., județ C., împotriva sentinței civile nr.4613/29.03.2013, pronunțate de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți Z. CHIRAȚA, cu domiciliul în C., ., județ C., Z. T., cu domiciliul în C., ..105, ., ., I. M., cu domiciliul în București, ., ., . și Z. E., cu domiciliul în C., ., ., județ C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. R. D. A. L. V. C. C.
GREFIER,
G. B.
Jud.fond G.M./Red.și tehnored.dec.jud.C.R.D./10.02.2014/2ex.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 540/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Anulare act. Încheierea nr. 1707/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
