Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 148/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 148/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 04-02-2014 în dosarul nr. 4058/254/2010
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.148
Ședința publică din 04.02.2014
PREȘEDINTE: C. E.
JUDECĂTORI: C. C.
: dr.C. G.
GREFIER: F. A.
Pe rol soluționarea recursului civil având ca obiect - acțiune în răspundere delictuală, recurs formulat de recurentul reclamant I. N., domiciliat în localitatea Limanu, ., împotriva sentinței civile nr.179/22.01.2013, pronunțată de Judecătoria M. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți N. V. și N. I., ambii cu domiciliul în localitatea Limanu, ..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul reclamant I. N. personal și asistat de avocat C. E. în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, pentru intimații pârâți N. V. și N. I., se prezintă avocat C. M. în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art.88 și următoarele din Codul de procedură civilă.
Prezentul recurs este motivat și timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 507 lei conform chitanțelor depuse la dosar și timbru judiciar de 5 lei. . S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, după care;
Reprezentantul recurentului reclamant solicită încuviințarea probei cu înscrisuri pe care le depune la dosar și le comunică și părții adverse, prin care se face dovada că recurentul se ocupă cu creșterea animalelor, este înscris la Asociația Națională a crescătorilor de capre din România - CAPRIROM, dovada achitării cotizațiilor pe anul 2008 înainte de incident, acte care nu au fost depuse la fond și concluzii scrise .
Instanța deliberând, încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de recurentul reclamant prin apărător și o constată administrată.
Întrebate părțile arata că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de propus.
Instanța, luând act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, în temeiul disp.art.150 Cod Pr. Civilă, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri .
Având cuvântul apărătorul recurentului reclamant solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței recurate, cu consecința admiterii în totalitate a cererii principale și respingerea cererii reconvenționale, ca nefondată, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecat.
Instanța de fond a ignorat în totalitate probele solicitate în apărare de către recurentul reclamant. Cererea de chemare în judecată a fost pe deplin dovedită. Cu privire la cererea reconvențională se arată în mod greșit a fost admisă întrucât nu s-a făcut dovada îndeplinirii disp.art.998-999 din vechiul cod civil . De asemenea nici condițiile răspunderii civile delictuală nu a fost îndeplinită întrucât presupusa faptă ilicită în mod greșit a fost reținută de instanța de fond. Solicită a se avea în vedere că instanța de fond a luat în considerare un proces-verbal încheiat la data de 16.09.2009 după o lună jumătate de la presupusa distrugere a culturilor de porumb și floarea soarelui aparținând numitului N.. În cererea reconvențională se face mențiunea că presupusa distrugere a culturilor a avut loc în anul 2009, fără a indic perioada din an, vara, iarna sau primăvara sau toamnă. Se mai arata că procesul - verbal trebuia încheiat în aceiași zi și nu după 30 de zile, și trebuia semnat de persoanele participante, inclusiv de reclamant.
De asemenea, prin raportul de expertiză efectuat în cauză a fost evaluat prejudiciul la cultura de porumb și floarea –soarelui la suma de 5306,71 lei. Solicită a se observa că la instanța de fond intimatul pârât a precizat că nu mai insistă în acoperirea prejudiciului produs ca urmare a distrugerii culturii de floarea –soarelui, deși instanța de fond în dispozitiv reține că acest prejudiciu este compus și din distrugerile la floarea - soarelui și din distrugerile le porumb. Ori în condițiile în care pârâtul a precizat că prejudiciul se referă numi la cultura de porumb, în mod greșit instanța de fond a reținut că respectiva sumă este reprezentată de prejudiciul la ambele culturi. Se mai arata că nu este nici o legătură de cauzalitate între presupusa faptă ilicită care ar fi intervenit după o lună jumătate când recurentul a fost deposedat de animalele sale .
Hotărârea instanței de fond este dată cu aplicarea greșită a legii, astfel că soluția ar fi de trimitere spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată..
Față de cele menționate solicită în principal admiterea recursului astfel cum a fost formulat și în subsidiar trimiterea spre rejudecare
Având cuvântul apărătorul intimaților pârâți solicită respingerea recursului, ca nefondat cu consecința menținerii sentinței recurate ca temeinică și legală, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În mod corect instanța de fond a admis în parte cererea principală cât și cererea reconvențională și a constatat un prejudiciu cert și incert.
În cererea reconvențională s-a apreciat că în concordanță deplină cu probatoriile administrate în cauză că reclamantul recurent a făcut dovada existenței unui prejudiciu cert cauzat prin animalele care i-au fost luate și un prejudiciu incert privind realizarea producției, miei, piei și lapte de oaie. Cu privire la înscrisurile depuse în această fază procesuală se apreciază că nu sunt concludente și utile cauzei atâta timp cât nu conduc la existența unui prejudiciu cert privind nerealizarea producției de miei,piei și lapte de oaie.
Cu privire la cel de-a doua critică se solicită a se observa că este pur formală întrucât nu se critică cuantumul de 5306,71 lei reprezentând despăgubirile la care a fost obligat recurentul în favoarea pârâtului, ci numai explicația acestor despăgubiri precum că în considerente ar fi fost explicată ca fiind contravaloarea culturii de porumb pierdută iar în dispozitiv este trecut ca fiind contravaloarea culturilor de porumb și floarea soarelui.
Față de cele precizate solicită respingerea recursului, ca nefundat cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată. .
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei M. sub nr._ / 2010 din data de 30.09.2010 reclamantul I. N. i-a chemat în judecată pe pârâții N. V. și N. I. pentru ca instanța, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâților la plata sumei de 7030 lei, reprezentând prejudiciu creat prin sustragerea a șase animale, respectiv doi berbeci, trei oi mari și o mieluță, și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că, în ziua de 03.08.2009, numitul D. N., cioban, avea grijă de animalele proprietatea reclamantului, respectiv oi și capre și întrucât era foarte cald s-a odihnit un sfert de oră. În acest moment, câteva oi și capre au traversat drumul din câmp și au intrat în marginea culturii cu porumb și coceni a numitului N. V..
Precizează reclamantul în continuare, faptul că pe o suprafață de aproximativ 10 mp, maxim 20-30 de coceni au fost îndoiți, însă porumbul nu a fost mâncat, iar cocenii nu au fost rupți. In acel moment pârâții au venit și l-au bătut pe ciobanul reclamantului, după care, fără consimțământul său, i-a sustras doi berbeci, trei oi mari și o mieluță. A doua zi, reclamantul a mers la domiciliul pârâților și le-a cerut să îi înapoieze animalele pentru că nu le-a produs nici o pagubă, însă aceștia i-au cerut suma de 1.000 lei. Reclamantul nu a fost de acord să le plătească pârâților această sumă, întrucât animalele sale nu le-a produs nici o pagubă, aspect confirmat și de cei doi ingineri care s-au deplasat la fața locului și au constatat acest aspect.
Reclamantul precizează că a formulat și plângere penală împotriva pârâtului N. V. și a numitului V. I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, însă din cercetări s-a constatat că pârâții au sustras aceste animale, iar prin ordonanța procurorului nr.1685/P/2009 s-a dispus scoaterea acestora de sub urmărire penală și li s-a aplicat o amendă cu caracter administrativ respectiv câte 300 lei fiecare. Astfel, reclamantul s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 7030 lei din care 2230 lei reprezintă contravaloarea animalelor, iar suma de 4800 lei reprezintă prejudiciul creat ca urmare a sustragerii celor doi berbeci, reclamantul pierzând perioada de montă a celor 22 de oi, care nu au putut face miei pentru 1 ianuarie 2010, când îi putea crește pentru sărbătoarea de Paști 2010, dată la care puteau fi vânduți la un preț de 160 lei /miel, astfel că pentru 30 de miei cât vinde reclamantul în fiecare an ar fi putut primi suma de 4.800 lei. Cei doi pârâți nu i-au acoperit paguba produsă, chiar dacă aceștia au recunoscut că i-au luat cele 6 animale reclamantului, motiv pentru care a formulat cererea de chemare în judecată.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 998 și art. 999 din Codul civil.
La data de 01.11.2011, pârâții – reconvenienți, au depus la dosar cerere modificatoare a cererii reconvenționale, precizând că își majorează câtimea obiectului cererii reconvenționale de la 11.500 lei la suma de 15.000 lei, diferența de 3.500 lei reprezentând hrana, paza, întreținerea și alte cheltuieli făcute cu animalele din data de 17.05.2010, calificată de instanța ca fiind cerere modificatoare și respinsă ca tardiv formulată prin încheierea din data de 24.01.2012.
Prin sentința civilă nr. 179 din 22 ianuarie 2013, pronunțată de Judecatoria M., in dosarul civil mai sus menționat, a fost admisă în parte cererea de chemare in judecată, cu obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 2140 lei, reprezentând contravaloarea animalelor sustrase de acesta.
Totodată au fost respinge ca nefondate celelalte pretenții formulate de reclamant și admisă în parte cererea reconvențională, formulată de pârâtul reconvenient, cu obligarea reclamantului-pârât la plata către pârâtul reconvenient a sumei de 5.306,71 lei, reprezentând prejudiciul cauzat de animalele reclamantului-pârât prin deteriorarea culturii de porumb și floarea soarelui, respingând celelalte pretenții formulate de pârâtul-reconvenient, ca nefondate.
In considerentele hotararii mai sus mentionate s-a retinut că în ziua de 03.08.2009, numitul D. N., cioban, avea grijă de animalele proprietatea reclamantului, respectiv oi și capre și, întrucât era foarte cald, în jurul prânzului a adormit, împrejurare în care o parte din animalele rămase nesupravegheate au intrat în cultura de porumb a pârâtului N. V., distrugând o parte din aceasta.
Întrucât situații similare avuseseră loc și în alte zile, pârâtul N. V. și fiul acestuia N. I. au mers la sola respectivă, au scos ovinele din cultura de porumb, prilej cu care au luat 5 ovine, până când proprietarul animalelor va acoperii paguba pricinuită.
Reclamantul a formulat și plângere penală împotriva pârâtului N. V. și a numitului V. I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, însă din cercetări s-a constatat că pârâții au fost cei care au sustras aceste animale, iar prin ordonanța procurorului nr.1685/P/2009 din 20.07.2010 s-a dispus scoaterea acestora de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ, respectiv câte 300 lei fiecare.
În drept, articolul 3 din Legea nr. 71/2001 prevede că „actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor”, iar, potrivit art. 5 alin. (1) din același act normativ, „dispozițiile Codului civil se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după .”, astfel că, în speța dedusă judecății, prin raportare la data săvârșirii faptelor, sunt incidente dispozițiile art. 998 și art. 999 din vechiul Cod civil.
Potrivit dispozițiilor art. 998 din Codul civil din 1864, „orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”, iar art. 999 din același act normativ prevede că „omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa”.
Aceste dispoziții legale reglementează răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie care angajează răspunderea autorului faptei ori de câte ori sunt îndeplinite, cumulativ, condițiile acesteia și anume: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul.
În cauză, fapta pârâtului de a-i sustrage reclamantului animalele, constituie fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, în accepțiunea art. 998 din Codul civil, de natură să atragă răspunderea civilă delictuală a pârâtului.
S-a mai arătat că în privința prejudiciului, ca element esențial al răspunderii civile delictuale, acesta constă în rezultatul negativ suferit de o anumită persoană, ca urmare a faptei ilicite săvârșite de o altă persoană, iar pentru a fi susceptibil de reparare acesta trebuie să aibă un caracter cert atât în privința existenței, cât și a posibilităților de evaluare, iar dovada existenței prejudiciului și a întinderii acestuia revine, în temeiul dispozițiilor art. 1169 din Codul civil, victimei faptei ilicite, care are calitatea de persoană care face o afirmație în fața judecătorului, în accepțiunea acestui text de lege.
În cauză, reclamantul I. N. a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 7030 lei, din care 2230 lei reprezintă contravaloarea animalelor, iar suma de 4.800 lei reprezintă prejudiciul creat ca urmare a sustragerii celor doi berbeci, reclamantul pierzând perioada de montă a celor 22 de oi, care nu au putut face miei pentru 1 ianuarie 2010, când îi putea crește pentru sărbătoarea de Paști 2010. Ulterior reclamantul și-a majorat câtimea obiectului cererii de chemare în judecată, în ce privește valoarea prejudiciului cauzat prin nerealizarea producției de miei, piei și lapte de oaie pe anul 2010, de la 4.800 lei la_ lei și și–a micșorat câtimea obiectului cererii de chemare în judecată în ceea ce privește valoarea prejudiciului cauzat prin sustragerea a 2 berbeci, 2 oi și o mieluță de la 2.230 lei la 2140 lei.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză zootehnică întocmit în cauză de expertul Pață Ș., valoarea prejudiciului cauzat reclamantului prin sustragerea a 2 berbeci, 2 oi și o mieluță de către pârâți este de 2140 lei, iar valoarea prejudiciul cauzat prin nerealizarea producției de miei, piei și lapte de oaie în anul 2010 este de_ lei, rezultând un prejudiciu total de_ lei.
Valoarea prejudiciului cauzat prin nerealizarea producției de miei, piei și lapte de oaie în anul 2010 nu este cert și nu este sigură nici nerealizarea mieilor (nu rezultă din probele administrate în cauză că cei doi berbeci erau singurii din turma reclamantului) și nici comercializarea acestora, a pieilor sau a laptelui de oaie (nu s-a făcut dovada că reclamantul se ocupa cu astfel de activități).
In ceea ce privește cererea reconvențională, instanța reține că pârâții au solicitat obligarea reclamantului la plata sumei de 11.500 lei, reprezentând valoarea prejudiciului cauzat de caprele și oile reclamantului în anul 2009 prin deteriorarea culturii de floarea soarelui și porumb, iar potrivit concluziilor raportului de expertiză agricolă întocmit în cauză, valoarea totală a prejudiciului creat pârâților reconvenienți de animalele reclamantului este de 23.578,71 lei și se compune din 4.847,71 lei, contravaloarea producției de porumb boabe la data efectuării raportului de expertiză (octombrie 2012), 459 lei, contravaloarea arendei suportată pentru suprafața afectată, 3.355 lei, contravaloarea producției de porumb achiziționată și 14.917 lei, contravaloarea cheltuielilor efectuate cu întreținerea celor 5 oi.
S-au înlăturat și concluziile expertului agricol cu privire la contravaloarea producției de porumb achiziționată de pârâții reconvenienți în iarna anului 2010 pentru hrana animalelor din gospodărie, întrucât ar însemna o dublă reparare a prejudiciului, având în vedere că expertul a stabilit care este valoarea producției de porumb pierdută de aceștia la momentul recoltării, în anul 2010, întrucât dacă producția de porumb nu ar fi fost afectată de animalele reclamantului, aceasta ar fi fost utilizată pentru hrana animalelor din propria gospodărie, iar a acorda pârâților reconvenienți atât contravaloarea producției de porumb pierdută cât și contravaloarea porumbului achiziționat pentru hrana animalelor ar însemna o dublă reparație și o îmbogățire fără justă cauză.
Împotriva hotărârii mai sus menționate au formulat recurs reclamantul I. N., prin care au criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivare, reclamantul I. N. a arătat că au fost respinse în mod eronat obiecțiunile formulate la raportul de expertiză tehnică agricolă, întrucât susținerile expertei au fost confuze in ceea ce privește contravaloarea arendei actualizate, în condițiile in care numai 1,2 hectare au fost cultivate cu porumb.
S-a mai învederat împrejurarea ca procesul verbal de constatare trebuia încheiat în aceeași zi nu după mai mult de trei zile de la producerea evenimentului si trebuia semnat de toate părțile implicate, inclusiv de reclamant.
Se solicită a se avea în vedere împrejurarea că martorii audiați în cauză propuși de pârâtul reclamant nu a relatat nimic în legătura distrugerea vreunei culturi de porumb sau floarea soarelui, iar din aceasta perspectivă hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii, în sensul că în considerentele acesteia se menționează că suma de 5306,71 de lei reprezintă contravaloarea producției de porumb pierdută și a rentei actualizată la care s-a angajat pârâtul reclamant, iar in dispozitiv se consemnează ca această suma reprezintă prejudiciul cauzat de animalele reclamantului prin deteriorarea culturii de porumb și floarea soarelui.
Mai precizează reclamantul, că in mod eronat a fost admisă în parte cererea reclamantului în condițiile in care prejudiciul nerealizat este de_ de lei, iar reținerea instanței că si in lipsa berbecilor oile produc lapte este greșită, întrucât animalele nu au fost gestante, iar acesta deține un certificat de producător încă din anul 2007, fiind înregistrat la Asociația Fermierilor din Palas Constanta.
In drept reclamantul a invocat dispozițiile art. 304 pct.9 C.proc.civ.
Prin întâmpinare, intimații au solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond.
In motivare s-a arătat că reclamantul pârât nu a dovedit vreun prejudiciu cert cauzat prin nerealizarea producției de miei, piei si lapte de oaie, in anul 2010 și s-a dispus in mod corect obligarea acestuia numai la valoarea animalelor sustrase.
In ceea ce privește neconcordanta dintre dispozitiv si considerente s-a arătat că instanța de judecată a admis numai in parte cererea principală și n are vreo importanta împrejurarea că deși l-a obligat pe reclamant la plata contravalorii prejudiciului cauzat prin deteriorarea culturii de porumb, s-a menționat în dispozitiv că suma reprezintă c/valoarea culturii de floarea soarelui distrusă.
Din analiza coroborată a actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs formulate, dar si din oficiu, conform dispozițiilor art. 304 ind.1 C.proc.civ., potrivit căruia instanța trebuie să examineze cauza sub toate aspectele, Tribunalul reține următoarele:
Pârâții N. V. si I. au reținut animalele aparținând reclamantului, după ce acestea i-a distrus cultura agricolă fiind lăsate nesupravegheate de câtre îngrijitorul D. N., în ziua de 3 august 2009, situație de fapt necontestată in prezenta cauză.
Această împrejurare a fost reținută si in conținutul rezoluției nr. 229 /iI/2 /2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria M., prin care a fost respinsă plângerea împotriva actelor procurorului, formulată de petentul I. N., reclamantul din prezenta cauză.
Chiar prin răspunsul la interogatoriu administrat in fața primei instanțe, ce se regăsește la filele 29-30 din dosarul de fond reclamantul pârât a recunoscut faptul că animalele au cauzat pagube culturilor agricole de porumb și floarea soarelui aparținând pârâților, nefiind îndeajuns supravegheate de îngrijitorul angajat de reclamant
Prin răspunsul la întrebarea nr. 8 din interogatoriu, reclamantul pârât a fost invitat de mai multe ori, de către pârâții reclamanți la locuința acestora, pentru a-i fi înapoiate animalele, insă acesta a refuzat, solicitându-le plata sumei de 73 milioane lei vechi(ROL).
Sola de teren nr. 190, situată în extravilanul comunei Limanu, județul C., cultivată cu porumb si floarea soarelui era deținută de pârâți in temeiul unui contract de arendă nr. 803/2009, iar distrugerea acesteia s-a realizat pe toată lungimea tarlalei potrivit declarației martorilor G. G. C., și M. M., ce se regăsesc la fila 63 din dosarul de fond.
Prima instanță nu a luat în considerare obiecțiunile formulate de reclamantul I. N. cu privire la raportul de expertiză tehnică agricolă, întrucât criticile acestuia vizează aspecte ce țin de stabilirea situației de fapt si temeinicia cererii de chemare in judecată, reprezentând simple apărări de fond de care instanța de judecată tine seama la pronunțarea hotărârii judecătorești.
Susținerea privind neîntocmirea in ziua incidentului a unui proces verbal de constatare a situației de fapt nu constituie o condiție premergătoare promovării cererii de chemare în judecată, întrucât toate aspectele privind îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale reglementate de dispozițiile de drept comun în materie, se stabilesc prin administrarea probelor în fața instanței de judecată.
Nu poate fi considerată o contradicție între dispozitiv și considerentele hotărârii instanței de fond care să atragă casarea acesteia, întrucât motivarea judecătorului privește admiterea cererii incidentale în limitele cuantumului de 5306,71 de lei care se referă la deteriorarea culturilor agricole de porumb și floarea soarelui cultivate de pârât în temeiul contractului de arendare.
Se constată că in mod întemeiat prima instanță a dispus admiterea in parte a cererii de chemare in judecată, până la concurenta sumei de 2140 de lei, reprezentând contravaloarea celor cinci animale reținute de pârât și evaluate prin raportul de expertiză tehnică întocmită de expert ing. Pata S., acesta fiind un prejudiciu cert si recunoscut de pârât.
In ceea ce privește prejudiciul nerealizat pretins prin cererea principală, acesta nu este datorat de pârâți, întrucât i-au pus in vedere reclamantului de mai multe ori că poate să își ridice animalele de la domiciliul acestora, aspect recunoscut la interogatoriu, însă reclamantul refuzat in mod cu totul nejustificat, așa încât cel ce pretinde un drept de creanță nu se poate prevala de propria sa culpă în producerea faptei cauzatoare de prejudicii.
Pentru considerentele arătate, urmează a fi respins recursul formulat de reclamant împotriva sentinței civile nr.179/22.01.2013, pronunțată de Judecătoria M., cu consecința menținerii acesteia ca fiind temeinică si legală.
In temeiul dispozițiilor art. 274 C.proc.civ. va obliga recurentul reclamant Ioacob N., la plata către intimații pârâți a cheltuielilor de judecată de 800 lei, reprezentând onorariu apărător ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul reclamant I. N., domiciliat în localitatea Limanu, ., împotriva sentinței civile nr.179/22.01.2013, pronunțată de Judecătoria M., în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații pârâții N. V. și N. I., ambii cu domiciliul în localitatea Limanu, ., ca nefondat.
Obligă recurentul reclamant la plata către intimații pârâți a cheltuielilor de judecată de 800 lei, reprezentând onorariu apărător ales.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04.02.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. E. C. C. dr.C. G.
GREFIER,
F. A.
Jud.fond.D. A. C.
Red.tehn. jud.C.C.7.03.2014/ex.2
| ← Fond funciar. Decizia nr. 398/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Partaj judiciar. Încheierea nr. 6/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
