Fond funciar. Sentința nr. 7671/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7671/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 07-11-2014 în dosarul nr. 28062/212/2012
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 796
Ședința publică din 07 noiembrie 2014
PREȘEDINTE – V. T.
JUDECĂTOR - B. M.
JUDECĂTOR - C. M. P.
GREFIER - L. D.
S-a luat în examinare acțiunea civilă, după casarea sentinței civile nr. 7671/29.05.2013, formulată de reclamanții G. M., domiciliat în C., . nr.81, ., ., G. G. B., cu domiciliul în București, ., nr. 2, ., . și P. M., cu domiciliul în București, .. 27, ., . cu pârâții M. C., P. M. C. și ISTITUȚIA P. JUDEȚULUI C., cu sediul în C., ., județul C., având ca obiect partaj judiciar.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 24 octombrie 2014 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 31 octombrie 2014 și 07 noiembrie 2014, când a pronunțat următoarea hotărâre.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față, deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr.7671/29.05.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul civil nr._ /2013 a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta G. Z., în contradictoriu cu pârâții P. M. C., M. C. prin Primar și Instituția P. Județului C..
A fost anulată Dispoziția Primarului M. C. nr.6030/13.10.2010.
A fost obligat pârâtul P. M. C. să întocmească documentația necesară atribuirii în proprietatea reclamantei a suprafeței de teren de 147 mp, situată în C., ., aferente locuinței.
A fost obligat pârâtul Instituția P. Județului C. să emită, în favoarea reclamantei, ordinul prin care să atribuie în proprietate acesteia terenul în suprafață de 147 mp, situat în C., ..
A fost respinsă cererea reclamantei privind atribuirea în proprietate a diferenței de teren de 13 mp până la 160 mp, situată în C., . ca neîntemeiată.
Au fost obligați pârâții P. M. C., M. C. prin Primar și Instituția P. Județului C. la plata către reclamanta G. Z. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3200 lei, reprezentând onorariu de expert și onorariu de avocat pentru fazele procesuale fond, recurs și rejudecare.
Pentru a pronunța această sentință civilă, în baza materialului probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:
Numiții Vascea D. și Vascea S. au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în C., ., compus din locuință și magazie, precum și dreptul de folosință asupra terenului în suprafață de 29,94 mp în baza contractului de vânzare-cumpărare nr._/20.12.1996 încheiat cu R.A.E.D.P.P. C. conform Legii 112/1995.
Reclamanta se legitimează procesual activ ca fiind succesoarea autorilor săi, potrivit certificatului de calitate de moștenitor nr.336/19.11.1997, emis în baza testamentului autentificat sub nr.5420/23.12.1996 (f.72-73 vol.I Judecătoria C.).
Prin contractului de vânzare-cumpărare nr._/20.12.1996 încheiat cu R.A.E.D.P.P. C. conform Legii 112/1995, reclamanta a dobândit un drept de folosință și asupra curții aferente construcției, în suprafață de 160 mp.
Pentru reglementarea situației juridice a terenului aferent construcției, reclamanta a promovat acțiune privind obligația de a face, prin care a solicitat obligarea autorităților locale la vânzarea suprafeței de 160 mp.
Prin sentința civilă nr._/11.12.2007 a Judecătoriei C. a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantei, soluția fiind menținută prin decizia civilă nr.301/27.05.2008 a Tribunalului C.. prin decizia civilă nr.317/C/22.10.2008, Curtea de Apel C. a admis recursul, a modificat decizia Tribunalului din apel și, schimbând sentința apelată, a respins acțiunea reclamantei ca lipsită de interes.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că în temeiul art.26 din legea 112/1995, respectiv al art.37 din Normele Metodologice de aplicare a acestei legi, dreptul de proprietate a fost transferat ope legis, astfel că reclamant nu justifică interesul în promovarea demersului său judiciar legat de vânzarea terenului.
Ulterior, formulând cerere pentru atribuire în proprietate a terenului, a fost emisă Dispoziția nr.6030/13.10.2010 a Primarului M. C., prin care solicitarea reclamantei derivată din prevederile Legii 18/1991 a fost respinsă.
Cu privire la identificarea terenului, potrivit raportului de expertiză tehnică topografică întocmit de expert D. D., întregul imobil situat în C., . are o suprafață de 481 mp, pe teren aflându-se amplasate mai multe construcții.
Reclamanta ocupă locuința numerotată pe schița plan anexă (f.43 vol.II Judecătoria C.) cu C1, în suprafață de 44 mp și magazia numerotată C2, în suprafață de 23 mp.
Pentru accesul la imobil, expertul a identificat o suprafață totală de 80 mp, compusă din 49 mp teren îngrădit și folosit deja de reclamantă și o alee de acces de 31 mp.
În ce privește situația juridică a acestui teren, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv adresa nr.4825/2007 emisă de Direcția Patrimoniu din cadrul Primăriei C. (f.43-46 vol.I Judecătoria C.), terenul este inclus în domeniul privat al M. C..
În ce privește legislația incidentă, instanța de fond a reținut ca fiind aplicabile următoarele prevederi:
- art.36 din Legea 18/1991 – „(1) Terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităților și care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 26.
(2) Terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției, în vederea construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținută din construcție.
(3) Terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor.
(4) Dispozițiile art. 23 rămân aplicabile.
(5) Terenurile fără construcții, neafectate de lucrări de investiții aprobate, potrivit legii, din intravilanul localităților, aflate în administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispozițiilor Decretului nr. 712/1966 și a altor acte normative speciale, se restituie foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, după caz, la cerere.
(51) Cererile de restituire prevăzute la alin. (5), împreună cu copiile de pe actele de proprietate, se depun la primăria localității sau, după caz, la primăriile localităților în raza cărora se află situat terenul, personal sau prin poștă, cu confirmare de primire, până la data de 1 noiembrie 2001, sub sancțiunea decăderii din termen.
(6) Atribuirea în proprietate a terenurilor prevăzute de alin. (2)-(5) se va face, prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, făcută pe baza verificării situației juridice a terenurilor”;
- art.9 alin.1) din Legea 112/1995 – „Chiriașii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora pot opta, după expirarea termenului prevăzut la art. 14, pentru cumpărarea acestor apartamente cu plata integrală sau în rate a prețului”;
- art.37 din Normele Metodologice de aplicare a Legii 112/1995 – „În situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și, când este cazul, a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art. 26 alineatul ultim din lege”;
- art.26 alin.3) din Legea 112/1995 - „ Suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în proprietatea statului”.
Raportând situația de fapt reținută anterior la aceste dispoziții legale, instanța de fond a constatat că în speță sunt incidente dispozițiile art.36 alin.2) teza II din Legea 18/1991, potrivit cu care „Terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției, în vederea construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținută din construcție”, reclamanții regăsindu-se în situația de a fi dobândit dreptul de folosință pentru o anumită suprafață de teren, cu ocazia cumpărării de la stat a unei locuințe.
Instanța de fond a apreciat că, potrivit disp.art. 37 din Normele Metodologice de aplicare a Legii 112/1995, dreptul de proprietate se transmite nu doar asupra construcției, ci și asupra terenului deținut cu titlu de folosință de reclamanți, cu respectarea disp.art.26 alin. ultim din Legea 112/1995.
Din interpretarea logică a textelor legale mai sus menționate, prin prisma principiului de logică al terțiului exclus (tertium non datur), rezultă, în ce privește dispozițiile art. 26 alineat final din Legea nr. 112/1995, că dacă terenurile ce depășesc suprafața aferentă construcțiilor rămân în proprietatea statului, per a contrario, cele care nu depășesc această suprafață, respectiv care asigură o utilizare normală a construcției, se dobândesc în proprietate de către cumpărător, odată cu cumpărarea construcției.
În ce privește întinderea suprafeței de teren asupra căreia se dobândește dreptul de proprietate, noțiune cunoscută ca „teren aferent construcției”, instanța de fond a observat că legiuitorul a complinit lacuna legislativă existentă o perioadă îndelungată de timp și, prin HG 923/2010, prin care au fost modificate normele metodologice de aplicare a Legii 10/2001, a fost reglementată definiția acestei noțiuni.
Astfel, potrivit art.7.3 alin.2) din HG 250/2007, modificate prin HG 923/2010, „prin noțiunea «teren aferent imobilelor înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995» se înțelege terenul pe care este amplasată construcția, respectiv amprenta construcției, cât și terenul din împrejurimile construcției necesar bunei utilizări a acesteia indiferent de categoria de folosință. Stabilirea suprafeței de teren necesare bunei utilizări a construcției se face, motivat, de către entitatea învestită cu soluționarea notificării”.
Având în vedere concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, prin raportare la dispozițiile citate, instanța de fond a reținut că suprafața de 147 mp (compusă din 44 mp suprafața la sol a locuinței + 23 mp suprafața la sol a magaziei + 49 mp curte + 31 mp alee de acces) se circumscrie noțiunii de „teren aferent construcției”, ea cuprinzând atât suprafața construită a locuinței, cât și parte din curte, ce permite accesul la drumul public.
În ce privește obiecțiunile pe care pârâți M. C. și P. M. constanța le-au formulat cu privire la raportul de expertiză, respectiv la „partajarea” terenului realizată de expert, instanța de fond a reținut că aceste apărări au caracter nefondat, obiecțiunile fiind de altfel respinse prin încheierea din data de 28.05.2013.
Astfel, rolul expertizei efectuate a fost de a determina suprafața de teren necesară unei normale utilizări a construcției de către reclamantă, suprafață pe care aceasta însă urmează a o stăpâni în indiviziune, fără ca prin hotărâre, respectiv prin ordinul prefectului ulterior să se individualizeze o anumită porțiune de teren, aspect ce se va determina eventual prin ieșirea din indiviziune a coproprietarilor suprafețelor de teren situate la aceeași adresă.
Referitor la diferența de teren până la 160 mp, solicitată de reclamantă prin acțiune, respectiv 13 mp, față de concluziile raportului de expertiză.
Instanța de fond a apreciat că excede noțiunii de „teren necesar bunei utilizări a construcției”.
Instanța de fond a subliniat în acest sens că legislația în această materie urmărește reglementarea situației juridice a terenurilor aferente construcțiilor cumpărate de la stat, prin atribuirea lor în proprietatea cumpărătorilor locuințelor, fără însă ca noțiunea de „teren aferent” să poată fi extinsă în asemenea măsură încât să conducă la atribuirea, în mod gratuit, a oricăror suprafețe excedentare aflate în proprietatea unităților administrative deținătoare și în folosința persoanelor fizice.
Instanța de fond a apreciat că dreptul de dispoziție al acestor unități asupra proprietății lor se bucură de aceeași protecție legală ca și cel aparținând subiectelor de drept privat, astfel că pentru diferența de teren ce excede suprafețelor ce au făcut obiect de reglementare al legilor de reparație, dreptul de proprietate poate fi dobândit de părțile interesate pe cale convențională.
În ce privește modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate, este real că, potrivit disp.art.37 din Normele Metodologice de aplicare a Legii 112/1995, dreptul de proprietate asupra terenului aferent se dobândește ca efect al acestor prevederi legale însă instanța de fond a apreciat că art.36 alin.6) din Legea 18/1991 conține dispoziții de ordin procedural, prin care destinatarii normei legale intră și în posesia instrumentului constatator al dreptului lor – ordinul prefectului.
S-a reținut totodată că pârâtul P. M. C. și-a exprimat punctul de vedere cu privire la atribuirea în proprietate a terenului în litigiu, avizul său fiind negativ, iar în procedura judecății, cenzurând propunerea primarului, instanța a constatat pe baza probelor administrate că cererea reclamantei este întemeiată și se încadrează în prevederile legale.
Cu privire la solicitarea reclamantei de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul disp.art.274 Codul de procedură civilă, instanța de fond a admis-o și a obligat pârâții P. Mun. C., M. C. prin Primar și Instituția P. C. la plata către reclamantă a sumei de 3200 lei, reprezentând onorariu de avocat și de expert pentru toate fazele procesuale, respectiv fond, recurs și rejudecare.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat recurs pârâții P. M. C. și M. C. prin Primar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod greșit instanța de fond a reținut incidența dispozițiilor cuprinse în Legea nr.18/1991, deși autorii intimatei reclamante G. Z. au dobândit dreptul de proprietate în temeiul dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 112/1995, astfel încât dreptul acesteia de a dobândi terenul aferent construcției derivă din reglementările cuprinse în Legea nr. 112/1995.
Recurenții critică sentința civilă recurată și din perspectiva stabilirii dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției dobândite în temeiul dispozițiilor cuprinse în Legea nr.112/1995, cu titlu gratuit, ignorându-se dispozițiile art.13 din Legea nr. 112/1995, prin care se determină criteriile de evaluare a terenului aferent construcției înstrăinate către chiriaș, în condițiile normei juridice anterior evocate.
Sentința civilă recurată este criticată și din perspectiva soluționării eronate a cererii privind obligarea pârâtului P. M. C. de a întocmi documentația necesară, deoarece în condițiile art.36 din Legea nr.18/1991, atribuirea terenurilor se realizează la propunerea primăriilor, făcută în urma analizei situației juridice a imobilelor respective.
Pe de altă parte se arată că pârâtul M. C. prin Primar nu are calitatea de participant în raportul juridic guvernat de art.36 din Legea nr.18/1991, astfel încât excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât este evidentă, perspectivă care justifică înlăturarea obligației de plată a cheltuielilor de judecată reținută în sarcina acestui pârât.
Recurenții critică această sentință civilă și din perspectiva cuantumului exagerat de mare al cheltuielilor de judecată la care au fost obligați către intimata reclamantă, arătând că valoarea litigiului și complexitatea muncii desfășurate de către apărătorul reclamantei nu justifică valoarea sumei reținute.
Prin cererea depusă la dosarul cauzei la data de 24.01.2013 numiții G. M., G. B. și P. (fostă G.) M., au învederat că intimata reclamantă G. Z. a decedat la data de 05.01.2014, că petenții sunt succesorii legali ai acesteia în calitate de soț supraviețuitor și descendenți și că își însușesc drepturile și obligațiile procesuale ale acesteia.
În susținerea acestei cereri s-a depus certificatul de deces al intimatei G. Z. și acte de stare civilă din care rezultă calitatea părților.
Instanța de recurs a luat act de transmiterea prin succesiune a drepturilor și obligațiilor procesuale deținute de către intimata reclamantă G. Z., succesorii acesteia substituindu-se în proces în locul acesteia și preluând drepturile și obligațiile procesuale ale acesteia, numiții G. M., G. B. și P. (fostă G.) M. dobândind calitatea de intimați reclamanți.
Legal citați, intimații reclamanți nu și-au exprimat, prin întâmpinare, poziția procesuală față de prezenta cale de atac.
Prin decizia civilă nr. 296/17.03.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ a fost admis recursul promovat de către recurenții pârâți M. C. prin Primar și P. M. C., pentru următoarele considerente:
Autorii intimaților reclamanți, numiții Vascea D. și Vascea S., au dobândit dreptul de proprietate asupra construcției situate în M. C., ., prin contractul de vânzare-cumpărare nr._/20.12.1996, încheiat cu Regia Autonomă de Exploatare a Domeniului Public și Privat C. în temeiul dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 112/1995.
Prin urmare solicitarea intimaților reclamanți de a li se atribui în proprietate terenul aferent construcției achiziționate prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat sub egida dispozițiilor conținute de Legea nr. 112/1995, este guvernată de această normă juridică, dispozițiile cuprinse în Legea nr. 18/1991 nefiind incidente în cauză.
Deoarece silogismul judiciar care fundamentează hotărârea recurată este întemeiat și pe dispozițiile conținute în Legea nr.112/1995 și Normele Metodologice 1/1996 de aplicare a acestei legi, s-a apreciat că recurentul pârât M. C. prin Primar, în calitatea sa de titular al dreptului de proprietate asupra terenului litigios, are calitate în ceea ce privește soluționarea cererii întemeiată pe dispozițiile cuprinse în Legea nr. 112/1995.
Art. 13 din Legea nr. 112/1995 stabilește că valoarea despăgubirilor care se acordă foștilor proprietari și moștenitorilor acestora, pentru apartamentele nerestituite în natură, precum și prețul de vânzare, după caz, se stabilesc pe baza prevederilor Decretului nr. 93/1977, ale Decretului-lege nr. 61/1990 și ale Legii nr. 85/1992, republicată, iar valoarea terenurilor aferente, pe baza Criteriilor privind stabilirea și evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat nr. 2.665 din 28 februarie 1992, elaborate de Ministerul Finanțelor și Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului, cu completările ulterioare.
La valorile astfel calculate se vor aplica coeficienții de actualizare, care nu vor fi mai mici decât coeficientul de creștere a veniturilor salariale medii pe economie.
Potrivit art. 37 din Normele Metodologice 1/1996 de aplicare a Legii nr.112/1995, în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor si, când este cazul, a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art. 26 alineatul ultim din lege.
Din analiza probatoriului administrat în cauză la judecata cauzei în fond, s-a observat că nu s-a stabilit cu claritate care este terenul aferent imobilului dobândit în condițiile Legii nr.112/1995, dacă suprafața de teren identificată prin raportul de expertiză se încadrează în noțiunea de teren aferent astfel cum este definită prin art.7.3 alin.2) din HG 250/2007, modificate prin HG 923/2010, potrivit cu care „prin noțiunea «teren aferent imobilelor înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995» se înțelege terenul pe care este amplasată construcția, respectiv amprenta construcției, cât și terenul din împrejurimile construcției necesar bunei utilizări a acesteia indiferent de categoria de folosință.
Stabilirea suprafeței de teren necesare bunei utilizări a construcției se face, motivat, de către entitatea învestită cu soluționarea notificării”.
Potrivit raportului de expertiză întocmit de către domnul expert D. D. la judecata cauzei în fond, terenul litigios face parte dintr-un teren de dimensiuni mai mari, în suprafață de 481 mp, care în prezent aparține domeniului privat al M. C., este împrejmuit, este folosit de către intimații reclamanți și de către pârâtul M. C. prin Primar, care mai deține o . construcții cu destinație de locuință, edificate pe teren.
În stabilirea caracterului de teren aferent imobilului dobândit de către intimații reclamanți, date fiind consecințele juridice complexe ale acestui fapt, este necesar a se ține seama de necesitățile de bună exploatare a tuturor construcțiilor aflate pe teren, de asigurarea accesului la calea publică a tuturor acelora care exercită acte de folosință asupra acestor construcții.
Faptul că terenul în suprafață de 49 mp a fost îngrădit de către reclamanți, aspect consemnat în raportul de expertiză, nu îi conferă, în mod automat, caracterul de teren aferent, fără a se dezvălui criteriile pe baza cărora expertul a ajuns la această concluzie.
S-a observat că în maniera propusă prin raportul de expertiză efectuat la judecata cauzei în fond, . de la imobilul proprietatea intimaților reclamanți la calea publică, a fost trasată aleatoriu, astfel încât porțiunea din întregul lot care se situează la S-E față de această alee, este lipsită de acces la calea publică, ori beneficiază de o porțiune extrem de îngustă, prin care nu se poate asigura acest acces.
De asemenea s-a observat că pe acest teren se mai află două construcții cu destinație de locuință, ambele în proprietatea recurentului M. C. prin Primar, cărora este necesar a li se asigura o suprafață de teren aferent, în scopul realizării, iar nu stânjenirii, unei bune exploatări a acestora.
Acest deziderat nu a fost avut în vedere la judecata în fond, raportul de expertiză efectuat în cauză nu conține referiri în acest sens, iar . în schița de plan, aparent, nu ține seama de necesitățile de bună exploatare ale tuturor clădirilor existente pe teren.
Pentru toate aceste motive, în temeiul art.312 din Codul de procedură civilă, reținându-se că pentru stabilirea situației de fapt este necesară administrarea probei cu expertiza tehnică imobiliară prin care să se determine în funcție de criteriile obiective conținute de art.7.3 alin.2) din HG 250/2007, modificate prin HG 923/2010, care este suprafața de teren care conține amprenta construcției dobândite în temeiul dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 112/1995cât și terenul din împrejurimile construcției necesar bunei utilizări a acesteia indiferent de categoria de folosință, respectându-se criteriul bunei exploatări a restului de teren rămas în proprietatea recurentului pârât M. C. prin Primar și acela al asigurării accesului la calea publică pentru toate construcțiile existente pe teren,s-a admis recursul și s-a casat sentința civilă recurată, cauza fiind reținută spre judecată în fond.
În fond, după casarea cu reținere, s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză tehnică topografică având ca obiectiv a se stabili suprafața de teren aferent imobilului în litigiu, în raport cu dispozițiile cuprinse în Legea nr. 112/1995, respectiv să se determine terenul pe care este amplasată construcția cât și terenul din împrejurimile construcției și anexei care au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1996, strict necesar unei bune utilizări a construcției, urmărind a se asigura necesitățile de bună exploatare ale tuturor clădirilor existente pe teren, accesul acestora la calea publică, neîngrădirea bunei exploatări a terenului rămas în proprietatea M. C..
Prin raportul de expertiză întocmit de către doamna expert P. G. s-a stabilit că întreg imobilul constituie un condominiu, format din 481 mp teren îngrădit pe care se află edificate șapte construcții, dintre care C1 și C2, reprezentând locuință și respectiv, anexă, aparținând familiei G., iar celelalte construcții: C3-locuință, C4-locuință, C5-grup sanitar, C6 și C7, anexe, aparțin recurentului M. C..
Însumând suprafețele celor două construcții care au format obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr._/20.12.1996 încheiat cu Regia Autonomă de Exploatare a Domeniului Public și Privat C. în temeiul Legii nr.112/1995, rezultă că reclamanții G. M., G. B. și P. (fostă G.) M. dețin în proprietate construcții care au o amprentă la sol de 67 mp.
La rândul său, pârâtul M. C. deține în proprietate construcții cu o amprentă la sol suprafață de 118 mp, iar restul terenului liber are o întindere de 296 mp.
Prin raportul de expertiză s-a stabilit că nu se poate individualiza concret porțiunea de teren care excede amprentei la sol a construcției deținute în proprietate de către reclamanții G. M., G. B. și P. (fostă G.) M., propunându-se ca acest teren să fie stăpânit în indiviziune, în considerarea pozițiilor planimetrice ale tuturor construcțiilor existente pe teren, traseelor edilitare și necesității asigurării accesului la calea publică pentru fiecare corp de construcție.
În stabilirea întinderii terenului cu privire la care reclamanții G. M., G. B. și P. (fostă G.) M. sunt îndreptățiți a li se atribui în proprietate, este necesar a se ține seama de drepturile ambilor coproprietari care exercită dreptul de proprietate în indiviziune asupra condominiului format din teren în suprafață de 481 mp și construcții, situat în M. C., ..
Criteriul proporționalității între suprafața de teren ocupată de construcții, care aparține reclamanților și suprafața de teren liber, care poate fi astfel dobândit prin aplicarea dispozițiilor conținute în Legea nr. 112/1995, deși un criteriu obiectiv, nu poate fi aplicat întrucât nu își găsește corespondent în lege, singurul criteriu prin prisma căruia se poate stabili întinderea terenului la care sunt îndreptățiți reclamanții și care depășește amprenta la sol a construcției dobândite în temeiul dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 112/1995 este acela care vizează împrejurimile construcției cuprinzând porțiunea de teren necesar bunei utilizări a acesteia indiferent de categoria de folosință, respectându-se criteriul bunei exploatări a restului de teren rămas în proprietatea pârâtului M. C. prin Primar și acela al asigurării accesului la calea publică pentru toate construcțiile existente pe teren.
Solicitarea, de a li se atribui reclamanților G. M., G. B. și P. (fostă G.) M., terenul în suprafață de 107 mp, ar determina diminuarea suprafeței de teren care aparține pârâtului M. C. până la întinderea de 187 mp, fără a se putea stabili fără echivoc forma și dimensiunile exacte ale acestui teren, dacă sunt asigurate ieșiri la calea publică pentru toate unitățile locative care se află edificate pe teren, dacă această suprafață îndeplinește atributele de „teren aferent bunei utilizări” pentru fiecare dintre celelalte cinci construcții care se găsesc pe teren.
Nu se poate dispune atribuirea în proprietate exclusivă către reclamanții G. M., G. B. și P. (fostă G.) M. a unui teren care excede amprenta la sol a construcțiilor deținute de către aceștia, deoarece procedând în această manieră, s-ar aduce o atingere nepermisă dreptului de coproprietate care aparține pârâtului M. C., cel care deține în proprietate construcțiile individualizate C3,C4,C5,C6,C7 și al căror acces la calea publică și folosință ar fi astfel îngreunat ori îngrădit.
Având în vedere concluziile care se desprind din raportul de expertiză întocmit de expert P. G., se reține îndreptățirea reclamanților G. M., G. B. și P. (fostă G.) M. de a li se stabili dreptul de proprietate asupra terenului care reprezintă amprenta la sol a construcțiilor dobândite prin vânzare-cumpărare în temeiul aplicării dispozițiilor cuprinse în Legea nr.112/1995, astfel încât în aplicarea art. 13 din Legea nr. 112/1995 și art. 26 alineatul ultim din Legea nr. 112/1995 precum și art. 37 din Normele Metodologice 1/1996 de aplicare a Legii nr.112/1995, urmează a se admite în parte acțiunea civilă dedusă judecății și se va anula Dispoziția nr.6030/13.10.2010 emisă de către P. M. C., ca nelegală.
În baza art.13 din Legea nr.112/1995 și art. 26 alineatul ultim din Legea nr.112/1995 precum și art.37 din Normele Metodologice 1/1996 de aplicare a Legii nr.112/1995 va obliga pârâtul P. M. C. să întocmească documentația necesară atribuirii în proprietatea reclamanților G. M., G. B. și P. (fostă G.) M. a suprafeței de teren de 67 mp, situată în C., ., aferentă locuinței dobândite prin contractul de vânzare-cumpărare_/20.12.1996, reprezentând amprenta la sol a construcțiilor C1 și C2, astfel cum au fost identificate prin schița anexă la raportul de expertiză tehnică topografică întocmit de către doamna ing. păun G. L., care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru aducerea efectivă la îndeplinire a acestei dispoziții va fi obligată pârâta Instituția P. Județului C. să emită, în favoarea reclamantei, ordinul prin care să atribuie în proprietate acesteia terenul în suprafață de 67 mp, situat în C., ..
Se va respinge cererea reclamantei privind atribuirea în proprietate a diferenței de teren până la 160 mp, situată în C., . ca neîntemeiată.
În temeiul art.274 din codul de procedură civilă va obliga pârâții P. M. C., M. C. prin Primar și Instituția P. Județului C. la plata către reclamanții G. M., G. G. B. și P. M. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 lei, proporțional cu pretențiile admise.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții G. M., domiciliat în C., . nr.81, ., ., G. G. B., cu domiciliul în București, ., nr. 2, ., . și P. M., cu domiciliul în București, .. 27, . cu pârâții M. C., P. M. C. și ISTITUȚIA P. JUDEȚULUI C., cu sediul în C., ., județul C..
Anulează Dispoziția Primarului M. C. nr.6030/13.10.2010.
Obligă pe pârâtul P. M. C. să întocmească documentația necesară atribuirii în proprietatea reclamantei a suprafeței de teren de 67 mp, situată în C., ., aferentă locuinței dobândite prin contractul de vânzare-cumpărare_/20.12.1996, reprezentând amprenta la sol a construcțiilor C1 și C2, astfel cum au fost identificate prin schița anexă la raportul de expertiză tehnică topografică întocmit de către doamna ing. păun G. L., care face parte integrantă din prezenta decizie.
Obligă pârâta Instituția P. Județului C. să emită, în favoarea reclamantei, ordinul prin care să atribuie în proprietate acesteia terenul în suprafață de 67 mp, situat în C., ..
Respinge cererea reclamantei privind atribuirea în proprietate a diferenței de teren până la 160 mp, situată în C., . ca neîntemeiată.
Obligă pârâții P. M. C., M. C. prin Primar și Instituția P. Județului C. la plata către reclamanții G. M., G. G. B. și P. M. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 lei, proporțional cu pretențiile admise.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
V. T. B. M. C. M. P.
GREFIER,
L. D.
Red.jud. – C.M.P.
2 ex./27.02.2015
| ← Legea 10/2001. Încheierea nr. 15/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Uzucapiune. Decizia nr. 704/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
