Legea 10/2001. Încheierea nr. 15/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 15/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 06-05-2014 în dosarul nr. 11865/118/2010*
ROMÂNIA
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL NR.8470
.
TRIBUNALUL C. Dosar nr._
SECȚIA I CIVILĂ
C., . C
INCHEIERE
Ședința publică de la 15 aprilie 2014
PREȘEDINTE – V. T.
GREFIER – L. V.
S-a luat in examinare, după casare, acțiunea civilă formulată de reclamantul D. B., cu domiciliul procesual ales în C., ..97, ., . (la cab.av. D. Daon), în contradictoriu cu pârâții P. M. C. și M. C. PRIN PRIMAR, cu sediul în C., ., județul C..
Obiectul cauzei: contestație în temeiul Legii nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, răspunde pentru reclamantul D. B. – avocat D. Daon, fără împuternicire avocațială la dosar, pentru pârâți P. M. C. și M. C. prin Primar - răspunde avocat Coconi Tasy, în baza împuterniciri avocațiale depusă la fila 42 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită, în acord cu prevederile art.88 și următoarele din codul de procedură civilă din 1865.
Grefierul expune referatul cauzei în cadrul căruia învederează că prezenta cauză este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art.50 din Legea 10/2001, și că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 alin.(2) din Codul de procedură civilă din 1865.
Se constată că s-au depus la dosarul cauzei relațiile solicitate de la Primăria M. C. – Direcția Patrimoniu și SPITVBL C., și anume situația juridică și istoricul de rol fiscal al imobilului în litigiu.
Întrebați fiind, reprezentanții convenționali ai părților, având cuvântul pe rând, precizează că nu mai sunt chestiuni prealabile sau excepții de formulat.
Instanța, luând act de susținerile părților, declară terminata cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra fondului cauzei, în dezbateri:
Reprezentantul convențional al reclamantului, ca un prim aspect, solicită a se avea în vedere că între timp s-a publicat Decizia nr.88 a Curții Constituționale a României prin care s-a admis excepția neconstituționalității și s-a constat că dispozițiile art.4 teza a II-a din Legea nr.165/2013 sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din aceeași lege nu se aplică și cauzelor aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii, ceea ce înseamnă că toate litigiile în materie de legea 10 se vor soluționa potrivit legii care era în vigoare la momentul introducerii cererilor pe rolul instanțelor, astfel că prezenta cerere este introdusă pe Legea nr.247/2005, situație față de care apreciază că această lege îi este aplicabilă. Pe fondul cauzei solicită admiterea cererii, și având în vedere că din probele administrate în cauză a reieșit că terenul nu este liber pentru a fi restituit în natură, solicită acordarea de despăgubiri potrivit Titlului VII din legea nr.247/2005. Totodată solicită obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată și amânarea pronunțării pentru a formula concluzii scrise.
Reprezentantul convențional al pârâților, având cuvântul, solicită respingerea acțiunii reclamantului, ca nefondată, și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată a căror dovadă o depune la dosar. Solicită a se avea în vedere că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate, invocându-se doar un act de partaj voluntar din anul 1935, că sunt îndeplinit cumulativ condițiile impuse de lege, nu s-a dovedit că ar avea calitatea de beneficiar și ar fi persoană îndreptățită potrivit dispozițiilor Legii 10/2001.Sub aspectul calității procesuale active, solicită a se avea în vedere că nu s-a demonstrat modul de trecere de la persoana juridică de la care a fost preluat imobilul la autorii reclamantei, iar din acest punct de vedere acțiunea este nefondată. Totodată, solicită amânarea pronunțării pentru a formula concluzii scrise.
În replică, reprezentantul convențional al reclamantului arată că dreptul de proprietate a fost dovedit în condițiile prevăzute de legea 10/2001. Arată că la dosar există Extras de carte funciară și alte înscrisuri, care coroborate duc la ideea că autorii săi au fost proprietarii acestui imobil. Solicită a se avea în vedere că persoanele juridice- autoritățile care dețin documente și înscrisuri în legătură cu modul de trecere al imobilului în proprietatea statului, acte pe care le-a cerut în nenumărate rânduri în temeiul art. 172 C.pr.civ. din 1865, nu le depune la dosarul cauzei, sens în care solicită a se face aplicarea art. 174 C.pr.civ. din 1865, întrucât consideră că este rea credință să se invoce că nu s-a făcut dovada modului de trecere a imobilului în proprietatea statului.
Instanța, socotindu-se lămurită, în temeiul art. 150 C.pr.civ., declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare pe fondul cauzei.
TRIBUNALUL
Pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise,
DISPUNE:
În temeiul art. 156 alin.1 Cod procedură civilă, amână pronunțarea cauzei la data de 18.04.2014.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. TudorLenuța V.
Azi, 18.04.2014
TRIBUNALUL:
Același complet, având nevoie pentru a delibera,
DISPUNE:
În temeiul art. 260 alin.1 Cod procedură civilă, amână pronunțarea cauzei la data de 24.04.2014.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. TudorLenuța V.
Azi, 24.04.2014
TRIBUNALUL:
Același complet, având nevoie pentru a delibera,
DISPUNE:
În temeiul art. 260 alin.1 Cod procedură civilă, amână pronunțarea cauzei la data de 30.04.2014.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. TudorLenuța V.
Azi, 30.04.2014
TRIBUNALUL:
Același complet, având nevoie pentru a delibera,
DISPUNE:
În temeiul art. 260 alin.1 Cod procedură civilă, amână pronunțarea cauzei la data de 06.05.2014.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. TudorLenuța V.
ROMÂNIA
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL NR.8470
.
TRIBUNALUL C. Dosar nr._
SECȚIA I CIVILĂ
C., . C
-SENTINȚA CIVILĂ NR.1091
Ședința publică de la 06.05 2014
PREȘEDINTE – V. T.
GREFIER – L. V.
S-a luat in examinare, după casare, acțiunea civilă formulată de reclamantul D. B., cu domiciliul procesual ales în C., ..97, ., . (la cab.av. D. Daon), în contradictoriu cu pârâții P. M. C. și M. C. PRIN PRIMAR, cu sediul în C., ., județul C..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15.04.2014, încheierea de ședință din acea dată face parte integrantă din prezenta.
Completul de judecată, pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 18.04.2014, 25.04.2014, 30.04.2014 și 06.05.2014, când a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 20.09.2010, reclamanta Frenkian Braconier I. i-a chemat în judecată pe pârâții P. M. C., M. C. prin Primar, C. L. al M. C. și S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: - restituirea în natura a imobilului situat în C., careul nr.317, lotul 11, județul C., actual Șoseaua Mangaliei nr. 107, format din teren în suprafață de 1060 mp,; - restituirea în natură, prin compensare, a unui imobil echivalent valoric cu imobilul teren; - în cazul în care aceste măsuri reparatorii nu pot fi aplicate, obligarea pârâților la plata unor despăgubiri reprezentând echivalentul valoric al terenului; în final, în cazul în care nici această măsură nu poate fi aplicată, solicită obligarea pârâților să înainteze dosarul format pentru soluționarea notificării înregistrate sub nr. 302/14.02.2002 la Biroul Executorului Judecătoresc D. V., către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea acordării despăgubirilor pentru teren.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că terenul în litigiu s-a aflat în proprietatea exclusivă a autoarei sale ( bunică) Diruhi M. Frenkian, în temeiul actului notarial autentificat sub nr. 1770/1935, transcris sub nr. 3379/1935 la Tribunalul C., fiind preluat abuziv de către statul român în perioada 06.03.1945 – 22.12.1989.
Reclamanta justifică prezentul demers judiciar prin faptul că, în calitate de unic moștenitor al autoarei sale Diruhi M. Frenkian, a notificat autoritățile locale în vederea restituirii acestei proprietăți - notificare 302/14.02.2002 emisă de Biroul Executorului Judecătoresc D. V., către Primăria municipiului C., însă această notificare nu a fost soluționată până în prezent.
Pârâtul S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că este străin de raportul juridic litigios dedus judecății, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin sentința civilă nr. 6465/07.12.2011, Tribunalul C. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. R. și a respins acțiune formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind promovată în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.
A fost admisă în parte acțiunea și s-a constatat calitatea reclamantei, Frenkian Braconier I., de persoană îndreptățită la aplicarea măsurilor reparatorii conținute în Legea nr. 10/2001 pentru imobilul teren în suprafața de 1060 mp situat în M. C., careul nr.317, lot 11, județul C., actual șoseaua Mangaliei, nr.107, fiind obligați pârâții P. M. C., C. L. al M. C. și M. C. prin Primar, în temeiul Titlului VII din Legea nr.247/2005, să înainteze dosarul format pentru soluționarea notificării înregistrate sub nr. 302/14.02.2002 la Biroul Executorului Judecătoresc D. V., către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea acordării despăgubirilor pentru acest imobil.
Au fost respinse cererile privind restituirea în natură către reclamanta Frenkian Braconier I. a terenului, privind restituirea în natură, prin compensare a unui imobil echivalent valoric și privind obligarea pârâților la acordarea către reclamanta Frenkian Braconier I. la plata unor despăgubiri reprezentând echivalentul valoric al terenului, ca neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții P., M. C. și C. L. C. prin care au criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate prin prisma prevederilor art. 304 pct. 9 C. pr. civ., solicitând modificarea hotărârii atacate și respingerea .
În cursul procedurii căii de atac, pârâții recurenți au susținut că reclamanta Frenkian I. este decedată din luna decembrie 2010, soluția fiind astfel pronunțată în contradictoriu cu o persoană fără capacitate de folosință.
Prin decizia civilă nr. nr.280/02.04.2012 pronunțată de Curtea de Apel C., s-a admis recursul, a fost casată hotărârea și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul C..
S-a reținut în esență, calitatea de parte în proces este indisolubil legată, astfel cum arată art. 41 cod proc. civilă, de folosința drepturilor civile și în genere de existența capacității de folosință; aceasta deoarece, aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații procesuale constituie un atribut aparte al capacității de folosință, ce poate fi valorificată în condițiile legii, între momentul nașterii și cel al decesului.
Prin moartea unei persoane fizice în cursul unui proces, judecata nu încetează, deoarece, conform art. 243 alin. 1 pct. 1 C. pr. civ. intervine o suspendare de drept.
Însă, pronunțarea unei hotărâri judecătorești în condițiile în care una dintre părți era decedată la acea dată, constituie una din situațiile de nulitate în materie procesuală, chiar dacă cel interesat nu a făcut cunoscut judecătorului survenirea decesului.
Singura modalitate procedurală prin care, urmare acestui fapt, pot fi introduși în proces succesorii acesteia (înțeleși ca și continuatori legitimi ai drepturilor procesuale) este cea instituită prin art. 243 alin. 1 pct. 1 teza ultimă C. pr. civ. – prin cererea celui interesat de introducere în cauză – și respectiv, prin art. 245 pct. 2 C. pr. civ. – care vizează în esență aceeași procedură, după suspendarea de drept.
Instanța de recurs a reținut că, în cauză, decesul reclamantei Frenkian I. s-a produs la data de 14.12.2010, astfel cum atestă înscrisurile depuse în recurs – aspect care nu a fost negat de către pretinsul titular al drepturilor procesuale ale decedatei.
Soluția primei instanțe a fost pronunțată la 07.12.2011, judecătorului nefiindu-i adusă la cunoștință intervenirea acestui fapt, iar prin neintroducerea în proces a succesorilor - cu înțelesul mai sus-evocat - s-a produs o încălcare a normelor procedurale .
În vederea rejudecării fondului, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 24.05.2012, sub nr. unic de înregistrare_ .
La termenul de judecată din data de 11.10.2012 reprezentantul convențional al reclamantei a solicitat instanței să ia act de transmisiunea calității procesuale active a reclamantei Frenkian I. către numitul D. B., în baza contractelor de vânzare – cumpărare de drepturi succesorale, succesive astfel:
1. contract de vânzare – cumpărare de drepturi succesorale autentificat sub nr. 228/09.03.2010, prin care vânzătoarea Frenkian Braconier I. înstrăinează cumpărătorilor: D. B. ( cota indiviză de 35%) și I. A. ( cota indiviză de 65%) din drepturile succesorale ale defuncților R. C. și Frenkian Aram.
2. contract de cesiune de drepturi succesorale autentificat sub nr. 1452/20.09.2011 prin care cedentul I. A. a cesionat lui I. M. – cesionar, cota indiviză de 65% din drepturile succesorale ale defuncților R. C. și Frenkian Aram.
3. contract de cesiune de drepturi succesorale autentificat sub nr. 1489/23.09.2011 prin care cedentul I. M. a cesionat lui Georgesu M. – cesionar, cota indiviză de 65% din drepturile succesorale ale defuncților R. C. și Frenkian Aram.
4. contract de cesiune de drepturi succesorale autentificat sub nr. 1576/13.10.2011 prin care cedentul G. M. a cesionat lui D. B. – cesionar, cota indiviză de 65% din drepturile succesorale ale defuncților R. C. și Frenkian Aram.
De asemenea, reprezentantul convențional al reclamantei a solicitat instanței sa ia act că nu formulează cerere de introducere în cauză a moștenitorilor
Prin încheierea din 08.11.2012 tribunalul a respins cererea de a se lua act de transmisiunea calității procesuale active a reclamantei Frenkian I. către numitul D. B. și a dispus suspendarea judecății cauzei în baza art. 243 alin.1 pct.1 C.pr.civ. până la introducerea în cauză a moștenitorilor reclamantei decedate.
Prin decizia civilă nr. 401/C/09.10.2013 pronunțată de Curtea de Apel C. s-a admis recursul declarat de recurentul D. B.; a fost casată încheierea de suspendare a judecății și s-a dispus trimiterea cauzei instanței de fond pentru continuarea judecății.
S-a reținut în esență că, preluând convențional drepturile succesorale pe care reclamanta Frenkian I. le dobândise, prin succesiune legală de la Frenkian Aram și prin succesiune testamentară de la R. C., B. D. a dobândit și dreptul de a lua locul procesual al reclamantei decedate pentru cotele care i-ar fi revenit acesteia de pe urma autorilor ale căror drepturi succesorale le-a înstrăinat, în cauză având loc o transmitere a calității procesuale deținută de vânzătoare în procesul intentat de aceasta.
În rejudecare după casare, reclamantul D. B., ce a preluat poziția procesuală a reclamantei, a solicitat ca la judecata cauzei pe fond să fie valorificate probele administrate în primul ciclu procesual: înscrisuri și proba cu expertiză tehnică topografică.
Asupra calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, instanța reține:
Reclamantul a chemat în judecată pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor, solicitând obligarea acestuia, direct prin prezenta hotărâre, la despăgubiri bănești reprezentând contravaloarea imobilului revendicat, stabilită la nivelul standardelor internaționale de evaluare, în situația in care restituirea în natură sau prin compensare cu alte imobilă nu este cu putință.
Problema de drept privitoare la calitatea procesuală a Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice a fost analizată și soluționată în cadrul unui recurs în interesul legii, soluționat de către Inalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 27/2011 publicată în M. Of. nr. 120 din 17 februarie 2012 .
Prin acest mecanism de unificare a practicii judiciare s-a statuat cu titlu obligatoriu pentru instanțe faptul că, în actiunile intemeiate pe dispozitiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicata, prin care se solicita obligarea statului roman de a acorda despagubiri banesti pentru imobilele preluate in mod abuziv, statul roman nu are calitate procesuala pasiva.
S-a reținut în esență căla momentul sesizarii instantei de judecata, creanta nu poate fi considerata ca fiind suficient stabilita pentru a avea o valoare patrimoniala ocrotita de art. 1 din Protocolul aditional nr. 1 la Conventie.
In aceste circumstanțe, obligarea statului roman la despăgubiri, motivat de faptul ca reclamantul beneficiaza de garantiile oferite de art. 1 din Protocolul aditional nr. 1 la Conventie, nu poate fi primita, din moment ce, la momentul sesizarii instantei, reclamantul nu are un bun si nici o creanta suficient consolidata, de natura a-l face sa se prevaleze de o speranta legitima, in sensul art. 1 din Protocolul aditional nr. 1 la Conventie.
Nici constatarea nefunctionalitatii Fondului “Proprietatea” in cadrul numeroaselor hotarari pronuntate de C.E.D.O. in cauze impotriva Romaniei nu poate atrage calitatea procesuala pasiva a statului in cadrul contestatiei intemeiate pe dispozitiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicata.
Procedura in fata Fondului este o procedura executionala, care intervine dupa ce dreptul este stabilit prin decizia Comisiei Centrale de Stabilire a Despagubirilor, (Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor) sau hotararea instantei, iar rolul statului, in respectarea dispozitiilor art. 6 din Conventie si ale art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventie, este acela de a-si construi un mecanism apt sa asigure in mod eficient si la timp executarea hotararilor judecatoresti prin care se consacra drepturi civile persoanelor fizice, acest rol neputand fi cenzurat pe calea contestatiei intemeiate pe dispozitiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicata.
În baza considerentelor expuse și în raport de dispozițiile art. 3307 alin.4 C.pr.civ. instanța va constata lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și va dispune respingerea cererii formulată de reclamantul D. B. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, pe fondul cauzei, instanța reține:
Prin notificarea înregistrată sub nr.302/14.02.2002 la Biroul Executorului Judecătoresc D. V. reclamanta Frenkian Braconier I. a solicitat aplicarea măsurilor reparatorii instituite de Legea nr. 10/2001 pentru imobilului situat în C., careul nr.317, lotul 11, județul C., format din teren în suprafață de 1060 mp, actual șoseaua Mangaliei, nr.107.
Această notificare nu a fost soluționată până în prezent.
În cazul întârzierii nejustificate a răspunsului la notificarea adresata deținătorului bunului, jurisprudența si doctrina au recunoscut in mod constant dreptul persoanei îndreptățite de a acționa în instanță, având drept argument principiul liberului acces la justiție consacrat in textele art.20 si 21 din Constituția României, ale art.17 si 30 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, ale art.6 din Convenția Europeana a Drepturilor si Libertăților Fundamentale ale Omului.
Inconsecvența legiuitorului si necorelarea dispozițiilor legale cuprinse în actul normativ de referință nu pot constitui o piedica in calea persoanei îndreptățite de a-si valorifica drepturile recunoscute de lege si nici un temei de a o pune pe aceasta . inferioritate fata de persoanele care primesc răspuns in termenul prevăzut de lege, in condițiile în care nu are nici o culpa.
Refuzul sau tergiversarea soluționării notificării printr-o „decizie” de către unitatea deținătoare nu poate determina respingerea contestației pe motiv că este prematură sau inadmisibilă deoarece, așa cum s-a arătat într-o practică recentă și constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție (ex: decizia nr. 2529/11.06.2003; decizia nr. 3573/14.05.2004), „a considera că plângerea este prematură sau inadmisibilă și a o respinge ca atare, nu înseamnă numai a da dovadă de un formalism nejustificat, dar și a nesocoti caracterul reparatoriu al acestei legi și a obstacula persoanele îndreptățite în redobândirea drepturilor recunoscute de lege, impunându-le să aștepte în mod nelimitat un răspuns și să fie la discreția unor persoane juridice deloc interesate în a pierde imobilul”.
De altfel, prin decizia nr. XX din 19 martie 2007 Înalta Curte de Casație și Justiție, admițând recursul în interesul legii, a stabilit că, în aplicarea art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată, instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și notificarea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.
În cauză, reclamanta Frenkian I. a solicitat restituirea în cadrul procedurii speciale reglementată de Legea 10/2001, un imobil de pe urma bunicii sale Diruhi M. Frenkian.
Potrivit arborelui genealogic depus la dosarul cauzei - fila 34, numita Diruhi Frenkian (decedată la 20.04.1946) a fost căsătorită cu Misak Frenkian, decedat în anul 1918, iar din căsătoria acestora au rezultat copii:
1. Aram Frenkian, decedat în anul 1964 a avut la rândul său copii: G. Frenkian necăsătorit – decedat în 1973 și I. Frenkian, reclamantă în cauză decedată pe parcursul prezentului litigiu în decembrie 2010.2.
2. Araxi A. decedată în anul 1979 căsătorită cu S. M., fără copii. Prin testamentul autentificat sub nr. 1814/26.03.1975, numita M. Araxi A. a lăsat întreaga sa avere numitei R. C.; în baza acestuia s-a eliberat certificatul de legatar nr. 3/28.01.2009.
3. M. Frenkian decedată în anul 1984. A fost căsătorită cu G. Ștefescu și au avut o fiică – A. Ștefescu. Printr-un înscris autentificat la un notar public în S.U.A., în anul 2003, numita A. Artaki (născută la 06.11.1926) învederează că renunță la dreptul ei de pe urma bunicilor Misak Frenkian și Diruhi Frenkian pentru că dorește ca aceste bunuri să aparțină verișoarei I. Frenkian.
4. Nevrik ( N.) Frenkian decedată în anul 1975 căsătorită cu C. P.. Din căsătorie a rezultat fiica - C. P., căsătorită R. – fără copii.
La 11.02.1992, numita R. C. a întocmit un testament olograf datat 11.02.1992 prin care a lăsat reclamantei inițiale Frenkian I. ( Bernard Siebold) „restul averii mobile și imobile”; prin certificatul de calitate de legatar nr. 4/13.02.2009, acest testament a fost valorificat și s-a constatat calitatea de legatar universal a lui Frenkian I. al defunctei R. C..
5. A. Frenkian decedată în anul 1995, căsătorită cu 1.Egon Lewenhak 2. M. – fără copii.
- Măgârdici Frenkian, născut la 30.01.1888 și decedat la 06.02.1935.
In privința acestui din urmă descendent, înscrisurile de la dosar dovedesc că a decedat la data de 06.02.1935, iar potrivit actului de partaj autentificat sub nr. 1770/1935 și transcris sub nr.3379/18.07.1935 la Tribunalul C., moștenitorii săi legali au fost Diruhi Frenkian ( mamă) și M. Ștefescu ( soră). În cuprinsul acestui act de partaj voluntar, ce este prezentat de reclamantă în dovedirea calității de proprietar a bunului revendicat, sunt cuprinse mai multe imobile, ce s-au partajat între cei doi moștenitori.
Potrivit mențiunilor din contractul de partaj, Lotul 11 Careul 317, atribuit mamei Diruhi Frenkian, era deținut de autorul Măgârdici Frenkian ,, fără titlu definitiv” - fila 31.
Mențiunea expresă că, în privința imobilului în litigiu, la decesul lui Măgârdici Frenkian nu a existat un titlu de proprietate conduce la concluzia că, acesta nu a fost titularului dreptului de proprietate, prin urmare, un astfel de drept nu s-a transmis către Diruhi Frenkian. Ceea s-a transmis a fost numai detenția unui imobil cu o situație juridică incertă, deținut de defunct fără titlu.
Probele administrate nu dovedesc o transmisiune ulterioară preluării bunului, a dreptului de proprietate în patrimoniul numitei Diruhi Frenkian.
În certificatul nr._/11.04.1947 – fila 8 din dosarul de recurs_ sunt indicați moștenitorii lui Diruhi Frenkian ca fiind N. (Nevrik) P., A. S. M., Aram Frenkian, M. Sfetescu și A. M.; în certificat nu se indică vreun bun al defunctei, doar că printr-un proces-verbal din 23.02.1947 s-a stabilit un „activ net impozabil” de_ lei.
Potrivit raportului de expertiză topografică, imobilul în litigiu a fost identificat în prezent la adresa din Șoseaua Mangaliei, nr. 107.
Situația juridică a imobilului în litigiu, precizată în cuprinsul adresei nr._/07.04.2014 emisă de Primăria M. C. - Direcția Patrimoniu confirmă faptul că, în perioada 1936 – 1938, lotul 11 din careul vechi 317, în prezent Șoseaua Mangaliei nr. 107 s-a aflat în posesia unei persoane juridice ,, Frenkian M.&Fii, nu în proprietate.
Se menționează că această zonă a făcut obiectul Decretului de expropriere și demolare nr. 270/1980.
In anexa acestui decret figurează ca fiind expropriat lotul vechi 11 din careul vechi 317, cu adresa Șoseaua Mangaliei nr. 107, posesor fiind aceeași persoană juridică ,, Frenkian M.&Fii” - - fila 51.
În cuprinsul istoricului de rol fiscal emis de SPIT C. se menționează clar că, în registrele matricole din perioada 1942 – 1950, la adresa din C. - Șoseaua Mangaliei nr. 145, nu figurează proprietar Frenkian – fila 53
Din analiza coroborată a acestor înscrisuri instanța reține că, în prezenta cauză nu s-a făcut dovada existenței în patrimoniul autoarei Diruhi Frenkian a dreptului de proprietate asupra imobilului a cărei restituire se solicită.
Potrivit prezentării anterioare, autoarea Diruhi Frenkian, pretinsa proprietară a imobilului, nu a figurat în evidențele fiscale ale vremii, în calitate de proprietară, iar preluarea de către stat nu s-a făcut din patrimoniul său.
Nu se susține, iar probele administrate nu dovedesc existența vreunei legături între Diruhi Frenkian și ,, Frenkian M.&Fii, dincolo de numele comun Frenkian, care însă nu este suficient pentru a dovedi calitatea de proprietar a bunicii reclamantei.
Actele depuse nu dovedesc modalitatea de trecere a imobilului din patrimoniul persoanei juridice ,, Frenkian M.&Fii”, în cel al autoarei reclamantului Diruhi Frenkian și nici dacă această persoană fizică avea calitate de asociat în cadrul persoanei juridice, ce se prezumă că a aparținut lui Măgârdici Frenkian, decedat la 06.02.1935.
De altfel, Diruhi Frenkian a decedat în anul 1946, iar preluarea imobilului a avut loc în anul 1980, fiind expropriat în temeiul Decretului nr.270/1980. Probele administrate nu pot stabili situația juridică a acestui imobil după anul 1946.
Potrivit art. 3 din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent: persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora; persoanele fizice, asociați ai persoanei juridice care deținea imobilele și alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv. Dispoziția legală susmenționată trebuie coroborată cu prevederile art. 31 alin. (1) din aceeași lege care prescrie că persoanele arătate la art. 3 alin.(1) lit. b) au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Art. 22 alin.2 din Legea 10/2001 ,, Notificarea va cuprinde denumirea și adresa persoanei notificate, elementele de identificare a persoanei îndreptățite, elementele de identificare a bunului imobil solicitat, precum și valoarea estimată a acestuia. Art. 23 - Actele doveditoare ale dreptului de proprietate (…).
Potrivit Normelor metodologice de punere în aplicare a acestor prevederi legale (23.1), prin acte doveditoare se înțelege ,, (…) c) orice acte juridice sau susțineri care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă [cazurile prevăzute la art. 2 alin. (1) din lege); în cazul exproprierii prevăzute la art. 11 din lege, sunt suficiente prezentarea actului de expropriere și, după caz, prezentarea procesului-verbal încheiat cu această ocazie ori a acordului la expropriere;
d) orice acte juridice care atestă deținerea proprietății de către persoana îndreptățită sau ascendentul/testatorul acesteia la data preluării abuzive (extras carte funciară, istoric de rol fiscal, proces-verbal întocmit cu ocazia preluării, orice act emanând de la o autoritate din perioada respectivă, care atestă direct sau indirect faptul că bunul respectiv aparținea persoanei respective; pentru mediul rural - extras de pe registrul agricol);
În speță, notificatoarea Frenkian I. nu s-a conformat dispozițiilor legale citate, în sensul că nu a depus acte concludente care să dovedească deținerea proprietății imobilului în litigiu de către autoarea sa Diruhi Frenkian, nu face nicio referire privitoare la situația juridică a imobilului în perioada cuprinsă între decesul bunicii sale – anul 1946 și anul 1980 - dată la care potrivit anexelor Decretului de expropriere nr.270/1980 a intrat în proprietatea statului. Mai mult, nu există nicio susținere/precizare referitoare la persoana care deținea proprietatea la momentul invocatei exproprieri.
Menționarea în actul de preluare, a Frenkian M.&Fii, nu reprezintă o clarificare a acestui aspect nedovedit întrucât persoana desemnată drept ,, fost proprietar” a decedat la data de 29.04.1946, cu mult înaintea emiterii actului de preluare.
Se observă că nici cererea adresată instanței nu acoperă aceste lipsuri, ceea ce conduce la concluzia că notificatorul/moștenitorii săi, nu cunosc situația juridică a imobilului cu privire la care pretind că dețin un titlu de proprietate.
În baza considerentelor de fapt și de drept expuse, reținând că titularul notificării, Frenkian I., nu are calitate de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în sensul Legii 10/2001 pentru imobilul situat în C., careul nr.317, lotul 11, județul C., format din teren în suprafață de 1060 mp, actual șoseaua Mangaliei, nr.107, instanța va respinge acțiunea ca nefondată.
În temeiul art. 274 C.pr.civ. va obliga reclamantul căzut în pretenții către pârâții P. M. C. și M. C. prin Primar la plata sumei de 1887 lei reprezentând cheltuieli de judecată ( fond și recurs) reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Consiliului L. C..
Respinge acțiunea formulă de reclamantul D. B. în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Consiliului L. C., ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul D. B., cu domiciliul procesual ales în C., ..97, ., . (la cab.av. D. Daon), în contradictoriu cu pârâții P. M. C. și M. C. PRIN PRIMAR, cu sediul în C., ., județul C., ca nefondată.
Obligă reclamantul către pârâții P. M. C. și M. C. prin Primar la plata sumei de 1887 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 06.05.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. TudorLenuța V.
Tehnored.jud.V.T./5 ex./27.06.2014
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Fond funciar. Sentința nr. 7671/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
