Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 463/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 463/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 06-05-2014 în dosarul nr. 3371/212/2013
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 463
Ședința publică din 06 mai 2014
PREȘEDINTE: A. L.
JUDECĂTOR: C. R. D.
JUDECĂTOR: C. P.
GREFIER: A. – M. G.
S-au luat în examinare recursul civil declarat de recurentul–reclamant D. B. M. - sector 5, București, A. G. nr. 45-47 împotriva sentinței civile nr. 9258/21.06.2013 pronunțate de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata–pârâtă P. T. A. - sector 5, București, .. 39, . de chemare în judecată având ca obiect „hotărâre care să tina loc de act autentic”.
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc la termenul de judecată din data de 08.04.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și, respectiv, pentru imposibilitatea constituirii completului de judecată, a amânat pronunțarea la data de 15.04.2014 și, respectiv, de 23.04.2014, de 30.04.2014, de 06.05.2014, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria C. sub nr._, reclamantul D.-B. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta P. T.-A., constatarea dreptului său de proprietate asupra cotei de ½ din dreptul de proprietate asupra loturilor de teren 111 și 112, situate în parcelarea PUZ Cartiere de locuințe, dotări turistice și prestări – . Nord, jud.C. și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare.
În motivare, s-a arătat că, prin Dispozițiile nr.452/04.09.2012 și nr. 484/02.10.2012 emise de Primarul Orașului Eforie, frații P. Marion E. și P. E. au primit în proprietate cele două parcele de teren.
Prin procura autentificată sub nr.1235/11.10.2012, la B.N.P. F. D., pârâta, succesoarea lui P. Marion E., l-a împuternicit pe reclamant să o reprezinte la autoritățile competente pentru dezbaterea succesiunii după tatăl său, cu privire la acel teren, să facă și cadastrul și intabularea terenului, iar în final terenul, în baza prețului plătit anticipat, să ajungă în proprietatea sa, actul notarial în cauză fiind practic o procură combinată cu un contract de vânzare-cumpărare.
Prin declarația-revocare procură, autentificată sub nr.1240/15.10.2012, pârâta a revocat partea de procură, reclamantul nemaiavând posibilitatea să ducă mandatul până la capăt.
A mai arătat reclamantul că, pentru cealaltă jumătate de teren, a încheiat cu fratele pârâtei un act aproape identic, care nu a fost revocat.
În drept, au fost indicate art.111 C.pr.civ., art.1266-1268, 1272, 1273, 1304, 1669 C.civ.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
La data de 19.06.2013, în termenul de pronunțare, pârâta a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată. A arătat pârâta că a înțeles să revoce procura acordată domnului avocat D. B. M., înțelegând că a fost înșelată de acesta, întrucât a profitat de calitatea de apărător ales în procesul civil, proces pentru care a fost plătit timp de 10 ani fără să emită chitanțe lunar, pentru dobândirea unui teren deținut de autorul său și fără a avea posibilitatea de a cumpăra drepturi litigioase. A mai arătat pârâta că, în realitate, prețul nu a fost plătit, reclamantul achitând către pârâtă prețul unor tablouri aparținând familiei acesteia, pe care le vânduse la licitație.
Prin sentința civilă nr.9238/21.06.2013 Judecătoria C. a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamant, reținând următoarele:
Prin procura autentificată sub nr.1235/11.10.2012 la B.N.P. F. D., pârâta l-a împuternicit pe reclamant să o reprezinte la biroul notarial competent în vederea suplimentării masei succesorale privind pe defunctul P. Marion-E., cu cota-parte ce îi revine din loturile 111 și 112, parcelarea PUZ Cartiere de locuințe, dotări turistice și prestări . Nord, având suprafața fiecare de 376 m.p., în conformitate cu Dispoziția nr.452/04.09.2012 și modificată prin Dispoziția nr.484/02.10.2012, emise de Orașul Eforie prin Primar.
Totodată, mandatarul a fost împuternicit ca, în numele pârâtei și pentru aceasta, să-și vândă sie însuși, la prețul de 15.000 lei, pe care pârâta l-a primit anticipat, și în condițiile pe care mandatarul le va stabili cu depline puteri, cota-parte ce îi revine pârâtei de pe urma defunctului P. Marion-E., decedat la data de 14.04.2011, din loturile menționate anterior.
Procedând la calificarea actului juridic supus analizei, instanța de fond a constatat că acesta cuprinde două mandate de reprezentare și nu o procură și un contract de vânzare-cumpărare, precum susține reclamantul.
Astfel, reclamantul a fost împuternicit, pe de-o parte, să exercite demersurile necesare pentru suplimentarea masei succesorale de pe urma defunctului P. Marion-E. cu cele două loturi 111 și 112, din parcelarea PUZ Cartiere de locuințe, dotări turistice și prestări . Nord, și obținerea certificatul suplimentar de moștenitor în acest sens și, pe de altă parte, după îndeplinirea acestui prim mandat, reclamantul a fost împuternicit să își vândă sie însuși cele două loturi de teren.
A apreciat instanța de fond că nu se poate vorbi de un astfel de contract de vânzare-cumpărare (act juridic bilateral, sinalagmatic) inserat în cuprinsul procurii autentificate sub nr.1235/11.10.2012, la B.N.P. F. D., având în vedere și împrejurarea că aceasta este un act semnat și însușit numai de pârâtă, nu și de către reclamant.
S-a mai reținut că, prin declarația autentificată sub nr.1240/15.10.2012 la B.N.P. F. D., pârâta, în calitate de mandantă, în mod expres, a revocat în totalitate procura acordată reclamantului, în condițiile art.2030 și 2031 al.1 C.civ. Așadar, pârâta a procedat la revocarea procurii acordate reclamantului în integralitatea sa, sub aspectul ambelor mandate de reprezentare acordate, cu efectul juridic al pierderii valabilității acesteia.
Instanța de fond a mai arătat că reclamantul nu a încheiat cu pârâta o promisiune de vânzare în sensul disp.art.1669 al.1 C.civ., pe baza căreia să se pronunțe instanța de judecată după o prealabilă verificare a condițiilor de validitate.
Mai mult, din înscrisurile depuse la dosar, nu rezultă că loturile menționate au intrat în proprietatea pârâtei, certificatul de calitate de moștenitor nr.18/22.04.2011 al pârâtei după defunctul P. Marion-E. neavând efectul juridic al unui act de proprietate. Ca urmare, la data emiterii procurii în cauză, aceasta nu avea posibilitatea transmiterii proprietății către reclamant, această situație menținându-se și la momentul pronunțării prezentei hotărâri, nefiind dovedită o altă stare de drept ulterioară.
Referitor la împrejurarea că în cuprinsul procurii supuse analizei se menționează că prețul vânzării a fost achitat anticipat, instanța a apreciat că aceasta naște în patrimoniul reclamantului cel mult un drept de creanță cu privire la această sumă și nicidecum dreptul de a obține o hotărâre care ține loc de act autentic pentru imobilul în cauză.
În termen legal, împotriva sentinței civile mai sus menționate a declarat apel reclamantul, solicitând casarea ei și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare în formă autentică pentru terenul ce face obiectul litigiului.
În dezvoltarea motivelor de apel a arătat că instanța de fond nu a analizat toate temeiurile juridice indicate de el și nu a luat în considerare principiul de drept potrivit căruia o convenție are putere de lege între părți, dacă nu încalcă legea generală și bunele moravuri. Astfel, făcând trimitere la disp.art.1266, 1267, 1669, 1272 și 1273 C.civ., a susținut că actul juridic intitulat „Procură” este un contract de mandat, care prin mențiunea că a fost plătit integral și anticipat prețul terenului pentru care a fost mandatat să-i rezolve situația juridică și prin acceptare (ca urmare a întocmirii documentației cadastrale), este deja un contract sinalagmatic, iar lipsa unor clauze explicite pentru situația în care pârâta va dori să-l prejudicieze se explică prin legătura de prietenie existentă între ei.
A precizat apelantul-reclamant că disp.art.1669 alin.3 C.civ. se aplică chiar și în situația în care procura ar fi considerată act unilateral, iar potrivit disp.art.653 C.civ. vechi terenul a trecut de drept în proprietatea pârâtei prin însăși deschiderea și acceptarea succesiunii după defunctul său tată, cadastrul și întabularea fiind doar formalități de publicitate față de terți a dreptului de proprietate. Orice altă interpretare ar presupune că, în lipsa unui certificat de moștenitor, terenul ar rămâne fără proprietar și, astfel, nu s-ar mai putea pronunța niciodată o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, ceea ce este imposibil din punct de vedere juridic.
În susținerea demersului său judiciar, apelantul-reclamant a solicitat a se avea în vedere practica judiciară referitoare la pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare în baza chitanțelor de mână, uneori succesive, care nu reprezintă acte valabile de transfer de proprietate pentru terenuri, dar sunt perfect valabile ca și antecontracte, inclusiv cu moștenitori care nici măcar nu au deschis succesiunea.
Pentru situația în care calea de atac va fi calificată recurs, reclamantul a solicitat a se face aplicarea dispozițiilor art.3041C.proc.civ., cauza urmând să fie examinată sub toate aspectele.
În probațiune a depus, în copie, înscrisuri reprezentând: procură autentificată sub nr.1132/20.09.2012, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.965/04.07.2013, încheiere de întabulare nr._/09.07.2013 emisă de BCPI C., documentație cadastrală.
Intimata-pârâtă a depus pentru termenul de judecată din 08.04.2014 concluzii scrise, prin care a invocat excepția tardivității formulării căii de atac pentru depășirea termenului legal de 15 zile de la data comunicării hotărârii-19.11.2013 și excepția nulității recursului în raport de prevederile art.302 C.proc.civ., motivată prin faptul că reclamantul a declarat apel și nu recurs, așa cum indicase instanța de fond în dispozitivul hotărârii.
Pe fond, intimata-pârâtă a reluat apărările expuse în cadrul concluziilor scrise depuse la în primă instanță, în termenul de amânare a pronunțării, solicitând în principal respingerea apelului cu motivarea că procura de care se prevalează reclamantul a fost revocată și, în subsidiar, constatarea nulității absolute a acestei procuri pentru: încălcarea interdicției prevăzute de art.1309 C.civ., neseriozitatea prețului convenției raportat la disp.art.1303 C.civ. și cauză ilicită, având în vedere caracterul litigios al dreptului de proprietate asupra terenului înscris în procură.
În apărare, intimata-pârâtă a depus, în copie, înscrisuri constând în: procuri date de P. E., declarație autentificată sub nr.250/04.05.2011 dată de P. E., declarație a numitului P. T.E. de cedare a dreptului de moștenire, cărți de identitate, adresă nr._/17.10.2012 a Primăriei Orașului Eforie, cerere, declarație-revocare procură, certificat decalitate de moștenitor nr.18/22.04.2011, declarație autentificată sub nr.715/22.05.1997 dată de P. Marion-E., act de vânzare-cumpărare din 9 februarie 1933, certificate de deces, certificat de divorț nr.6501/30.09.2011 eliberat de Primăria Sectorului 5 București.
La termenul de judecată din 08.04.2014, având în vedere valoarea obiectului litigiului-15.000 lei și disp.art.2821C.proc.civ. în vigoare la data introducerii acțiunii, tribunalul a calificat recurs calea de atac exercitată de către reclamant.
Totodată, pentru considerentele expuse în încheierea de amânare a pronunțării, a respins excepția tardivității și excepția nulității recursului invocate de intimata-pârâtă.
Examinând legalitatea sentinței civile atacate prin prisma motivelor de recurs (ce se circumscriu cazului de modificare prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ.) și în conformitate cu disp.art.3041C.proc.civ., tribunalul reține următoarele:
Reglementând promisiunea de vânzare și promisiunea de cumpărare, care nu reprezintă altceva decât cazuri particulare ale promisiunii de a contracta prevăzută la art.1279, noul cod civil (în vigoare la data întocmirii actului de care se prevalează reclamantul) prevede la art.1669 al.1 că atunci „când una dintre părțile care au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare refuză, nejustificat, să încheie contractul promis, cealaltă parte poate cere pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract, dacă toate celelalte condiții de validitate sunt îndeplinite”. Alineatul 3 al aceluiași articol menționează că „dispozițiile alin.1 și 2 se aplică în mod corespunzător în cazul promisiunii unilaterale de vânzare sau de cumpărare, după caz”.
Așadar, creditorul-beneficiar al promisiunii de vânzare-cumpărare are la dispoziție și poate recurge la toate mijloacele juridice ofensive prevăzute de lege, pentru a obține de la debitor prestațiile ce i se datorează, în speță promovarea unei acțiuni în justiție pentru suplinirea consimțământului promitentului-vânzător la vânzare-cumpărare și pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act de vânzare-cumpărare.
Dacă partea care introduce acțiunea este promitentul-cumpărător, acesta va trebui să facă dovada promisiunii de vânzare (unilaterale sau bilaterale), a dreptului de proprietate al pârâtului asupra bunului promis, a refuzului acestuia de a se prezenta în fața notarului public la termenul fixat pentru încheierea în formă autentică a vânzării și a îndeplinirii obligațiilor proprii, respectiv, a plății prețului în contul promitentului-vânzător.
Referitor la prima condiție, se constată că la dosarul cauzei există un înscris autentic în care este consemnată promisiunea unilaterală de vânzare a intimatei-pârâte către recurentul-reclamant, cu privire la „cota-parte ce-i revine de pe urma defunctului P. Marion-E. (…) din Loturile 111 și 112, parcelarea PUZ Cartiere de locuințe, dotări turistice și prestări-. Nord, având suprafața fiecare de 376 mp. în conformitate cu Dispoziția 452/04.09.2012 și modificată prin Dispoziția nr.484/02.10.2012 eliberat de Orașul Eforie prin Primar”.
În acest sens, avem în vedere înscrisul intitulat procură autentificat sub nr. nr.1235/11.10.2012 la B.N.P. F. D., cu privire la care în mod greșit a apreciat instanța de fond că ar cuprinde numai două mandate de reprezentare.
Fără îndoială, declarația pârâtei inserată în actul în discuție „mandatarul meu este împuternicit pentru ca, în numele meu și pentru mine, să-și vândă sie însuși la prețul de 15.000 lei, pe care l-am primit anticipat astăzi data autentificării prezentei procuri, și în condițiile pe care mandatarul le va stabili cu depline puteri”, a presupus în mod necesar asumarea de către aceasta a obligației de a vinde tocmai celui pe care l-a mandatat. Intenția de a vinde acestuia a fost implicită deoarece, în lipsa unei promisiuni de vânzare, ar fi fost ilogică mandatarea reclamantului să-și vândă sieși, după ce în prealabil ar realizat toate formalitățile necesare vânzării.
O promisiune de vânzare acceptată constituie, neîndoielnic, un contract (și nu un act unilateral de voință), dar nu constituie o vânzare și nu poate produce efectele unei vânzări. Promisiunea de vânzare este de fapt un antecontract, care dă naștere la un drept de creanță, una dintre părți fiind obligată față de cealaltă să vândă în viitor un anumit bun, beneficiarul promisiunii putând opta în sensul de a-l cumpăra ori nu.
Așadar, promisiunea de vânzare este un contract unilateral, întrucât creează obligații numai pentru una dintre părți (promitent). Totuși, în literatura de specialitate s-a susținut că, în cazul în care, în schimbul dreptului de opțiune ce i se conferă, beneficiarul promisiunii se obligă la plata unei sume de bani (prețul dreptului de opțiune), promisiunea unilaterală de a vinde se va transforma într-un contract sinalagmatic. Contextul social se reflectă într-o asemenea concluzie și îi oferă rațiune, în condițiile în care practica indemnizației de imobilizare se generalizează, iar noul Cod civil vorbește în cuprinsul art.1670 despre prețul promisiunii stabilind că „în lipsă de stipulație contrară, sumele plătite în temeiul unei promisiuni de vânzare reprezintă un avans din prețul convenit”.
În condițiile arătate, reclamantul acceptând promisiunea de vânzare prin asumarea mandatului și fiind stabilit un preț pe care promitenta l-a încasat anticipat, conform declarației inserate în procură, prevederile art.1669 al.3 C.civ. îl îndreptățeau pe beneficiarul promisiunii unilaterale de vânzare să ceară instanței de judecată pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, succesul unui asemenea demers judiciar fiind condiționat, printre altele, de validitatea actului pe care se întemeiază și de existența dreptului promis spre înstrăinare în patrimoniul celui ce s-a obligat să vândă.
În ceea ce privește valabilitatea promisiunii de vânzare, se reține că, deși i s-a acordat la cerere un termen în acest sens, pârâta nu a depus întâmpinare la judecata în primă instanță și nici nu s-a prezentat cu ocazia dezbaterilor, pentru a se apăra în vreun fel față de pretențiile reclamantului. Abia în termenul de amânare a pronunțării a depus concluzii scrise, prin care a adus la cunoștința instanței existența actului de revocare a procurii date reclamantului și, totodată, a solicitat a se constata nulitatea absolută a respectivei procuri, pentru următoarele motive: încălcarea interdicției prevăzute de art.1309 C.civ., neseriozitatea prețului convenției raportat la disp.art.1303 C.civ. și cauză ilicită, având în vedere caracterul litigios al dreptului de proprietate asupra terenului înscris în procură.
În mod corect instanța de fond nu a luat în considerare și nu a analizat aceste motive de nulitate, câtă vreme pârâta nu a formulat cererea în constatarea nulității absolute a procurii în condițiile legii, pe cale reconvențională, ci abia după închiderea dezbaterilor, reclamantul neavând astfel posibilitatea să-și formuleze apărările pe care le-ar fi considerat necesare și să discute în contradictoriu această cerere.
Pârâta neînțelegând să critice hotărârea instanței de fond sub acest aspect prin exercitarea căii de atac, reiterarea cererii în constatarea nulității absolute a procurii autentificate sub nr.1235/11.10.2012 la B.N.P. F. D. are caracterul unei cereri noi în recurs, inadmisibilă potrivit disp.art.316 rap. la art.294 alin.1 C.proc.civ.
În ceea ce privește declarația din 15.10.2012, prin care pârâta a revocat procura, este cert că ea nu putea viza decât acele mențiuni din act care formau conținutul mandatului, disp.art.1191 alin.2 C.civ. împiedicând producerea vreunei consecințe asupra efectelor promisiunii de vânzare, a cărei existență a fost reținută în precedent.
Prin chiar natura sa, promisiunea unilaterală presupune obligația promitentului de a menține oferta. O promisiune unilaterală de vânzare care să presupună automat și intrinsec, pentru promitent, îndatorirea de a menține oferta de vânzare fixată, pe durata de eficacitate a promisiunii, ar fi un nonsens juridic. Oferta fixată contractual devine parte integrantă a contractului pregătitor încheiat; or, un contract este iretractabil unilateral, în absența unui drept contractual ori legal de dezicere.
Clauza de dezicere este prevederea contractuală în virtutea căreia oricare dintre părți sau ambele au dreptul de a desființa (denunța) unilateral contractul încheiat, în schimbul unei sume de bani reprezentând prețul dezicerii.
Datorită gravității sale, fiind o veritabilă excepție de la principiul irevocabilității contractului reprezentând, ca natură juridică, o condiție rezolutorie pur potestativă, viața contractului depinzând exclusiv de manifestarea de voință a părții ce beneficiază de o astfel de clauză și care își rezervă dreptul de a pune capăt obligației sale când va voi, clauza de dezicere trebuie să fie expresă în contract. Așadar, o asemenea clauză nu se poate prezuma.
Ori de câte ori există îndoială, interpretarea trebuie să fie în sensul că părțile sunt obligate să-și execute obligațiile asumate, deoarece principiul este acela al obligativității și irevocabilității contractului, iar actul juridic trebuie interpretat în sensul de a-și produce efectele în vederea cărora a fost încheiat.
Or, în cauză nu s-a prevăzut în mod expres posibilitatea promitentei vânzătoare de a renunța unilateral la executarea convenției, fără ca partea adversă să poată cere executarea ei silită.
Toate aceste aspecte nu sunt însă de natură să fundamenteze o soluție contrară celei adoptate prin sentința civilă atacată, tribunalul apreciind justă constatarea instanței de fond privind insuficiența înscrisurilor aflate la dosar, pentru a face dovezii că loturile menționate în procură au intrat în proprietatea pârâtei, pentru următoarele considerente:
Constatările din certificatul de moștenitor se referă la următoarele elemente: numărul și calitatea moștenitorilor, cotele-părți ideale care revin succesibililor din patrimoniul de cujus-ului, componența materială și valorică a masei de împărțit.
Legea nr.36/1995 instituie prin art.84 și posibilitatea eliberării unui certificat de moștenitor parțial (așa-numitul certificat de calitate de moștenitor) în cazul în care, conform art.80, nu s-a făcut dovada existenței unor bunuri în patrimoniul defunctului, ori, determinarea acestora presupune efectuarea unor probatorii de lungă durată, iar succesibilii doresc a li se stabili doar calitatea succesorală.
Prin urmare, certificatul de moștenitor este instrumentul probator care, până la anularea lui pe cale judecătorească, face dovada față de terți a drepturilor dobândite prin moștenire, respectiv dovada că bunurile aflate în patrimoniul defunctului i-au aparținut acestuia în proprietate și apoi, prin efectul moștenirii, au fost transferate în patrimoniul succesorului.
Chiar dacă transmiterea activului și pasivului succesoral operează de drept, de la defunct la succesorii săi, de la data deschiderii succesiunii, calitatea moștenitorilor de a intra în posesia efectivă a unui bun care a aparținut defunctului se dovedește cu certificatul de moștenitor în care acel bun figurează ca făcând parte din masa succesorală.
Lipsa acestui act nu poate fi suplinită de sezină, un beneficiu al legii în virtutea căruia anumiți moștenitori au posesiunea de drept a bunurilor succesorale (iar nu posesiunea de fapt în sensul art.1846 C.civ.) de la data deschiderii moștenirii și se bucură fără nicio formalitate de exercițiul drepturilor și acțiunilor defunctului. Sezina reprezintă o ficțiune a legii, câtă vreme ea presupune pe unii moștenitori că posedă succesiunea, deși în fapt ei nu o posedă încă, neavând dreptul de a o reclama de la alte persoane, cu care se găsesc în indiviziune.
În speță, așa cum s-a reținut anterior, promisiunea de vânzare asumată prin procura autentificată sub nr.1235/11.10.2012 a avut ca obiect cota-parte ce-i revine pârâtei de pe urma defunctului P. Marion-E. din Loturile 111 și 112, parcelarea PUZ Cartiere de locuințe, dotări turistice și prestări-. Nord, având suprafața fiecare de 376 mp.
Prin Dispoziția nr.452/04.09.2012 emisă de Primarul Orașului Eforie în aplicarea Legii nr.10/2001, astfel cum a fost modificată prin Dispoziția nr.484/02.10.2012, s-a dispus atribuirea în compensare, pentru lotul 1141 din parcelarea T.-Techirghiol, în suprafață de 300 mp., a celor două loturi mai sus menționate, către notificatorii P. Marion E. și P. E..
De pe urma defunctului P. Marion E. au fost eliberate certificatul de calitate de moștenitor nr.18/22.04.2011, care atestă calitatea de unică moștenitoare legală a fiicei Daogaru (actuală P.) T. A., și certificatele de moștenitor suplimentare nr.20/2011, nr.33/2011 și nr.24/19.10.2012, în care a fost înscrisă componența masei succesorale cunoscută anterior emiterii Dispoziției nr.452/04.09.2012.
În condițiile arătate, obiectul promisiunii de vânzare nefiind clar determinat, ci doar determinabil pe baza unor elemente ulterioare, iar dispoziția de atribuire în compensare fiind emisă în favoarea a doi moștenitori, fără a se menționa întinderea drepturilor fiecăruia asupra celor două loturi de teren, pentru a fi posibilă pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare este necesar a se constata, în prealabil, cota exactă ce a revenit defunctului Marion E..
O asemenea constatare, care presupune și dezbaterea succesorală de pe urma defunctului P. T., autorul de pe urma căruia s-a dispus atribuirea terenurilor în baza Legii nr.10/2001, nu este posibilă în cadrul unei acțiuni precum cea de față, ci doar pe calea unei acțiuni în constatarea drepturilor succesorale transmise către pârâtă cu privire la loturile 111 și 112 din Eforie Nord sau în procedura notarială, prin suplimentarea masei succesorale rămase de pe urma defunctului P. Marion E. cu o cotă determinată din dreptul de proprietate asupra celor două loturi. De altfel, chiar în procura de care se prevalează reclamantul a fost prevăzută, în vederea efectuării vânzării propriu-zise, obligația pentru mandatar de a face demersurile necesare pentru „suplimentarea masei succesorale de pe urma defunctului P. Marion-E. cu cele două loturi 111 și 112 și obținerea certificatul suplimentar de moștenitor în acest sens”.
Întrucât necunoașterea cu certitudine a întinderii drepturilor moștenite de promitenta vânzătoare de la tatăl său face imposibilă suplinirea consimțământului acesteia la vânzare, este inutilă verificarea unor eventuale alte impedimente la pronunțarea hotărârii care să țină loc de act de vânzare-cumpărare.
În considerarea tuturor acestor argumente și a disp.art.312 alin.1 C.proc.civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul–reclamant D. B. M. - sector 5, București, A. G. nr. 45-47 împotriva sentinței civile nr. 9258/21.06.2013 pronunțate de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata–pârâtă P. T. A. - sector 5, București, .. 39, . nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 06.05.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, pt. JUDECĂTOR,
A. L. C. R. D. CrinaPopescu
Cf.disp.art.261 al.2 C.
Semnează PREȘEDINTE INSTANȚĂ
V. C. C.
Pt. GREFIER,
A.-M. G.
Cf.disp.art.261 al.2 C.
Semnează Grefier șef, M. J.
Red. fond CM R T.
Red. și tehnored. dec. jud. A. L./09.07. 2014/2 ex.
| ← Pretenţii. Încheierea nr. 99/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Pretenţii. Încheierea nr. 1444/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
