Partaj judiciar. Decizia nr. 143/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 143/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 04-02-2014 în dosarul nr. 601/254/2009
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.143
Ședința publică din 04 Februarie 2014
PREȘEDINTE: Chiratic E.
JUDECĂTORI: C. C.
: dr. C. G.
GREFIER: F. A.
Pe rol soluționarea recursului civil având ca obiect - partaj judiciar, recurs formulat de recurentul reclamant V. G., domiciliat în Comuna T., ., județul C., împotriva sentinței civile nr.1456/19.06.2013, pronunțată de Judecătoria M., în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți V. I., domiciliată în ., F. V., cu domiciliul în B., ., ., S. Ș., domiciliată în Eforie Sud, ..70, județul C., M. G., domiciliată în București, ., .>V. I., domiciliat în T., ., județul C., F. F., domiciliat în T., ., județul C., M. C. și M. N., ambii domiciliați în T., ., județul C., A. M., domiciliată în București, ., sector 3, F. E. A., domiciliată în T., ., județul C., C. F., domiciliată în C., Al. Topolog nr.2, ., ., județul C., H. A., domiciliată în C., ..13, județul C., C. M., domiciliată în localitatea T., ., județul C., F. G., domiciliat în localitatea T., ., județul C., T. R., domiciliată în localitatea T., ., județul C., D. A.-M., domiciliată în localitatea T., ., județul C. și F. C., domiciliat în T., ., județul C..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul reclamant V. G. personal și asistat de avocat A. F. în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar și intimatul pârât V. I. personal și asistat de avocat C. E. în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.88 și următoarele din Codul de Procedură Civilă.
Prezentul recurs este motivat și timbrat.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Întrebate părțile arata că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de propus.
Instanța, luând act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, în temeiul disp.art.150 Cod Pr. Civilă, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul apărătorul recurentului reclamant arata că motivele de recurs vizează doar un aspect din hotărâre instanței de fond prin care s-a solicitat să se stabilească calitatea de moștenitor, cotele succesorale și masa partajabilă rămasă în succesiunea autorului V. F. și V. E.
Se arată că s-a criticat hotărârea instanței de fond pe considerentul că s-a solicitat reducțiunea testamentului încheiat de V. E. prin care s-a testat întreaga avere și a fost numit legatar universal unul dintre frații recurentului respectiv V. I.,reducțiune solicitată aceste liberalități excesive respectiv testamentul nr._/15.10.1990 la notariatul de Stat al Județului C., cerere formulată în cursul procesului întrucât în cursul procesului a fost depus acest testament. Intimatul V. I. a formulat prin întâmpinare apărarea prin care a solicitat să se constate că s-a prescris dreptul de a se cere reducțiunea acestui testament, instanța a admis cererea și s-a constatat că a intervenit termenul de prescripție și nu a mai intrat în cercetarea fondului.
Se mai arata că s-a criticat soluția pe considerentul că dreptul la reducțiune a fost exercitat pe calea unei acțiuni în reducțiune formulată de recurentul V. G. care, prin cererea completatoare formulată la data de 11.11.2009, termenul general de contestare a acestei liberalități excesive este de 3 ani de la data deschiderii succesiunii. Se mai arata că dacă titularul dreptului de acțiune nu a avut cunoștință independent de voința sa,de existența testamentului care i-a lezat rezerva, termenul începe să curgă de la data când a luat cunoștință de conținutul testamentului. Este evident că de la data la care a fost făcut testamentul și până la momentul la care s-a declanșat procesul de succesiune, niciodată V. I. nu a prezentat acest document. Față de cele arătate este legal și judicios ca termenul să curgă nu de la momentul la care s-a încheiat testamentul ci de la momentul la care s-a luat cunoștință de acesta și există posibilitatea să îl atace.
Se mai arata că s-au făcut demersuri la arhivele statului pentru obținerea declarațiilor pe care recurentul și celelalte părți nu le-au dat niciodată la notar.
Față de cele menționate solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și să se constate că instanța de fond a soluționat acest capăt de cerere fără a intra în cercetarea fondului, soluționându-se pe excepția prescripției dreptului material la acțiune și în condițiile în care se va stabili că acțiunea nu este prescrisă solicită trimiterea cauze la instanța de fond în vederea administrării tuturor probelor și stabilirea masei succesorale, cotele și partajul judiciar așa cum s-a solicitat prin acțiunea introductivă și prin motivele de recurs, totodată depune la dosar note scrise privind punctul de vedere al recurentului.
Având cuvântul apărătorul intimatului pârât V. I. solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate, cu cheltuieli de judecată pe cale separată. În mod corect, instanța de fond a respins cererea de reducțiune a testamentului ca fiind prescrisă.
Solicită a se observa că decesul numitei V. E. a intervenit la data de 18.12.1998, iar după 11 ani, timp în vare V. G. avea posibilitatea să solicite dezbaterea succesiunii de pe urma mamei și în aceste condiții să poată lua cunoștință de conținutul acestui testament. Se mai arata că de la data de 11.11.2009, momentul la care teoretic recurentul a luat cunoștință de existența testamentului și până la data de 05.06.2013 când s-a pronunțat sentința pe fond, acesta asistat de avocat nu a solicitat nici o probă în apărare, chiar și la termenul din 05.06.2013 întrebat dacă mai are alte cereri de formulat, a arătat în mod clar că nu are probe. Dacă ar fi solicitat probe în apărare la fond ar fi avut posibilitatea să combată excepția prescripției, vine în recurs și solicită admiterea recursului și casarea cu trimiterea spre rejudecare. Cu privire la existența unui dosar penal se arata că la instanța de fond s-a depus o soluție pronunțată de P. de pe lângă Judecătoria M. care vizează nu testamentul de pe urma mamei ci certificatul de moștenitor de pe urma tatălui unde de asemenea V. G. a formulat o plângere împotriva lui V. I., afirmând că atât el cât și ceilalți frați nu ar fi renunțat a succesiunea de pe urma tatălui. În mod corect s-a dovedit cu copie de pe registrul din anul 1980 că toți frații au renunțat la succesiunea de pe urma tatălui iar V. G. era străin de succesiune.
Față de cele menționate solicită respingerea recursului, ca nefundat și menținerea sentinței instanței de fond, a temeinică și legală.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față,
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamantul V. G. a chemat în judecată pârâții V. I., V. I., F. V., S. Ș., M. G., F. F., M. C., M. N., M. E., F. S., F. F., H. A. și C. M., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună:
- stabilirea calității, a masei succesorale si a cotelor succesorale pentru fiecare dintre mostenitorii autorilor V. F. si V. E., care au avut ultimul domiciliu in com. T., ., jud. Constanta;
- ieșirea din indiviziune a părților cu privire la suprafața de 9 ha teren arabil situată in extravilanul comunei T. și, respectiv, suprafața de teren de 1.800 mp situată in intravilanul comunei T.;
- ieșirea din indiviziune a părților cu privire la suprafața de teren de 4,70 ha situată in extravilanul comunei T..
În motivarea acțiunii, s-a arătat că reclamantul și parații V. I., F. V., S. Ș., M. G. si V. I. au calitatea de descendenți de gradul I ai defuncților V. F., decedat la data de 06.11.1979 si V. E., decedata la data de 18.12.1998, așa cum rezulta din certificatele de deces atașate la dosarul cauzei, iar masa succesorala rămasa în succesiunea defuncților se compune din bunurile imobile menționate mai sus.
Reclamantul a precizat că de pe urma defunctei sale mame a rămas cota de 1/6 din suprafața de teren de 4,70 ha, situata in extravilanul comunei T., culeasă în calitate de moștenitoare a defunctului Frunzulica G., dupa cum rezulta din titlul de proprietate nr._/1421/05.02.1998.
A precizat ca defunctul Frunzulica G. a avut sase copii, dupa cum urmează:
- FRUNZULICA F.;
- M. M., decedata, cota sa de 1/6 impartindu-se intre mostenitorii sai, respectiv, C., N. si A. M.;
- V. E., decedata, cota sa de 1/6 revenind celor 6 copii menționați mai sus;
- FRUNZULICA G., decedat, cota sa de 1/6 revenind moștenitorilor săi, FRUNZULICA S. si FRUNZULICA F.;
- FRUNZULICA D., decedat, cota sa de 1/6 revenind moștenitoarei sale, H. A.;
- FRUNZULICA A.,decedata, cota sa de 1/6 revenind nepoatei sale, C. M..
In ce privește ieșirea din indiviziune, reclamantul a solicitat sa i se atribuie in natură cota ce îi revine din toate imobilele ce formează masa succesorala a defuncților V. F. si V. E..
In drept, si-a intemeiat acțiunea pe dispozițiile art.728 C.civ., art.673 si urm. C.proc.civ.
Prin completările formulate la data de 09.11.2009 și, respectiv, 11.11.2009, reclamantul a solicitat constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/1661/14.03.2000, emis în favoarea moștenitorilor autorului V. F. și reductiunea testamentului încheiat la data de 15.10.1990, prin care autoarea V. E. a lăsat paratului V. I. întreaga sa avere mobila si imobila, desemnandu-1 legatar universal; a arătat că nu a cunoscut despre existenta testamentului încheiat în favoarea fratelui său, apreciind că s-a incalcat rezerva succesorala la care avea dreptul in virtutea legii; a invocat disp. art.847 C.civ. și art. 841C.civ și a depus acte în susținere: arbore genealogic, testament, certificat de moștenitor, certificat emis de Judecătoria M. în dosarul nr._ .
La data de 10.01.2013, reclamantul V. G. a formulat o cerere completatoare, prin care a solicitat constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 8329/31.08.2012, emis în favoarea pârâtului V. I., în baza sentinței civile nr. 1242/C/28.04.2010, pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._ ; pe cale de consecință, a solicitat să fie obligate comisiile de fond funciar sa elibereze un nou titlu de proprietate pe numele tuturor moștenitorilor, pentru terenul în suprafață de 9,18 ha .
Prin sentința civilă nr. 1456 din 19.06.2013, pronunțată de Judecatoria M., in dosarul civil mai sus menționat, a fost admisă in parte acțiunea principală astfel cum a fost completată și cererea conexă formulată de pârâtul-recovenient V. I., fiind insă respins petitul din acțiunea principală privind stabilirea calității de moștenitor, a cotelor succesorale și a masei partajabile rămase în succesiunea autorului V. F..
Totodată s-a constatat că succesiunea defunctului V. F., decedat la data de 06.11.1979, cu ultimul domiciliu în ., a fost dezbătută prin certificatul de moștenitor nr. 291/05.05.1980, eliberat de Notariatul de Stat al județului C., și că pârâtul-reconvenient este unicul moștenitor legal al defunctului V. F., cu o cotă de 1/1, potrivit certificatului de moștenitor nr. 291/05.05.1980, eliberat de Notariatul de Stat al județului C..
De asemenea, a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiunea în reducțiunea testamentului autentificat sub nr._/15.10.1990 la Notariatul de Stat al județului C. și respins petitul din acțiunea principală privind reducțiunea testamentului autentificat sub nr._/15.10.1990 la Notariatul de Stat al județului C., constatându-se deschisă succesiunea defunctei V. E. decedată la data de 18.12.1998, cu ultimul domiciliu în ., având ca unic moștenitor testamentar pe pârâtul-reconvenient V. I., cu o cotă de 1/1, potrivit testamentului autentificat sub nr._/15.10.1990 la Notariatul de Stat al Județului C..
S-a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei V. E. este formată din cota de 1/6 din terenul în suprafață totală de 4,70 ha situat în ., reconstituit în favoarea moștenitorilor defunctului F. G. în baza titlului de proprietate nr._/1421/05.02.1998, astfel încât s-a dispus ieșirea din indiviziune a beneficiarilor titlului de proprietate nr._/1421/05.02.1998, în calitate de moștenitori ai defunctului F. G., asupra terenului în suprafață totală de 4,70 ha situat în ., în cote de 1/6 pentru fiecare, după cum urmează:
- F. F. - cota de 1/6;
- M. M. - cota indiviză de 1/6 care revine moștenitorilor săi legali, M. C., M. N. și A. M.;
- V. E. - cota de 1/6 care revine moștenitorului său testamentar, V. I.;
- F. G. - cota indiviză de 1/6 care revine moștenitorilor săi legali, F. S. și C. F.;
- F. D. - cota indiviză de 1/6 care revine moștenitorilor săi legali, H. A. și F. D.;
- F. A. - cota de 1/6 care revine moștenitoarei sale legale, C. M., iar capătul de cerere din acțiunea principală privind constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 8329/31.08.2012, emis în favoarea pârâtului-reconvenient V. I., emis în baza sentinței civile nr. 1242/C/28.04.2010, pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1104/09.12.2010, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ a fost respins ca nefondat.
In considerentele hotărârii mai sus menționate s-a reținut că în cauză, autoarea V. E. a decedat la data de 18.12.1998, iar reclamantul a formulat prezenta cerere la data de 06.03.2009; acțiunea în reducțiunea liberalităților excesive are caracterul unei acțiuni patrimoniale și personale, fiind supusă prescripției extinctive de 3 ani care se socotește de la data deschiderii succesiunii; cum autoarea V. E. a decedat la data de 18.12.1998, rezultă că prescripția a început să curgă la aceeași dată, iar pe de altă parte, reclamantul a renunțat în mod expres și la succesiunea autorului său, V. F., potrivit declarației de renunțare nr. 349/1980, iar în ce privește succesiunea autoarei, reclamantul nu a probat că ar fi făcut vreun act de acceptare expresă sau tacită a succesiunii, astfel încât se prezumă că acesta a cunoscut sarcina cu care autoarea a testat averea sa în favoarea fiului care a îngrijit-o în timpul vieții, respectiv, pârâtul V. I..
Pe fondul cauzei, instanța de fond a constatat că acțiunea reclamantului V. G. este întemeiată în parte, iar cererea conexă formulată de pârâtul-reconvenient V. I. este fondată, pentru următoarele considerente:
Din cuprinsul certificatului de moștenitor rezultă că pârâtul V. I. este unicul moștenitor legal al defunctului V. F., cu o cotă de 1/1, ceilalți moștenitori fiind renunțători potrivit declarațiilor menționate în cuprinsul certificatului, iar autoarea V. E. a decedat la data de 18.12.1998, având ultimul domiciliu în ..
Potrivit testamentului autentic încheiat la data de 15.10.1990, autoarea a testat în favoarea pârâtului V. I. întreaga sa avere mobilă și imobilă ce avea să se găsească în patrimoniul acesteia la data decesului, instituindu-l, astfel, legatar universal; din cuprinsul testamentului rezultă că actul a fost încheiat în considerarea sprijinului pe care pârâtul i l-a acordat mamei sale până la data încheierii actului (aceștia locuind împreună în imobilul rămas în succesiunea autoarei) și cu credința că acesta o va îngriji în continuare, până la deces, dar și cu mențiunea că ceilalți copii au primit „cele cuvenite încă din timpul vieții, spre a fi îndestulați”.
De asemenea, prima instanța a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei V. E. este formată din cota de 1/6 din terenul în suprafață totală de 4,70 ha situat în ., reconstituit în favoarea moștenitorilor defunctului F. G., în baza titlului de proprietate nr._/1421/05.02.1998.
În ce privește capătul de cerere din acțiunea principală privind constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 8329/31.08.2012, emis în favoarea pârâtului-reconvenient V. I., instanța de fond a apreciat că dreptul la reconstituire a fost stabilit, cu putere de lucru judecat, în favoarea pârâtului V. I., iar prin decizia civilă nr. 1104/09.12.2010, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, instanța a admis recursul pârâtului din prezenta cauză, V. I., a modificat în tot sentința civilă nr. 1242/C/28.04.2010, pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._ și a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/1661/14.03.2000, emis în favoarea moștenitorilor autorului V. F.; pentru a se pronunța asupra nulității actului de reconstituire, instanța a reținut că pârâtul V. I. este singurul îndreptățit a beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma autorului V. F..
Împotriva hotărârii mai sus menționate a formulat recurs reclamantul V. G., prin care a criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivare s-a arătat că in cauza de față ne aflăm in prezenta unei acțiuni în reducțiune a testamentului întocmit la 15 oct.1990, prin care autoarea V. E. a lăsat pârâtului V. I. întreaga sa avere mobilă și imobilă, desemnându-l legatar universal, iar reclamantul a arătat că nu a cunoscut despre existenta înscrisului încheiat în favoarea fratelui său și s-a încălcat rezerva succesorală la care avea dreptul în virtutea legii.
Se solicită a se observa ca termenul de prescripție începe să cursă de la data când a luat cunoștință de conținutul testamentului, respectiv în cursul prezentului proces, așa încât prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului, ceea ce atrage admiterea căii de atac si casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
In drept s-au invocat dispozițiile art.312 ind.6 C.proc.civ.
Prin întâmpinare intimatul V. I. a solicitat respingerea recursului ca nefondat si menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond.
In motivare pârâtul a arătat că mama sa, defuncta V. E. i-a testat întreaga sa avere in considerarea faptului că a ajutat-o financiar în timpul vieții sale, iar reclamantul nu a înțeles să promoveze acțiunea nici în termenul de trei ani de la data decesului acesteia, dar nici in termenul de opțiune succesorală întrucât nu a efectuat nici un act de acceptare expresă sau tacită a succesiunii.
Din analiza coroborată a actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs formulate, dar și din oficiu conform art. 304 ind.1 C.proc.civ., potrivit cărora instanța trebuie să examineze cauza sub toate aspectele, Tribunalul reține următoarele:
Prin testamentul autentificat sun nr._ din data de 15 oct.1990, la fostul Notariat de Stat al Județului C., numita V. E. a testat în favoarea pârâtului V. I. întreaga sa avere mobilă și imobilă, ce se va găsi in patrimoniul său la data decesului, instituindu-l pe acesta legatar universal.
Dispozițiile art.7 din Decretul nr. 167/1958, aplicabil raporturilor obligaționale dintre părți la acea dată, reglementa faptul că prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită.
In cauză, dreptul la acțiune al reclamantului V. G., are un caracter personal patrimonial și este prescriptiv din punct de vedere extinctiv,potrivit dispozițiilor de drept comun în materie, însă acesta se naște de la data când cel interesat a luat la cunoștință despre încheierea actului și nu de la data decesului așa cum în mod neîntemeiat s-a reținut în fața primei instanțe.
Din întreg probatoriul administrat în fața primei instanțe, reclamantul a luat la cunoștința despre existenta testamentului in cursul procesului, acesta fiind depus la termenul de judecată din 2 septembrie 2009 și se regăsește la fila 105 din dosarul de fond, iar la 11.11.2009, acesta a completat cererea principală cu capătul de cerere privind reducțiunea testamentară, in temeiul dispozițiilor art. 847 Cod civil.
Decesul autoarei reclamantului, numita V. E. a intervenit la 18 decembrie 1998, cu ultimul domiciliu în ., insă in mod netemeinic prima instanță a apreciat că termenul de prescripție de drept comun de trei ani se calculează de la data intervenirii testatoarei și nu de la data luării la cunoștință de conținutul acestuia.
In principiu dreptul părților de a determina limitele procesului este neîngrădit, ceea ce înseamnă că instanța de judecată este obligată să se pronunțe numai cu privire la ceea ce s-a cerut, exercitând-și in același timp rolul său activ conferit de dispozițiile art. 129 alin.5 C.proc.civ.
Noțiunea de proces echitabil presupune respectarea si aplicarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare, iar judecătorul are îndatorirea de a face respectate aceste principii
Prin reținerea ca prescrisă a cererii de reducțiune a liberalității dispuse prin testamentul din 15 oct. 1990 formulată de reclamant, prima instanță a adus atingere dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privind soluționarea unui proces echitabil, întrucât i-a fost limitat accesul la justiție și implicit la pronunțarea unei hotărâri judecătorești legale și temeinice, prin care pe bază de argumente juridice, in urma administrării probatoriului corespunzător, să se dispună asupra fiecărui capăt al cererii cu care aceasta a fost învestită.
Întrucât prin pronunțarea ca nelegală asupra unei excepții procesuale, prima instanță nu a intrat in cercetarea fondului, se constată astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art.312 alin.5 C.proc.civ., ceea ce atrage casarea în parte a sentinței civile nr. 1456/19.06.2013, pronunțată de Judecătoria M., în dosarul civil nr._, cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, numai în ceea ce privește reducțiunea testamentului autentificat sub nr._/15.10.1990.
Ca o consecință a soluționării pe fond a cererii de reducțiune testamentară, prima instanță urmează a soluționa întregul proces de partaj de pe urma defunctei V. E., decedată la 18 dec.1998, cu ultimul domiciliu in ., inclusiv a cererilor completatoare depuse în fața primei instanțe privind constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 8329 din 31 aug. 2012, emis de Comisia Județeană de fond funciar Constanta, în favoarea pârâtului V. I. și emiterea unui alt titlu de proprietate ( filele 250, 313 din dosarul de fond).
In raport de petitul cererii completatoare formulate de reclamantul V. G., privind constatarea nulității absolute a titlului de proprietate emis in temeiul dispozițiilor Legii nr. 18/1991 republicată, în măsura în care se mai insistă in soluționarea acestuia, se va pune in discuția pârtilor si necesitatea introducerii în cauză a emitentului titlului, respectiv a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Constanta.
Întrucât nu au fost criticate celelalte aspecte legale de succesiunea defunctului V. F., decedat la 6.11.1979, urmează a fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul reclamant V. G., domiciliat în Comuna T., ., județul C., împotriva sentinței civile nr.1456/19.06.2013, pronunțată de Judecătoria M., în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți V. I., domiciliată în ., F. V., cu domiciliul în B., ., ., județul B., S. Ș., domiciliată în Eforie Sud, ..70, județul C., M. G., domiciliată în București, ., .>V. I., domiciliat în T., ., județul C., F. F., domiciliat în T., ., județul C., M. C. și M. N., ambii domiciliați în T., ., județul C., A. M., domiciliată în București, ., sector 3, F. E. A., domiciliată în T., ., județul C., C. F., domiciliată în C., Al. Topolog nr.2, ., ., județul C., H. A., domiciliată în C., ..13, județul C., C. M., domiciliată în localitatea T., ., județul C., F. G., domiciliat în localitatea T., ., județul C., T. R., domiciliată în localitatea T., ., județul C., D. A.-M., domiciliată în localitatea T., ., județul C. și F. C., domiciliat în T., ., județul C..
Casează în parte sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, numai în ceea ce privește reducțiunea testamentului autentificat sub nr._/15.10.1990 și partajul judiciar de pe urma defunctei V. E..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04.02.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. E.C. C. dr. C. G.
GREFIER,
F. A.
Jud.fond.D.L.L.
Red.tehn.jud.C.C.7.03.2014/ex.2
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 253/2014. Tribunalul... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 419/2014. Tribunalul... → |
|---|
