Pretenţii. Hotărâre din 27-11-2014, Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 27-11-2014 în dosarul nr. 254/254/2013
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
Î N C H E I E R E
Ședința publică din 20 noiembrie 2014
PREȘEDINTE - A. L.
JUDECĂTORI – M. C. M.
- F. M.
GREFIER - G. B.
S-au luat în examinare recursurile civile având ca obiect pretenții – dosar disjuns din dosarul nr._, recursuri declarate de recurenta pârâtă Ș. J.-P., cu domiciliul în București, sector 3, al. Onisifor G. nr. 1, bl._, . și de recurenta pârâtă Ș. G., cu domiciliul în M., ., ., ., împotriva sentinței civile nr.1135/25.06.2014 pronunțate de Judecătoria M., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți C. D. și C. M., ambii cu domiciliul în M., ., ., ., cu intimații pârâți B. Ș., B. I. –Ș., B. A. M. și B. P. G., toți cu domiciliul în M., .. 2A, județ C. și cu intimata intervenientă în nume propriu Ș. E., cu domiciliul în M., .. 2A, județ C..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta pârâtă Ș. J.-P., personal, iar intimata reclamantă C. M., personal și asistată de avocat P. E. L., care răspunde și pentru intimatul reclamant C. D., în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, lipsind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art.88 și următoarele Cod procedură civilă, că recursul declarat de recurenta pârâtă Ș. G. este netimbrat, că la data de 30 octombrie 2014 intimații reclamanți au depus, prin serviciul registratură, întâmpinări la ambele recursuri declarate în cauză, care au fost comunicate, astfel cum rezultă din dovezile atașate la dosarul cauzei, că la data de 19 noiembrie 2014 au fost depuse, prin serviciul registratură, de către recurenta pârâtă Ș. J.-P. răspuns la întâmpinare, iar de către recurenta pârâtă Ș. G., cerere de amânare, față de imposibilitatea de prezentare.
Se învederează, de asemenea, că recurenta pârâtă Ș. J.-P. a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar, care a fost admisă prin încheierea de ședință pronunțată la data de 23 octombrie 2014, partea fiind scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
Recurenta pârâtă Ș. J.-P., personal, depune la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare, un exemplar fiind comunicat apărătorului intimaților reclamanți și solicită amânarea cauzei, motivat de împrejurarea că este parte și într-un alt dosar aflat pe rolul Judecătoriei M. care are termen acordat în această zi.
Reprezentantul convențional al intimaților reclamanți precizează că se opune la încuviințarea cererilor de amânare.
Instanța, având în vedere că recurenta pârâtă Ș. G. nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în sensul celor dispuse prin rezoluție, precum și motivul invocat de către această parte prin cererea de amânare depusă la dosar, respinge această cerere și lasă cauza la a doua strigare.
Reluată cauza în ședință publică, la apelul nominal se prezintă recurenta pârâtă Ș. J.-P., personal, iar intimata reclamantă C. M., personal și asistată de avocat P. E. L., care răspunde și pentru intimatul reclamant C. D., în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, lipsind celelalte părți.
Recurenta pârâtă Ș. J.-P., personal, depune la dosarul cauzei set de înscrisuri, care se comunică.
Recurenta pârâtă Ș. J.-P., personal și apărătorul intimaților reclamanți solicită a se lua act că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de propus, apreciind dosarul în stare de judecată.
Instanța, socotindu-se lămurită, în conformitate cu prevederile art.150 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul, recurenta pârâtă Ș. J.-P., personal, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, urmând a se avea în vedere motivele precizate în scris și împrejurarea că factura care face obiectul prezentului litigiu a fost emisă la data de 15 martie pe baza unui index declarat la ghișeu sau telefonic de către reclamanți.
Arată că de la sfârșitul anului 2011 și până în anul 2012 nu a locuit în imobil și că la momentul chemării în judecată pentru procesul având ca obiect evacuare, din care a fost disjunsă cererea ce face obiectul prezentului litigiu, reclamanții nu au prezentat factura, acest înscris fiind depus abia după aproximativ 3 luni de zile. Precizează, de asemenea, că intimații reclamanți au inventat un consum de energie nereal, pentru a-i fi imputat ca și motiv de evacuare.
Luând cuvântul, reprezentantul convențional al intimaților reclamanți solicită respingerea recursului declarat de către recurenta pârâtă Ș. J.-P., ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, având în vedere că din actele depuse la dosar rezultă în mod cert că în perioada în care recurentele au locuit în imobil au realizat un consum de energie pe care nu l-au achitat. Urmează a se avea în vedere că există la dosar mai multe facturi depuse de către recurente care atestă împrejurarea că acestea obișnuiau să dea un index mai mic la energia electrică, iar la momentul la care reprezentanții Enel se deplasau la locuința recurentelor pentru regularizare, se emiteau facturi cu consumul real pe care le achitau. De această dată, datorită faptului că s-au făcut demersuri pentru evacuare, întrucât recurentele ocupau imobilul fără niciun titlu, cu acel prilej s-a constatat și împrejurarea că exista un consum de curent restant, neachitat și s-a procedat la transmiterea consumului real, iar factura a fost emisă la o dată ulterioară.
Consideră că atât timp cât există o factură emisă pe numele intimaților reclamanți, în calitate de proprietari de drept ai imobilului, pe care aceștia au fost nevoiți să o plătească, pretențiile părților pe care le reprezintă bazate pe răspunderea civilă delictuală își găsesc temeiul, în consecință soluția pronunțată de către instanța de fond este temeinică și legală.
În ceea ce privește recursul declarat de către recurenta pârâtă Ș. G., față de neachitarea timbrajului aferent căii de atac, pune concluzii de anulare.
Totodată, solicită, în temeiul prevederilor art.274 Cod procedură civilă, obligarea recurentelor pârâte la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu judecarea cauzei, potrivit chitanței de plată a onorariului de avocat.
Constatând dezbaterile încheiate, instanța rămâne în pronunțare pe fondul recursului declarat de către recurenta pârâtă Ș. J.-P. și față de neachitarea timbrajului recursului formulat de către recurenta pârâtă Ș. G..
TRIBUNALUL
Față de dispozițiile art.260 alin.1 Cod procedură civilă, având nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 27 noiembrie 2014.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. L. M. C. M. F. M.
GREFIER,
G. B.
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.867
Ședința publică din 27 noiembrie 2014
PREȘEDINTE - A. L.
JUDECĂTORI – M. C. M.
- F. M.
GREFIER - G. B.
S-au luat în examinare recursurile civile având ca obiect pretenții – dosar disjuns din dosarul nr._, recursuri declarate de recurenta pârâtă Ș. J.-P., cu domiciliul în București, sector 3, al. Onisifor G. nr. 1, bl._, . recurenta pârâtă Ș. G., cu domiciliul în M., ., ., împotriva sentinței civile nr.1135/25.06.2014 pronunțate de Judecătoria M., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți C. D. și C. M., ambii cu domiciliul în M., ., ., ., cu intimații pârâți B. Ș., B. I. –Ș., B. A. M. și B. P. G., toți cu domiciliul în M., .. 2A, județ C. și cu intimata intervenientă în nume propriu Ș. E., cu domiciliul în M., .. 2A, județ C..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 20 noiembrie 2014 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Completul de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu prevederile art.260 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea la data de 27 noiembrie 2014, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Asupra prezentului recurs civil, constată;
Împrejurările faptice ale speței;
Prin sentința civilă nr.1135 din 25.06.2014 Judecătoria M. a admis cererea reclamanților C. D. și C. M. în contradictoriu cu pârâții Ș. G., Ș. J.-P., B. Ș., B. P.-G., B. A.-M., B. I.-Ș., B. D.-A. și intervenienta Ș. E. și i-a obligat, în solidar, către reclamanți, la plata sumei totale de 8.347,10 lei reprezentând contravaloare utilități consumate și neachitate și 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A motivat instanța de fond că reclamanții sunt proprietarii imobilului situat în M., .. 2A, județul C. iar între reclamanți și pârâți există raporturi de drept real constând în exercitarea fără drept, de către pârâți, a posesiei asupra imobilului în litigiu; în acest sens, pârâții au recunoscut că ocupă imobilul în litigiu, dar au susținut încheierea unei înțelegeri între reclamanți, pe de o parte și pârâta Ș. J.-P. și intervenienta Ș. E., pe de altă parte, în virtutea căreia intervenienta ar avea un drept de abitație care justifică posesia și folosința imobilului, iar pârâta s-ar fi mutat în imobilul din .. 2A cu scopul de a efectua lucrări de construcții la imobilul în litigiu și pentru a o îngriji pe bunica sa, intervenienta Ș. E.. Prin urmare, facturile privind utilitățile consumate în imobilul menționat sunt emise pe numele reclamantului C. D., în calitate de proprietar al imobilului menționat, dar privesc consumul realizat de pârâți în acest imobil; în acest sens sunt facturile care fundamentează petitul în pretenții, respectiv, facturile emise de ENEL sub nr. 2C00317965 /27.02.2013, nr. 2C00062822 /16.01.2013 și nr. 20F02386164 /22.03.2012 și, respectiv, facturile emise de RAJA sub nr._ /31.12.2011, nr._ /31.01.2012 și nr._ /31.03.2012. Părțile litigante au formulat plângeri penale unele împotriva celorlalte, acuzându-se reciproc de furtul contorului electric amplasat în imobilul din .. 2A, furt care a făcut imposibilă expertizarea contorului și stabilirea, cu certitudine, a consumului electric anterior datei regularizării contorului. În acest context, instanța s-a limitat la evaluarea facturilor emise pe numele reclamantului în perioada 2009 – martie 2012, relativ la consumul de energie electrică realizat efectiv în imobilul menționat, prin raportare la relațiile comunicate de ENEL la dosarul cauzei.
A mai reținut instanța de fond că după fiecare regularizare a indexului contorului electric, ENEL a emis facturi care au evidențiat un consum mult mai mare decât cel declarat anterior de către pârâți; în acest sens, relevantă este factura emisă de ENEL la data de 25.05.2010, pentru suma de 4.266,37 lei, potrivit cu care, cu prilejul regularizării indexului contorului, s-a constatat un consum de 17.630 kWh pentru perioada 16.07.2009 – 18.05.2010 (index vechi_ - index nou_), deși, anterior, s-au emis facturi în sumă de 640,26 lei, 1.049,87 lei sau 413,82 lei. Cum regularizarea indexului contorului s-a făcut, prin citire, de către angajații ENEL, rezultă că această operațiune atestă consumul real de energie electrică la momentul citirii. Chiar dacă, în cauză, nu s-a putut realiza expertizarea contorului electric din motive obiective, instanța a constatat că în perioade similare cu cea de referință, mai exact în perioade de toamnă-iarnă, pârâții au realizat un consum foarte mare de energie electrică, dar nu au comunicat lunar indexul real, astfel încât citirile periodice (semestriale) ale reprezentanților ENEL au relevat un index foarte mare în raport de indexul vechi. Este adevărat că indexul în baza căruia a fost emisă factura nr. 20F02386164/22.03.2012, respectiv, indexul_, a fost comunicat personal de către reclamant la casieria ENEL, la data de 15.03.2012, și nu de către consumatorul efectiv, respectiv, pârâții din prezenta cauză. Este adevărat și faptul că, anterior, ultimul index a fost comunicat de către consumatorul efectiv la data de 16.01.2012, respectiv, indexul 9024, fiind practic imposibil de realizat un consum atât de mare (16.526 kWh) într-o perioadă atât de scurtă - potrivit susținerilor pârâților -, dar, urmând raționamentul dezvoltat mai sus, se poate deduce logic că pârâții au comunicat în fiecare lună un consum mai mic decât cel real, așa cum s-a arătat mai sus.
A mai reținut instanța de fond îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale. Reclamanții au făcut dovada existenței unei fapte ilicite, respectiv, nedeclararea consumului real de energie electrică. Facturile atașate la dosarul cauzei atestă prejudiciul produs în patrimoniul reclamanților care, fără a beneficia de energia electrică și apa consumate în imobilul din .. 2A, au achitat contravaloarea facturilor în calitate de proprietari de drept ai imobilului, probând, astfel, existența unui prejudiciu material cert, sigur sub aspectul întinderii sale. Reclamanții au făcut dovada că între aceste elemente există o legătură de cauzalitate incontestabilă, care să antreneze răspunderea civilă delictuală a pârâților din prezenta cauză și au dovedit vinovăția pârâților în producerea prejudiciului. Poziția procesuală a pârâților a fost aceea de recunoaștere a consumului de energie electrică și, respectiv, apă, în imobilul din .. 2A, dar au contestat întinderea prejudiciului.
Susținerile părților din calea de atac;
Împotriva acestei soluții au declarat recurs pârâtele Ș. J. P. și Ș. G..
Pârâta Ș. J. P. a susținut că hotărârea instanței de fond cuprinde motive contradictorii. Argumentația este contradictorie nu numai prin însăși conținutul sau dar si fata de ceea ce s-a reținut in cuprinsul aceleiasi hotărâri. Astfel, desi retine ca este imposibil de realizat un consum atat de mare (16.526 kWh) . numai 2 luni de zile, instanța de fond totuși admite ca fiind real acest consum, pe motivul ca anterior parații ar fi comunicat un consum mai mic decât cel real (împrejurare nereala si neprobata). Or, daca este imposibil de realizat un consum de 16.700 kWh, înseamnă ca acest consum nu se refera la o perioada de numai 2 luni si ca factura nr.2 F_/22.03.2012 nu poate corespunde realității.
Instanța de fond folosește un raționament părtinitor, exclusiv in favoarea reclamanților si care este contrazis de înscrisurile aflate la dosarul cauzei. Așadar, instanța pleacă de la ipoteza ca reclamantul Candea D. a transmis un index final corect, in timp ce presupune ca indexul declarat la data de 16.01.2012 (indexul de 9024), nu este real. Menționam faptul ca la dosarul cauzei nu exista nicio dovada din care sa rezulte ca parații ar fi declarat un index la data de 16.01.2012 si precizam faptul ca acest index a fost declarat tot de către reclamanți. Cu toate acestea, din adresa emisa de Enel către Judecătoria M. pentru termenul din 18.09.2013, la punctul 1 se arata in mod foarte clar ca la data de 07.11.2011 exista un index de 6825, motiv pentru care indexul din data de 16.01.2012 de 9024 nu poate fi apreciat ca nereal, atât timp cat . aproximativ 3 luni de zile s-au consumat 2.199 kV/h. Urmărind plățile, respectiv consumurile din anii precedenți, se poate observa, daca cel chemat sa observe este imparțial, ca in medie, pe luna, consumul nu a depășit 1.700 kWh. Aceasta concluzie rezulta si din factura de regularizare nr. 0 F_/25.05.2010 (ce cuprinde o perioada de 10 luni de zile si un consum de 17.630 kWh). In consecința, instanța de fond a apreciat ca indexul final declarat de către reclamanți reprezintă un index pentru o perioada mai mare de 2 luni de zile, care este in vădita contradicție cu perioada din aceasta factura. De asemenea, instanța de fond a apreciat ca declarația de consum făcuta de către reclamanți este valabila, desi reclamanții nu au fost cei care au consumat efectiv energia electrica. In aceste condiții, instanța de fond a acordat o valoare probatorie unei declarații pe baza căreia s-a emis o factura ca si când acea declarație ar emana de la persoana căreia i se opune.
Instanța a efectuat o greșită apreciere a materialului probator administrat în cauză. Probele administrate in cauza au dovedit ca indexul final, pe baza căruia a fost emisa factura din 22.03.2012. a fost transmis de către reclamantul Candea D.. Ca atare, din punct de vedere juridic, factura emisa in data de 22.03.2012, nu poate fi folosita in contra pătaților, întrucât nu cuprinde nicio declarație a acestora, ci, dimpotrivă, aceasta este contestata sub aspectul consumului de energie. In afara unor declarații care provin exclusiv de la reclamanți, la dosarul cauzei nu exista nicio alta probă ori indiciu cu privire ia existenta unui consum total de 25.550 kWh. Ceea ce exista insa la dosarul cauzei sunt indicii cu privire la reaua-credinta a reclamanților si îndoieli serioase cu privire la existenta unui consum de energie. In acest sens. este greu de înțeles de ce reclamanți, cunoscând inca din data de 04.01.2012 ca exista un index mai mare decât cel declarat, nu au anunțat reprezentanților Enel aceasta împrejurare decât abia la dala de 15.05.2012, cand au arătat de ce este diferența așa de mare. Imprejurarea ca organele de urmărire penala au apreciat ca nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals in declarații, dar care au reținut ca ,,..s-a născut posibilitatea ca numiții Candea D. si Candea M. sa fi declarat o valoare nereala, mult mai mare a indexului, reprezentând consumul de energie electrica la imobilul din M., ..2A", reprezintă indicii cu privire la reaua-credinta a reclamanților. La aceasta situație trebuie adăugat si faptul ca reclamantul Candea D. era angajat al . si avea astfel cunoștințele necesare prin care sa se asigure ca declararea unui index nereal nu va atrage in niciun fel răspunderea
A mai susținut pârâta recurentă și faptul că hotărârea instanței de fond, in mod greșit, retine, raportat la dispozițiile prevăzute de art.1357 Cod civil, ca au fost dovedite, atât existenta prejudiciului, cât și fapta ilicită. Din aceasta perspectiva, instanța de fond a stabilit ca prejudiciul material adus reclamanților, consta în consumul final de energie, respectiv un consum total de 25.550 kWh, din care trebuie scăzute facturile achitate. Așadar, prejudiciul material, pe care instanța il considera dovedit, consta in facturile emise de Enel la data de 16.01.2012, la data de 27.02.2012 si factura emisa la data de 22.03.2012, aceasta din urma fiind contestata de parați. Dispozițiile prevăzute de art.1170 cod civil vechi, prevăd ca dovada se poate face prin înscrisuri, prin martori, prin mărturisirea unei părți si prin jurământ. Astfel ca, factura emisa la data de 22.03.2012, nu se încadrează in niciunul din mijloacele probatorii prevăzute de lege. Cu alte cuvinte, instanța de judecata a nesocotit una dintre cerințele reparării prejudiciului si anume, ca prejudiciul sa fie sigur atât sub aspectul existentei, cat si al întinderii sale, respectiv sa fie cert.In speța de fata, parații au fost obligați si la plata facturii emise de către Enel la data de 22.03.2012. factura care nu face dovada unui consum real de energie, ci numai releva un consum calculat pe baza declarației făcute de reclamantul Candea D.. Simpla declarație făcuta de reclamant, nesustinuta de nicio alta proba, nu poate conduce la concluzia ca au fost îndeplinite dispozițiile prevăzute de art.1169 cod civil vechi, in condițiile in care parații au contestat existenta acestui consum (factura emisa la data de 22.03.2012). Facturile emise de către Enel in anii precedenți, nu fac dovada că parații au declarat un consum mai mic decât cel real. Instanța de fond in mod părtinitor si fara nicio proba, ajunge la o concluzie greșita atunci cand retine o vinovăție a paraților in modul de declarare a consumului. Cel mai bun argument in acest sens, este dat de faptul ca . nu a constatat niciodată o atare situație de fapt atunci cand a făcut verificările periodice si nici nu au existat, anterior emiterii facturii din data de 22.03.2012, facturi restante. Este de observat faptul ca instanța de fond nu are in vedere si nu analizează factura emisa la data de 22.03.2012 in raport de o perioada anume. Singura data cand instanța de fond face referire la o perioada de timp, este atunci cand analizează toate facturile emise in perioada 2009 - martie 2012, ceea ce inseamna ca factura emisa in 22.03.2012 nu a fost analizata in raport de perioada la care face referire factura si nici in raport de o anumita perioada determinata. In concluzie, pretinsa fapta ilicita care ar trebui sa fie in legătura cu factura emisa la data de 22.03.2012, nu este dovedita si nici determinata.
Pârâta Ș. G. a criticat hotărârea instanței de fond din perspectiva reținerii unei situații de fapt necorespunzătoare realității și probelor administrate, hotărârea fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. În esență, pârâta Ș. G. a reiterat aceleași aspecte invocate de către pârâta Ș. J. P. în calea sa de atac.
În apărare intimații au formulat întâmpinare prin intermediul căreia au susținut că se impune respingerea recursului întrucât, în opinia lor, hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.
Dispozitiile de drept material si procedural aplicabile spetei;
Art. 304pct.9C.pr.civ., indicat de catre recurent ca temei al cererii sale, arata ca o hotarare judecatoreasca poate fi modificata, in recurs, atunci cand este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii.
Art.304pct.7C.pr.civ.deasemeni indicat de catre recurent arata ca o hotarare judecatoreasca poate fi modificata, in recurs, atunci cand ,,nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau cand cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii.”
Aprecierile tribunalului;
1.Recursul declarat de pârâta Ș. G.;
Tribunalul reține că recurenta nu a achitat taxa de timbru stabilită în favoarea sa, de 306lei și timbrul judiciar de 5 lei, potrivit dispozițiilor art.11 din Lg. nr.146/1997, în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată. Cererea de acoradre a ajutorului public judiciar a fost soluționată numai în favoarea recurentei Ș. J. P., în considerarea situației materiale a acesteia. Cum scutirea are caracter intuitu personae, și în lipsa unei cereri din partea recurentei Șergan G., tribunalul reține că aceasta din urmă era ținută de obligația plății taxei judiciare de timbru, obligație pe care nu a onorat-o.
În raport de această împrejurarea, tribunalul va proceda la aplicarea sancțiunii prevăzute de art.20 din același act normativ, respectiv la anularea căii de atac.
2.Recursul declarat de către pârâta Ș. J. P.;
Recursl este nefondat și va fi respins ca atare pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Instanța de recurs va răspunde cu o motivarea comună tuturor argumentelor aduse de recurentă în susținerea celor trei motive de recurs.
În legătură cu motivul de critică refritor la existența motivelor contradictorii în cadrul considerentelor hotărârii, tribunalul apreciază că acesta nu se regăsește în cauză. În cuprinsul considerentelor hotărârii de fond instanța de fond face observația că, deși este imposibil să se realizez un consum de 16.526kwh într-un interval de aproximativ două luni de zile, în speța de față el se explică nu prin consumul efectiv practicat, ci prin acumularea kwh nedeclarați la citirile anterioare ale indicilor dați de contor electric. Totodată instanța detaliază acest raționament rezultat din faptul că documentele depuse la dosar – facturi de plată achitate - atestă că anterior momentului martie 2013 când a fost emisă factura contestată, pârâții nu au declarat consumul real de electricitate practicat. Acest fapt a fost dedus din existența facturilor de plată emise ca urmare a regularizării efectuate de fuirnizorul de exergie electrică în baza citirlor proprii efectuate de către acesta, prin angajații proprii. Aceste facturi anterioare au fost admise la plată și achitate de către pârârți, fără a fi contestată valoare kwh sau a sumei de plată. Prin urmare, nu poate fi luată în dicuție argumentația recurentei referitoare la existența unor considerente contradictorii.
Referitor la aprecierea greșită a materialului probator, tribunalul apreciază că nu poate reține nici incidența acestui motiv.
Raționamentul instanței se bazează pe dovada, făcută cu facturile de plată emise de furnizorul serviciului de energie electrică, anterior momentului emiterii facturii din 22.03.2012 contestată sub aspoectul consumului de energie. Astfel facturile depuse la dosar și necontestate(filele 41-43, 45, 49-50), emise ca urmare a regularizării efectuate de furnizor, după citirea contorului de energie prin intermediul angajaților proprii, atestă un comportament specific al conusmatorului din speță, respectiv acela de a nu declara consumul integral la citirea efectuată. Toate facturile emise în regularizare au fost achitate, fapt ce face să se prezume că pârâții au fost conștienți de propriul lor comportament incorect pe care au încercat să îl remedieze prin achitarea integrală a contravalorii consumului real identificat de anagații furnizorului. Acest comportament s-a perpetuat însă până la momentul în care între părți au apărut disensiuni în legătură cu folosința și dreptul de proprietate asupra imobilului expuse în cuprinsul cererilor aflate pe rolul instanței de judecată, aspect necontestat în cauză.
Factura este un document de plată ce atestă relațiile cu specific comercial dintre reclamanți și furnizorul de energie electrică. Până la . noului cod de procedură civilă care a reglementat el însuși, în mod unitar, mijloacele de probă, factura a fost reglementată de dispozițiile codului comercial, mai precis de prevederile art.46 potrivit cu care, facturile acceptate la plată, ca și corespondența părților constituie probe în materie comercială.
Recurenta tinde să facă dovada unui fapt negativ, respectiv a faptului că nu există un consum de energie electrică de valoarea celui imputat de către reclamant. Dovada unui fapt negativ negatis se face prin producerea faptului pozitiv contrar, ce cade în sarcina părții adverse. Or, prin prezentarea facturii menționate, acceptate la plată, reclamanții au produs instanței dovada contrară. În plus această dovadă a fost consolidată de către instanță prin explicarea comportamentului de consumator al pârâților care în mod constant au declarat un index de facturare mai mic decât cel real.
S-a susținut în mod constant de către recurentă reaua credință a reclamanților. Înstanța de recurs învederează că în materie civilă operează principiu că buna credință se prezumă iar reaua credință trebuie dovedită. Nu se poate reține reaua credință a reclamanților rezultată din aceea că au declarat ei înșiși un index mai mare decât cel real în contextul în care tot reclamanții au suportat valoarea facturii emise ca urmare a declarației efectuate iar posibilitatea recureperării sumei plătite era doar ipotetică, incertă la momentul efectuării plății efective. În plus, tribunalul observă că acest comportament al reclamanților(de a declara personal la furnizorul de energie electrică valoare indexului energetic) a fost impus de faptul că indexul nu a fost acceptat la serviciul de telecitire, aspect ce rezultă din adresa nr._/6.12.2012 a Enel(fila 30 dosar fond). Ordonanața de scoterer de sub urmărie nu stabilește în mod cert dacă reclamanții au efectuat o declarare neconformă cu realitate ci doar că ,,s-a născut posibilitatea...’’, fără a se dovedi că ea a fost fructificată de către reclamanți într-un sens care la momentul declararării îi vătăma pe aceștia și nu pe pârâți.
Nu se poate reține nici motivarea referitoare la pronunțarea unei hotărâri cu aplicarea greșită a legii, în condițiile în care mijloacele de probă pe care le-a reținut îinstanța sunt în acord cu prevederile legale, interpretarea faptelor fiind una corectă în raport de materialul probator admisnitrat.
În cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale. Fapta ilicită, astfel cum rezultă și din considerentele expuse în precedent, constă în nedeclararea consumului real de energie electrică consumată pentru folosirea și încălzirea imobilului anterior menționat și neplata acesteia. Prin faptă arătată s-a produs un prejudiciu cert, ca existență și întindere, reclamanților care au procedat la achitatrea către funizori a tuturor cheltuileilor ocazionate de către pârâți și neonorate la plată. Legătura de cauzalitate este evidență între faptă și prejudiciu.
Cu aceste considerente, tribunalul va respinge ca nefondat recursul cu consecința menținerii soluțieie instanței de fond ca temeinică și legală.
Cheltuieli de judecata;
In temeiul prevederilor art.274C.pr.civ recurentii vor fi obligati la plata cheltuielilor de judecata, efectuate de catre intimati, in calea de atac, cu plata onorariului de avocat ales, in suma de 1000lei, culpa procesuala pentru declansarea procesului apartinandu-le.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurenta pârâtă Ș. G., cu domiciliul în M., ., ., ., împotriva sentinței civile nr.1135/25.06.2014 pronunțate de Judecătoria M., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți C. D. și C. M., ambii cu domiciliul în M., ., ., ., cu intimații pârâți B. Ș., B. I. –Ș., B. A. M. și B. P. G., toți cu domiciliul în M., .. 2A, județ C. și cu intimata intervenientă în nume propriu Ș. E., cu domiciliul în M., .. 2A, județ C..
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta pârâtă Ș. J.-P., cu domiciliul în București, sector 3, al. Onisifor G. nr. 1, bl._, ., împotriva sentinței civile nr.1135/25.06.2014 pronunțate de Judecătoria M., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți C. D. și C. M., ambii cu domiciliul în M., ., ., ., cu intimații pârâți B. Ș., B. I. –Ș., B. A. M. și B. P. G., toți cu domiciliul în M., .. 2A, județ C. și cu intimata intervenientă în nume propriu Ș. E., cu domiciliul în M., .. 2A, județ C..
Obligă recurentele la plata, în favoarea intimaților reclamanți, a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariul apărătorului ales.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. L. M. C. M. F. M.
GREFIER,
G. B.
Jud.fond D.-L.L.;
Red.și tehnored.dec.jud.M.C.M./10.12.2014/2ex.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 810/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1020/2014. Tribunalul... → |
|---|
