Pretenţii. Sentința nr. 2087/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2087/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 18-09-2014 în dosarul nr. 1076/118/2014*
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2087
Ședința publică din 18 septembrie 2014
PREȘEDINTE - A. L.
GREFIER – A. – M. G.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanta D. C. - C., D. nr. 22, județ C. în contradictoriu cu pârâții C. L. AL PRIMĂRIEI E. și C. L. AL PRIMĂRIEI E., cerere de chemare în judecată având ca obiect „pretentii”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns pârâții, prin avocat B. G., cu delegatie de substituire emisă de avocatul titular P. C., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind reclamanta.
S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, că acțiunea este scutită de la plata timbrajului, după care,
Instanța, în temeiul art. 131 C.pr.civ., din oficiu, în raport de natura juridică a litigiului, invocă excepția necompetenței funcționale a Secției I Civile.
Pârâții, prin avocat, consideră că Secția de C. Administrativ trebuie să soluționeze prezenta cauză.
Instanța reține cauza în pronunțare.
După rămânerea în pronunțare, dar înaintea finalizării ședinței de judecată se prezintă d-na avocat Muschina S., apărătorul reclamantei, care formulează concluzii de admitere a excepției și de trimitere a dosarului la Curtea de Apel C. pentru a se pronunțe asupra conflictului de competență.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției necompetenței funcționale a Sectiei I civile.
TRIBUNALUL
Asupra excepției de necompetență funcțională:
La data de 11.02.2014 reclamanta D.G.A.S.PC C. a chemat în judecată C. L. al Primăriei E. pentru obligarea pârâtului la plata sumei de 217.033,08 lei aferentă perioadei ianuarie 2010 - septembrie 2013 reprezentând contribuția acesteia la finanțarea activității de protecție a copiilor protejați în sistem rezidențial, de asistență materială, persoanelor majore care beneficiază de protecție conform art. 51 din Legea 272/_ modificată prin Legea 257/2003 precum și întreținerea persoanelor adulte protejate în centre specializate aflate în subordinea reclamantei, obligarea pârâtului la penalități de 0,30% pentru fiecare zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În fapt s-a arătat că în perioada ianuarie 2010-noiembrie 2013 reclamanta și-a îndeplinit obligațiile asumate prin internarea în centre aflate în subordine pentru copii și adulți, beneficiari ai serviciilor de protecție și asistență socială proveniți de pe raza administrativ - teritorială aparținând pârâtei.
Pârâta nu și-a îndeplinit obligația legală de a contribui la finanțarea activității de protecție socială motiv pentru care a formula prezenta acțiune.
În drept a invocat HG 268/2007, Legea 448/2006; Legea 272/2004; Legea 292/2011, Legea 47/2003, OG 86/2004, OG 68/2003, Codul de procedură civilă.
În dovedirea cererii solicită proba cu înscrisuri.
Legal citat, pârâtul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii în principal ca prescrisă și în subsidiar ca nefondată.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate de pârât și înlăturarea apărărilor formulate de acesta pe fondul cauzei. Totodată, a îndreptat eroarea materială din cuprinsul acțiunii introductive în sensul că pârâtul inițial este C. L. al Orașului E., și nu C. L. al Primăriei E..
Prin încheierea din 24.04.2014, Tribunalul C. a admis excepția necompetenței funcționale a secției de C. Administrativ și Fiscal, invocată din oficiu, a constatat natura civilă a cauzei și a trimis dosarul Secției I-a civilă.
Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut că obiectul acțiunii reprezintă pretenții întemeiate pe dispozițiile art.54 din Legea 448/2006 și art.33 din HG 268/2007, precum și pe dispozițiile art. 18 alin. 1 Legea 272/2004.
S-a reținut că Legea 448/2006 și Legea 272/2004 nu reglementează competența instanței de contencios administrativ și că HG 268/2007 prevede doar două ipoteze în care intervine competența specială a instanței de contencios administrativ respectiv la art.10 – neemiterea în termen de 30 de zile a dovezii ori aprobării de plată pentru dispozitive medicale solicitate de persoane cu handicap și art. 11 – nerezolvarea favorabilă a cererii de reducere cu 50% a taxelor pentru cazare și masă, formulată de studentul cu handicap grav sau accentuat.
Având în vedere lipsa dispozițiilor privind competența socială a instanței de contencios administrativ în Legea 272/2004, Legea 448/2006, precum și cele două ipoteze reglementează art.10 și art.11 din HG 268/2007, ce atrag competența instanței de contencios administrativ, s-a apreciat per a contrario că în rest, pentru celelalte litigii, competența aparține instanței de drept comun.
Un alt motiv avut în vedere de instanță l-au reprezentat dispozițiile art.1 și 10 din Legea 554/2004, reținându-se că acțiunea promovată de reclamantă nu se circumscrie obiectului special al Legii 554/2004 reglementează în art.1.
Astfel, în situațiile speciale reglementate de art.1 Legea 554/2004 nu se regăsește în acțiunea în pretenții, pretinsul prejudiciu nefiind consecința emiterii unui act administrativ unilateral prin care reclamanta a fost vătămată în dreptul sau interesele sale legitime, nici a unui refuz de soluționare a unei cereri sau a rezolvării nefavorabile a unei cereri.
S-a apreciat că în cauză nu sunt incidente nici dispozițiile art.10 din Legea 554/2004, întrucât nu este atacat un act emis sau încheiat de autoritatea publică, nu se invocă un refuz de soluționare a unei cereri și litigiu nu se referă la taxe, impozite, contribuții, datorii vamale precum și accesorii ale acestora pentru a atrage competența specială a contenciosului administrativ.
Totodată, instanța a arătat că acțiunea nu are ca obiect pretenții reprezentând contribuția pârâtului la finanțarea activității de protecție a cazurilor protejate în sistem rezidențial, de asistență medicală, a persoanelor care beneficiază de protecție în temeiul Legii 272/2004 precum și a persoanelor adulte protejate în centre specializate aflate în subordinea reclamantei, iar calitatea de instituție publică a părților nu atrage automat competența contenciosului administrativ, cunoscut fiind că autoritățile/instanțele publice pot să emită acte administrative.
Cauza a fost înregistrată la data de 12.05.2014 sub nr._ pe rolul secției I-a civilă Tribunalul C., instanță care, în ședința publică din 18.09.2014, în temeiul disp.art.131 C.proc.civ., a pus în discuție necompetența sa funcțională în raport de natura juridică a cauzei, reținând următoarele:
Raportul juridic dedus judecății este unul de drept administrativ și, prin urmare, acțiunea în instanță în cadrul căreia acest raport juridic poate fi analizat este o acțiune de contencios administrativ, având în vedere obiectul concret al cererii deduse judecății și noțiunea de contencios administrativ astfel cum aceasta se deduce din interpretarea art.52 din Constituție și a dispozițiilor Legii nr.554/2004.
Dreptul administrativ este acea ramură a dreptului public care cuprinde totalitatea normelor juridice ce reglementează organizarea și activitatea organelor de stat înființate pentru realizarea puterii executorii, raportul dintre aceste organe și particulari (persoane fizice sau persoane juridice), precum și răspunderile și sancțiunile aplicabile pentru nerespectarea acestor norme.
Raporturile de drept administrativ se nasc, se modifică sau se sting în condițiile prevăzute de normele dreptului administrativ, își au izvorul într-un act administrativ (de regulă individual sau într-un fapt juridic material) de care norma juridică leagă nașterea, modificarea sau stingerea raportului juridic respectiv, în timp ce prin izvor al raportului juridic civil se înțelege o împrejurare - act sau fapt - de care legea civilă leagă nașterea unui raport juridic civil concret.
Potrivit disp.art.2 al.1 lit.f din Legea nr.544/2004, contenciosul administrativ este activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente, potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
Din analiza art.8 al.1 din aceeași lege rezultă că actul atacat poate fi atât actul administrativ tipic –ca manifestare unilaterală de voință– cât și actul administrativ atipic, adică tăcerea, refuzul nejustificat, ca acte asimilate celui administrativ unilateral. Acțiunea reglementată de art.8 al.1 teza a III-a (refuzul efectuării unui act administrativ) este calificată în doctrină ca fiind o acțiune în realizarea dreptului.
În cauză, actul în baza căruia și-a formulat pretențiile reclamanta este un act administrativ, anume Hotărârea nr.120/2008 a Consiliului Județean C., prin care s-a aprobat costul anual pentru întreținerea persoanelor aflate în dificultate și s-a stabilit, în art.5, că Consiliile Locale vor stabili, prin hotărâre, contribuția anuală a colectivității locale la finanțarea activității de protecție a categoriilor menționate la art.1, 2, 3 raportat la numărul beneficiarilor de protecție ce provin din raza unității administrativ teritoriale, contribuția neputând fi mai mică de 25% din costul anual pentru fiecare copil sau persoană protejată. S-a stabilit la art.6 că neplata contribuției lunare în termenul stabilit atrage plata de penalitatea de întârziere în cuantum de 0,30% pe zi de întârziere.
Potrivit disp.art.32 alin.1 lit.c și art.37 din Legea nr.47/2006 privind sistemul național de asistență socială (în vigoare până la data de 22.12.2011), consiliile județene înființează și organizează, în subordinea lor, direcții generale de asistenta socială cu atribuții de sprijin financiar și tehnic pentru susținerea serviciilor sociale; asistența socială se finanțează, în principal, din fonduri alocate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, iar conform art.40 alin.1 de la bugetele județelor se alocau fonduri pentru finanțarea serviciilor sociale organizate la nivelul județului și pentru finanțarea prestațiilor sociale stabilite prin hotărâri ale consiliilor județene și ale municipiilor, ale orașelor și ale comunelor sau prin legi speciale, după caz.
Potrivit Legii nr.292/2011 a asistenței sociale în vigoare de la 23.12.2011, atribuțiile autorităților administrației publice locale privind administrarea și acordarea beneficiilor de asistență socială vizează elaborarea și fundamentarea propunerii de buget pentru finanțarea beneficiilor de asistența socială (art.112 alin.1 lit.i) și elaborarea proiectului de buget anual pentru susținerea serviciilor sociale în conformitate cu planul anual de acțiune și asigurarea finanțării/cofinanțării acestora (art.112 alin.3 lit.k).
Astfel, în raport de dispozițiile legii contenciosului administrativ enunțate anterior, natura juridică a raportului dedus judecății este evident una de drept administrativ, deoarece aplicarea prevederilor legale invocate prin acțiune vizează organizarea și îndeplinirea atribuțiilor organelor administrației publice locale și raporturile dintre aceste organe - competențele consiliului local și ale consiliului județean pe de o parte și finanțarea D. pe de altă parte, toate implicând organul de administrație locală.
Izvorul obligației la plata sumelor de bani solicitate de către reclamantă îl constituie un act administrativ, iar împrejurarea că părțile raportului juridic dedus judecății sunt două instituții publice nu poate rămâne fără relevanță în caracterizarea obiectului și a conținutului raportului juridic dedus judecății. Obiectul acestui raport juridic este obligația pârâtului de a emite o hotărâre prin care să stabilească contribuția colectivității la finanțarea activităților de protecție a categoriilor de persoane defavorizate, deci o obligație de a emite la rândul său un act administrativ, iarconținutul raporturilor de drept administrativ îl formează drepturile și obligațiile subiectelor acestui raport, a căror particularitate este aceea că exercitarea drepturilor subiective constituie o obligație legală și rezultă din prevederile art.118 din Legea nr.272/2004.
Prin urmare, argumentul instanței de contencios administrativ potrivit căruia obiectul acțiunii îl reprezintă „pretenții” și, astfel, excede sferei contenciosului administrativ stabilite prin art.8 din Legea nr.544/2004, nu poate fi reținut în caracterizarea acțiunii, atâta timp cât aceste pretenții nu izvorăsc din raporturi juridice civile.
În considerarea tuturor acestor argumente și a disp.art.136 rap. la art.132 și urm. C.proc.civ., se va admite excepția necompetenței funcționale a Secției I civilă și va fi trimisă cauza, spre competentă soluționare, Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului C.. Totodată, va fi suspendată judecata cauzei, dosarul urmând să fie înaintat Curții de Apel C.-Secția I civilă, în vederea soluționării conflictului de competență ivit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței funcționale a Secției I civilă.
Dispune trimiterea cauzei formulate de reclamanta D. C. - C., D. nr. 22, județ C. în contradictoriu cu pârâții C. L. AL PRIMĂRIEI E. și C. L. AL PRIMĂRIEI E., spre competentă soluționare, Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului C..
Suspendă judecata cauzei și înaintează dosarul Curții de Apel C. -Secția I civilă, în vederea soluționării conflictului de competență.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18.09.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. L. A. –M. G.
Red. și tehnored jud. A. L./19.09.2014/2 ex.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL NR. 8470 | |
ROMÂNIA TRIBUNALUL C. ., C. Telefon: 0241/_ Fax: 0241/_ | Dosar nr._ Obiectul cauzei: pretenții Reclamant: D.G.A.S.P.C. C. Pârât: C. Locala al Primăriei E. s.a. |
În răspuns vă rugăm să menționați numărul dosarului și termenul de judecată | |
Către
CURTEA DE APEL C.
Secția I Civilă
Vă înaintăm dosarul mai sus menționat, în vederea soluționării conflictului de competență ivit între această instanță și Secția C. Administrativ și Fiscal din cadrul Tribunalului C., conform prevederilor art. 134 și ale art. 135 C. pr. civ.
Vă mulțumim pentru colaborare!
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. L. A. –M. G.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 448/2014. Tribunalul... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 395/2014. Tribunalul... → |
|---|
