Anulare act. Decizia nr. 18/2013. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 18/2013 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 21-03-2013 în dosarul nr. 1991/305/2011
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 18/A/2013
Ședința publică din data de 21 martie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ö. LORAND A. - JUDECĂTOR
JUDECĂTOR: O. N.
GREFIER: P. C. F.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor formulate de reclamantele M. E., cu domiciliul în municipiul S. G., .. 59, ., . și B. E., domiciliată în municipiul S. G., ., nr. 1, ., . și pârâții H. M., G. S. L., G. I. și H. E., toți cu domiciliul procesual ales la C. de avocat Laczo D. Geza, cu sediul în municipiul Târgu S., ., județul C., în contradictoriu cu M. S. G. PRIN PRIMAR, cu sediul în municipiul S. G., ., nr. 2, județul C. și S.C. C. C. SYSTEMS S.R.L., cu sediul în municipiul S. G., ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 2479 din 27 septembrie 2012 a Judecătoriei S. G., pronunțată în dosarul civil nr._, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, făcut în ședința publică de astăzi la amânarea pronunțării, părțile sunt lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată că, prin serviciul registratură al instanței, recurentul a depus concluzii scrise.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 12 martie 2013, când apărătorii părților prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, în temeiul dispozițiilor art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru 19 martie 2013, respectiv data de astăzi când, în aceeași compunere, a decis următoarele:
TRIBUNALUL:
Asupra apelurilor civile de față:
Constată că, prin sentința civilă nr. 2479 din 27 septembrie 2012 a Judecătoriei S. G., s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor M. E. și B. E. invocată de către pârâta S.C. C. C. Systems S.R.L., prin întâmpinare.
S-a respins acțiunea formulată de către reclamantele M. E. și B. E. în contradictoriu cu pârâții M. S. G. prin primar, Herczegh M., G. S. L., G. I., H. E. și S.C. C. C. Systems S.R.L., prin reprezentant.
Reclamantele au fost obligate la plata către pârâta S.C. C. C. Systems S.R.L. a sumei de 9.920 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 13.10.2010 a fost emisă dispoziția de restituire nr. 2609 a Primarului Municipiului S. G. (fila16) în baza Legii nr. 10/2001 prin care pârâților Herczegh M., G. S. L., G. I., H. E. le-a fost restituit în natură imobilul situat în S. G., înscris în C.F. nr._ S. G., nr. top.85/2/a, 86/a, 87/a în suprafață de 251 m.p. curți construcții, trecut în proprietatea Statului în baza Decretului nr. 223/1974 și a Deciziei nr. 296/1976.
Reconstituirea dreptului s-a făcut în baza notificării nr. 28 din 12.02.2002 a pârâților, potrivit prevederilor art. 3 alin. 1 lit. „a” coroborat cu art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
Anterior dispoziției de restituire atacată, prin hotărârea nr._ din 09.09.2010 a Consiliului Local S. G. s-a aprobat dezmembrarea terenului înscris în C.F. nr._ S. G., nr. top 85/2a, 86/a, 87/a în suprafață de 335 m.p. în două loturi: lotul nr. 1 cu nr. cad_ în suprafață de 251 m.p. teren de construcții care va face obiectul Legii nr. 10/2001 și lotul nr. 2 cu nr. cadastral_ în suprafață de 84 m.p. trotuar și acces carosabil.
În baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 3189 din 18.10.2010 de B.N.P. G. G. imobilul restituit în natură pârâților, mai sus-descris, a fost înstrăinat pârâtei S.C. C. C. Systems S.R.L. (fila 19).
Potrivit autorizației de construire nr. 124 din 30.05.1994 emisă de Primăria S. G., reclamantele au fost abilitate a executa un trotuar cu dimensiunile de 30 m lungime și 1 m lățime pe . restituirii în natură a imobilului mai sus - menționat pârâților, acestea solicitând constatarea nulității absolute parțiale a dispoziției de restituire pentru suprafața de 132 m.p. teren.
Sub acest aspect, prima instanță a reținut că principiul instituit de Legea nr. 10/2001 este reprezentat de reconstituirea în natură a dreptului de proprietate, doar în mod excepțional, prin echivalent.
În ceea ce privește starea de fapt a cauzei, s-a reținut faptul că la data emiterii dispoziției de restituire atacate, imobilul obiect al acesteia, inclusiv suprafața de teren de 132 m.p. se afla în proprietatea Statului Român.
Faptul că anterior reclamantele obținuseră autorizație de edificare a unui trotuar, cu mult înainte de a se pune problema reconstituirii dreptului în favoarea pârâților, respectiv în anul 1994, nu a fost de natură a modifica situația juridică a acestuia; mai mult, trotuarul de acces se încadrează în categoria unor construcții demontabile sau chiar cu caracter temporar, neavând regimul juridic al unor clădiri sau altor asemenea edificii. În egală măsură, prima instanță a reținut și faptul că în favoarea reclamantelor nu a fost constituit vreun drept asupra acestui imobil - teren.
Faptul că imobilul proprietatea reclamantelor avea inițial acces dinspre ., iar ca urmare a autorizației de construire nr. 112 din 07.05.1999, din nou înainte de . Legii nr. 10/2001, accesul a fost închis, clădirea fiind transformată în spațiu comercial, nu este de natură a schimba în vreun fel situația juridică a imobilului teren restituit pârâților în baza Legii nr. 10/1991, întrucât urmare a unei solicitări a antecesorului reclamantelor s-a procedat la modificarea căii de acces în imobil, aspect neimputabil pârâților. Ca atare, nici nu putea fi pusă în discuție o eventuală servitute de trecere pretinsă de către reclamante, pe de o parte, dată fiind imposibilitatea deschiderii unui alt acces în imobil, ceea ce nu este cazul în speță câtă vreme la solicitarea reclamanților a fost autorizată închiderea accesului în imobil din ., aspect de altfel constatat și cu ocazia cercetării locale, iar pe de altă parte, nu erau întrunite condițiile legale ale servituții de trecere, dat fiind faptul că actualmente configurația imobilului reclamantelor este generată de propriul fapt și nu de o imposibilitate obiectivă de a avea acces.
Relativ la apărarea potrivit căreia ar fi incidente în cauză prevederile art. 10.3 din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 în ceea ce privește existența conductelor de alimentare cu gaz și electricitate, prima instanță a reținut faptul că potrivit lucrării tehnice de expertiză topo efectuată în cauză de ing. N. D. pe terenul de 132 m.p. rezultă că există conducte subterane de gaz și electricitate, cât și contoare de utilități în partea laterală lângă clădirea Alpha Bank, identificate de altfel și cu ocazia cercetării locale.
Prevederile art. 10.3 din norme presupun ca și condiție de nerestituire a imobilului teren afectat de utilități publice, o afectare a căii de acces a acestora ceea ce nu este cazul în speță câtă vreme contoarele de utilități se află în partea laterală dinspre . fel și conductele acestora, aspect verificat și cu ocazia cercetării locale efectuate și evidențiat și în cuprinsul lucrării de expertiză efectuată în cauză.
Instanța de fond a reținut faptul că terenul de 132 m.p. obiect al dispoziției de restituire nr. 2609 din 13.10.2010 a fost în mod corect inclus în imobilul retrocedat pârâților în baza prevederilor Legii nr. 10/2001, o eventuală soluție contrară fiind o privare de proprietate prohibită de prevederile art. 1 din Protocolul 1 CEDO, ceea ce este de neadmis.
Pe cale de consecință prima instanță a respins petitul întâi al cererii reclamantelor ca neîntemeiat.
Relativ la petitul al doilea al cererii, având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 3189 din 18.10.2010 de B.N.P. G. G. ca urmare a admiterii primului petiti al cererii, conform principiului „ resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis ”, s-a reținut faptul că atâta timp cât este integral menținut actul juridic inițial, respectiv dispoziția de restituire atacată pentru considerentele mai sus - expuse, atunci și actul subsecvent acesteia, respectiv contractul de vânzare – cumpărare, trebuie menținut integral pentru aceleași considerente.
Relativ la petitul privind restabilirea situației anterioare și rectificarea înscrierilor din cartea funciară soluția asupra acestora a decurs implicit din respingerea primelor două capete de cerere.
S-a mai reținut că potrivit art. 274 Cod procedură civilă partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată. Față de aceste dispoziții și la solicitarea pârâtei S.C. C. C. Systems S.R.L. de obligare a reclamantelor la suportarea cheltuielilor de judecată, având în vedere că acțiunea a fost neîntemeiată, prima instanță a admis cererea pârâtei și a obligat reclamantele la plata sumei de 9.920 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâtă, sumă reprezentând onorariu avocațial potrivit chitanței . nr._ din 31.05.2011 (fila 143) și a extrasului de cont din data de 24.06.2011 (fila 144).
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții H. M., G. S. L., G. I. și H. E. solicitând schimbarea în parte a sentinței în sensul de a li se acorda în solidar cheltuielile de judecată în sumă de 4.960 lei, fără cheltuieli de judecată în apel.
În motivarea apelului s-a arătat că deși au câștigat procesul prima instanță a omis să le acorde cheltuielile de judecată pe care au dovedit că le-au suportat.
Apel au declarat și reclamantele M. E. și B. E. care au solicitat anularea sentinței și trimiterea cauzei în rejudecare primei instanțe, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acestui apel s-a arătat că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală întrucât în mod eronat prima instanță a considerat acel trotuar ca fiind o construcție ușor demontabilă și nu o amenajare de utilitate publică în sensul art.10.1 și 10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001, fiind de avut în vedere că respectivul trotuar deservește atât circulația pietonală către imobilul proprietatea lor dar și accesului pietonal al publicului .
Au mai susținut apelantele că mai întâi în anul 1994 s-a obținut certificatul de urbanism și autorizația de construcție pentru edificarea unei porți de intrare la grădina de vară a imobilului, respectiv către . și pentru construirea unui trotuar de 30 m lungime și 1 m lățime, în anul 2008 trotuarul a fost reconstruit pentru a corespunde cu materialul din care era executat trotuarul de pe cealaltă parte a străzii, iar ulterior, adică în anul 1999, tot pe baza unei autorizații de construcție s-a realizat închiderea gangului către . transformarea clădirii în spațiu comercial, așa încât trebuie înțeles că în prezent imobilul are o singură intrare dinspre .>
În acest context apelantele - reclamante au învederat că Legea nr.10/2001 instituie principiul restituirii în natură dar înlătură această regulă atunci când restituirea aduce atingere drepturilor altor persoane, trebuind a se observa că este vorba de o construcție autorizată - trotuarul, restituirea afectând astfel o cale de acces, dar și de faptul că trebuie să se asigure existența și utilizarea unor amenajări subterane, în acest ultim sens menționându-se că prin fața curții imobilului apelantelor trec conducte de gaz și de electricitate .
În fine, apelantele au arătat că petitul în constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare-cumpărare nr._/19.10.2010 încheiat între pârâții H. M., G. S. L., G. I., H. E. și . SRL, inclusiv cel în rectificarea cărții funciare nu au fost analizate, drept pentru care odată cu admiterea primului capăt de cerere, soluția care se impune este cea de trimitere a cauzei spre rejudecare.
Intimatul municipiul S. G. prin primar a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului declarat de părțile reclamante întrucât restituirea în natură a unui teren prevalează măsurilor reparatorii prin echivalent, în speță fiind vorba de un teren care nu are destinația de „ spații verzi ” și nici nu este afectat de utilități publice sau de amenajări destinate a deservi nevoile comunității, în fapt contoarele de utilități și conductele aflându-se în partea laterală a parcelei dinspre .>
Intimatul a mai relevat împrejurarea că la data emiterii autorizației de deschidere a unui nou acces către imobilul apelantelor, Legea nr.10/2001 nu era în vigoare, trebuind a se ține cont și de faptul că acel gang către drumul public a fost închis la cererea lui Andorko A., tatăl apelantelor, prin urmare există posibilitatea redeschiderii acelui gang spre ., așa încât imobilul reclamantelor nu poate fi socotit ca situat într-un loc înfundat.
Verificând sentința apelată în raport de criticile care i se aduc tribunalul rețină că executarea acelui trotuar de 30 m lungime și 1 m lățime, inclusiv a porții de la grădina de vară, respectiv închiderea ulterioară a gangului către . în scopul transformării clădirii apelantelor într-un spațiu comercial, sunt lucrări autorizate însă executate în interes privat și nu în beneficiul public, deschiderea accesului la imobilul apelantelor dinspre .-se pentru a se obține o poartă de intrare la grădina de vară a casei, astfel cum acest lucru este expres menționat în autorizația de construire nr.124/30.05.1994 eliberată de Primăria municipiului S. G..
Este adevărat că mai întâi s-a obținut autorizația de construcție pentru trotuar și mai târziu cea pentru închiderea gangului, dar această cronologie nu schimbă cu nimic lucrurile, tribunalul neputând accepta teza că o suprafață de teren ar fi imposibil de restituit în natură în baza Legii nr.10/2001 doar pentru că imobilul învecinat are o destinație comercială, pe care a dobândit-o ulterior, în condițiile în care nu s-a probat că este cu neputință a se deschide accesul dinspre ., cu atât mai mult cu cât acest acces a fost închis în mod voluntar și nu silit.
Potrivit art.10 alin.3 din Legea nr.10/2001 ori de câte ori pe terenul vizat de notificarea depusă în baza Legii nr.10/2001, se găsesc construcții ușoare sau demontabile, terenul respectiv se restituie în natură, din acest punct de vedere fiind exagerat a se afirma că un trotuar executat din bucăți de beton presat așezate pe un pat de nisip, ar fi un trotuar imposibil de dezafectat .
Dacă acel trotuar ar fi fost privit ca o amenajare de utilitate publică, în sensul art.10 alin.2 din Legea nr.10/2001, atunci cu siguranță că ar fi fost executat de municipalitate și nu la cererea unei societăți comerciale private, așa cum este cea menționată în autorizația de construire nr.124/30.05.1994, cu alte cuvinte deși expertul tehnic a constatat că acel trotuar servește și unei circulații pietonale din partea publicului, acest lucru nu îi schimbă destinația și utilitatea, aceea de a fi un trotuar realizat în beneficiul unei construcții aflate în proprietate privată.
Așa cum se observă în planul de situație de la fila 100 din dosarul primei instanțe, conducta subterană de gaz metan se găsește la limita parcelei cu nr. cadastral_ m restituită în baza Legii nr.10/2001, prin urmare nu este vorba de o imposibilitate a restituirii bunului imobil datorită necesității menținerii unei servituți legale care ar greva semnificativ . cum se vede în același plan dar și în planul de detaliu de la fila 134 din dosarul de fond, la momentul de față deasupra unei părți din acea conductă se găsește o porțiune de trotuar, prin urmare dacă acea conductă nu a fost periclitată de existența trotuarului, cu atât mai mult nu va fi stânjenită nici după ce trotuarul va fi dezafectat, contoarele de energie electrică și gaz metan marcate pe plan cu punctele A și B găsindu-se lipite pe gardul din zidul către proprietatea apelantelor, așadar în niște puncte de la una din extremitățile parcelei restituite, prin urmare cu temei se poate afirma că respectiva . de vreo servitute legală .
Cât privește firele electrice subterane, în completarea expertizei tehnice se arată în mod elocvent că acestea sunt amplasate de-a lungul gardului din același zid, ca atare, nici din acest punct de vedere nu se poate lua în discuție vreo servitute legală care să afecteze .> În consecință, soluția de restituire în natură în baza Legii nr.10/2001 a unei parcele de teren pe care se găsește un trotuar edificat în interes privat, trotuar ușor demontabil și care servește unui imobil care mai are o ieșire către calea publică ( . în prezent închis dar care poate fi redeschis, este o soluție legală și temeinică, același caracter avându-l și sentința primei instanțe sub aspectul capetelor de cerere pe care le-a dezlegat, mai puțin în privința cheltuielilor de judecată.
Dacă dispoziția primarului nu poate fi constatată nulă în parte nici actul subsecvent de înstrăinare a parcelei restituite nu este lovit de nulitate, după cum nici rectificarea de carte funciară nu poate opera, prin urmare nu se poate imputa primei instanțe că a omis să analizeze vreun petit din ansamblul acțiunii .
În privința cheltuielilor de judecată cu înscrisurile de la filele 143 și 144 dosar fond, s-a dovedit că pârâții H. M., G. S. L., G. I. și H. E. au achitat un onorariu avocațial de 4.960 lei în timp ce pârâta . SRL a plătit aceluiași apărător tot suma de 4.960 lei, ca atare este greșit a se acorda acestei din urmă părți cheltuieli de judecată de 9.920 lei, drept pentru care în baza art.296 C., se va admite apelul pârâților sentința va fi în parte schimbată în sensul că în baza art.274 și 277 C. vor fi obligate reclamantele M. E. și B. E. să plătească în solidar pârâților H. M., G. S. L., G. I. și H. E. suma de 4.960 lei cheltuieli de judecată în fond cât și suma de 4.960 lei pârâtei S.C. C. C. Systems S.R.L, cu același titlu.
Pentru aceste considerente apelul reclamantelor va fi respins ca nefondat după cum se va respinge și cererea apelanților H. M., G. S. L., G. I. și H. E. de acordare a cheltuielilor de judecată în apel, la dosar neexistând dovada suportării unor asemenea cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâții H. M., G. S. L., G. I. și H. E. împotriva sentinței civile nr. 2479/27.09.2012 a Judecătoriei S. G., pe care o schimbă în parte în sensul că obligă reclamantele M. E. și B. E. să plătească în solidar pârâților H. M., G. S. L., G. I. și H. E. suma de 4.960 lei cheltuieli de judecată în fond cât și suma de 4.960 lei pârâtei S.C. C. C. Systems S.R.L., cu același titlu.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantele M. E. și B. E. împotriva sentinței civile nr. 2479/27.09.2012 a Judecătoriei S. G..
Respinge cererea apelanților H. M., G. S. L., G. I. și H. E. de acordare a cheltuielilor de judecată în apel.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21 martie 2013.
Președinte, Judecător, Grefier,
Ö. Lorand A. O. N. P. C. F.
Red. O.N./20.04.2013
Tehnored. P.C.F./24.04.2013
- 10 exemplare -
Judecător fond: U. O. - M.
| ← Plângere contravenţională. Hotărâre din 15-10-2013,... | Partaj judiciar. Decizia nr. 340/2013. Tribunalul COVASNA → |
|---|
