Partaj judiciar. Decizia nr. 340/2013. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 340/2013 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 27-06-2013 în dosarul nr. 4626/305/2011
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 340/R/2013
Ședința publică din data de 27 iunie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. A. D.
JUDECĂTOR: D. C.
JUDECĂTOR: A. C.
GREFIER: P. C. F.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul M. L. împotriva sentinței civile nr. 1013 din 28 martie 2013 a Judecătoriei S. G., pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal, făcut în ședința publică de astăzi la amânarea pronunțării, părțile sunt lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 18 iunie 2013, când apărătorii părților au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, în temeiul dispozițiilor art. 146 Cod procedură civilă, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 25 iunie 2013 când, în temeiul dispozițiilor art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi când, în aceeași compunere, a decis următoarele:
TRIBUNALUL:
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin sentința civilă nr. 1013 din 28 martie 2013 a Judecătoriei S. G., au fost respinse cererea formulată de reclamantul M. L. în contradictoriu cu pârâții L. I. N. și L. J., ca neîntemeiată și cererea pârâților cu privire la plata cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Obiectul prezentei acțiuni îl constituie imobilul cu numărul top 376, 377/1 în suprafață de 882 m.p. identificat în C.F._ Baraolt (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr.173 Baraolt, după cum rezultă din extrasul de carte funciară pentru informare (fila 133).
Din extrasul de carte funciară a rezultat că acest teren are ca proprietari tabulari pe Benko S. (decedat la data de 27.02.1944 - fila 11), Benko F. (decedat la data de 18.04.1929 - fila 12), Benko M. (decedată la data de 29.05.1910 – fila 13), Benko A. (decedat la data de 25.01.1898 - fila 15), Benko J. (decedat la data de 26.04.1898 - fila 14), fiecare cu o cotă de 1/15 din imobil, precum și pe pârâții L. J. și L. I. N.
Articolul 6 din Legea nr. 241/1947 pentru punerea în aplicare în Transilvania a Legii pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare din 27 aprilie 1938 prevede că, prescripțiile împlinite, precum și cele începute înaintea punerii în aplicare a prezentei legi sunt cârmuite, în ceea ce privește natura, durata și efectele lor, de dispozițiile legii sub care au început.
Astfel, uzucapiunilor începute după data de 12 iulie 1947 li se aplică dispozițiile art. 27 și art. 28 din Decretul - Lege nr. 115/1938.
Prin Decizia nr. 86/10.12.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că în situația prescripțiilor achizitive începute sub imperiul Decretului - Lege nr. 115/1938 și împlinite după . Legii nr. 7/1996, acțiunile în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim de carte funciară sunt guvernate de dispozițiile legii vechi, respectiv cele ale Decretului - Lege nr. 115/1938.
Potrivit temeiului de drept invocat de reclamant, respectiv art. 28 din Decretul - Lege nr.115/1938, „cel ce a posedat un bun nemișcător în condițiunile legii, timp de 20 ani după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat.”
Cu privire la condiția ca de la decesul proprietarilor înscriși în cartea funciară să fi trecut 20 de ani, prima instanță a constatat că aceasta nu este îndeplinită față de pârâții proprietari tabulari L. J. și L. I. N., care sunt în viață.
Pe de altă parte, din probatoriul administrat a rezultat că nu a existat vreun partaj de folosință a terenului, astfel că posesia reclamantului asupra parcelei care ar rezulta din dezmembrare nu a fost utilă, terenul nefiind folosit în exclusivitate de către reclamant.
Pentru aceste motive, prima instanță a respins cererea reclamantului ca neîntemeiată.
Având în vedere că pârâții nu au făcut dovada cheltuielilor de judecată efectuate, instanța de fond a respins cererea acestora ca nedovedită.
Împotriva sentinței sus menționate a declarat recurs reclamantul - recurent M. L., solicitând modificarea în tot a hotărârii primei instanțe, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, se arată că sentința judecătoriei a constatat că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru ca reclamantul să obțină dreptul de proprietate asupra lotului nr. 1 prin uzucapiune, deoarece pârâții L. I. și L. I. N. nu sunt decedați. Instanța de fond nu a observat însă, susține recurentul, că față de cei doi pârâți, condiția prevăzută de Decretul - Lege nr. 115/1938, ca de la decesul acestora să fi trecut 20 de ani, nu este necesar a fi îndeplinită, întrucât s-a cerut dezmembrarea imobilului în două loturi diferite, dintre care lotul nr. 2 trebuia atribuit pârâților, iar lotul cu nr. 1 trebuia să fie atribuit reclamantului.
Prin urmare, lotul cu nr. 2 nu intra în compunerea imobilului asupra căruia reclamantul solicita constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune. Condițiile referitoare la uzucapiune ar fi trebuit îndeplinite numai cu privire la proprietarii tabulari asupra lotului cu nr. 1 din imobil. Referitor la petitul având ca obiect dezmembrarea terenului în două loturi, conform practicii Judecătoriei S. G., în cauzele în care se solicită constatarea dobândirii calității de proprietar prin uzucapiune întemeiată pe art.28 din Decretul Lege nr. 115/1938, pe procedură necontencioasă, dezmembrarea imobilului pentru a putea uzucapa o parte din acesta nu este condiționată de introducerea în cauză a moștenitorilor proprietarilor tabulari. Pârâții L. I. și L. I. N. nu pot formula opoziție la uzucapiune, susține recurentul, ei neputând invoca un drept propriu asupra parcelei cu nr. 1. Respectivii pârâți au fost totuși introduși în cauză în calitatea lor de coproprietari tabulari și pentru petitul privind dezmembrarea imobilului.
În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Intimații L. I. și L. I. N. au formulat întâmpinare (fila 10) solicitând respingerea recursului ca nefondat. În cuprinsul întâmpinării se arată că în speță nu sunt întrunite condițiile posesiei utile pentru uzucapiune. În cazul coproprietății, coproprietarii folosesc imobilul unii pentru alții, astfel că posesia are un caracter echivoc. Pe de altă parte nu s-a stabilit granița între posesia recurentului și cea a intimaților, or, nimeni nu poate dobândi o proprietate fără granițe. Nu sunt îndeplinite, în speță, nici condițiile uzucapiunii speciale reglementate de art. 28 din Decretul Lege nr. 115/1938, susțin intimații.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs, a actelor și lucrărilor dosarului și în conformitate cu prevederile legale aplicabile, Tribunalul reține următoarele:
Obiectul cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul - recurent, are două petite, anume: - dezmembrarea imobilului înscris în C.F. nr._ Baraolt, sub nr. top 376 și 377/1, în două parcele distincte, din care lotul 1 cu suprafața de 294 m.p., iar lotul 2 cu suprafața de 588 m.p.;
- constatarea dobândirii dreptului de proprietate de către reclamant asupra lotului nr. 1, în temeiul uzucapiunii extratabulare, reglementată de art. 28 din Decretul Lege nr. 115/1938.
Prima instanță a respins cererea de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată. Soluția dată de instanța de fond este corectă, însă considerentele sentinței vor fi completate, conform celor ce urmează.
Astfel, imobilul ce face obiectul acțiunii, înscris în C.F. nr._ Baraolt, sub nr. top 376 și 377/1 este un imobil aflat în coproprietatea a șase coproprietari, dintre care pârâții L. I. și L. I. N. (în viață) dețin cota de 10/15 parte din imobil. Dezmembrarea acestui întreg imobil în două părți presupune împărțirea lui în două noi loturi, cu numere topografice noi, rezultate din nr. topo inițial, cu păstrarea acelorași coproprietari. Reclamantul-recurent solicită dezmembrarea imobilului, însă cu formarea a două loturi care să aibă proprietari diferiți. Operațiunea solicitată de reclamant este, în fapt, cea de partajare a imobilului (instituție juridică diferită de cea a dezmembrării), partea urmărind ca în lotul cu nr. 1 să intre suprafața de teren pentru care invocă uzucapiunea extratabulară. Însă, partajarea unui imobil deținut în coproprietate (partajare care ar putea fi solicitată de reclamant doar pe calea acțiunii oblice) se poate realiza numai cu participarea tuturor coproprietarilor indicați în cartea funciară sau a moștenitorilor acestora.
Dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra unei suprafețe de teren individualizate și care face parte dintr-un imobil deținut în coproprietate, ar presupune, astfel cum s-a arătat mai sus, efectuarea partajului imobilului, iar abia ulterior, cel care a posedat o parte din imobil se poate îndrepta, pe calea uzucapiunii, împotriva proprietarului în lotul căruia a intrat, în urma partajului, suprafața posedată, pretins uzucapată. Reclamantul are deschisă calea unei astfel de acțiuni, pentru constituirea, realizarea dreptului său de proprietate invocat.
Pe de altă parte, pe lângă piedicile reținute de instanța de fond pentru admisibilitatea unei acțiuni în uzucapiune întemeiată pe art. 28 din Decretul - Lege nr. 115/1938, se constată că, din copia desfășurată a cărții funciare nr._ Baraolt rezultă că Benko S., Benko F., Benko M., Benko A. și Benko J. au dobândit dreptul lor de proprietate asupra cotei de 1/5 parte fiecare din imobil, prin moștenire după defunctul lor tată, numitul Benko F.. În certificatele de deces emise pe numele coproprietarilor anterior enumerați, depuse la dosarul cauzei, apar însă neconcordanțe cu privire la numele tatălui defuncților (nume care apare diferit, deși ar trebui să fie aceeași persoană).
Având în vedere aceste considerente, Tribunalul apreciază că recursul este nefondat, urmând a dispune, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, respingerea acestuia, cu consecința menținerii sentinței dată de prima instanță ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul M. L. împotriva sentinței civile nr. 1013/28.03.2013 a Judecătoriei S. G., pe care o păstrează.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.06.2013.
Președinte, Judecători,
B. A. D. D. C. A. C.
Aflat în concediu de odihnă Aflat în concediu de odihnă
Semnează Vicepreședintele Tribunalului C. Semnează Vicepreședintele Tribunalului C.
Grefier,
P. C. F.
Red. D.C./12.07.2013
Tehnored. P.C.F./16.07.2013
- 2 exemplare -
Judecător fond: B. L. M.
| ← Anulare act. Decizia nr. 18/2013. Tribunalul COVASNA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 179/2013. Tribunalul... → |
|---|
