Contestaţie la executare. Sentința nr. 4/2013. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4/2013 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 09-07-2013 în dosarul nr. 559/322/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 345/R
Ședința publică din data de 9 iulie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: R. I. C.
JUDECĂTOR: V. M. D.
JUDECĂTOR: M. E.
GREFIER: K. E.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata S.C. S. C. S.R.L., împotriva Sentinței civile nr. 476/07.05.2013, pronunțată de Judecătoria Târgu S. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică de astăzi a răspuns avocat O. G. pentru intimații K. E. și K. A., lipsă fiind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocatul intimaților arată că nu a formulat întâmpinare față de cererea de recurs, întrucât recurenta nu a invocat aspecte noi față de cele invocate în cursul judecării cauzei de prima instanță.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocatul intimaților solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
Arată că recurenta invocă în mod greșit termenul de prescripție de 10 ani, acest termen aplicându-se doar acțiunilor reale imobiliare. Demersurile judiciare având ca obiect recuperarea unei creanțe (ca și cel de față) sunt supuse termenului general de prescripție de trei ani. În speță, executarea silită a fost pornită în ianuarie 2013, după împlinirea termenului de prescripție, după trecerea termenului de trei ani de la data când contractul a devenit scadent.
Recurenta mai susține că declarația de creanță depusă în dosarul de insolvență al societății . ar avea efect întreruptiv de prescripție, dar nici această afirmație nu este valabilă, întrucât și declarația s-a făcut după împlinirea termenului de prescripție. În speță nu pot fi aplicate nici prevederile din Codul civil privitoare la fidejusiune, garanție personală, întrucât intimații sunt garanți ipotecari, fiind vorba de o garanție reală.
Pentru aceste motive, avocatul intimaților solicită respingerea recursului, cheltuielile de judecată urmând a fi recuperate pe cale separată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
După închiderea dezbaterilor s-a prezentat în instanță intimata K. E. și a solicitat de asemenea respingerea recursului.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr.476/07.05.2013 a Judecătoriei Tg. S. s-a admis în parte contestația la executare astfel cum a fost completată de reclamanții K. E. și K. A., în contradictoriu cu pârâta ..
S-a anulat încheierea de încuviințare executare silită pronunțată cameră de consiliu la data de 30.01.2013, în ds. nr._ al Judecătoriei Târgu S..
S-au anulat toate actele de executare care fac obiectul ds. execuțional nr. 17/2013 al Biroului Executorului Judecătoresc „G. G. C.” și s-a dispus restabilirea situației anterioare executării.
Petitul privind radierea înscrierilor din CF nr._ Târgu S. ( nr. CF vechi 583) nr.top.2259/1/b, înscrieri menționate sub nr. B.2, B.3, C.1, C.2, C.3 și C.4, a fost disjuns.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin contestația la executare, astfel cum a fost completată K. E. și K. A. au solicitat ca în contradictoriu cu pârâta . să se dispună următoarele:
- anularea încheierii de încuviințare executare silită din data de 30.01.2013 a Judecătoriei Târgu S., dosarul nr._
- anularea tuturor actelor de executare silita din dosarul execuțional nr.17/2013 al B.E.J. G. G. C.
- suspendarea executării silite până la soluționarea contestației
- restabilirea situației anterioare executării, precum și radierea înscrierilor în CF menționate sub B2, B3, C1, C2, C3 și C4, potrivit dispozițiilor art. 404 ind.1 și 2 C.proc.civ.
În motivare, în esență s-a arătat că titlurile executorii în baza cărora s-a încuviințat executarea silită ( contractul de credit nr. 270/15.05.2001 si a contractul de garanție imobiliară nr.270/3/15.05.2001) și-au pierdut forța executorie, întrucât creanța executată este prescrisă.
Concret, creditul contractat de . în calitate de împrumutat și Banca Comercială Româna SA în calitate de împrumutător a avut data scadentei la 13.08.2001, dată în raport de care termenul de prescripție s-a împlinit la data de 13.08.2004, după această dată creditoarea ne mai deținând nici un titlu executor împotriva societății împrumutate.
S-a mai punctat faptul că operațiunea de cesionare de către Bancă a drepturilor izvorâte din contractul de credit către . nu are nici o relevanță întrucât creanța trece în patrimoniul cesionarului neschimbată, debitorul urmărit putând să opună acestuia toate excepțiile care le-ar fi putut invoca și împotriva cedentului, ceea ce se și realizează prin prezenta cerere, în calitate de garanți ai creanței în discuție.
În drept, s-au invocat dispozițiile Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, art. 1746, art. 1800 pct.4 C.civ., precum și art. 399 C.proc.civ.
Pârâta a formulat întâmpinare și a arătat că termenul de prescripție este de 10 ani, acest termen a fost întrerupt deoarece, urmare a deschiderii procedurii insolvenței, BCR SA (cedenta creanței pârâtei) a formulat și depus declarație de creanță, declarație admisă în temeiul Legii 85/2006 și înscrisă în tabelul creanțelor în cadrul dosarului_ aflat pe rolul Tribunalului C.. Astfel sunt incidente prev. art. 16 alin. 1 lit.b din Decretul 167/1958. În acest context a început să curgă un nou termen de prescripție care s-ar împlini la data de 16.04.2013, cererea de încuviințare a executării silite fiind depusă la data de 24.01.2013, așadar, în termen legal.
La ultimul termen de judecată în fața primei instanțe s-a respins ca neîntemeiată excepția tardivității formulării completării de acțiune.
Analizând înscrisurile dosarului, prima instanță a constatat următoarele:
În fapt, titlurile executorii în baza cărora sunt executați silit reclamanții sunt reprezentate de contractul de credit nr. 270/15.05.2001, precum și contractul de garanție imobiliară nr.270/3/15.05.2001, prin care reclamanții au dobândit calitatea de giranți în contractul de credit sus-aminitit, încheiat între creditoarea BCR Sași debitoarea .-Export SRL, garanția vizând obligațiile de plată izvorâte din acordarea creditului global de exploatare în sumă de 2._ lei (vechi), costând în ipotecă de rangul 1 asupra imobilului situat în mun. Târgu S. ., înscris în CF nr.583 Târgu S. sub nr. ord. A+1, cu nr. top. 2259/1/b, casă de locuit din cărămidă cu mansardă și curte în suprafață de 648 m.p., proprietatea giranților ipotecari K. A. și K. E.. ( fila 78-82).
Creditul a fost acordat pe o perioadă de 90 de zile, data scadenței, potrivit art. 15 din contract, fiind cea de 13.08.2001.
Creditoarea inițială, BCR SA, a cesionat creanța deținută asupra debitorilor, prin contractul de cesiune de creanță nr. J927/28.08.2009, creanța fiind preluată de către .. ( fila 72-75)
Titlurile au fost încuviințate spre executare prin încheierea de cameră de consiliu CC/30.01.2013 a Judecătoriei Târgu S., până la concurența sumei de 1.947.259,74 lei ( noi). ( fila 91)
În cauză reclamanții contestatori au invocat că în cauză a intervenit prescripția extinctivă în privința debitului, iar pârâtul a susținut faptul negativ, precum și imposibilitatea reclamanților de a ataca încheierea de încuviințare a executării silite, precum și aceea de a solicita radierea înscrierilor din CF.
În drept, Judecătoria Tg. S. a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 399 alin.1 C.proc.civ. „ împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.”
Instanța a apreciat drept parțial întemeiată contestația la executare, pentru următoarele motive:
În primul rând, instanța a respins ca neîntemeiată excepția invocată de pârâtă privind inadmisibilitatea anulării cererii de încuviințare silită, în condițiile în care o atare „admisibilitate” este expres prevăzută în cuprinsul art. 399 alin.2 C.proc.civ.
În al doilea rând, în temeiul art. 405 alin.1 C.proc.civ., „ dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani….în cazul titlurilor emise în materia acțiunilor reale imobiliare termenul…fiind de 10 ani.”.
S-a arătat că termenul de prescripție aplicabil în cauză este de 3 ani, cel corespunzător acțiunilor personale ( acțiune prin care se încearcă valorificarea unui drept de creanță), iar nu cel de 10 ani, întrucât încercarea de a recupera pe cale judiciară a unui împrumut nerestituit mu poate fi calificat drept acțiune reală imobiliară (acțiunea prin care se valorifică un drept real având ca obiect un imobil).
În lipsa oricărei cauze de întrerupere/suspendare a termenului de prescripție, acesta s-a împlinit la data de 13.08.2004, termen până la care creditoarea avea posibilitatea legală de recuperare, pe cale judiciară, a creanței sale.
În acest sens, instanța a apreciat drept neîntemeiate susținerile părților privind intervenirea vreunei cauze de întrerupere/suspendare a termenului de prescripție, în condițiile în care toate aceste discuții poartă asupra debitorului principal ( . la data de 16.04.2010), care nu are nici o relevanță juridică asupra debitorilor giranți.
Astfel, procedura insolvenței este prevăzută printr-o lege specială (Legea nr. 85/2006), derogatorie de la dreptul comun, așadar de strictă interpretare și aplicare, aplicabilitate prevăzută exclusiv debitorului față de care s-a deschis procedura falimentului. (cu titlu de practică judiciară, decizia civilă nr. 145/R/06.03.2012 a Tribunalului C., ds._ ).
Instanța a constatat aplicabilitatea dispozițiilor art. 405 alin.3 C.proc.civ., potrivit cărora prin împlinirea termenului de prescripție orice titlu își pierde puterea executorie, încheierea prin care s-a încuviințat spre executare silită o creanță prescrisă începând cu data de 14.08.2004 neputând produce efect legale, sens în care a fost anulată.
S-a mai arătat în motivarea hotărârii că, și în ipoteza în care s-ar reține că situația juridică a debitorului principal ar influența integral și asemănător situația juridică a debitorului secundar/girant, creanța tot prescrisă ar fi, întrucât dispozițiile art. 36 din Legea nr.85/2006 ar fi aplicabile doar începând cu data de 07.12.2007 (data de deschidere a procedurii insolvenței, prin sentința civilă nr. 1436/07.12.2007), așadar cu mult ulterior termenul de împlinire a prescripției (data de 14.08.2004), ne mai existând un termen a cărui curgere să fie suspendată.
Pe cale de consecință, instanța a anulat încheierea de încuviințare a executării silite pronunțată cameră de consiliu la data de 30.01.2013, în dos. nr._ al Judecătoriei Târgu S., precum și toate actele de executare care fac obiectul ds. execuțional nr. 17/2013 al Biroului Executorului Judecătoresc „G. G. C.”, întrucât nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși conduce la anularea actului nelegal, potrivit art. 399 alin.2 C.proc.civ.
Or, în cauză, nelegală a fost încuviințarea executării silite a unei creanțe prescrise, cererea trebuind a fi fost respinsă potrivit art. 373 alin.4 pct.5 C.proc.civ. (existența unui impediment prevăzut de lege, prescripția), cu consecința restabilirii situației anterioare executării.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs . solicitând modificarea sentinței civile 476/2013 a Judecătoriei Tg. S. și respingerea contestației la executare.
S-a arătat că în speța dedusă judecății ne aflăm în situația titlurilor emise în materia acțiunilor reale imobiliare, astfel că termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită este cel stabilit prin teza finală a disp. art. 405 ain. 1 C. și anume 10 ani.
În plus acest termen a fost întrerupt prin depunerea declarației de creanță în dosarul insolvenței societății debitoare.
În drept s-au indicat prev. art. 304 pct 8 și 9 și art. 304/1 C.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentă, motive care potrivit art. 304/1 C. nu sunt limitate la motivele de casare prevăzute de art. 304 C.. în condițiile în care sentința nu este susceptibilă de apel, tribunalul constata că recursul este nefondat în parte pentru considerentele de mai jos.
Așa după cum în mod corect a reținut și prima instanță, între creditoarea BCR SA și debitoarea .-Export SRL, s-a încheiat contractul de credit nr. 270/15.05.2001, având ca obiect acordarea creditului global de exploatare în sumă de 2._ lei (vechi) pe o perioadă de 90 de zile, data scadenței, potrivit art. 15 din contract, fiind cea de 13.08.2001.
S-a încheiat între BCR SA, debitoarea .-Export SRL și intimații-garanți ipotecari K. A. și K. E. și contractul de garanție imobiliară nr.270/3/15.05.2001, având ca obiect constituirea ipotecii de rangul 1 asupra imobilului situat în mun. Târgu S. ., înscris în CF nr.583 Târgu S. sub nr. ord. A+1, cu nr. top. 2259/1/b, casă de locuit din cărămidă cu mansardă și curte în suprafață de 648 m.p., proprietatea giranților ipotecari K. A. și K. E..
Creditoarea BCR SA, a cesionat creanța deținută către ., prin contractul de cesiune de creanță nr. J927/28.08.2009 iar prin încheierea de cameră de consiliu CC/30.01.2013 a Judecătoriei Târgu S. s-a încuviințat executarea silită a titlurilor executorii menționate.
Se constată că prima instanță a respins ca neîntemeiată excepția invocată de pârâtă privind inadmisibilitatea anulării cererii de încuviințare silită, motivând că o atare „admisibilitate” este expres prevăzută în cuprinsul art. 399 alin.2 C.proc.civ.
Tribunalul apreciază însă că motivarea adusă acestei soluții de către prima instanță este necesar a fi în parte reconsiderată. Astfel, excepția inadmisibilității unei acțiuni vizează situația în care pârâtul se opune acțiunii declarând-o inacceptabilă, susținând că instanța nu poate examina pe fond cererea cu care a fost investită.
Din modul în care s-a formulată cererea introductivă (solicitându-se atât anularea încheierii prin care s-a încuviințat executarea silită dar și a tuturor actelor de executare întocmite în dosarul execuțional nr. 17/2013, cu restabilirea situației anterioare executării) rezultă că finalitatea urmărită de contestatori a fost aceea de a desființa executarea silită invocând în acest scop prescripția dreptului de a cere executarea.
Este adevărat că încheierea de încuviințare a executării silite nu este act de executare dar, potrivit art. 399 C. ,,împotriva executării silite …se poate face contestație la executare”; din interpretarea prev. art. 373/1 C. rezultă faptul că, în dreptul comun, executarea silită fiind guvernată de principiul disponibilității, nu poate începe decât la cererea creditorului și cum încheierea a cărei anulare se cere a fost emisă după depunerea cererii de executare silită, aceasta este parte din executarea silită a contractului de garanție imobiliară.
Reținând și prev. art. 18/1 din DL 167/1958 (,,instanța judecătorească …este obligată ca, din oficiu, să cerceteze, dacă dreptul la…executarea silită este prescris) Tribunalul constată că, odată ce a intervenit prescripția, nu se mai poate pune în executare titlul executoriu iar când i se cere unei instanțe să încuviințeze executarea, aceasta trebuie să respingă cererea.
Prima instanță a constatat în mod fondat aplicabilitatea dispozițiilor art. 405 alin.3 C.proc.civ., potrivit cărora prin împlinirea termenului de prescripție orice titlu își pierde puterea executorie și astfel încheierea prin care s-a încuviințat spre executare silită o creanță prescrisă începând cu data de 14.08.2004 nu poate produce efecte legale.
Soluția dată de prima instanță acestui capăt de cerere este fondată.
Și motivul contestației la executare, vizând prescripția dreptului de a cerere executarea silită, este întemeiat, așa cum a reținut și prima instanță.
Se constată că potrivit prev. art. 405 alin.1 C.proc.civ., dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani iar în cazul titlurilor emise în materia acțiunilor reale imobiliare termenul de prescripție este de 10 ani.
Termenul general de prescripție de 3 ani se aplică în cazul executării silite a titlurilor executorii referitoare la drepturi de creanță – precum cazul în speță -, drepturi reale mobiliare și obligații nepatrimoniale.
Această interpretare rezultă dacă se ia în considerare caracterul și obiectul patrimonial al dreptului subiectiv ce se valorifică. Astfel, acțiunile personale sunt acelea prin care se încearcă valorificarea unui drept de creanță (drept personal), iar prin acțiunile reale se urmărește valorificarea unui drept real sau apărarea posesiei unui bun.
În speța de față, contractul de garanție imobiliară a cărui executare silită se urmărește în scopul recuperării unei creanțe, nu este un titlu emis în materia acțiunilor reale și deci nu se aplică în speță prev. art. 405 alin. 1 teza finală C..
Termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită este de trei ani și a început să curgă, potrivit art. 405 alin. 2, de la data scadenței – 13.08.2001.
Nu s-a făcut dovada că termenul de prescripție s-a întrerupt sau a fost suspendat în condițiile art. 405/1 sau ale art. 405/2 C., astfel că acesta s-a împlinit la data de 13.08.2004.
Tribunalul va avea în vedere și că în recurs potrivit art. 304 pct. 9 C..- modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, art.312 alin.3 stipulând că ,,modificarea hotărârii atacate se pronunță pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9…”.
În consecință, tribunalul constată că recursul este nefondat întrucât soluția dată de prima instanță se temeinică și legală, motiv pentru care acesta va fi respins potrivit art. 312 alin.1 C.. rap. la art. 312 alin.3 C.. rap. la art. 304 pct.8 și 9 C.., potrivit dispozitivului de mai jos.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către recurenți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de S.C. S. C. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 476 din 5 mai 2013 a Judecătoriei Tg. S., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 iulie 2013.
PreședinteJudecătoriGrefier
R. I. C. V. M. D. M. E. K. E.
Red.: V.M.D./11.07.2013.
Tehnored.: K.E./11.07.2013.
2 expl.
Jud. fond: R. A.-E.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 111/2013. Tribunalul COVASNA | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 177/2013. Tribunalul... → |
|---|
