Pretenţii. Decizia nr. 111/2013. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 111/2013 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 26-11-2013 în dosarul nr. 1730/119/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.111/A
Ședința publică de la 26 noiembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte: U. G.
Judecător: R. I. C.
Grefier: C. A.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului formulat de apelantul - reclamant P. I. E., cu domiciliul procesual ales la C.I.A. "E. P.", împotriva sentinței civile nr. 535 din 23 mai 2013 a Judecătoriei Tg. S., pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică de astăzi se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra apelului de față au avut loc în ședința publică din data de 12 noiembrie 2013, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și la care se face trimitere, pronunțarea în cauză fiind amânată pentru data de 19 noiembrie 2013 și 26 noiembrie 2013.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față,
Constată că, prin Sentința civilă nr. 535 din 23 mai 2013, Judecătoria Tg.S. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului ziarul ,,S. Hirmondo,, invocată prin
întâmpinare de pârâtă.
A respins acțiunea formulată de reclamantul E. P. în contradictoriu cu pârâtul ziarul ,,S. Hirmondo, ca fiind intentată împotriva unei persoane fără calitate procesuală .
A respins acțiunea formulată de reclamantul E. P. în contradictoriu cu pârâții . și K. K., ca nefondată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut și motivat în esență următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului ziarul SYEKELY HIRMONDO, invocată prin întâmpinare constatând că ziarul neavând personalitate juridică, nu poate participa de sine stătător în raporturile juridice, iar reclamantul a chemat în judecată . și pe K. K., care în caz de admiterea acțiunii să răspundă în solidar pentru pagubele morale cauzate reclamantului prin publicarea articolelor menționate mai sus, a admis excepția invocată, drept urmare, a respins acțiunea în contradictoriu cu această pârâtă.
Pe fond, judecătoria a reținut următoarele:
În data de 4 noiembrie 2011 a fost publicat în ziarul local S. Hirmondo, ziar editat de pârâta ., și al cărei redactor șef este pârâtul K. K., un articol conținând trei întrebări adresate primarului R. K., referitor la suma de 3000 euro încasată conform unei chitanțe de câtre reclamant în calitate de împuternicitul primarului orașului Tg. S., respectiv dacă primarul consideră cuviincios ca municipiul si . reprezentați de reclamantul care este apărătorul și în procesul de corupție purtat împotriva primarului, și prin a treia întrebare s-a solicitat răspuns la totalul cuantumului onorariilor achitate de câtre primarul orașului, reclamantului începând din data de 1 iulie 2008.
În urma răspunsului primit în data de 11 noiembrie 2011 trimis prin e-mail de la adresa ofițerului de presă_, adresat pârâtului K. K., conform căreia asupra întrebărilor puse primarului trimit răspunsurile reclamantului al d-lui avocat E. P., s-au publicat în ziarul din data de 16 noiembrie 2011 răspunsurile trimise de câtre primărie, sub denumirea ,, a răspuns pe cine nu l-am întrebat,,.
Pe data de 24 noiembrie 2011 reclamantul a trimis o notificare pârâtului K. K., în care afirmă că a prezentat în ziar ca adevărată o situație neadevărată, folosind numele reclamantului și al Cabinetului de avocatură, fără acceptul lor precum publicând si o fotografie cu reclamantul, tot fără acceptul lui, solicitând ca în numărul de ziar imediat următor, răspunsul lui precum niciodată nu a primit vreo întrebare din partea ziarului Hirmondo si niciodată nu a răspuns la o întrebare inexistentă, afirmațiile și comentariile din ziar sunt false și făcute în mod evident prin atingerea adusă onoarei, demnității și reputației atât al reclamantului cât și al cabinetului de avocat, sens în care se va adresa instanțelor civile pentru suportarea sancțiunilor care se impun. A solicitat publicarea acestei notificări în totalitate, fără comentarii, observații sau alte adăugiri. A mai arătat în respectiva notificare că pe reclamant nu îl interesează jocurile politice locale și nici manipulațiile făcute de câtre pârât, privind conducerea administrației publice locale, mai solicitând abținerea pârâtului de a mai folosi numele ori imaginea reclamantului sub vreo formă. Prin aceeași notificare, reclamantul a convocat în data de 19.12.2011 orele 15,00 la sediul din București pentru conciliere pârâtul, în vederea achitării sumei de 100.000 lei reprezentând daune morale. Reclamantul a mai menționat că suma solicitată urmează a fi donată către casa de bătrâni de la Harghita.
Pârâtul în aceeași zi a trimis un răspuns reclamantului prin care a arătat că dacă s-a întâmplat vreo greșeală nu este vina lui, vinovăția aparținând primăriei. În data de 14 decembrie 2011 pârâtul a publicat în ziarul Hirmondo notificarea trimisă de câtre reclamantul E. P., după care au explicat proveniența greșelii și anume că ofițerul de presă al primăriei le-a comunicat răspunsurile puse primarului, ca aparținând reclamantului pârâtul mai menționând aspectul că pentru întrebarea referitoare la onorariile încasate de la primărie de câtre reclamant nu au primit nici un răspuns, invocând obligația de ținere în secret ale acestor informații, rămânând fără răspuns și întrebarea referitoare la suma întreagă pe care primarul începând din data de iunie 2008 le-ar fi achitat cu titlu de consultanță juridică câtre persoane fizice ori juridice.
Instanța de fond a reținut că biroul de avocatură E. P. astfel cum a relatat și martorul R. K., fostul primar al orașului, a reprezentat primăria în procesele purtate de aceasta, reclamantul fiind angajat ca avocat de câtre primar, cu care, conform declarației acesteia se aflau în relații amicale.
Din lecturarea cronologică a publicațiilor din ziar referitoare la cele trei întrebări adresate primarului R. K., respectiv la răspunsul trimis și publicat precum la notificarea ,,replica,, relamantului, instanța de fond nu a desprins nici o afirmație jignitoare, denigratoare ori tendențioasă la adresa reclamantului, cu privire la profesionalismul, moralitatea, demnitatea ori viața sa privată.
Cele trei întrebări adresate primarului au fost trimise prin e-mail d-nei S. K., ofițer de presă din cadrul primăriei, iar atașat răspunsului din data de 11 noiembrie 2011 au primit un e-mail de la adresa aceleiași ofițer de presă, cu textul că la întrebările formulate de pârât, se transmit răspunsurile domnului avocat E. P., fapt publicat în ziar sub denumirea ,, a răspuns pe cine nu l-am întrebat,, aspect din care instanța cu cea mai mare rigurozitate nu poate desprinde vreo rea-credință din partea pârâților, care nu pot răspunde nici moral nici material, pentru o eventuală greșeală comisă de câtre o terță persoană.
Martora S. K. fost ofițer de presă în perioada mandatului primarului R. K. și până în anul 2012 a arătat că anterior trimiterii răspunsurilor s-a consultat cu primarul R. K. care la rândul său s-a consultat cu reclamantul E. P., căreia i-a și explicat după cca. 2 zile de la apariția articolului din ziar, că acesta a fost scris la ordinul respectiv la îndrumarea primarului R..
Din cele redate mai sus rezultă fără dubiu că s-a comis o neînțelegere căreia i s-a datorat publicarea în ziar sub titrarea ,, a răspuns pe cine nu l-am întrebat,, al publicației obiect al prezentei acțiuni și care a generat conflictul dintre părți, însă din coroborarea materialului probator nu se poate desprinde vinovăția pârâților.
Întrebările formulate s-au adresat primarului și una din ele a vizat onorariul achitat în numele primăriei orașului Tg. S., cu titlu de consultanță juridică, reclamantului, care sub nici un aspect nu îi aduce atingere reputației ori onoarei sale, mai cu seamă că în răspunsurile trimise nu au făcut referire la întrebarea concretă.
Instanța de fond a considerat că prin acceptarea angajării sale în calitate de avocat pentru reprezentarea intereselor unei instituții publice dintr-un oraș, în speță Tg. S., reclamantul a acceptat cu răspundere maximă toate consecințele acesteia, fie ele pozitive ori chiar negative, însă nu defăimătoare.
Prin publicarea răspunsului la întrebările din partea pârâtei sub titrarea ,, a răspuns pe cine nu l-am întrebat,, nu este o afirmație care să fi prejudiciat reputația profesională a reclamantului și să îl fi expus disprețului public.
Prima instanță a apreciat că exercitarea unei activități permise de lege, în cadrul limitelor dreptului obiectiv, respectiv fapta de a informa corect mass - media cu privire la un subiect considerat de interes public,în prezenta cauză fiind vorba de onorariul de avocat achitat reclamantului de câtre primăria orașului, nu poate avea în mod abstract și nu a avut nici în cazul concret analizat, un caracter ilicit.
Art. 10, paragraf 1 din Convenția Drepturilor Omului, conform jurisprudenței Curții, garantează atât libertatea de exprimare, cât și dreptul publicului de a fi informat în mod corect despre subiectele de interes public. În speța prezentată, fiind îndeplinită condiția ca informațiile prezentate să fie de interes public, este înlăturat caracterul ilicit al faptei, antrenând inexistența uneia dintre condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită.
Nici din lecturarea comentariilor postate pe site-ul:www.hirmondo.ro și pe pagina de
web:http:/hirmondo.progos.ro/indexphp/koerkepek/kezdivasarhely/4214?videoid=eLdSrWHeXA, nu au putut fi reține influențarea opiniei publice cu privire la persoana reclamantului, comentariile fiind făcute exclusiv cu referire la persoana primarului din aceea perioadă R. K..
În raționamentul respingerii în totalitate al acțiunii reclamantului instanța de fond a luat în considerare și Deciziile ale Curții Europene care constituie izvor de drept, făcând parte din legislația internă odată cu ratificarea Convenției, mai precis cauza B. c/a României din data de 12 februarie 2013 prin care B. a avut câștig de cauză pentru încalcarea dreptului la libertatea de exprimare, prevăzut de articolul 10 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, care prevede că “Orice persoana are dreptul la libertate de exprimare. Acest drept include libertatea de opinie si libertatea de a primi sau a comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice si fără a ține seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedica Statele să supună societățile de radiodifuziune, cinematografie sau televiziune unui regim de autorizare”.
Astfel cum a statul Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Cauza BJÖRK EIÐSDÓTTIR împotriva ISLANDEI (nr._/09), în hotărârea a Marii Camere în cauza Axel Springer AG împotriva Germaniei (din 7 februarie 2012), Curtea a reamintit faptul că dreptul la protecția reputației este un drept protejat de art. 8 din convenție ca parte a dreptului la respectarea vieții private [a se vedea Chauvy și alții împotriva Franței, nr._/01, pct. 70, CEDO 2004–VI; C. și M. împotriva României (MC), nr._/96, pct. 91, CEDO 2004–XI; Pfeifer împotriva Austriei, nr._/03, pct. 35, 15 noiembrie 2007; și Polanco Torres și Movilla Polanco împotriva Spaniei, nr._/06, pct. 40, 21 septembrie 2010]. Cu toate acestea, după cum a subliniat și Curtea în hotărârea respectivă, pentru ca art. 8 să fie adus în discuție, atacul asupra reputației persoanei trebuie să atingă un anumit nivel de gravitate și într-o manieră care să aducă atingere beneficiului personal de dreptul la respectarea vieții private (a se vedea, de asemenea, A. împotriva Norvegiei, nr._/06, pct. 64, 9 aprilie 2009; și Sidabras și Džiautas împotriva Lituaniei, nr._/00 și_/00, pct. 49, CEDO 2004‑VIII).
Un factor central pentru analiza Curții în cauzele similare îl reprezintă funcția esențială pe care presa o îndeplinește într-o societate democratică, apreciind că deși presa nu trebuie să depășească anumite limite, în special în ceea ce privește reputația și drepturile celorlalți și necesitatea de a preveni divulgarea de informații confidențiale, sarcina sa este totuși de a transmite – într-un mod compatibil cu obligațiile și responsabilitățile sale – informații și idei cu privire la toate chestiunile de interes public. S-a mai reținut în considerentele Hotărârii pronunțate în cauza BJÖRK EIÐSDÓTTIR împotriva ISLANDEI, că nu doar presa are sarcina de a transmite astfel de informații și idei: publicul are, de asemenea, dreptul de a le primi. Curtea a apreciat că libertatea jurnalistică include, de asemenea, posibilul recurs la o doză de exagerare sau chiar de provocare.
În prezenta speță promovată de reclamantul P. instanța nu poate reține nici exagerarea în publicația criticată nici tendința de provocare, de altfel admise într-o anumită manieră de câtre CEDO, care apreciază că interesul unei societăți democratice este de a permite presei să-și exercite rolul său vital de „câine de pază” în transmiterea de informații de interes public [a se vedea Bladet Tromsø și Stensaas împotriva Norvegiei (MC), nr._/93, pct. 59 și 62, CEDO 1999–III; Tønsbergs Blad AS și Haukom împotriva Norvegiei, nr. 510/04, pct. 82, 1 martie 2007,].
Curtea a mai considerat că o persoană implicată într-o anumită activitate, ținând seama de preocuparea publică legitimă asupra reclamantului, acesta trebuia să ia în considerare că, în mod inevitabil și conștient, a pătruns pe domeniul public, iar faptele sale vor fi mai atent și deschis controlate. Limitele unei critici admisibile trebuie așadar să fie mai mari decât în cazul unei persoane particulare sau al unui lucrător obișnuit (a se vedea, mutatis mutandis, Steel și Morris împotriva Regatului Unit, nr._/01, pct. 94, CEDO 2005–II;. Timpul Info–M. și A. împotriva Moldovei, nr._/05, pct. 34, 27 noiembrie 2007).
Prima instanță apreciind că în speță declarațiile din cele două publicații erau mai degrabă afirmații de fapt decât judecăți de valoare, mai precis comentariile ziaristului, care nu au adus în nici un fel atingere imaginii publice și reputației sale, nefiind încălcată nici principiul consacrat în art. 71 din Codul civil privind dreptul la respectarea vieții sale private, a respins acțiunea formulată, ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul P. I. E..
În motivele de apel, în esență, se susține că, cererea sa de chemare în judecată ar fi fost lipsită de o analiză corectă, iar declarațiile martorilor ar fi fost reținute în mod restrictiv și limitativ, dând valoare unor porțiuni din declarațiile acestora prin înlăturarea tuturor celorlalte care aveau drept relevanță temeinicia și admiterea cererii de chemare în judecată.
Apelantul susține că, mențiunile judecătoriei referitoare la jurisprudența CEDO sunt în contradicție cu faptele prezentate în cererea de chemare în judecată și dovedită prin probatorii.
Încercarea de a extinde aplicarea dreptului la informare publică la aspecte pe care însăși CEDO le arată că nu trebuie să existe în activitatea jurnalistică, arată încă odată doar încercarea primei instanței de a acoperi fapte clar nelegale din partea pârâților – intimați și nu o analiză corectă a cererii.
Apelul nu este întemeiat.
Judecătoria a reținut în mod judicios că, la 4 noiembrie 2011 a fost publicat în ziarul local S. Hirmondo, ziar editat de pârâta .. al cărei redactor – șef este pârâtul K. K., un articol conținând trei întrebări adresate primarului în funcție R. K., referitor la suma de 3.000 EUR, încasată conform unei chitanțe emise de către reclamant în calitate de împuternicit al primarului, dacă consideră cuviincios ca municipiul și o societate privată de salubrizare să fie reprezentate de reclamant, care avea calitatea de apărător și în cadrul procesului penal de corupție împotriva primarului și în al treilea rând, să răspunsă cât au fost onorariile achitate reclamantului de către primărie începând cu data de 01.06.2008.
La data de 11.11.2011 ofițerul de presă al primăriei, martora S. K. a transmis printr-o scrisoare electronică către ziarul S. Hirmondo un fișier împreună cu textul: „La întrebările formulate de către Dvs. vă transmit răspunsurile date de către domnul avocat P. Eduar.”
Aceste răspunsuri au fost publicate în ziarul din 16.11.2011 sub denumirea „A răspuns pe cine nu l-am întrebat.”
Z. S. Hirmondo ori redactorul șef nu au comis nici o greșeală și nici o eroare, pe nici un plan (legal, etic ori profesional), iar prin publicarea răspunsurilor date de către reclamant, cuvânt cu cuvânt, fără a fi alterate, modificate, editate, nu i-au atins onoarea, reputația, ori demnitatea acestuia.
Informațiile solicitate de către ziarul S. Hirmondo au avut ca temei legal Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public și vizau onorariile achitate de către primărie, adică banii publici ai contribuabililor cu titlu de consultanță juridică, reclamantului, care sub nici o formă nu îi poate aduce atingere reputației ori onoarei sale, mai cu seamă că în răspunsurile trimise chiar de către acesta, nu s-a făcut referire la întrebarea concretă.
În ceea ce privește pagina web a ziarului, aceasta a fost administrată de o firmă independentă, iar ziarul nu avea cum să „cenzureze” comentariile postate de către cititori, pe forum, după acel articol.
Prin încercarea reclamantului de a interzice prin intermediul justiției dreptul de acces la acest articol, practic ar incuba instanței o acțiune care contravine prevederilor art.10 din CEDO, care prevede că orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare.
De altfel, Constituția României în art. 30 alin.2 prevede, că cenzura de orice fel, este interzisă.
La o simplă trecere în revistă a zecilor de ziare, emisiuni tv publicate pe internet, orice operator permite publicarea comentariilor postate pe forum de către cititori și numai cuvintele obscene sunt „filtrate”.
Judecătoria a constatat că, în urma analizei probatoriului administrat, că nu erau întrunite elementele constitutive ale angajării răspunderii juridice, drept care, în mod judicios nu a dat eficiență cererii reclamantului.
Față de aceste considerente de fapt și drept, pe temeiul art. 480 (1) din C. pr. civ. instanța de control judiciar va păstra hotărârea atacată în urma respingerii apelului de față.
Căzând în pretenții, în temeiul art. 453 (1) C. pr. civ., apelantul urmează să achite cheltuielile de judecată (onorar avocat) făcute de intimați conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de P. I. E. împotriva sentinței civile nr.535 din 23 mai 2013 a Judecătoriei TG. S., pe care o păstrează.
Obligă apelantul P. I. E. să plătească intimaților Z. „S. Hirmondo”, .. și K. K. suma de 2000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
U. G. R. I. C. C. A.
Red.UG/04.12.2013
Tehnored.CA/06.12.2013
4 ex.
Jud. fond. F. F. C.
| ← Anulare act. Sentința nr. 1822/2013. Tribunalul COVASNA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4/2013. Tribunalul COVASNA → |
|---|
