Plângere contravenţională. Decizia nr. 597/2013. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 597/2013 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 26-11-2013 în dosarul nr. 2133/322/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 597/R
Ședința publică din 26 noiembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte: B. A. D.
Judecător: D. C.
Judecător: V. I. A.
Grefier: V. E.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de petenta S.C. T. Călători S.A. împotriva sentinței civile nr. 461 din 7 mai 2013 a Judecătoriei Târgu S..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 5 noiembrie 2013, când părțile au fost lipsă, iar instanța a constatat cauza în stare de judecată și a reținut-o spre soluționare conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța de control judiciar, în temeiul art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 12 noiembrie 2013, 19 noiembrie 2013, apoi pentru ziua de astăzi, 26 noiembrie 2013.
TRIBUNALUL
Examinând lucrările dosarului, tribunalul constată următoarele:
I. Hotărârea instanței de fond.
Prin sentința nr. 461/07.05.2013 Judecătoria Târgu S. a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta . în contradictoriu cu intimata I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER ( I.S.C.T.R.) Regiunea nr.8 – Sibiu.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
1. C. procesual.
S-a reținut că la data de 15._, a fost înregistrată plângerea contravențională formulată de petenta . împotriva procesului verbal . nr._/24.10.2012 în contradictoriu cu intimata I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER ( I.S.C.T.R.) Regiunea nr.8 – Sibiu, plângere prin care s-a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În motivare, astfel cum au fost dezvoltate prin precizările ulterioare, s-a arătat că situația de fapt reținută în sarcina sa trebuie circumstanțiată de faptul că au existat pauze, mai mici și mai dese, în activitatea conducătorului auto O. G., chestiune ce are relevanță asupra asprimii sancțiunii aplicate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 7 din Regulamentul CE nr.561/2006 și art. 5 alin.2 din Directiva_ a Parlamentului European a Consiliului (CE) privind organizarea timpului de lucru al persoanelor care efectuează activități mobile de transport rutier.
Pârâtul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER ( I.S.C.T.R.) Regiunea nr.8 a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii.
În motivare, în esență, a arătat că fapta pentru care reclamanta a fost sancționată este calificată de dispozițiile Regulamentului Parlamentului European și a Consiliului (CE) drept „ încălcare foarte gravă”, prin aceea că pune în pericol atât siguranța circulației, cât și pe cea a participanților la traficul rutier, oboseala la volan fiind principala cauză a accidentelor rutiere, aplicarea avertismentului nejustificându-se, în condițiile în care însuși agentul constatator a aplicat o sancțiune a amenzii orientată spre minimul prevăzut de lege. ( fila 26-29)
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115-118 C.proc.civ., O.G. nr.37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, Regulamentul Parlamentului European și a Consiliului (CE) nr.561/2006, Regulamentul CEE nr. 3821/85, Acordul AETR.
2. Considerentele pe care se fundamentează soluția instanței de fond.
Instanța a reținut că în fapt, prin procesul-verbal . nr._/24.10.2012, reclamanta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 6.000 lei, reținându-i-se în sarcină faptul că în data de 24.10.2012, ora 16:55, pe DN 11 KM 58+900 Târgu S., jud.C., a fost oprit și verificat în trafic autovehiculul transport persoane categoria autobuz, cu nr. de înmatriculare_, utilizat de reclamantă, condus de O. G., care efectuează transport de persoane prin servicii regulate pe DN 11, de la B. la B., în urma prelevării și interpretării datelor digitale din card-ul conducătorului auto în cauză constatându-se depășirea perioadei maxime de conducere neîntreruptă cu 1 oră și 30 minute sau mai mult, respectiv: în data de 18.10.2012, între orele 07:18 și 15:19 s-a depășit cu 02:03 minute, iar în data de 22.10.2012, între orele 07:01 și 15:32 s-a depășit cu 02:20 minute. Procesul-verbal sus-menționat nu a fost semnat de contravenient.
Analizând conținutul procesului-verbal sub aspectul legalității întocmirii acestuia, instanța a constatat că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, sub sancțiunea nulității, fiind încheiat cu respectarea prevederilor legale.
s-a reținut că sub aspectul temeiniciei nu au fost formulate critici, singura solicitare formulată în cauză fiind reindividualizarea sancțiunii aplicate în cauză, iar instanța a apreciat drept neîntemeiată solicitarea reclamantei, pentru următoarele considerente:
În primul rând, instanța s-a reținut gradul de pericol social abstract al faptei reținute în sarcina reclamantei,faptă ce reprezintă o “încălcare foarte gravă” a dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR.
Dincolo de faptul că oricând circumstanțele reale și personale pot atenua pericol social abstract apreciat de legiuitor, în prezenta cauza instanța a apreciat că nu s-a făcut dovada existenței unor atare circumstanțe, de natură a-i reduce considerabil din gravitate, cu consecința aplicării unei sancțiuni mai blânde.
În al doilea rând, instanța a reținut gradul de pericol social concret al faptei, durata cu care s-a depășit termenul legal fiind una mare ( de 2 ore și 3 minute, respectiv 2 ore și 20 minute).
În acest sens, nu are nicio relevanță juridică majoră faptul că în plan real conducătorul auto a efectuat pauze din actul de conducere, în condițiile în care pauzele indicate în fișele de la paginile 10-11 pot fi ușor încadrate ca „pauze” inerente staționării autobuzului, pentru asigurarea urcării/coborârii pasagerilor, or, între acest tip de pauze și cel prevăzut de lege ( cu descrierea clară a activității, prin utilizarea unor termeni cerți prevăzuți în cuprinsul art. 4 din Regulamentul nr. 561/2006) există diferențe semnificative.
În al treilea rând, instanța a reținut că sancțiunea a fost aplicată în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 ( la nivel mediu, limitele pedepsei fiind între 4000 lei și 8000 lei ), în condițiile în care fapta obiect al cauzei nu reprezintă o conduită izolată, reclamanta fiind anterior sancționată de încă 6 ori pentru fapte similare, din „ istoricul” acesteia instanța concluzionând că reclamanta perseverează în a manifesta o atitudine de ignoranță față de obligativitatea respectării normelor legale aplicabile domeniului de activitate, o sancțiune mai puțin severă, respectiv cea a avertismentului nefiind de natură a atenționa pe reclamantă ca pe viitor să se conformeze întocmai dispozițiilor legale.
Pe cale de consecință instanța nu a dat eficiență juridică posibilității legale de a înlocui sancțiunea amenzii cu avertismentul și constatând că procesul-verbal de contravenție ce face obiectul prezentei cauze este legal și temeinic, a respins plângerea formulată de contestatoare ca neîntemeiată.
II. 1. Recursul declarat de petenta S.C. T. CĂLĂTORI S.A.
Petenta a declarat în termen legal recurs împotriva sentinței solicitând modificarea hotărârii primei instanțe în sensul admiterii plângerii contravenționale și al înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
Motivele de recurs se întemeiază pe prevederileart. 488 alin.8 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond a apreciat greșit gradul de pericol social al contravenției, raportat doar la faptul că termenul de 2 ore și 30 de minute, respectiv 2 ore și 20 de minute, ar reprezenta o dovadă semnificativă de depășire a termenului legal, criteriul fiind unul subiectiv deoarece termenul în acest an nu poate constitui un corespondent al determinării gradului de pericol social al contravenției.
În al doilea rând, se arată că instanța de fond a reținut că această faptă nu ar reprezenta o conduită izolată, invocând alte amenzi, însă, arată recurenta, o mare parte din acestea au fost anulate, ceea ce atestă că nu se poate vorbi despre rea credință, astfel că agentul constatator se putea îndrepta spre minimul amenzii.
Recurenta nu a depus înscrisuri noi în recurs.
2. Poziția procesuală a părții intimate în recurs.
Intimata I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER I.S.C.T.R. - Regiunea nr. 8 Sibiu a depus în apărare la dosar la data de 09.09.2013 întâmpinare (f.11) prin care a solicitat respingerea recursului că nefondat.
În motivarea întâmpinării se arata că actul constatator cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 și 17 din OG 2/2001, faptele descrise reprezintă contravenția individualizată, iar sancțiunea contravențională este corect individualizată, aceasta încadrându-se în limitele prevăzute de lege și fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei, nejustificându-se aplicarea avertismentului având în vedere că fapta nu poate fi socotită drept una de gravitate redusă în sensul vizat de art. 7 alin.2 din OG 2/2001.
În concluzie, arată intimata că sentința instanței de fond este legală și temeinică.
În drept se invoca disp. Art. 115 C.., OG 2/2001, Regulamentul CE 561/2006.:
Intimata nu a depus înscrisuri noi în recurs.
3. Decizia instanței de recurs.
Tribunalul sesizat cu soluționarea recursului, analizând motivele de recurs în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge ca nefundat recursul pentru următoarele considerente.
Astfel se constată că motivele de recurs nu privesc fapta reținută și calificarea acesteia drept contravenția prev de art. 8 alin.1 pct/4 din OG 37/2007, ci vizează strict modalitatea de individualizare a sancțiunii, solicitându-se înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
Sub acest aspect, instanța de control judiciar va avea în vedere că potrivit art. 7 alin.3 din OG nr. 2 / 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sancțiunea contravenționala constând în avertisment poate fi aplicata și în cazul în care actul normativ care reglementează respectiva contravenție nu ar prevedea o astfel de sancțiune, art. 5 alin.5 din OG 2/2001 sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Prin prisma acestor dispoziții legale, în mod judicios a reținut instanța de fond că fapt reținută în sarcina petentei reprezintă o “încălcare foarte gravă” a dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR, iar în cauza de față nu s-a făcut dovada existenței unor circumstanțele reale și personale de natură a reduce considerabil din gravitatea faptei, cu consecința aplicării unei sancțiuni mai blânde.
Totodată, în mod corect a fost apreciat în concret gradul de pericol social al faptei, din această perspectivă fiind relevantă - contrar celor susținute în recurs - durata cu care s-a depășit termenul legal ( de 2 ore și 3 minute, respectiv 2 ore și 20 minute), instanța de fond reținând de asemenea în mod pertinent că sancțiunea a fost aplicată în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 la nivel mediu, luând în considerare limitele legale ale sancțiunii contravenționale, în condițiile în care fapta obiect al cauzei nu reprezintă o conduită izolată, reclamanta fiind anterior sancționată de încă șase ori pentru fapte similare,
Pe cale de consecință instanța de control judiciar constată că nu poate fi dată eficiență juridică posibilității legale de înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertisment având în vedere că reclamanta perseverează în a manifesta o atitudine de ignorare a prevederilor legale care reglementează domeniul în care aceasta își desfășoară activitatea, fiind evident în speță că avertismentul nu reprezintă o sancțiunea îndestulătoare, aptă să responsabilizeze petenta și să îi schimbe atitudinea față de obligațiile legale ce îi incumbă.
F. de considerentele mai sus expuse, tribunalul constata că soluția primei instanțe de respingere a plângerii este legala și temeinica, motiv pentru care, văzând art. 312 alin.1 C.. tribunalul va respinge recursul că nefondat, cu consecința menținerii sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de petenta S.C. T. CĂLĂTORI S.A. împotriva sentinței civile nr. 461/07.05.2013 a Judecătoriei Târgu S. – pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi – 26.11. 2013.
Președinte Judecător Judecător Grefier
B. A. D. D. C. V. I. A. V. E.
Red. B.A.D. /18.12.2013
Tehnored. V.E./18.12.2013
2 ex.
Judecător fond – R. A. E.
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 177/2013. Tribunalul... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
