Obligaţie de a face. Decizia nr. 39/2013. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 39/2013 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 05-02-2013 în dosarul nr. 3683/119/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 39/R/2013
Ședința publică din data de 05 februarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C.
JUDECĂTOR: A. C.
JUDECĂTOR: B. A. D.
GREFIER: P. C. F.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul S. M. împotriva sentinței civile nr. 2525 din 03 octombrie 2012 a Judecătoriei S. G., pronunțată în dosarul civil nr._, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal, făcut în ședința publică de astăzi, părțile sunt lipsă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 22 ianuarie 2013, când recurentul personal a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, în temeiul dispozițiilor art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 29 ianuarie 2013 când, față de imposibilitatea întregirii completului de judecată prin lipsa unui judecător, aflat în concediu medical, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi când, în aceeași compunere, a decis următoarele:
TRIBUNALUL:
Asupra recursului civil de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 2525 din 03 octombrie 2012 a Judecătoriei S. G., pronunțată în dosarul civil nr._, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Composesoratului U. Szemerya – Gorgo, invocată de acesta și a respins cererea formulată de către reclamantul S. M. în contradictoriu cu pârâtul C. U. Szemerya - Gorgo.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Între reclamant și vecinii săi familia B. Josif și B. Hilda încă din anii 1997 au existat situații conflictuale, purtându-se numeroase procese civile și penale, întrucât aceștia din urmă au îngrădit drumul public de lângă proprietatea lor, cu o întindere de 245 m.p., teren ce se afla în domeniul public al Consiliului Local S. G.; drum care cândva a asigurat accesul la . familia reclamantului, care însă, ca urmare a unei înțelegeri cu vecinii a renunțat la drumul de pe terenul statului, folosind ca drum o fâșie de teren aparținând proprietarilor care l-au deținut înaintea familiei B.. În timp proprietarii imobilelor s-au schimbat și au intervenit neînțelegeri, dar și litigii între reclamant și familia B., cât și cu Primăria S. G. și în prezent cu C. U. Szemerya – Gorgo care deține în proprietate un teren vecin cu proprietățile descrise mai sus.
S-a stabilit că, între familia B. și Consiliul Local S. G. a avut loc un schimb de terenuri și de aceea . vechiul drum a fost atribuită acesteia.
Chiar și după soluționarea irevocabilă a cauzelor și perpetuarea situației noi cu privire la calea de acces către imobilul său, reclamantul este nemulțumit - dorind să se revină la vechiul drum.
Acesta a chemat în judecată Consiliul Local S. G. care a fost obligat de instanță să asigure cale de acces, iar prin prezenta cheamă în judecată C. U. Szemerya – Gorgo întrucât nu este de acord cu hotărârea acestora de a renunța la suprafața de 245 m.p. din terenul deținut în proprietate pentru a-i asigura drum de acces.
Din cererea formulată și precizată, nefiind indicat temeiul de drept, instanța de fond a dedus
că, reclamantul nu este de acord ca pârâtul să cedeze la cerere terenul în suprafață de 245 m.p. la cererea consiliului local și de aceea l-a acționat pe pârât în judecată, manifestându-și și în acest fel nemulțumirea, întrucât timp de 15 ani nu s-a dat curs cererilor sale de a se redeschide vechea cale de acces către imobilul său.
Prin întâmpinare pârâtul composesorat a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, motivând că cel obligat să rezolve problema drumului de acces solicitată de reclamant este Consiliul Local S. G..
Pentru a fi parte în proces se impun a fi îndeplinite următoarele condiții: calitatea procesuală, capacitatea procesuală, existența unui interes și afirmarea unui drept sau prevalarea de o situație juridică pentru a cărei realizare poate fi folosită calea judecății.
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și titularul dreptului afirmat (calitatea procesuală activă) precum și între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în cadrul raportului juridic dedus judecății (calitatea procesuală pasivă).
Într-adevăr, în prezenta cauză între părți nu a existat un raport juridic, însă indirect pârâtul a fost implicat în raportul juridic dintre reclamant și Consiliul Local S. G., reclamantul nefiind de acord cu formula găsită, astfel că, acesta a justificat acest interes de a chema în judecată C. U. Szemerya – Gorgo, motiv pentru care, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de acesta.
Având în vedere aceste considerente, prima instanță a reținut acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal recurentul S. M. solicitând casarea hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului se arată că în fapt, a pornit acțiunea datorită răspunsului Composesoratului U. S. care a arătat că nu pot fi înstrăinate terenurile din proprietatea Composesoratului. Prima instanță nu a dispus introducerea în judecată ca și pârâți a fostului Președinte al Composesoratului și nici nu s-a pronunțat pe proba cu cercetarea la fața locului.
Recurentul arată că nu solicită vechiul drum de acces stabilit în anul 1970, ci solicită un nou drum de acces de la imobilul său la .>
Intimatul nu a depus întâmpinare în recurs, legal fiind citat în acest sens.
La data de 17.12.2012 recurentul a depus o notă de ședință prin care a solicitat din nou proba cu cercetare la fața locului și a depus un set de înscrisuri. A arătat de asemenea că nu are drum de acces către imobil întrucât . fost atribuită de Prefectura Județului C. prin Ordinul nr. 74 din 16.12.1993 numiților B. I. și Hilda.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate de recurent, motive care potrivit art. 3041 Cod procedură civilă nu sunt limitate la motivele de casare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă,. în condițiile în care sentința nu este susceptibilă de apel, tribunalul constată că recursul este fondat pentru considerentele de mai jos.
Astfel se reține că reclamantul a solicitat înființarea unui drum de acces de la imobilul său la . condițiile în care acesta se află în posesia unui titlu executoriu pronunțat în contradictoriu cu municipiul S. G. prin Primar, acesta fiind obligat să-i asigure un drept de acces. Reclamantul a chemat în judecată C. întrucât prin adresa nr._ din 03.07.2009 (fila 16) i s-a răspuns că Municipiul S. G. nu are proprietate în vecinătatea reclamantului, ci terenul respectiv se află în proprietatea Composesoratului și astfel s-ar impune modificarea Titlului de proprietate. Reclamantul însă a arătat că dorește doar un drum de acces, fără ca pentru aceasta C. să fie silit a ceda o parte din terenul său.
Din parcurgerea cererilor sale se desprinde faptul că practic reclamantul solicită stabilirea unui drept de servitute asupra unei suprafețe de teren aparținând în proprietate Composesoratului (fila 29).
La primul termen de judecată acordat în cauză după declinarea competenței în favoarea Judecătoriei S. G., respectiv în ședința publică din data de 26.09.2012, instanța a pus în discuția părților, în mod corect, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. U. S. invocată de acesta prin întâmpinare. Cu această ocazie reclamantul a arătat că dorește să se judece în contradictoriu cu Primăria și Prefectura și dorește administrarea probei cercetarea la fața locului și proba cu interogatoriul președintelui Composesoratului, depunând în acest sens la dosar interogatoriu (fila 8).
Instanța, fără a pune în discuție lămurirea cadrului procesual, a rămas în pronunțare pe excepție iar prin sentința atacată a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și a respins pe fond acțiunea ca neîntemeiată.
O primă precizare se impune respectiv aceea că în urma respingerii excepției soluția legală ar fi fost aceea de acordare a unui nou termen pentru continuarea judecății, dat fiind faptul că instanța nu a dat cuvântul părților și pe fondul cauzei. De asemenea s-ar fi impus și lămurirea cadrului procesual în condițiile în care reclamantul a solicitat introducerea unor noi părți, cerere asupra căreia instanța a omis să se pronunțe.
În plus, reclamantul a solicitat în repetate rânduri proba cu interogatoriul pârâtului și cu cercetarea la fața locului, probe care nu au fost puse în discuția părților și asupra cărora instanța nu s-a pronunțat.
Din cuprinsul considerentelor sentinței nu rezultă niciun motiv pentru care instanța a respins acțiunea, sub acest aspect sentința fiind practic nemotivată.
Față de aceste considerente instanța de control judiciar constată că în speță soluția pronunțată de prima instanță, fără a lămuri obiectul cauzei și cadrul procesual, fără a se analiza fondul cauzei și bazată pe un material probatoriu inconsistent, insuficient a contura raporturile juridice reale dintre părți, echivalează practic cu necercetarea fondului fiind incidente în cauză art. 312 alin. 5 teza I din Codul de procedură civilă, potrivit căruia - „în cazul în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului instanța de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare.”, precum și art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă potrivit căruia – „Casarea va avea loc în cazurile în care … modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi.”
Pentru aceste motive, reținând că în speță se impune stabilirea obiectului cauzei, lămurirea cadrului procesual și completarea probatoriului cu probe ce nu pot fi administrate în recurs, tribunalul constată că recursul este fondat astfel că acesta urmează a fi admis, dispunându-se conform art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, urmând ca în rejudecare instanța de fond să lămurească obiectul cauzei și cadrul procesual, administrând în acest sens toate probele necesare unei juste soluționări a cauzei, luând totodată în considerare toate apărările de fond formulate în prima instanță precum și motivele iterate în recurs, în vederea pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul S. M. împotriva sentinței civile nr. 2525/3.10.2012 a Judecătoriei S. G., pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, potrivit considerentelor prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 05 februarie 2013.
Președinte, Judecători, Grefier,
D. C. A. C. B. A. D. P. C. F.
Red. A.C./25.02.2013
Tennored. P.C.F./25.02.2013
- 2 exemplare –
Judecător fond: M. - Kovács I.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 249/2013. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 613/2013. Tribunalul COVASNA → |
|---|
